Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament
Are 10 ani si imi vine sa-l trimit la scoala de corectie
14.05.2008 5:49
Are 10 ani si imi vine sa-l trimit la scoala de corectie
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Nu stiu ce sa-i mai fac.
A devenit incapatanat, obraznic, minte, scuipa, loveste colegii.
Azi a lovit o colega mai in gluma, mai in serios, dar este puternic si i-a spart buza. Injura si tipa in curtea scolii ca ultima haimana.
Nimic nu functioneaza. Imi promite ca va fi cuminte, ca nu vrea sa ma supere. Sufera daca ma vede plangand, dar ii trece foarte repede cand il pun sa-si faca lectiile si parca devin cel mai mare dusman.
Invatatoarea ma face cu ou si cu otet de parca eu as vrea sau as fi multumita sa il vad ca devine copilul problema al clasei, iar el nu are nici o apasare.
Am auzit ca exista scoli-internat pentru copii cu probleme de comportament, dar nu stiu unde sa le caut.
Stie cineva ceva?
Exista institutii cu regim special pentru acest gen de probleme?
Ce alternative are un parinte care se confrunta cu asa ceva?
Terapia nu functioneaza. Principala lui problema este faptul nu are chef, prefera sa fie lenes. Nu vrea decat la joaca si desene daca l-as lasa.
A auzit cineva de scoli de ucenici pentru indeletniciri manuale ca alternativa la invatamantul clasic?
Sunt gata sa incerc orice. Sunt o mamica disperata.

14.05.2008 6:00
tei
Locatie: cta
imi imaginez ca e f dureros pt tine sa se comporte asa copilul tau, dar....trebuie luate masuri cat inca se mai poate. Sa nu ziceti ca "e prea tarziu" ca nu este asa! Si tatal ar trebui sa se implice, nu stiu.....pedepse, fara PC, fara TV....etc. Ce il doare pe el mai tare- iar pedeapsa sa fie stricta. Nu stiu, e usor sa dai sfaturi- vai, ce i-as face.....sau, vai,nu i-as mai lua, nu i-as mai da....etc, Cred ca nu e usor, dar totusi cred ca inca se mai poate face ceva cat inca nu are "decat "10 ani.
14.05.2008 6:36
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Avem un an si ceva de cand am incercat de toate.
Prefera sa stea fara TV, PC, jocuri, jucarii.
Intr-o zi i-am luat toate distractiile ca pedeapsa pentru o boacana gogonata la scoala si i-am lasat numai cartile de scoala. M-am gandit ca de plictiseala macar si tot o sa-si faca lectiile. Apoi l-am cronometrat: a stat 3 ore si 40 de minute singur in camera lui in pat si si-a facut de lucru cu degetele, perdeaua, geamul, orice numai caietele nu.
L-am chemat sa stam de vorba sa vad ce vrea sa faca mai departe si cum crede ca se va descurca daca scoala nu-i place si mi-a raspuns ca nu are chef. Mai mult, el considera ca ar trebui sa fie problema lui daca merge sau nu la scoala, daca isi face sau nu temele, daca trece clasa sau ramane repetent. Problema lui ce va face mai incolo si se va gandi la asta daca va fi cazul, cand va fi cazul. In orice caz nu ar trebui sa fie problema noastra ca parinti.
Ce spui?
Ce ii pot raspunde la asta?
Ca analfabetii nu devin buni doctori? Ca nu au un birou caldut, o masina belea ca a manelistilor, o vila ca a vedetelor porno si ca aurolacii nu sunt colegii de camera ideali? Sau ca hamalii din port viseaza sa se pensioneze la 30 de ani pentru ca durerile de spate i-au convins in sfarsit ca ar fi fost mai bine sa aibe liceul terminat ca sa se poata angaja gunoieri si sa-si prelungeasca fericita cariera pana la cel putin 60 de ani cu tot cu sporuri de toxicitate si munca rusinoasa?
Sigur ca eu ca adult pot sa intuiesc toate implicatiile negative asupra vietii lui, dar pe el nu pare sa-l intereseze pentru ca nu le constientizeaza.
La asa discutii il pot acuza de orice, mai putin ca ar fi prost sau fraier cand imi da asa raspunsuri. Din pacate isi pune inteligenta in slujba singurului scop nobil pe care il cunoaste: dreptul lui inalienabil de a STA DEGEABA. Pardon, si sa nu uitam de desene animate, jocuri, distractie si fetele frumusele care in proportie de peste 90 la suta sunt "indragostite de el". Pentru ca are si o parere extraordinara despre propria persoana dupa ce o pustoaica de la scoala a vrut sa o paruiasca pe alta pentru ca a indraznit sa stea de vorba cu el in pauza.
Si peste toate astea adauga un an de rugaminti, amenintari, lupte, rugaciuni, promisiuni desarte si multe altele.
Crede-ma, ideea de pe vremea impuscatului de scoli-internat cu regim de spital cu supraveghere permanenta pentru copii-problema nu mai suna asa de nasol.............

14.05.2008 6:45
papusa1
Eu tocmai ce voiam sa raspund la acest subiect "pe bune", dar noroc ca a intervenit si cea de a doua postare a mamicii disperate care ma convinge ca acesta este numai un alt subiect-amuzament si doritor sa incite spiritele fierbinti... Asa ca o sa incerc sa ma abtin. Pacat ca unii nu-si incearca zeflemeaua povestind sau brodand pe propria piele si au nevoie de personaje nevinovate. prostit ochi peste cap socat
14.05.2008 6:58
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Subiect-amuzament!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Menit NUMAI sa incite spiritele!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Crede-ma, nu ti-as dori sa fii in situatia mea.
Nu as dori nimanui si nu pot sa cred ca par ridicola tocmai pentru ca (??oare??) nu i s-a mai intamplat niciodata, nimanui ceva asemanator.
Am trecut de mult de faza in care ma acuzam pe mine, familia, scoala, doctorii, prietenii, colegii de scoala.......
O judecata gresita din partea cuiva care nu intelege asta nu prea mai poate sa ma atinga acum.
Tot ce vreau si caut este un pic de ajutor real din partea cuiva care sa nu imi planga de mila, ci sa imi ofere informatii utile in privinta asta.
Daca ti se pare cumva ca am timp sa deschid subiecte de amuzament, prefer sa nu imi dai nici un sfat decat sa judeci superficial.

14.05.2008 7:18
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Gandeste-te doar la faptul ca dupa isprava de astazi de la scoala cu cele doua colege pe care le-a lovit pentru ca i s-a parut ca au ras de el, maine o sa fiu fata in fata cu invatatoarea, directoarea si parintii fetelor. Sigur ca toti asteapta o explicatie. Si eu as vrea, dar n-o am nici pentru mine. Scuze? El ar trebui sa-si ceara scuze, nu eu, dar sigur ca adultii sunt tentati sa le ceara asta adultilor, doar noi suntem in ultima instanta acuzati pentru orice boacana de-a odraslelor, nu? Sa promita ca nu mai face? Pe cine incalzeste asta, daca pana si eu care ii sunt mama nu mai cred in atatea promisiuni pe care mi le-a facut? Cata baza poti pune in definitiv in cuvantul unui copil de 10 ani?
Pentru ca varsta e una si consecintele faptelor sale sunt cu totul alta. La o adica, pe cine crezi ca vor incerca sa traga la raspundere parintii fetitei cu un certificat medico-legal in mana? Pe minor sau pe parinte? Nu trebuie sa fii chiar geniu ca sa raspunzi la intrebare. Probabil ca oricare dintre noi ar face la fel, inclusiv eu.
Invatatoarea m-a sunat sa-mi spuna la ce ma pot astepta maine si ca singura posibila aparare ar putea fi angajamentul de a-l inscrie intr-un program special cu supraveghere si terapie permanenta. Din pacate, ministerul a inchis toate institutiile de gen la inceputul anilor 90. Probabil isi inchipuie ca democratia a vindecat miraculos orice anomalii de dezvoltare a copiilor nostri.
Asa ca , scuzele mele, stimata doamna. Incerc sa aflu orice imi poate fi de folos din alte surse de vreme ce institutiile statului au considerat ca trebuie sa ne descurcam pe cont propriu.

15.05.2008 6:31
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Dragi mamici, as vrea sa va impartasesc un pm primit de la goroba aseara.
""
de la: goroba
la: mamicadisperata
data: 14.05.2008 9:10
subiect: cel mare este tot copil...
daca e pe bune, atunci eu cred ca acorzi prea mare atentie celui mic iar pe el il tratezi ca pe un adult... cred sincer, ca nu-l mai doresi langa tine-ceea ce ai scris demonstreaza asta- si el simte si incearca sa obtina de la tine o reactie, chiar si negativa. Gresala este la voi, ca parinti... analizati!
""
Draga goroba, as avea si eu cateva intrebari:
1. de unde deduci tu ca nu il mai vreau langa mine pe cel mare?
Crezi oare ca as mai fi incercat orice omeneste posibil in ultimul an daca era adevarat? Daca asa ar fi, stii cat de usor este pentru un parinte sa-si condamne copilul la vagabondaj? Crede-ma, lupta principala la momentul de fata este cum sa fac sa-l indrept evitand in acelasi timp sa il vad fugind de acasa. Crezi ca nu ma infior de fiecare data cand observ cum asculta stiri la televizor despre copii care au fugit de acasa? Crezi ca nu mi-e frica ca ar putea veni o zi in care i se va parea ca totul ar fi mai simplu pentru el daca nu l-ar mai stresa mama sau invatatoarea? Si bineinteles ca la anii lui nu stie ca "in lumea larga" nu te deranjeaza nimeni, dar nici nu te ajuta.
2. de unde ai tras tu concluzia ca ii acord prea mult timp celui mic?
Stii cumva ce inseamna ca mama sa ai doi copii si sa te trezesti ca cel de-al doilea a crescut practic singur, cu tatal, cu bunica, etc. pentru ca tu aproape nu ai timp sa-l mai vezi, nu mai vorbesc de jucat sau plimbat din cauza problemelor cu fratele mai mare? Cel mic (Chris) pot spune ca a crescut ca "buruiana de asfalt". Este mai independent, mobil, descurcaret la un an si noua luni decat eram eu la trei ani. Probabil tocmai pentru ca n-a avut parte niciodata de atentia de care s-a bucurat Michel de la o zi pana la zece ani. La inceput pentru ca era singurul, mai apoi pentru ca au inceput problemele. Chris este de trei luni deja la gradinita de la sapte dimineata pana la sase seara. Da, am scris bine, l-au primit la gradinita. In schimb, Michel vine de la scoala si este singurul care "beneficiaza" de parinti pana seara la baie cand vine si Chris acasa. Ce intelegi tu din asta? Ca nu i se acorda atentie?
3. de ce iti este mai simplu sa vezi greseala la noi ca parinti?
N-am auzit pe nimeni sa acuze atat de mult scoala, colegii, invatatoarea, etc. pe cat de mult ii acuza pe parinti. Si totusi copiii nostri petrec mai mult timp cu ei decat cu noi. Sigur ca este si vina noastra. Sigur ca acum ma simt vinovata ca atunci cand parintii colegilor lui faceau rate ca sa le cumpere un calculator, el avea deja un flat foarte performant pentru jocuri pe care l-am cumparat cu mari eforturi pentru ca si l-a dorit de ziua lui si ne-a promis ca, daca i-l luam, o sa invete, o sa fie cuminte..... Si as fi fost in stare sa fac orice ca sa il vad ca se indreapta. Si la fel a facut cand a vrut consola, roboti, jocuri noi, MP3, bicicleta noua, camera......... Si cand le primea, venea zambind fericit, ma pupa pe obraz si imi spunea ca sunt cea mai buna mama de pe pamant. Nu mai conta ca eu nu mi-am mai cumparat un pantof de doi ani, nu mai conta ca frati-su imbraca doar haine de pe cand era el mic sau ca la un film nu am mai mers de cativa ani. Iata ca terapia de schimb n-a functionat. Cu ce ma ajuta acum toate sfaturile avizate ale psihologilor?
Ai platit vreodata pretul pentru ca ai fost prea credula si copilul ti s-a urcat in cap?
Eu tocmai il platesc.
Nu stiu cati ani au copiii tai, dar crede-ma ca nu totul este vina numai a parintilor. Are colegi pe care ii aduc la scoala soferul si menajera in masini ultimul tip, iar ei habar n-au sa lege doua cuvinte corect. Ce crezi ca vede el in asta? Iti spun eu: masina ultimul tip. Are colegi care se imbraca de la New York sau Paris, dar parintii lor la sedinta urlau ca daca nu ne convine cum se poarta copiii lor sa-i dam in judecata ca platesc ei. Ce crezi ca intelege el din asta? Iti spun eu: ca e mai bine sa-ti faci cumparaturile la Paris sau New York.
E foarte simplist sa acuzi doar parintii. Problema totusi nu dispare daca ma schimb eu sau felul in care il tratez.
El tot o sa mearga pe strada si o sa vada fetite de 18 ani cu fuste scurte mestecand guma cu gura deschisa, dar coborand din Mercedes la brat cu manelisti cu grumazul gros ingropat in aur si burta dizgratioasa acoperita de un tricou cool de 500 de euro luat de la Milano.
Si ce daca atrag atentia tuturor. Asta e si scopul. Cum pot sa schimb eu asta?
Am un sistem de valori poate depasit de vremurile noastre. Poate. Dar pe cine crezi ca intereseaza in afara de mine? In nici un caz pe fiul meu educat la lumina lui Irinel si Adi Minune.
Vrei sa stii ce o sa ii atraga lui atentia? Intreaba parintii din ziua de azi. MASINUTA si GAGICUTA. Adica tot banii.
Ce poti sa faci pentru a-ti educa in conditii normale si decente copilul cand nu castigi decat 800 de euro pe luna? Adica mai putin decat costa o seara la discoteca pentru unii colegi de-ai fiului meu.

Asa ca, iarta-ma daca ma recunosc o mama invinsa de societate si caut ajutor specializat. Poate altii au diploma in asa ceva si au invatat la scoala cum sa abordeze astfel de probleme, dar copilul meu nu a venit cu manual de instructiuni de folosire la nastere si m-am impotmolit.

15.05.2008 7:24
MichelaRux
Locatie: Buc-Ro-Eu
draga mami disperata,

am citit printre randuri spusele tale... si eu(personal) am ajuns la concluzia ca Michel ARE PREA MULTE...si ca niciodata voi nu i-ati refuzat NIMIC!

ce poti face? nu e prea tarziu...inca mai este copilul tau...important este ca tu sa fii mai desteapta decat el. NU haine de firma, NU bani de buzunar (acestia se castiga..la 10 ani,,,clasa a 4-a, sau a 5-a...MAX 5 LEI/ saptamana...asa gandesc eu...) si eventual un sport FOARTE SOLICITANT....box, rugby, arte martiale....ceva care sa-i capteze atentia... si nu-i mai indeplini si cea mai mica dorinta....

asa zic eu gandindu-ma la copilul meu care are 6 ani dar are aceste tendinte...datorita faptului ca a fost de ajuns sa deschida gura 1 data si i-am luat ce i-a poftit sufletul lui...si de aici...sa te tii...dar am deschis ochii si incepem sa ne abtinem!

Am vorbit de haine si bani...pentru ca ai zis ca el crede ca arata cool si este cel mai tare dintre baietzi....ei bine fara haine k lumea, care conteaza mult pt el, poate ajunge sa va asculte un picut.... si taie mult din banii de buzunar

si...de cate ori pe zi ii spui te iubesc?..trebuie sa ajungi cumva la inima lui..."stii ca mami te iubeste, indiferent ce spun altii ca faci.."

eu am reusit mai usor asa, prin multa dragoste si intelegere, decat prin impunere....l-a luat cu binisorul, am si plans cateodata...si a mers...

mult noroc...nu renunta la el..trimiterea lui la un internat l-ar inrai si mai tare..

15.05.2008 7:40
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
In sfarsit cineva care ma ia in serios, nu face conversatie de amorul artei.

Bani de buzunar nu i-am dat in mod regulat pana acum. Cand are nevoie de ceva, de regula vine si ne cere sau ne zice ce trebuie sa ii cumparam.
De cele mai multe ori, duce la scoala pentru ca invatatoarea are colaborari cu diverse edituri si firme si le cam "baga pe gat" reviste, jucarii sau jocuri. Ii implica apoi in diverse concursuri intre ei care sa-i stimuleze sa ii faca ei vanzare si mizeaza pe faptul ca nu vrea sa fie considerat cel mai fraier din clasa daca nu cumpara cat mai multe.
Sigur ca le depoziteaza acasa si nu le baga in seama mai mult de o zi, apoi alta la rand. Dar cam asta e practica prin scoli.
Voua nu vi se intampla sa va treziti ca o sponsorizati pe "doamna invatatoare" si activitatile ei extracuriculare?

15.05.2008 7:52
ddadriana
Locatie: Germania
rad rad rad rad rad rad rad
15.05.2008 8:32
kimm
poate ar trebui sa te muti?
in ce fel de loc /mediu traiesti?
colegi de ai baiatului merg la discoteca?
fetele se paruiesc ,la scoala, pentru atentia baiatului tau?
i-ai luat ,dintr-un salariu mediu ,consola de jocuri, mp3..si alte minunatii?

muta-te schimba locul/mediul/scoala ..mai bine varianta asta decat sa-l dai la "scoala de corectie" nu? sa corecteze ce?scoala aia...

Traiesti in Romania?

15.05.2008 9:06
ddadriana
Locatie: Germania
----------
citat:
Voua nu vi se intampla sa va treziti ca o sponsorizati pe "doamna invatatoare" si activitatile ei extracuriculare?
----------

Oare und exista astfel de conditii? As zice ca in Europa nu ar exista asa ceva, dar nu sint sigura, ori cum in occident sigur NU!!!

hai mai ca subiectul oricum e de amuzament, nu cred nici o iota din ce scrie mama disperata.

15.05.2008 9:08
puimihai
oarecum sunt in asentimentul lui kimm, adica propunerea mea pt tine este urmatoarea: daca aveti posibilitatea, pentru o luna/doua, va rupeti de tot ceea ce ii este acum cunoscut lui, colectiv de scoala, prieteni, familie; doar voi parintii si copii plecati undeva la munte, cat mai departe (daca se poate fara tv si calculator si mai bine) sa redescoperiti sensul adevarat al unei familii, sa nu aveti alti factori gen servicii, intalniri cu prieteni etc, lucruri care sa va ia din timpul alocat copiilor. Asta e un exercitiu de vointa pentru toti, nu numai pentru el, va intelege daca ii veti spune in cuvinte lucrul asta(el are totusi doar 10 ani, nu il privi ca pe un adult, chiar daca din gura lui auzi chestii care par a fi de adult, el nu le constientizeaza): ca pentru el , pentru ca il iubiti, faceti acest pas. Ca simtiti nevoia sa fiti cat mai mult impreuna, sa va jucati, cu el, sa cititi, sa alergati, sa mergeti cu bicicletele, sa faceti cortul, sa faceti un foc, sa-i cereti "ajutorul" in sensul : hai sa pregatim masa, tu asezi farfurii...hai sa mergem la cumparaturi, tu iei lista si imi spui daca uit ceva, daca vrei ceva...hai sa-l culcam pe cel mic, hai sa-i facem baita etc, etc. sa-i dati atentia pozitiva maxima de care el are nevoie si pe care, din pacate el e convins ca nu i-o acordati. Asta e motivul comportamentului lui. Cere atentie, de orice fel. Daca de la voi nu a aude "bravo" "vai ce frumos ai desenat" etc...atunci macar "vai ce oribil" "de ce faci asa". El s-a obisnuit cu siguranta nici sa nu auda certurile, observatiile, e doar multumit ca e bagat in seama.
Dupa parerea mea CEA MAI MARE GRESEALA ar fi sa il trimiti la internat sau sc.de corectie!!!!!!!!! Nici sa nu-ti treaca prin cap! E cea mai sigura cale spre a-l pierde definitiv.
Foarte mare importanta o are tatal in ecuatia voastra, o discutie "barbateasca" in fiecare seara, calma, cu umor, cu subiecte pornind de la cele mai nevinovate pana la cele mai importante ; lasa-l pe sot sa-l bage in pat seara.
Poate o sa zambesti dar raspunde-mi te rog la intrebarea: De cand nu si-a spus baiatul tau rugaciunea seara? sau si-a spus-o vre-o data? Invata-l macar Ingerasul, daca nu Tatal Nostru. Efectul e ca macar isi va pune intrebarea, de ce ma rog? pentru ce? si asta e un lucru bun, atunci tu ii vei explica ca si tu te rogi pentru ca el sa fie sanatos, fericit, pt. ca il iubesti...In final la asta se reduce totul! Sa vada ca este iubit sa fie asigurat non stop de treaba asta si sa ii ceri si lui sa arate ca va iubeste!

15.05.2008 9:16
kimm
da chiar, tatal copilului ce rol are?unde este?
15.05.2008 9:44
Beppo
Deci...eu nu cred ca esti o mamica disperata, de fapt nici nu cred ca esti mamica! Cand vei deveni parinte, cred eu ca vei fi tatic rad

Ce scrii tu acolo nu se potriveste nicicum unui copil de 10 ani, mai ales unuia care a avut "toata atentia de la 1 zi pana la 10 ani".

Haideti mai fetelor, o mamica disperata se axeaza pe ce simte ea, pe ce probleme ridica copilul, nu pe "casele vedetelor porno si masina belea a manelistilor".

15.05.2008 9:49
puimihai
zic eu ca ar trebui sa incercam sa fim mamici de ajutor exclamatie , nu sa dam la cap...daca nu putem sa ajutam atunci ne abtinem. socat
eu sincer! am intalnit astfel de copii, identici descrierii date de mamica disperata. Exista! sunt reale astfel de probleme! nu vrem sa fie, adevarat, dar totusi exista trist hai sa ajutam , daca putem...

15.05.2008 10:01
Beppo
Presupun ca la mine te referi. Imi iau libertatea sa spun ce cred si sa ajut cu sfaturi pe cine cred eu ca are nevoie de ajutor. Nu vad de ce m-as abtine sa spun ca nu cred o iota.
15.05.2008 10:31
MichelaRux
Locatie: Buc-Ro-Eu
----------
Beppo a scris:
Presupun ca la mine te referi. Imi iau libertatea sa spun ce cred si sa ajut cu sfaturi pe cine cred eu ca are nevoie de ajutor. Nu vad de ce m-as abtine sa spun ca nu cred o iota.
----------


Nu iti iei tu libertatea ...ci ai acesta libertate, a exprimarii asa cum o are orice om. Totusi nu trebuie neaparat sa raspunzi la msg. daca NU ai nimic important de spus.

Si chiar daca cazul ar fi ipotetic, din experienta ta de mama si din instinct tot ai putea sa spui ceva util.

Toate cele bune,

15.05.2008 11:30
Beppo
E nu stiu care e problema voastra, asa cum voi v-ati spus parerea, tot asa mi-am spus-o si eu.
15.05.2008 11:39
puimihai
haideti sa nu transformam subiectul intr-o discordie !
nu ne interzice nimeni sa ne spunem parerea,
s-o lasam pe mamica disperata sa aleaga un raspuns folositor, daca are de unde... daca vrea poate ne va povesti apoi daca are vre-un rezultat pozitiv, noi asta speram pentru ea, nu ?!?

15.05.2008 11:56
ddadriana
Locatie: Germania
puimihai cind t-o citit sfaturile tale, cred ca o facut pe el de ris!!! Asta e ok ptr tine???
Dar ori cum povestea va avea si o parte buna; le va cadea parintilor in genunchi de multamire ca-i are pe ei, si nu pe altii!!

15.05.2008 12:00
ddadriana
Locatie: Germania
Pe mine putin ma deranjeaza ca se inventeaza povesti, unii au nevoie sa-si creeze o lume a lor, cu tot felul de problemute, nu stiu sigur de ce, numai ca sint de proasta calitate, asta-i baiul meu.
15.05.2008 12:00
puimihai
sfatul pe care l-am postat este desprins din experienta (trista) prin care a trecut fratele meu cu sotia si fiul lui...pt. ei a dat rezultate, daca intr-adevar mama disperata exista si cazul ei este real sper din tot sufletul sa-i fie de folos! cat despre parerea ta ca s-ar prapadi de ras...ei bine, ma bucur daca ti-am descretit fruntea, nu asta era scopul intrucat nu tie iti era adresat mesajul.
Am mai postat si mai sus acelasi lucru si il voi repeta:
va rog sa nu intram in polemici pe acest subiect!

15.05.2008 12:03
ddadriana
Locatie: Germania
eu nu am ris, mamica disperata sigur!!
15.05.2008 12:18
admin
Ipotetica sau nu discutia in sine poate sa fie foarte folositoare multor persoane. Problemele din preadolescenta sau din adolescenta timpurie sunt de multe ori bulversante pentru parinti.
Indiferent daca credeti sau nu veridicitatea spuselor unui user acesta nu este un motiv de a strica un subiect. Daca considerati ca nu este cazul sa raspundeti problemei expuse, din diverse motive atunci nu raspundeti. Insa nu ridiculizati pe cei/ cele care raspund.

15.05.2008 2:15
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
----------
ddadriana a scris:

Oare und exista astfel de conditii? As zice ca in Europa nu ar exista asa ceva
hai mai ca subiectul oricum e de amuzament, nu cred nici o iota din ce scrie mama disperata.
----------


Oameni buni, unde traiti? Voi sub ce glob de sticla va tineti copiii?
Sunt eu singura nebuna care a vazut un copil corupt de ce vede in jur?
Nu pot sa cred ca va acoperiti ochii singuri. Soarele tot straluceste.
Si copiii nostri tot asta vad si invata in fiecare zi pe strada, la colturi, printre droguri........
Oare sunt asa exponat demn de muzeu de nu a mai auzit nimeni de asemenea probleme??????????????????

15.05.2008 2:27
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
----------
kimm a scris:
poate ar trebui sa te muti?
in ce fel de loc /mediu traiesti?
colegi de ai baiatului merg la discoteca?
fetele se paruiesc ,la scoala, pentru atentia baiatului tau?
Traiesti in Romania?
----------


Sa ma mut?
Traiesc in Romania?
Colegi care merg la discoteca sau fete care se paruiesc in scoala?

DA DA Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Traiesc in Bucuresti, pe Calea Mosilor si DA: gasesc seringi pe aleile din spatele blocului sambata seara si DA: ma duc la scoala dupa Michel si aud copii de clasa intai injurand cu vorbe de care pana si muncitorii de pe santiere s-ar rusina si DA: [...]
Eu sa ma mut????????????????
Toate astea se intampla langa noi, langa voi. ZILNIC.
In toate cartierele orasului, nu doar pe strada mea.
[...]

Prin toate astea trec copiii mei si ai vostri zi de zi.
TREZITI-VA, oameni buni.
DA, se intampla in Romania, In Bucuresti.

15.05.2008 2:35
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
----------
Beppo a scris:
Deci...eu nu cred ca esti o mamica disperata, de fapt nici nu cred ca esti mamica! Cand vei deveni parinte, cred eu ca vei fi tatic foarte fericit
Ce scrii tu acolo nu se potriveste nicicum unui copil de 10 ani, mai ales unuia care a avut "toata atentia de la 1 zi pana la 10 ani".
----------


Tu vorbesti serios?
Sau te plictisesti de moarte si incerci sa vezi cum traieste si cealalta jumatate a populatiei, adica mamicile cu probleme reale?
Macar ai copii?
Si daca da, au ajuns la varsta la care sa poti spune ca te-ai lovit de ceva mai mult decat eternul "de ce"?
Atunci sa vezi tu cum nu se potriveste ce patesc eu nici unui copil de 10 ani. Poate nici un altul (desi nu cred ca este singurul), dar din pacate al meu da.
Daca tu ai vreunul de 10 ani si nu ai trecut cu el prin asa ceva, zi mersi si roaga-te sa nu ai parte de asta.

15.05.2008 2:58
dabelea
Cred ca este foarte geu sa treci, prin ceea ce treci tu.
Este foarte usor sa judeci pe altul si de aceea nu vreau sa ma intelegi gresit, dar eu consider ca vina apartine in general parintilor, in astfel de cazuri. Poate prea multa libertate, poate prea multe pofte indeplinitate .......
Cred ca mai ai sansa de a recupera copilul, pe care tu deja il vezi pierdut datorita societatii in care traieste, si mai cred ca cel mai bine ar fi sa te duci cu baietelul tau la un psiholog.
Dumnezeu sa te ajute!

15.05.2008 3:07
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
----------
Beppo a scris:
Haideti mai fetelor, o mamica disperata se axeaza pe ce simte ea, pe ce probleme ridica copilul, nu pe "casele vedetelor porno si masina belea a manelistilor".
----------


Inca o data: WAKE UP.
Nu eu ma axez pe casele vedetelor porno si masina belea a manelistilor. Copiii nostri asta vad, asta admira, asta isi doresc.
Cata vreme nu suntem toti Bill Gates ca sa le oferim ziua orice viseaza noaptea, tot timpul vor avea ocazia sa faca la scoala, pe strada, la TV comparatia intre ce au ei si ce au altii.
Si zau ca "altii" castiga.
Vad la stiri, in emisiuni difuzate la orice ora asa-zise vedete, politicieni, dansatoare sau fosti puscariasi care ne snobeaza pe cei care traim din salariu si isi afiseaza averile si amantele ca pe pantofi. Vad pustoaice care nu sunt in stare sa lege doua cuvinte, dar s-au maritat bine. Acum sunt mari doamne si dau celor care s-au ingropat cate 15-20 de ani in carti si scoli lectii despre morala, gust si maniere.

Ce vrei sa simt in cazul asta?
Cum vrei sa trec peste ceea ce vad si sa ma concentrez numai pe ceea ce simt?
Cu ce m-a ajutat in ultimul an si opt luni faptul ca am inteles ce simt eu?
Cu ce mi-a ajutat copilul?
Am fost la psiholog eu si fiul meu.
Mi-a recomandat sa identific ceea ce este nociv in jurul meu ca sa stiu de unde mi se trage. Am mers din nou si cand i-am povestit ce v-am spus si voua, a dat din umeri si mi-a zis ca, din pacate, lumea nu o pot schimba. Unii copiii se lasa mai usor corupti decat altii. Ar trebui sa il indepartez de aceste influente.
Teoria este perfecta.
Dar practica? Cum ramane cu practica?
Cum fac asta? Ma duc in jungla, il inchid in casa, nu-l mai duc la scoala, ne mutam toti la Polul Nord? Cum imi mai spunea o mamica: sa ma mut?
Unde? Peste tot vad acelasi lucru. Daca ma mut la doua statii sau doua sute de statii distanta, e la fel.
Incepe sa fie la fel peste tot.
Sa ma schimb eu?
Sa se schimbe el?
CUM, cand totul in jur ramane la fel?
Unde sunt psihologii aia buni acuma?

15.05.2008 3:26
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
E agresiv pentru ca nu ii pot da tot ce au altii. El vrea si eu nu ii dau.

Se joaca in fata blocului si copiii vecinilor rad de masina noastra. I-au spus ca nu face nici cat o roata de la masina lor. Ce fac? Sa schimb masina?

La scoala, un coleg a ras de adidasii lui ca i-a zgariat la fotbal. I-a spus ca el ii arunca la gunoi cand se zgarie ca ii ia mama altii in fiecare luna. Ce fac? Ii arunc si eu la gunoi?

15.05.2008 3:30
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Atentie, nu vorbim despre un copil care nu are ce manca acasa. Incerc sa le ofer tot ce pot. Visez sa le pot da tot ce eu nu mi-am permis ca si copil. Dar pana la un punct. Nu este cel mai rau imbracat, cel mai sarac, cel mai urat sau cel mai prost din clasa.
Este un copil normal, obisnuit, dintr-o familie normala, obisnuita. Poate fi ca oricare altul. Poate ca si al tau. Si nu este singurul care trece prin asta.
In timp s-a inrait. Nu s-a intamplat peste noapte.
La fel cum nu peste noapte am ajuns eu la concluzia ca singura nu mai pot face fata. Nu am renuntat la el si il vreau departe de mine, cum am citit un mesaj. Din contra, tocmai pentru ca nu renunt la el vreau ajutor. De la cineva care sa stie mai bine decat mine cum sa il trateze.
Nu mi-a venit mie de nebuna ideea cu scolile cu regim special sau pentru tulburari de comportament sau cum le-o mai zice?
Sfatul a venit de la un psiholog, dar care mi-a spus ca Ministerul Invatamantului le-a inchis pe toate in anii 90. Sa incerc sa gasesc eu una privata sau sa il dau la o scoala de ucenici.
Ar fi si o schimbare de decor bine venita.
Dar nu stiu unde le gasesc.
Nu dau de nici un indiciu pe net.
Nu gasesc scoli de ucenici cu programe manuale pentru copii de varsta asta.
Nu stiu pe nimeni care sa ma ajute.
De asta am apelat la voi.
N-am crezut ca voi incepe o polemica despre e real sau nu, sunt mamica sau nu, sunt vinovata sau nu, vina parintilor mai mult sau mai putin, se schimba sau nu..............
Nu asta ma intereseaza, desi cred ca mi-a facut bine sa imi vars amarul in sfarsit.

15.05.2008 3:43
antoniav
Locatie: BRASOV
Din experienta mea, din cariera mea, am vazut un baietel mult mai "rau" decat al tau. Pana nu e prea tarziu, pana nu se vorbeste la scoala despre exmatriculare, scaderea notei la purtare, mergi cu el la psiholog(vezi sa nu se invete prea mult si cu psihologul, ca-l "invarte pe degete" si-i va spune ce vrea sa auda), chiar la un psihiatru(nu neaparat trebuie sa fii nebun ca sa mergi acolo), sau consulta profesorul sau persoana care se ocupa de copiii problema din cadrul scolii lui. Vezi ce sfaturi poate sa-ti dea, vezi anturajul lui, intreaba-l, sau stai calma de vorba cu el. Te certi cu el cand vorbesti? Imprieteneste-te cu el si afla ce-l macina.Toate astea au pornit de undeva. Si nu-i permite sa treaca peste autoritatea ta, ca parinte. Nu el decide daca merge sau nu la scoala, daca-si face sau nu temele.Sa nu fii violenta! ochi peste cap Urata treaba, misiune!

Voi cauta un material despre "copiii problema" si sper sa am timp sa ti-l scriu.
Manualele sunt aceleasi pentru toti, programele difera insa.

15.05.2008 3:46
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
""
de la: bubu_stefi
la: mamicadisperata
data: 15.05.2008 3:19
subiect: sal
Eu nu contest ca nu treci prin asa ceva dar cam toate is cusute cu ata alba.
Adik tu ieri te-ai inregistrat si nick-ul asta cam are cv .
E treaba ta pana la urma..si dc e adevarat tot ce scri imi pare f rau pt tine ..dar daca copilul a ajuns in stadiul acela e numai vina voastra pt ca nu atii stiut sa il cresteti si ca nu ati luat atiutudine de cand a inceput sa faca asa.nu cred ca a devenit lenes dintr-o data .
In fine .
Bafta
""
1. ce inseamna cv?
2. ce legatura are cu faptul ca m-am inregistrat ieri? ieri am gasit site-ul asta in timp ce cautam informatii despre o posibila terapie pentru Michel.
3. daca ti se pare cusuta cu ata alba, mai uita-te in jur si nu-ti dori s-o patesti vreodata.
4. de cate ori nu ti s-a intamplat sa fii acuzata ca mamica de comportamentul copiilor tai si sa te simti nedreptatita pentru ca stiai ca nu de la tine a venit influenta care l-a facut sa comita acea greseala? data viitoare cand te vei simti judecata gresit, adu-ti aminte de mine. sper ca atunci vei intelege mai bine si astept un mesaj de intelegere si poate si ceva scuze.

15.05.2008 3:49
antoniav
Locatie: BRASOV
Ce psiholog "cu capul pe umeri" iti trimite copilul la "scoala de corectie"? Inseamna ca o depaseste problema.
Nu te certa, nu dispera!

Doamnelor, exista cazuri si mai rele si mai grele! POate nu v-ati intalnit cu astfel de cazuri, dar va spun ca sunt si o multime....Sa dea Dumnezeu sa nu ajungem la emisiunea aia despre copiii razgaiati!

15.05.2008 3:56
tei
Locatie: cta
15.05.2008 7:40

mamicadisperata a scris:
--------------------------------------------------------------------------------

"In sfarsit cineva care ma ia in serios, nu face conversatie de amorul artei. "


Daca tu crezi ca eu am raspuns ieri de dragul de a face "conversatie de amorul artei" te inseli amarnic.

15.05.2008 3:57
bubu_stefi
La protectia copilului gasesti consiliere.
Nu te-am jignit cu ceva ca sa imi cer scuze !!!

15.05.2008 4:00
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Indiferent ce cred unii, sunt mamica si nu ma mai descurc.
Reinnoiesc rugamintea mea initiala.
Ma poate ajuta cineva cu informatii despre acest tip de scoli (nu sunt scoli de corectie, ci un fel de institutii bazate pe terapia prin expresie manuala - pentru potentarea energiei in exces, dar in care sunt supravegheati permanent de personal cu pregatire psiho-pedagogica). Sau ateliere de ucenici pentru meserii manuale care sa accepte copii atat de mici.
Va rog, ajutor.
Sunt gata sa incerc orice.
Orice credeti ca m-ar putea ajuta. Oriunde ar fi. Ma duc oriunde. Macar sa le gasesc. Nume, adrese, orice m-ar ajuta sa le caut.

Va rog.
Am cautat un sfat, o informatie, nu un scandal.

Poate mai exista si alte mamici in asa situatie.
Ce faceti in plus fata de mine? Ati avut rezultate? Ati gasit terapie?
Macar dati-mi un mesaj sa stiu ca nu sunt singura.

15.05.2008 4:06
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
[quote="tei"]15.05.2008 7:40
Daca tu crezi ca eu am raspuns ieri de dragul de a face "conversatie de amorul artei" te inseli amarnic.[/quote]

Draga tei, nu despre tine era vorba, ci despre papusa1. Parerea ei era cea care m-a socat. Unii oameni chiar sunt atat de superficiali. Oare nu puteam gasi un subiect mai putin grav sau dureros daca aveam timp si chef de amuzament?

[quote="papusa1"]Eu tocmai ce voiam sa raspund la acest subiect "pe bune", dar noroc ca a intervenit si cea de a doua postare a [b]mamicii disperate[/b] care ma convinge ca acesta este numai un alt subiect-amuzament si doritor sa incite spiritele fierbinti... Asa ca o sa incerc sa ma abtin. Pacat ca unii nu-si incearca zeflemeaua povestind sau brodand pe propria piele si au nevoie de personaje nevinovate. :twisted: :roll: 8O[/quote]

Ei, ce zici?

15.05.2008 4:08
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
nu stiu cand te-ai inregistrat, nu ma intereseaza. nu-i problema ta, la fel nu ma intereseaza, pentru ca, pentru unii parinti este o problema reala. si pe mine m-ar fi interesat ce-i de facut intr-o asemenea situatie.
o sa ma refer ca si cum ar fi cazul tau.
daaaaaaar, si eu consider ca e vina parintilor. spui ca-i acorzi mai multa atentie ca la cel mic. poate de-aia si-a luat lumea in cap.
sfatul meu este sa ai grija multa si cu cel mic, pentru ca il va copia.
cat despre cel mare, cu discutii multe, poate vei rezolva ceva. si incearca si ceva restrictii. masina ta face cat roata unei masini a vecinilor? explica-i ca trebuie sa invete si sa munceasca sa-si permita o masina buna, sa nu rada baietii de copilul lui, cand va avea. aici va trebui atentie pentru ca va interpreta ca tu nu ai invatat si nu ai muncit destul.
vrei toale de firma? un tricou - un numar de nota 10.
ceva de genul.

cat despre activitatile invatatoarei............... nu de multe ori profesoara de istorie din liceu, scotea vreo carte sau dictionar si ne punea sa o cumparam. cine refuza era clar picat. te lua la intrebari pana stiai de 4.
seringi si altele de genul, iarasi de acord cu tine. se intampla in romania.
dar, discutia cu baietii de alta nationalitate, sau chiar si romani, care merg nu stiu unde si fac nu stiu ce, interzisa total. controleaza-i mediul cu care intra in contact. la scoala nu poti, dar in fata blocului, da.
nu sunt de acord cu sportul gen box, karate si altele de genul in cazul tau. isi poate canaliza energia in partea negativa. poate incepe sa-si bata colegii.
trebuie sa ceri scuze elevelor si parintilor si sa-l pui si pe el sa faca lucrul acesta, el primul. tu, de ce? pentru ca TU nu l-ai educat sa nu-si bata colegii. asta vad cei din afara.
incearca sa-i explici ca nu e bine si de ce nu e bine.

acum nu mai am timp, dar chiar as vrea sa mai discutam. si cu alte mamici. trag cu ochiul

15.05.2008 4:13
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
----------
bubu_stefi a scris:
La protectia copilului gasesti consiliere.
----------


Protectia copilului este, pardon, frectie la picior de lemn.
Cata vreme copilul nu este abuzat, abandonat, violat, maltratat, trimis la cersit si aruncat in canal ca sa constituie o stire buna de televiziune cu impact la public, nu te ajuta nici cat negru sub unghie.
Te trimit la psihologi prin spitale infecte care iti recomanda sa zici merci ca "e sanatos si lasa, fetito, ca ii trece lui, asa sunt baietii."
Iti citam un astfel de exemplar, o fosila care isi zice profesor de la spitalul 9 si care e convins ca nu e chiar atat de grav.

15.05.2008 4:19
ddadriana
Locatie: Germania
----------
mamicadisperata a scris:
----------
ddadriana a scris:

Oare und exista astfel de conditii? As zice ca in Europa nu ar exista asa ceva
hai mai ca subiectul oricum e de amuzament, nu cred nici o iota din ce scrie mama disperata.
----------


Oameni buni, unde traiti? Voi sub ce glob de sticla va tineti copiii?
Sunt eu singura nebuna care a vazut un copil corupt de ce vede in jur?
Nu pot sa cred ca va acoperiti ochii singuri. Soarele tot straluceste.
Si copiii nostri tot asta vad si invata in fiecare zi pe strada, la colturi, printre droguri........
Oare sunt asa exponat demn de muzeu de nu a mai auzit nimeni de asemenea probleme??????????????????
----------


eu traiesc in germania. Fii sigura ca eu de mica m-am ocupat de ea, sa inteleaga ce este important in viata. Tendinta sa invidieze manelistii nu o are, ca nu cunoaste fenomenul. Nu-i invidiaza pe auristi! ptr ce sa o faca? Te face pe tine lanturile de aur? Pe ea nu!! Hainele de pe om nu o intereseaza, ca nu asta este inportant in relatia cu ceilanti, ci sufletele celorlanti. Stam si ne irosim viata si fugim dupa bani, aur si valori materiale in loc sa ne luam timp sa ne dezvoltam sufletele noastre, sa intelegem sarcina ptr care ne irosim noi timpul pe acest pamint.!!! Indiferent in ce situatie disperata te aflii, ascutati sufletul ca n-o sa dai gres nici o data, si nu o sa-ti mearga rau!! Lacomia, si ispita banilor nu o facut decit nenorociri pe pamint!! Si daca asta este singrua valoare care o dam noi mai departe atuncia sintem sarci, chiar foarte saraci.

15.05.2008 4:25
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Draga bblusa,

Astazi a fost pentru mine ziua de pus cenusa in cap si cerut iertare la parinti si copii la scoala.
Dupa intamplarile de ieri care m-au adus la disperare, am fost la scola sa aflu si partea cealalta a povestii si sa incerc sa repar pe cat posibil oalele sparte.
Inca un motiv sa fiu atat de grabita cu informatiile de care am nevoie: parintii fetitei lovite (desi pana la urma s-a dovedit ca a fost cam reciproca violenta, dar el este baiat, da mai tare si nu i-a dat sangele.....) au cerut exmatricularea. Daca nu, ne ameninta cu justitia, au fost si la medic.
Fac parte din acea categorie de parinti care nu se dau in laturi de la nimic cand e vorba de copilul altuia, dar mor cu tine de gat daca li se pare ca te uiti macar mai lung la al lor. Fiica lor poate face orice cata vreme are de castigat din asta. Scopul scuza mijloacele.
Cum nu imi pot permite un proces, probabil ca o sa accept varianta si atunci cu atat mai mult am nevoie sa il inscriu intr-un alt fel de program educational. Ar fi singura modalitate ca sa poata continua scoala chiar si dupa o pauza.

15.05.2008 4:30
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
exmatricularea mi se pare o exagerare. muta-l la alta scoala tu. el ce zice?
eu nu stiu cum se elibereaza certificatele medico-legale, dar cat de tare a lovit-o de i s-a eliberat unul?

15.05.2008 4:49
ddadriana
Locatie: Germania
In momentul in care o mama vrea sa-si scoata copilul basma curata, in momentul in care acesta a incalcat o lege, o regula, nu face decit sa-i deschida portile spre o viata de infractor. In momentul in care trage consecvente din prostia facuta, invata ca este obligat sa se tina de ruguli, si legile existente.
15.05.2008 4:51
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Am promis ca va spun ce se va intampla la discutia cu parintii.
I-am intrebat pe colegi si mi-au povestit ca de fapt erau doua fetite implicate si fiul meu. Imitau niste personaje din filme si se luptau ca atare. Joc pe care se pare ca il practica toti in curtea scolii, dar nu protesteaza nimeni. Numai ca ghinionul face ca Michel, fiind mai puternic, sa fi ripostat cu cotul destul de agresiv. E mai inalt decat ea si evident a nimerit in gura, nu in piept. Ea si-a muscat interiorul obrazului si sigur ca s-a soldat cu sange in gura.
Nu minimizez in nici un fel vina lui, mai ales ca nu era cazul sa joace jocuri violente cu fetele. Dar putea la fel de bine sa fie el in locul ei sau sa loveasca un baiat, nu o fata. Poate si ea ar fi trebuit sa stie la ce sa se astepte daca vrea sa fie baietoasa.
Intrebarea mea este: unde sunt cadrele didactice in monentele astea? In definitiv, noi in grija lor ii lasam, nu.
Azi s-a aparat invatatoarea spunand ca asa sunt copiii si asta se intampla zilnic, dar niciodata nu a fost asa grav, nu au vazut sange.
Firesc, am intrebat: "adica, pana la sange nu se pune, nu?" si m-a acuzat ca o iau la misto.
Si totusi, de ce nu mi-a spus prima oara cand a vazut ca se intampla?
Si mie si tuturor parintilor, caci se pare ca toti copiii au facut-o intr-o zi sau alta.
Si atunci sunt de acord. Daca stiu din timp si nu iau masuri, sigur ca e vina mea cand se intampla ceva mai grav. Dar eu aflu abia cand a devenit grav.
Daca el are luni de zile in care vede ca toti o fac si nu sunt pedepsiti in nici un fel, ce-i pot eu spune acum?
Ca brusc, nu mai este in regula, dar numai pentru el? Ceilalti vor continua pana la urmatorul eveniment?
Nu am cum sa castig batalia cu invatatoarea care fuge si se apara ca sa evite propria raspundere. Nu am cum sa castig in fata parintelui pe care l-am indemnat sa afle si el adevarul de la fata lui ca poate n-o fi numai al meu oaia neagra. Si daca nu o cearta si pe ea, ce o sa ajunga sa faca la lucruri mai grave, cand va mai creste?
Si iata ce raspuns mi-am primit:
Mi-a fost dat sa aud cu stupoare pentru prima oara in viata un tata care si-a aparat fata spunandu-mi de fata cu directoarea, invatatoarea si propria sotie: "da' ce te f... pe tine grija, fa, ce o sa ajunga fi-mea cand o fi mare? daca vrea sa fie c...., sa fie, daca iese banu'."

Scuze, dar cred ca nu am cu cine vorbi, in cazul asta.

15.05.2008 7:20
antoniav
Locatie: BRASOV
Daca vrei sa-l duci la o scoala de ucenici din start i-ai taiat craca si singura ti l-ai desconsiderat. Tu cu psihopedagogul scolii tre sa gasiti ceva sa faca pentru a-i canaliza copilului energia .Succes!
Cred ca fiecare scoala trebuie sa aiba un cabinet special amenajat pt psihologul scolii, si in cazuri de acest gen, chiar psihologul se ocupa de el. Dupa cum vad, se spala pe maini, dar cel putin mergi si intreab-o, nu pe invatatoare ci pe psihologul scolii ce trebuie sa faci pt a-l aduce pe copil pe linia de plutire.
Transferul nu e indicat pt ca el nu simte responsabilitatea faptelor lui, doar atunci cand vezi ca nu ajungi la niciun consens cu invatatorul, cu directoarea, ca doar nu numai al tau e rau din toata scoala aia, doar atunci cred ca e indicat sa-l muti, dar fii sigura ca va anunta cealalta scoala de ceea ce a facut fiul tau.

Invatatoarea e tanara? Parca nu ar avea experienta cu copiii, de tot se fofileaza dupa directoare!

15.05.2008 8:10
goroba
[quote="mamicadisperata"]Dragi mamici, as vrea sa va impartasesc un pm primit de la goroba aseara.
""
de la: goroba
la: mamicadisperata
data: 14.05.2008 9:10
subiect: cel mare este tot copil...
daca e pe bune, atunci eu cred ca acorzi prea mare atentie celui mic iar pe el il tratezi ca pe un adult... cred sincer, ca nu-l mai doresi langa tine-ceea ce ai scris demonstreaza asta- si el simte si incearca sa obtina de la tine o reactie, chiar si negativa. Gresala este la voi, ca parinti... analizati!"

Daca si fata de el ai manifestat aceeasi lipsa de respect in ceea ce priveste optiunile personale (eu am optat pentru un mesaj privat si as fi preferat sa ramana asa) atunci de vina nu e nici scoala nici anturajul... sa nu confundam respectul cuvenit oricarei persoane, mai ales daca vorbim despre copiii nostri cu atentia acordata acestora.

15.05.2008 8:58
tei
Locatie: cta
eu pot spune, din experienta, ca mai conteaza totusi si "cei 7 ani de acasa" adica Educatia pe care o primeste copilul in familie. Intradevar, asa este , se intampla f multe lucruri in scoli care nu ne-ar crede nimeni ca se intampla cu copii de 10- 14 ani. Dupa cum se vede am o fetita de 11 ani, si nu pot zice ca este usor cu educatia acasa deoarece la scoala se discuta altceva, se vede altceva- si....intradevar, profesorii nu ajuta cu nimic, ba, din contra, uneori ei le deschid "idei" . Asta pt ca si pe mine ma apasa pe suflet cand fata imi spune .....( de ex.) " mia zis profa de ..... ca toti baietii vor vrea sa faca sex cu mine cand vor mai creste" Eu a trebiut sa explic fetei ce a vrut " d-na profesoara" sa spuna.
15.05.2008 11:04
kimm
avand in vedere varsta copilului si modelele pe care ar trebui sa le aiba in jur..revin cu intrebarea mea
tata? ce face? cum actioneaza? care e rolul lui?

15.05.2008 11:04
kimm
si da..mesajele private de aia se cheama asa... "private".

mi-am amintit..de aia iti spuneam sa te muti..nu cred ca mediul asta pe care-l intuiesc din spusele tale..te ajuta ,sau il ajuta pe copilul tau sa isi creeze niste valori pe catre nu le are pana la 10 ani
si sa stii ca nu e peste tot in Romania asa cum zici tu..ca doar nu traiesc eu pe vreo insula..hai..

scoala de ucenici mda..dar nu e cool sa muncesti..cum o sa-l convingi sa mearga la scoala aceea..daca nici la asta nu vrea sa mearga .



Ultima modificare efectuata de catre kimm la 15.05.2008 11:09, modificat de 1 data in total
15.05.2008 11:05
Violletta
Locatie: Finland
----------
mamicadisperata a scris:
Draga bblusa,
...
Inca un motiv sa fiu atat de grabita cu informatiile de care am nevoie: parintii fetitei lovite (desi pana la urma s-a dovedit ca a fost cam reciproca violenta, dar el este baiat, da mai tare si nu i-a dat sangele.....) au cerut exmatricularea.
----------

Exmatricularea la clasa a IV-a (invatamant primar si secundar) nu e prevazuta in regulamentul scolar.
Este bine ca parintii sa incerce sa cunoasca si astfel de regulamente si ce optiuni pot avea copiii lor.

17.05.2008 3:55
emapatrichi
Locatie: tg mures
Nu am avut timp sa citesc cam toate raspunsurile, dar parerea mea e urmatoarea: acorda mai mult timp copilului tau. A-l inchide in camera, cu carti si caiete, cerandu-i sa invete... nu e deloc o solutie. Ai incercat sa vezi ce are de invatat? L-ai ajutat sau te-ai oferit sa-l ajuti? Daca e un copil care domina, da-i impresia ca poate face asta: de exemplu cere-i sa-ti explice ce parere are despre ce a invatat si cum vede el lucrurile. Isi cumpara prea multe reviste la scoala? Dar tu te/ai uitat prin ele? Impreuna cu el desigur?! Si inca ceva: ori nu desconsideri persoana invatatoarei in fata lui ori il muti la alta scoala daca nu esti de acord cu atitudinea ei. Copilul tau are probleme de comportament. Voi doi sau trei (daca e si tati) trebuie sa o luati cumva de la capat. Dupa mine, primul pas ar fi sa-l scoti la o inghetata, sa-l duci la un film sau in alta parte unde ii place si unde sa fiti numai voi doi si sa nu vorbiti despre comportamentul lui, despre educatie, morala, politete etc, ci despre cu totul altceva. Vezi cum se comporta si daca e receptiv.
21.05.2008 9:35
ina73
Draga mamicadisperata,

Exista un program numit 1 2 3 Magic. E facut de catre un dr. psiholog din state, Thomas Phelan. Este adresat parintilor cu copii cu comportament dificil cu varste intre 2 si 12 ani. Pt noi functioneaza destul de bine.
http://www.parentmagic.com/
Nu stiu daca fac livrari si catre Ro, dar macar stii ce sa cauti.

Succes!

09.06.2008 12:44
georgi30
Locatie: bucuresti
----------
mamicadisperata a scris:
Avem un an si ceva de cand am incercat de toate.
.........
----------



Abea am intrat la topic si-mi sare asta in ochi... Iubita, vad la profilul tau ca mai ai un princhindel de 1 an si ceva...
Nu cumva de atunci au aparut problemele?

13.06.2008 6:47
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
dragi mamici,

scuze pentru absenta indelungata.
am ramas datoare andreei si dorinei, cele doua mamici extraordinare care m-au ajutat enorm si al caror sfat aproape pot spune ca mi-a salvat familia de la dezastru.
ele mi-au scris pm despre programul "pe puncte" care le-a fost si lor recomandat la terapie ca alternativa pentru fii lor de 14, respectiv 12 ani.
ce pot spune?
cand ne-am cunoscut si am inceput sa ne spunem povestile fiecare, am plans ca niste bocitoare.
parea ca vorbim despre acelasi copil, aceleasi probleme, aceleasi lupte zilnice si aceleasi reactii din partea baietilor.
iata ca nu eram singura. iata ca sunt si alte mamici la fel de disperate ca mine. si iata ca ele au gasit o solutie.
dorina [...]
a adoptat aceasta metoda acum 14 luni. dupa aproape doua luni de razboi cu cel mic si rabdare infinita din partea ei, in sfarsit a inceput sa dea rezultate.
[...]
am inceput si noi de doua saptamani. sigur, nu ma astept sa dea rezultate minune in trei zile, dar am incredere si rabdare.
inca o data, mii de multumiri [...] doua doamne, doua mamici greu incercate care m-au inteles si m-au ajutat cu sfaturi mai mult decat utile si incercate pe propria piele.
multumesc.

13.06.2008 10:12
antoniav
Locatie: BRASOV
mamicadisperata, ma bucur ca ai gasit o cale, o solutie! zambet zambet zambet Mult succes si multa rabdare! sarut
13.06.2008 10:19
Gawain
mamicadisperata,
Daca aceste doamne au ales sa nu isi faca publica povestea in forum nu e cazul sa o faci tu.
Te rog sa te limitezi la a publica povestea ta si mesajele tale nu pe cele ale altor persoane.

23.06.2008 2:56
LeSage
Indeferent ce veti face, fiecare baiat in viata tot la masini, bani si fete ajunge... mai devreme sau mai tarziu binenteles.
23.08.2008 11:55
Are 10 ani si imi vine sa+l trimit la...
betiana
Locatie: str.Padurea Craiului nr.1
Draga mamicadisperata, iti trebuie rabdare. Incearca sa fii mai apropiata fata de el. Sa iti faci un program comun cu el. Lauda-l pentru lucrurile frumoase si bune pe care le face. Eu cred ca in fiecare copil este ceva bun, dar trebuie sa descoperi acel lucru. Cred ca el s-a simtit dat de o parte cand a aparut cel mic. S-a simtit neglijat. Inca se mai pot repara lucrurile. Si nu uita ca poti sa apeleyi la consilierul scolar.
18.09.2008 7:16
consilier
Draga mamica disperata ! cand copilul se poarta urat, nu numai ca vrea sa-i acorzi atentie, ci vrea chiar sa ne spuna ceva ! Incearca sa-l intrebi ce vrea sa-ti comunice si gandeste-te cu ce ai gresit fata de acest copil. Deja spui ca i-ai facut toate mofturile. Mai sunt copii care au de toate dar se poarta normal. Te-ai intrebat de ce oare acest copil se poarta asa ? intreaba-te ! am impresia ca e cam neglijat, ca nu te uiti in fiecare zi in ochii lui sa-l intrebi ce-l doare, ce vrea de la viata, unde vrea sa ajunga. Deocamdata este cam mic ca sa discuti cu el despre un scop in viata, un drum de urmat, cu mai multe trepte, in serpentina. Poti sa-i citesti povesti educative, cum ar fi Puisorul neascultator, daca n-o stii, poti s-o inventezi. Probabil ca i-ai spus ca el e cel mai tare si mai destept din lumea asta, ca poate face ce vrea ca parintii lui il vor apara, ca are de toate, el trebuie doar sa invete. Iata ca nu e de ajuns sa ai de toate căci tocmai atunci nu mai inveti. Ar trebui sa-l duci sa vada cum traiesc familiile nevoiase, sa vada ce inseamna sa n-ai ce manca. Iti recomand o carte : Mami, tati, ma auziti ? scrisa de psihologul francez Jacques Salome aparuta la editura Curtea Veche. Cititi-o amandoi si apoi il vei intelege altfel pe copilul tau. Vorbeste mai mult cu copilul, ia-l alaturi de tine mai mult timp, computerul l-a facut un singuratic, si poate chiar agresiv. Daca vrei sa invete, faceti lectiile impreuna. Hai sa citim din carte, hai sa vedem ce spune problema asta ! Mai plimba-l pe la bunica, poate sa stea pe la rude, departe de voi; poate altii au alte metode de educatie, poate au alte argumente ca sa-l convinga sa se poarte frumos. Intreabă-l daca stie ce simte acel copil care e bruscat de el ! ce ai face tu, Michel, daca ai avea un astfel de copil ? vezi ce-ti raspunde si pune-l sa se exprime in scris, ( sa scrie o scrisoare invatatoarei, mamei lui, fetei pe care a batut-o), sa deseneze familia lui, un omulet, un copac si du-te cu desenele la un psiholog. Cred ca stiu ce e in sufletul acestui copil ! cred ca e neglijat ! nu v-ati făcut timp destul sa stati de vorba cu el, sa vedeti ce e in sufletul lui ! ia-l in fiecare seara si citeste-i o poveste, o incepi tu si-l pui si pe el sa citeasca cate putin sau sa reciteasca ce i-a placut. Fara computer si televizor ! sunt numai jocuri si desene violente ! de aici provine comportamentul lui !
26.09.2008 12:49
stefanab
----------
consilier a scris:
Draga mamica disperata ! cand copilul se poarta urat, nu numai ca vrea sa-i acorzi atentie, ci vrea chiar sa ne spuna ceva ! Incearca sa-l intrebi ce vrea sa-ti comunice ...
... stati de vorba cu el, sa vedeti ce e in sufletul lui !
----------

Am citit atenta mesajele la acest subiect zambet si vreau sa va spun doar cateva lucruri din experienta mea ...
Intotdeauna prin modul sau de a se comporta copilul ne comunica ceva. Si e foarte greu sa afli doar intrebandu-l ce vrea sa comunice. Pentru ca el nu vrea sa spuna nimic, nu stie de fapt ce .
Un copil neindemanatic sau violent nu vrea sa fie asa.
Iti trebuie multa rabdare ca, fara sa-l intrebi direct , sa afli ce e in sufletul lui.

Si oricat veti discuta cu un adolescent ca n-are de ce sa-i fie rusine ca masina parintilor lui face cat o roata de la masina altora, oricat ar intelege el cum stau lucrurile (altii nici macar nu au posibilitatea unei masini) tot ii va durea cand va fi tratat cu dispret...

Din tot ce s-a discutat aici sunt de acord mai ales cu un lucru: copii au nevoie sa le aratam iubire! Nu cumparand lucruri (o pereche de pantofi /luna nervos ), iubirea nu e materiala, e un sentiment adanc...

Mamicadisperata, cum o mai duci? A inceput scoala, ce face baiatul tau?

15.10.2008 3:06
mamicrisa
cum ai rezolvat problema? sunt foarte interesata pentru ca sunt in aceeasi situatie![/b][/i]
29.10.2008 12:00
jupiter
Mamicadisperata, imi pare rau pentru voi, pentru copil, dificila situatie, nu prea stiu ce sa iti spun. Am vazut o emisiune pe Discovery, despre copiii care aveau comportament antisocial, spuneau ca asa le place lor sa fie pur si simplu.

Uite aici un articol interesant:

Tendinta antisociala - Perspectiva psihanalitica a lui D.W.Winnicott.
afectiuni Razvan Pleteriu
Donald Winnicott, pediatru si psihanalist, a fost fondatorul psihanalizei copilului in Marea Britanie.Cu greu ar putea fi gandita psihanaliza contemporana, atat in teorie cat si in practica, in termeni care sa excluda viziunea lui Winnicott. Daca Freud a inventat o disciplina de un ajutor real pacientilor si care aducea succese nebanuite profesionistilor acesteia, Winnicott reuseste sa o transforme si in ceva inteligibil pentru toata lumea.

Simplitatea ipotezelor pe care le propune, par atat de apropiate simtului comun, incat dau iluzia de a fi adevaruri pe care le cunoastem dintotdeauna, doar ca nu am avut cuvinte sa le exprimam.

Trebuie spus ca in aceasta prezentare ne referim la tendinta antisociala si nu la delicventa.Motivul este acela ca apararea antisociala organizata este supraincarcata de beneficiu secundar si de reactii sociale care fac dificila atingerea de catre investigator a nucleului acesteia. Este important, pentru intelegerea conceptului lui Winnicott, sa fim atenti nu atat asupra comportamentului cat asupra radacinilor tulburarilor de comportament, ce se pot intinde oriunde intre normalitate si delicventa. Tendinta antisociala poate fi studiata si la copilul sanatos pe care il aveti acasa, atunci cand la varsta de doi ani ia o moneda din poseta mamei.

Referitor la natura tendintei antisociale autorul considera ca aceasta nu este un diagnostic si ca nu se poate compara in mod direct cu alti termeni diagnostici cum ar fi nevroza sau psihoza. Tendinta antisociala poate fi descoperita intr-un individ normal, sau intr-unul care este nevrotic sau psihotic.

Tendinta antisociala isi are intotdeauna originea intr-o deprivare si reprezinta incercarea copilului de a ajunge din nou in momentele dinaintea ei, la starea de lucruri in care toate mergeau bine. O alta caracteristica este faptul ca tendinta antisociala contine un element care obliga mediul sa fie important. Copilul prin pulsiunile lui obliga pe cineva sa ia atitudine. Este sarcina terapeutului de a se implica in aceasta pulsiune a copilului , iar munca este facuta in termeni de gestionare, toleranta si intelegere.

Psihoterapia se adreseaza persoanelor care sufera si au nevoie de ajutor, numai ca suferinta din genul acesta de tulburare apartine doar perioadelor timpurii ale bolii individului. Mai tarziu, beneficiile secundare vor prelua controlul, vor atenua suferinta si vor afecta dorinta persoanei in cauza de a cauta ajutor sau de a accepta un ajutor oferit.

Tendinta antisociala implica speranta . Lipsa de speranta este trasatura de baza a copilului deprivat care, desigur, nu este tot timpul antisocial. In perioadele de speranta, copilul manifesta o tendinta antisociala. Aceasta poate fi neplacuta pentru societate sau pentru terapeut, insa aceia care nu sunt direct implicati, pot vedea speranta care sta in spatele compulsiei de a fura. Intelegerea ca actul antisocial reprezinta o expresie a sperantei este vitala in tratamentul copiilor care prezinta o tendinta antisociala.

Winnicott se refera si la asa numitele “tratamente naturale” in care mediul joaca un rol important. In cazurile usoare mediul poate “trata” aceasta patologie pentru ca ea a fost cauzata de un esec al mediului in ceea ce priveste suportul si protectia Eului intr-o etapa de dependenta a individului. Astfel, parintii au intotdeauna o a doua si o a treia sansa de a-si ajuta copiii, in ciuda esecurilor (cele mai multe inevitabile) gestionarii din cele mai timpurii etape in care copilul era foarte dependent.

Exista o relatie directa intre tendinta antisociala si deprivare, John Bowlby fiind printre primii care au aratat efectele deprivarii in timpul celei de-a doua copilarii si inceputul stadiului de mers, in jurul varstei de unul sau doi ani. Acolo unde exista o tendinta antisociala a existat o adevarata deprivare (nu o simpla privatiune), adica, a existat o pierdere a ceva bun care fusese pozitiv in experienta copilului de pana la o anumita data, iar acest ceva a fost retras.

Furatul este in centrul tendintei
antisociale, avand asociat mintitul. Mama este in mod obisnuit prima persoana furata. Winnicott subliniaza referitor la acest fapt ca atunci cand un copil fura un obiect, el nu cauta obiectul furat, ci o cauta pe mama, asupra caruia el are niste drepturi. Atunci cand mama dezamageste copilul, acesta din urme considera ca are drepturi asupra ei, furtul nu este pentru el decat o justa reinsusire a bunului sau. Astfel furtul nu are intotdeauna o semnificatie negativa: persista o revendicare, o speranta fata de persoana iubita. Important este ca aceasta asteptare sa nu fie deceptionata. Deci reactia parintilor este promordiala, situandu-se intre doua extreme nefaste. O rigiditate excesiva confera unei conduite banale o semnificatie patologica de la inceput: copilul este un hot si va deveni un suspect permanent. Copilul se poate inchide atunci intr-o conduita masochista repetitiva, in care temerile sunt confirmate de fiecare data, atat in ceea ce-l priveste pe copil, cat si pe parintii lui sau anturajul sau (invatator, educator).

La cealalta extrema intalnim toleranta, daca nu o veritabila complezenta fata de aceste conduite: copilul se simte scuzat, sau chiar autorizat. Anumiti parinti proiecteaza astfel asupra copilului lor propria tendinta antisociala pe care devin incapabili sa o limiteze.

Manifestarea tendintei antisociale include furatul si mintitul, incontinenta si producerea unei mizerii generale. Desi fiecare simptom are intelesul sau si valoarea sa specifica, factorul comun este capacitatea de a supara a simptomelor. Capacitatea de a supara este exploatata de catre copil si nu este un lucru intamplator. O mare parte din motivatie este inconstienta, dar nu in mod obligatoriu toata.

Indicatii ale terapiei

Scopul tratamentului este de a ajunge la trauma originara, acest lucru ar trebui facut in cursul psihoterapiei.In acest fel de munca esecurile terapeutului sau ale celor care ingrijesc copilul vor fi reale si se pot dovedi ca ele reproduc intr-un fel esecurile originare. Reproducerea in tratament a exemplelor de esec originar al mediului, impreuna cu trairile de furie adecvate ale pacientului, elibereaza procesele de maturizare putand urma o perioada de crestere emotionala.

Intr-un caz de o severitate medie, punerea in act poate fi gestionata in masura in care terapeutul intelege sensul si semnificatiile acestuia. Se poate spune ca punerea in act reprezinta o alternativa la disperare. Cea mai mare parte a timpului, pacientul este lipsit de speranta in ceea ce priveste corectarea traumei originare, traind in consecinta intr-o stare de relativa deprimare sau disociere ce mascheaza starea de haos care ameninta constant. Cand, in cele din urma, pacientul incepe sa investeasca o persoana, apare o tendinta antisociala, o compulsie fie la a ridica pretentii (a fura), fie la a provoca prin comportament distructiv o reactie dura sau chiar razbunatoare. Astfel, cei responsabili de caz trebuie sa stie ca aceste etape de punere in act sunt inerente si ca ele pot avea o valoare pozitiva.

In cazurile cele mai grave, dificultatile din aceste etape ale tratamentului sau gestionarii sunt atat de mari incat legea (societatea) preia controlul, moment in care psihoterapia este scoasa din scena. Razbunarea societatii ia locul milei si a compasiunii, iar persoana in cauza inceteaza sa sufere si sa fie un pacient, devenind un infractor.

Se poate intampla ca o intalnire timpurie cu tribunalul de minori sa se dovedeasca un element pozitiv in ceea ce priveste socializarea pacientului. Aceasta corespunde din nou cu tratamentul natural ce are loc in mod obisnuit in familia pacientului.

Reactia societatii poate reprezenta pentru pacient o demonstratie practica a “iubirii” acesteia, adica a dorintei de a “suporta” sinele neintegrat al pacientului si de a iesi in intampinarea agresivitatii cu fermitate (pentru a limita efectele episoadelor maniacale) si a urii cu o ura adecvata si aflata sub control. Aceasta din urma situatie reprezinta cel mai bun lucru pe care unii dintre copiii antisociali il vor primi vreodata in ceea ce priveste o gestionare satisfacatoare, si multi copii deprivati, antisociali ce prezinta agitatie se schimba din needucabili in educabili sub influenta regimului strict dintr-o scoala de corectie. Riscul acestei perspective este acela ca a pune copiii agitati antisociali intr-o atmosfera dictatoriala poate da nastere la dictatori sau, mai mult, poate face pedagogii sa creada ca o atmosfera de disciplina stricta , in care fiecare minut al zilei unui copil este ocupat, ar putea fi un tratament pedagogic potrivit copiilor normali, ceea ce este gresit.

Concluzii:

1. tendinta antisociala nu este un diagnostic si nu se refera la delicventa
2. tendinta antisociala isi are intotdeauna originea intr-o deprivare si ea implica speranta
3. reactia parintilor este primordiala
4. manifestarea tendintei antisociale se caracterizeaza prin capacitatea de a supara a simptomelor
5. interventia precoce, psihoterapia trebuind sa intervina inaintea beneficiilor secundare care atenuaza suferinta si preiau controlul

23.01.2009 9:45
olyvsys
Draga mea ,nu dispera incearca sa faci cum e mai bine pt copilul tau si pt tine. Cu calm si mult tact poate se rezolva.Eu am doi baieti frumosi si ''cumnti '' foc. Baiatul cel mare are 8 anisori si ti-n sa-ti spun ca am probleme cu el de cand a inceput scoala [adica de 2 ani].Scuipa, loveste copiii,se plimba prin clasa in timpul orelor,daca nu ii convine ceva mai loveste pe cineva,comenteaza,replica.Da tot ce poate fi mai rau si apropo noi locuim in Canada.Ti-n sa-ti spun ca la phiholog am mers ,se fac sedinte,phisico-pedagog dar nu merge nimc.mi sa recomandat un medicament pt calmare dar nu ,degeaba nu functioneaza .Si cu scoala e asa ca teme de n-ar fi tare sar mai bucura e la fel ca al tau
05.02.2009 5:26
devon
Locatie: Suceava
Salut. Din pacate nu cred ca am o solutie pt mamica disperata, dar as vrea sa le spun celor care nu cred ca aceasta situatie e reala ca se poate si mai rau... trist
Nu stiu daca este sau nu mamica ... mamica si nici nu ma intereseaza. poate ca ce s-a scris le va ajuta pe alte mamici care au nevoie sau care vor sa evite o astfel de situatie.
Eu am un "speciment" care e din acelasi aluat. Dar situatia lor e mai grea. Pe scurt, tati i-a invatat pe copilasi ca mama e un fel de sclava Isaura care tre' sa spele, calce, etc si pe care nu trebuie sa o respecti. In consecinta, ultima data cand m-am intalnit cu acesti ingerasi era sa-i bat eu pe tus-trei (copii si tata).
Asa ca se poate si asa (am uitat sa specific ca mama e amenintata cu bataia daca le spune ceva copiilor sau ii pune sa faca curat la ei in camera s.a.m.d).

09.02.2009 11:11
grezer
Locatie: tg mures
te compatimesc sincer draga mamica...........
nu pot sa-mi inchipui ce ii in sufletul tau. singurul lucru care ti-l pot spune: tata m-a facut sa invat in clasa a 7 "angajindu-ma" la fabrica ca femeie de servici. a trebuit sa spal toalete dupa 200 de muncitori. astazi sint medic veterinar.
succes si multa tarie. fi tare si schimba macazul.

02.06.2009 2:35
mari_79
mari_79
Locatie: BUZAU
buna ziua daca ma poate ajuta cineva in problema pe care o am ,eu una nu mai stiu ce sa fac si cum sa fac sa fie bine
am un baietel de 12 ani care a fost diagnosticat cu ADHD de cateva luni
de cand a fost diagnosticat cu ADHD i-a STRATTERA,1 pastila dimineata si una la pranz ,ENCEPHABOL 1 lingurita dim si una la pranz,TAVERo jumatate de pastila deara si o pastila de TANAKAN tot seara.Sunt disperata avem probleme cu el pe toata linia (familie,scoala ,colectiv )problkeme e ca nu se poate mentine la scoala in colectiv nu i-a notite , nu e atent , e uituc (a uitat de nenumarate ori lucruri la scoala ) pierde bunurile persoanale cu usurinta .In mare parte cadrele didactice nu par sa inteleaga problema noastra . NU STIU CE SA MAI FAC

02.06.2009 2:38
Teodora29
Locatie: France
mari_79, poate te va ajuta acest subiect
http://www.parinti.com/Jurnalulscolarul...33460.html

02.06.2009 2:38
Re: mari_79
Bedivere
----------
mari_79 a scris:
buna ziua daca ma poate ajuta cineva in problema pe care o am ,eu una nu mai stiu ce sa fac si cum sa fac sa fie bine
am un baietel de 12 ani care a fost diagnosticat cu ADHD de cateva luni
de cand a fost diagnosticat cu ADHD i-a STRATTERA,1 pastila dimineata si una la pranz ,ENCEPHABOL 1 lingurita dim si una la pranz,TAVERo jumatate de pastila deara si o pastila de TANAKAN tot seara.Sunt disperata avem probleme cu el pe toata linia (familie,scoala ,colectiv )problkeme e ca nu se poate mentine la scoala in colectiv nu i-a notite , nu e atent , e uituc (a uitat de nenumarate ori lucruri la scoala ) pierde bunurile persoanale cu usurinta .In mare parte cadrele didactice nu par sa inteleaga problema noastra . NU STIU CE SA MAI FAC
----------


intra aici http://www.parinti.com/Jurnalulscolarul...33460.html ,unde scriu mamici cu copii diagnosticati cu ADHD

26.09.2009 8:10
AJUTOR din nou
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
----------
mamicadisperata a scris:
dragi mamici,
am ramas datoare andreei si dorinei, cele doua mamici extraordinare care m-au ajutat enorm si al caror sfat aproape pot spune ca mi-a salvat familia de la dezastru.
ele mi-au scris pm despre programul "pe puncte" care le-a fost si lor recomandat la terapie ca alternativa pentru fii lor de 14, respectiv 12 ani.
ce pot spune?
cand ne-am cunoscut si am inceput sa ne spunem povestile fiecare, am plans ca niste bocitoare.
parea ca vorbim despre acelasi copil, aceleasi probleme, aceleasi lupte zilnice si aceleasi reactii din partea baietilor.
iata ca nu eram singura. iata ca sunt si alte mamici la fel de disperate ca mine. si iata ca ele au gasit o solutie.
dorina [...] a adoptat aceasta metoda acum 14 luni. dupa aproape doua luni de razboi cu cel mic si rabdare infinita din partea ei, in sfarsit a inceput sa dea rezultate. [...]
am inceput si noi de doua saptamani. sigur, nu ma astept sa dea rezultate minune in trei zile, dar am incredere si rabdare.
inca o data, mii de multumiri [...] doua doamne, doua mamici greu incercate care m-au inteles si m-au ajutat cu sfaturi mai mult decat utile si incercate pe propria piele.
multumesc.
----------


Revin dupa mai mult de un an.
Scuze celor carora nu le-am raspuns la mesaje in acest timp.

26.09.2009 8:20
AJUTOR din nou
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Din pacate, viata noastra din ultima vreme nu mi-a permis sa mai am timpul si, poate, nici rabdarea sa mai stau la calculator.
Mai ales dupa ce anul trecut am starnit asa mare polemica intre cei care luau in ras problemele mele.
Dar, inca o data, vreau sa apelez la intelegerea celor care m-au crezut sau au incercat sa ma ajute cu un sfat.
Multumesc si va cer din nou ajutorul.

26.09.2009 8:39
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Pentru cei care isi amintesc, v-am spus ca incepusem programul pe puncte recomandat de dorina.
Ea si andreea au avut rezultate bune cu baietii lor.

Nu stiu de ce, nu imi explic, dar la noi NU a functionat.
Poate pentru ca Michel era mai mic decat baietii lor, poate ca l-am inceput prea tarziu, nu stiu…….
Cert este ca acum ne aflam, pot spune, intr-o situatie chiar mai rea decat la inceput.

26.09.2009 8:47
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Am trecut de trei ani si jumatate de cand viata noastra s-a schimbat in cosmar.

Nu stiu, nu pot sa-mi inchipui ce as mai putea sa fac.
Nu vad ce as putea sa mai incerc.
Nu gasesc pe nimeni sa ma ajute, sa-mi dea si alt sfat, ceva ce nu am incercat inca.
Nu am nici o solutie, pana si specialistii par pusi in incurcatura. Eu ce sa mai zic?

26.09.2009 9:01
AJUTOR din nou
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
In rarele momente in care ma prinde mai libera, fiul meu cel mic, Chris, imi spune ca ma iubeste si ar vrea sa stau si cu el “toate zilele, toate zilele, mami “ cum stau cu Michel.
Nu-mi aduc aminte de cand nu am mai fost intr-o vizita, la prieteni, la film, la… orice, … oriunde…

26.09.2009 9:09
AJUTOR din nou
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Suntem la un pas de divort si l-as pierde si pe singurul care mi-a fost alaturi in acest calvar.
Risc sa-l pierd si pe cel mic si, recunosc cu durere, ca nu-l pot acuza foarte tare pe sotul meu ca ar prefera sa il ia cu el. In definitiv, cam el a fost cel care s-a ocupat de cresterea lui.

Am cosmaruri in care il vad pe Chris facand la fel ca Michel.
Ma ingrozesc cand il aud prin casa spunand lucruri invatate de la el.
Ma uimeste si ma trec fiori pe spate cand imi povesteste ce conversatii a avut cu frati-su.

La momentul asta, nici eu nu cred ca as vrea sa-i vad crescand impreuna si facand la fel ca el.
Cum pot sa il acuz pe tatal lui ca incearca sa evite asta.
Mai mult, cand as avea timp sa ma ocup si de el, daca dinainte de a-l naste eram deja prea prinsa in problemele celui mare?

26.09.2009 9:25
AJUTOR din nou
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Revin cu prima mea intrebare: stie cineva vreo institutie unde parintii pot sa gaseasca ajutor?

Terapeutul imi spune sa-i caut ateliere vocationale, scoli de ucenici, dar nu are nici o recomandare clara pentru el.
Cica e totusi prea mic de varsta ca sa gasesti ceva unde sa invete macar o meserie si, poate, putina disciplina.
Sau ca ar fi prin Ardeal ceva, dar e cu internat si oricum sunt locuri putine si nu a fost inscris cu doi ani inainte.
Sau un program conceput pentru orfani si copii ai strazii unde ar lucra si invata sub supraveghere, dar sa ii caut si sa le explic situatia, poate il primesc chiar si contra cost.
Am cautat, dar nu am gasit nimic care sa semene. Poate stie cineva detalii, un nr. de telefon, oras, denumire……

As accepta orice propunere, macar doua-trei ore pe zi, ucenicie, internat……..
Ma poate cineva ajuta cu o informatie concreta?

26.09.2009 9:54
andreea29
Locatie: ploiesti
Am citit aproape tot ce ai postat aici....
Ai un copil de 11 ani si un alt copil de 3 ani.....diferenta mare de varsta intre cei doi ... se naste invidia celui mare pt atentia care o acorzi celui mic....cel mic se agata de tine .....

Daca as avea aceasta situatie as incerca sa petrec cat mai mult timp cu amandoi ,inclusiv tatal. Adica....excursii la munte , poate chiar mici trasee , vizitat pesteri , unde cel mare sa se poata destinde , sa vada ceva nou , cunoaste un alt mod de a se distra cu familia ....
As incerca sa programez iesiri in fiecare we , chit ca merg numai pana la zoo....
Cu cat este lasat mai mult in compania celor "de la bloc " cu atat se indeparteaza pt ca intre ei se naste ideea de grup unit unde ce face unul fac toti....

Mie imi este clar ca celui mare ii este dor de voi ,parintii ....pt ca nu a avut parte de atentia care a cerut-o ( in felul lui) , acum (crede el , dar nu-i asa ) nu o mai vrea ....

Cred ca este de datoria voastra ,si a ta ca mama dar si tatal , sa-i recastigati atentia lui ,de data asta....inca mai e timp.

Ideea de dat la scoala de ucenici sau dus la mama nervos pe la internate este egal cu ideea de a-l pierde ....
Cred ca in primul rand TU ai nevoie de consiliere , ai nevoie sa-ti aduni puterile , sa faci un front comun cu sotul tau pt ca sunteti aproape de a-l indeparta de voi , poate iremediabil....

Michel este un baiat normal , care doar va striga sa-l vedeti ,sa-l auziti si mai ales sa-l iubiti
Nu cred ca are nevoie de medici ci doar de dragostea familie pe care el crede ca a pierdut-o.....
Sincer , as vrea sa vina o zi si sa scrii aici numai de bine ....

26.09.2009 5:09
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
[quote]Ideea de dat la scoala de ucenici sau dus la mama :mad: pe la internate este egal cu ideea de a-l pierde ....[/color]Cred ca in primul rand TU ai nevoie de consiliere , ai nevoie sa-ti aduni puterile , sa faci un front comun cu sotul tau pt ca sunteti aproape de a-l indeparta de voi , poate iremediabil....[/quote]
andreea29

Merci pentru mesaj.
Nu vreau sa par ingrata sau sa ma intelegi gresit. O sa incerc sa ma exprim cat mai atent.

NU EU vreau sa il trimit la mama d……. la internat sau ucenicie.
Aceasta este singura posibila solutie care mi-au recomandat-o specialistii.
Am trecut prin ideea de a-l da la o scoala ajutatoare pentru ca nu se inscrie in cerintele lor, adica practic nu este corect sa ocupe locul unui copil cu reale probleme psiho-motorii sau retard. De ce? Pentru ca e foarte inteligent, testele arata ca are discernamant pentru varsta lui, apreciaza corect situatii, realitate, studii de caz, distinge diferenta dintre bine si rau, in fine… este un copil perfect normal dezvoltat pentru varsta lui, fizic chiar mai mult decat varsta.

26.09.2009 5:27
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Terapeutii sau psiho-pedagogii, pe care de altfel i-am schimbat ca pe ciorapi in ultimii trei ani pentru ca toti se declara invinsi dupa o perioada, au fost intr-o privinta de acord: face diferenta intre bine si rau, doar ca alege sa faca ce stie ca noi interpretam a fi rau.
Capacitatea de alege, de a face o alegere constienta doar pentru ca este cea mai in avantajul tau propriu si personal fara sa te intereseze de victimele colaterale (in speta, noi, familia, bunicii, colegii, invatatoarele, etc.) nu este specifica in nici un fel copiilor cu probleme afective, tulburari de atasament sau celor lipsiti cumva de atentia parintilor.
Din contra.
De unde crezi oare ca a invatat sa aiba incredere in alegerea lui?
Cum crezi ca a ajuns sa fie destul de sigur pe el si decizia lui?

26.09.2009 5:34
andreea29
Locatie: ploiesti
Tocmai de aceea rezolvarea trebuie sa vina din sanul familiei ... Aveti un copil care ,probabil, s-a " inhaitat " cu cine nu trebuie....

Eu cred ca trebuie atras prin diverse activitati traite impreuna cu voi parintii ,spre un alt fel de distractii din care sa poata observa ca altele sunt lucrurile cu adevarat importante in viata si nu banii, de exmplu....

Dar asta cere timp si destul de multa rabdare si perseverenta din partea voastra....

26.09.2009 5:35
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Prima psihiatra care am avut-o ne-a socat la momentul respectiv spunandu-ne: "...daca acum aveti o problema, este tocmai aceea ca l-ati invatat sa fie prea independent. Nu va mirati ca acum vrea sa decida singur si sa faca ce vrea”.

Iar el nu vrea la scoala.
Nu-i place, nu doreste sa invete si, sincer, munca pe care o presupune i se pare ori inutila ori prea mare pentru beneficiile pe care i le-ar putea oferi.
In definitiv, cata scoala a facut Monica Columbeanu, Adi Minune sau orice fotbalist care castiga cat de cat bine in ziua de azi?
Cum spuneam si acum peste un an: e foarte usor sa vreau eu sa ii schimb parerea, dar este foarte greu sa ii arat ca am si dreptate cand oricare dintre ei castiga intr-o zi cat noi intr-un an.
Iar el asta vede in jur.
Nu profesori universitari miliardari, ci samsari de masini care arunca in stanga si-n dreapta cu banii si ai caror fetite vin acoperite cu aur in clasa “ca sa vada romanii ca e de famelie buna, nu din ingineri care moare de foame la coltu’ strazii si are rate la banci” (ca sa citez tatal unei foste colege de clasa a fiului meu).

26.09.2009 5:44
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Ai dreptate. Timp si rabdare.

Poate ar trebui sa iti povestesc ce s-a mai intamplat cu noi in afara de faptul ca programul pe care l-am incercat s-a dovedit ineficient in cazul lui.

Dupa incidentul din curtea scolii soldat cu certificat medico-legal, am incercat pe cat posibil sa aplanam situatia, dar sincer n-am avut cu cine vorbi. Am dat in parintii fetitei “agresate” in timpul jocului de un zid. Un zid care nu intelegea decat sa injure si sa ameninte.
Degeaba am incercat sa le explic ca intre copiii, jocul nu poate fi mereu dictat de cresterea pe care i-o dai tu ca parinte acasa.
Degeaba am incercat sa le explic ca ei imi cer sa gasesc scuze sau rezolvare la o situatie in care s-ar putea si ei afla in orice moment fara sa poata controla rezultatul.
Sigur ca nu i-a interesat. Pana una alta, ei erau cei cu dreptatea in mana.

26.09.2009 6:04
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Primii care au dezertat au fost reprezentantii scolii.
“…va spun ca intre noi mamele, ca si eu am copii, doamna si n-as vrea sa… ma intelegeti… nu vreau sa mi-o luati in nume de rau, dar am avut o sedinta la directoare cu unii dintre parinti si eu nu prea mai pot sa il accept in clasa mea anul viitor”. Asta a fost invatatoarea.
“… zau, doamna, eu va inteleg, n-as vrea sa fiu in locul dvs., doamne-fereste, dar trebuie sa ma intelegeti… nu ca fata lui ar fi cine stie ce, ca doar stiti cum vorbeste si in clasa… dar ce sa va mai spun… asta e… stiti ce culoare are si de unde vine… acum s-a intors si tac-su din Italia… si doar n-o fi fost la studii… in fine… ma intelegeti… am si eu un copil, invata tot aici, stie toata lumea, nu vreau sa am probleme ca mi-a zis clar ce m-asteapta… si noi suntem femei, muncim pentru o paine, dar ce sa faci, sa umbli cu bodyguard… si ati vazut cati sunt… va rog mult, decizia este a dvs., dar ganditi-va si la noi, chiar si la copil daca ar ramane in clasa cu ea…” Asta a fost directoarea.

26.09.2009 6:08
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Noi incepusem programul pe puncte si eram, evident, constienta ca nu o sa vad rezultatele intr-o noapte.
Sigur ca aveam nevoie de timp si, de ce nu, de o distanta fata de tot ce era rau si consideram eu ca il influenteaza in rau.

Si atunci, toata tarasenia n-a mai sunat atat de jignitor.
Poate era o binecuvantare, dar nu intelesesem inca.
Poate ca era chiar mai bine, nu?

Si oricum venise vacanta deja…
Aveam toata vara sa vedem unde ajungem…

Asa ca am luat decizia…

26.09.2009 6:19
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Cu exceptia faptului ca este capitala si gasesti magazine si banci oriunde fara sa mergi mai mult de un minut pe jos, mai ales la noi in zona Mosilor, ne-am decis noi ca era o idee proasta sa mai ramanem in Bucuresti.
Daca tot voiam o schimbare, hai sa facem una care sa conteze!
Oricum sotul facea aproape o ora si jumatate pana la servici dimineata in aglomeratie.
Poate gasim o zona mai aproape si pentru el.
De mine nu se mai punea problema deja pentru ca am realizat ca nu as fi putut in veci sa ma tin de program si tratament cu baiatul daca nu imi dau demisia.
Si am facut-o. Fara regrete, constienta ca va fi greu, dar hotarata sa ma intorc intr-un an-doi cand, speram noi, situatia va fi alta, mult mai buna.

26.09.2009 6:50
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Nu era usor, iar noi nu suntem nababi. Dar scopul merita.
Asa ca am dat un apartament mai mic in Bucuresti pe unul un pic mai mare in Otopeni plus un credit pe 30 de ani la banca. Am pastrat si ceva bani ca sa ne ajutam o perioada pentru ca nu e deloc ieftin nici sa te muti, nici sa faci sedinte de terapie doua-trei zile pe saptamana, medicamente, etc. Mai ales cand nu mai exista decat un salariu.
Am zis ca profitam de vara si mai mergem si in concediu sa mai schimbam atmosfera, am prins si cateva weekend-uri pe la munte, pe la rude, am mai incercat sa il vedem cum reactioneaza si asa.
Cred totusi ca am cateva verisoare si un unchi care se vor gandi foarte bine inainte de a ne mai invita pe la ei “sa se mai joace si astia mici impreuna ca nu prea au apucat sa se cunoasca”.
Sincer, am crezut ca vad ceva diferente.
Nu era cu mult mai bine, dar in cadru nou, fara vechii prieteni, parea totusi sa se adapteze destul de bine.
Incepea acelasi razboi dintotdeauna cand pomeneam de lectii, refuza pana ne aducea in pragul disperarii sa inceapa macar sa reactioneze la programul nou pe care il incepusem. Dar stiam ca nu va fi usor.
Mi-am zis ca mai are nevoie de timp.

26.09.2009 6:57
mamicadisperata
Locatie: Bucuresti
Dar am uitat se pare ca vara nu exista elementul care a fost de fapt intotdeauna marul discordiei: scoala.

Apoi vara s-a terminat. O noua scoala, noi colegi, invatatoare tanara… sansa unui start nou…
Eterna predica de la fiecare inceput de an: faci cat poti, mami, nu trebuie sa fii primul, dar nici ultimul… fii mai atent cum te porti cu fetele, cu toti colegii… incearca sa-ti faci prieteni, fii atent in clasa, ascult-o pe doamna…

26.09.2009 7:08
gogolea
Locatie: bucuresti
te-ai gandit sa il dai pe baiatul cel mare la o scoala waldorf? eu cred ca ar avea mai mult succes o astfel de metoda de educare decat cele clasice.
eu cred ca in cazul baiatului tau a fost o comunicare gresita de la inceput intre voi ca parinti si el, pe de o parte, amplificata de metodele "barbare" ce se aplica de catre unii profesori in scoli, care, stim cu totii , au o slaba pregatire pedagogica.

26.09.2009 11:15
Lili_R
Locatie: Orasul florilor!
Buna ,

Acum am citit acest subiect !

Poate ar trebui sa incercati si alti terapeuti ....... pana la urma trebuie sa gasiti o metoda .... Ati incercat terapia ABA ?
Un medic homeopat ati incercat ?
Noi lucram cu baietelul nostru dupa aceasta metoda , e drept ca e mai mic , dar dupa o luna jumate de terapie avem alt baiat .
Parerea mea este ca o terapie bine aplicata ajuta mai mult decat orice medicament.
Daca ai timp poti sa citesti din Lovaas .
http://materialeaba.wordpress.com/2008/...as-tradus/

26.09.2009 11:17
andreea29
Locatie: ploiesti
----------
mamicadisperata a scris:
Dar am uitat se pare ca vara nu exista elementul care a fost de fapt intotdeauna marul discordiei: scoala.

Eterna predica de la fiecare inceput de an: faci cat poti, mami, nu trebuie sa fii primul, dar nici ultimul… fii mai atent cum te porti cu fetele, cu toti colegii… incearca sa-ti faci prieteni, fii atent in clasa, ascult-o pe doamna…
----------


Tocmai pt ca scoala este un lucru "deranjant " pt el , trebuie umblat un pic cu manusi...
Nu cred ca este genul de copil caruia sa-i tii "predici" .....cred ca este un copil independent si istet care crede ca locul lui va fi intotdeauna in varf ....de aceea cred ca a-i tine predici il faci sa mai coboare o treapta in loc s-o urce...
Stiu ,ca mama as simti si eu nevoia sa-i spun ,sa stiu ca a auzit ce e corect sa faca....dar...

Cred ca daca ar gasi intr-un profesor un model care sa-l inspire ,sa-i capteze interesul s-ar schimba si atitudinea lui....
In Buc sunt multe cluburi sportive....poate un innot ,un tenis , chiar si alpinism....ceva care sa-l faca sa se simta deosebit fata de ceilalti.....

Ce materii ii plac lui ,sau ce sporturi ....sau ce anume ii face placere sa faca ?
Stiu ca ai spus ca-i place sa stea....Nu cred ca chiar nu are niciun fel de hobby-uri....
Desenele animate cu ce sunt ?L a filme se uita ?
Cred ca trebuie sa-l "cercetezi" un pic si s-ar putea sa dai peste niste idei de posibila rezolvare....
Nu spun ca nu-ti cunosti copilul,dar uneori sub umbra problemelor ivite , urmarilor acestora ,oboselii si surmenajului se scapa din vedere lucruri simple care te-ar putea ajuta.....

Si inca o intrebare...are tratament medicamentos ?

29.09.2009 12:04
uff
suzie
Nu am reusit sa citesc chiar tot ce ai postat si nu stiu nici cu ce sa incep. Incerc sa-mi spun si eu parerea , poate iit va fi de folos.
Ideea de al trimite la diversele scoli la care te-ai gandit si care ti-a fost sugerata de diversi terepeuti o gasesc foarte proasta, sunt de acord cu alti parinti care au postat aici si au spus " ai sa-l pierzi definiv" Pe drum in cresterea lui s-a intamplat ceva .. cu toate ca tu te-ai ostenit sa faci numai ce este bine cel putin asa ai considerat , e foarte posibil sa nu fi fost bine. (vorbesc din experienta, si eu am un copil problema si mi s-a intamplat sa am o anumita atitudine la diversele ei actiuni , dar s-a dovedit a fi cea gresita in urma discutiei cu psihologul) Vroiam sa vin cu propunerea sa schimbi terapeutul, dar se pare ca ai facut-o deja . In cazul acesta incerc sa-ti propun sa o contactezi pe Irina Petrea -supernanny a noastra care are mereu rezolvare la toate. Pe mine m-a ajutat ( am corespondat prin mailuri >am sa-ti dau adresa ei de mail pe privat) Tu esti in Bucuresti, eu m-as da peste cap sa o intalnesc in locul tau.
Ce mai cred eu este faptul ca copilul tau isi doreste foarte mult ceea ce vede la altii si mai tarziu va incerca sa obtina acel ceva prin orice mijloace. Este posibil, nu trebuie sa o iei ca pe o proorocie.Este prea constient de valoarea materiala a lucrurilor ptr varsta lui . Sigur ca nu voi l-ati invatat asta. Dar pot sa te intreb daca fiul tau a muncit vreodata ptr vreun banut cat de mic? Aveti obiceiul sa adunati bani munciti doar de el? uite:

----------
citat:
Sigur ca acum ma simt vinovata ca atunci cand parintii colegilor lui faceau rate ca sa le cumpere un calculator, el avea deja un flat foarte performant pentru jocuri pe care l-am cumparat cu mari eforturi pentru ca si l-a dorit de ziua lui si ne-a promis ca, daca i-l luam, o sa invete, o sa fie cuminte..Si cand le primea, venea zambind fericit, ma pupa pe obraz .
----------
.. zambet asa am procedat si eu ! dar printre ele am instituit si ideea de adunat bani prin munca.Isi doreste Tv in camera ei. Conditia este sa aduca premiul 2 sau 1la sf anului. Sa sti ca imi permit sa-i cumpar acel televizor astazi.
----------
citat:
Are colegi care se imbraca de la New York
----------
nu ai posibilitatea sa-i schimbi colegii astfel incat ceea ce are el sa fie de exceptie ? intreb si eu.
asta este motivul pentru care fiica mea merge la o scoala de cartier unde nu sunt fitze, unde copiii sunt simpli

----------
citat:
Problema totusi nu dispare daca ma schimb eu sau felul in care il tratez.
El tot o sa mearga pe strada si o sa vada fetite de 18 ani cu fuste scurte mestecand guma cu gura deschisa, dar coborand din Mercedes la brat cu manelisti cu grumazul gros ingropat in aur si burta dizgratioasa acoperita de un tricou cool de 500 de euro luat de la Milano.
Si ce daca atrag atentia tuturor. Asta e si scopul. Cum pot sa schimb eu asta?
----------
Poti sa incerci sa-i insufli dorinta de a obtine acele..... beneficii materiale muncind. Ii spui de ex: uite tu esti un baiat foarte istetz ai o memorie extraordinara, ptr tine e foarte simplu sa inveti/ meorezi. doar daca inveti poti sa otii un job cu MULTI BANI cand vei fii adult. Da-i un exemplu spune-i cat castiga un muncitor si explica-i ce-si poate cumpara din salariul acela. Vrei sa devii manelist?? mie nu mi se pare ca ai avea un talent deosebit la cantat , in schimb esti foarte buna la matematica (zic si eu) asa ai putea devenii vreun director de banca care castiga 2000 Eur. Cu banii astia vei putea sa-ti cumperi si masina bengoasa. vei putea merge in concedii..ii dai ex de un concediu in strainatate daca ati fost. Vezi ca am deschis un topic Banii de buzunar ai copilului meu ( si eu am dileme) poate te ajuta ce gasesti scris acolo.
Si trebuie sa afle cat de mult il iubesti !!!!! si ca nu la-i schimba cu nici un alt baietel de pe lumea asta, dar ca tu investesti prea mult in educatia lui si nu poti sa accepti iesirile ....le enumeri acelea. El tot iubirea ta va ramane dar va trebui sa suporte consecintele faptelor lui. Daca el nu-ti poate indeplini dorintele tale, nici tu nu poti sa i le indeplinesti pe ale lui. Fiica mea daca a vb urat cu mine (imi da replici nervoase uneori) eu nu doresc asta, deci nu pot sa-i indeplinesc nici eu dorinta cand imi cere sa se uite la TV. Avem aceeasi problema TV si joaca afara pe terenul de joaca de langa casa cu alti copii.Asta ii place ei cel mai mult pe lumea asta. Cu scoala la fel pana anul trecut, nici o initiativa din partea ei. In vacanta aceasta am avut inspiratia sa-i explic ca daca nu invata, din clasa a 8-a va trebui sa se duca la scoala de meserii. Si datorita faptului ca nu a vrut sa invete si eu am cheltuit foarte multi bani ptr asta, ii voi cumpara o garsoniera si va trebui sa se intretina din munca ei. I-am mai spus care ar fii salariul ei, cat se plateste gazul, curentul , mancarea si cat costa Playstation-ul care l-a primit vara asta. Acuma nu sunt convinsa ca acesta este motivul sau ca s-a mai maturizat, dar vad o schimbare plus ca a si amintit de vreo 2 ori ca ea nu vrea sa se duca la scoala de meserii. Fiica mea are 10 ani si 9 luni.
Chiar te rog sa citesti ce au postat unii parinti la topicul de care am amintit . Este ceva scris chiar legat de ideea :
----------
citat:
Nu-i place, nu doreste sa invete si, sincer, munca pe care o presupune i se pare ori inutila ori prea mare pentru beneficiile pe care i le-ar putea oferi.
----------
Din cauza ca nu are nici o motivatie interioara .Intrinseca. Nu exista decat una extrinseca.Asta mi-a spus-o chiar mie psihologul referitor la fiica mea. Nu-i mai oferi nimic decat in schimbul unei prestatii. Eu fac asta ptr tine,........Tuuu faci asta ptr mine.

Imbratisari[/quote]

03.10.2009 8:55
???
suzie
Stie cineva ceva de mamicadisperata? As vrea sa stiu cum le mai merge.. trist
20.10.2009 9:30
magdutza
Locatie: Constanta
Am urmarit subiectul integral... m-a dat peste cap cu totul... e foarte trist... oare cate zeci de astfel de copii exista in tara asta???
Ce-ati mai facut, mamidisperata? Nu am vazut nici o relatare despre atitudinea tatalui in aceasta ecuatie, numai tu duci greul cu Michel? cum e la scoala noua?
Dar la mare ati fost anul acesta?
As vrea sa am un sfat-minune sau detalii despre terapii-minune, dar din pacate nu....
Toate astea insa m-au facut sa imi doresc sa treaca timpul cat mai repede azi, sa-mi iau mandra de la scoala si sa-i spun a zeci-si-suta-de mia oara cat de mult o iubesc!

02.02.2010 11:07
Comportament copil 10-11 ani
flory06
Locatie: Bucuresti
Am citit abia acum acest mesaj si mi se rupe inima cand citesc despre suferintele mamiciidisperate. Nu o mai acuzati. Cine e fara pacat, sa ridice primul piatra!
Scopul acestui forum e sa ne ajutam, nu sa ne acuzam.
Nu sunt intr-o situatie identica, dar asemanatoare.
Din pacate retraiesc si eu sentimentele ei: am schimbat psihologii ca pe ciorapi - ei nu reusesc sa stie toate amanuntele vietii tale, ale vietii copilului, le-ar trebui zile intregi sa stai sa le explici care este situatia.
Si din pacate aleg solutii care nu sunt fezabile, pentru ca sunt zeci de copii cu probleme, zeci de situatii, carora nu le poti aplica aceeasi metoda.
Mamicadisperata, te rog da-mi si mie informatii despre metoda pe pasi sau pe puncte pe care ai incercat-o acum cativa ani (metoda despre care spuneai ca ai folosit-o la sfatul andreei). Sau poate Andreea imi poate da mesaj pe [email protected].
Multumesc.

02.02.2010 12:23
suzie
buna flory, mami dispedisperata nu a mai scris aici de foarte mult timp. cred ca nu mai intra pe forumul acesta. eu am primit notificare de raspuns pe mail la subiectul acesta, dupa ce ai scris tu. nu stiu ce problme ai cu copilul tau dar poti sa ne citesti la subiectul Jurnalul scolarului cu ADHD V.poate te regasesti printre problemele mamicilor care scriu acolo.
07.02.2010 11:31
criina
Draga mamica, copiii cu sindrom Asperger pot avea probleme in a-si face prieteni, sunt manati doar de interesul propriu, au interese speciale si sunt preocupati doar de ele, nu pot sa inteleaga punctul de vedere al celuilalt si nu pot sa se puna in locul altuia, un diagnostic la un medic specialist si o intelegere a modului cum reactioneaza un astfel de copil poate ti-ar fi utila daca cumva asta este problema.
21.02.2010 10:23
copil agitat
flory06
Locatie: Bucuresti
nu as putea spune ca are ADHD, am mai citit despre adhd si nu il regasesc, pt ca are rezultate bune la scoala. De fapt la scoala e bun la invatatura. Problema e comportamentul cu cei din familie: uneori zici ca e un ingeras, alteori zici ca il apuca pandaliile, din motive minore: ba nu am asezat lucrul lui la loc, ba de ce i-am dat rufele la spalat (e vorba de muntele de rufe folosite si depozitate intr-un teanc - nu e normal sa i le dau la spalat?), ba de ce am spus asa si n-am spus in alt fel (adica chestie de exprimare), ba sa nu-l mai bat la cap sa-si faca lectiile (oare nu toate mamele le amintesc copiilor sa-si faca lectiile daca acestia petrec timpul la televizor sau calculator? ar trebui sa il las sa mearga cu ele nefacute sau facute superficial? nu l-ar deranja o nota mai mica, asa ca nu e un mod de rezolvare).
In fine, poate eu sunt prea exigenta, desi ma port cu el asa cum cred eu mai bine.
Poate daca mi-as petrece mai mult timp cu el, as rezolva multe probleme, dar din pacate, trebuie sa merg la serviciu, sa ne platim facturile, ca nu sunt fata lui ...escu sau ...eanu sau ...ana.

13.11.2013 2:28
MamaMatei
Dragi mamici,

Povestea mamicii disperate este identica situatiei mele. Baiatul meu are 7 ani si jumatate dar are exact aceeasi atitudine si acelasi comportament.

Stie cineva cum pot sa o contactez pe Irina Petrea - Supernanny?

Mamica disperata a reusit oare????

Va imbratisez, cu drag!

23.10.2015 9:01
aeerdnab1
Observ ca nu s-a mai discutat nimic pe acest subiect. Nu mai exista copii cu probleme de acest gen ? As fi curioasa sa impartasesc experientele proprii pe care le traiesc impreuna cu baietelul meu (aproape 7 ani), cu alti parinti care trec / au trecut prin situatii asemanatoare, ori specialisti care ne pot sfatui.

Nu stiu nici daca subiectul mai este citit / de actualitate..

17.02.2016 4:14
cornelia92
am citit printre randuri spusele tale... si eu(personal) am ajuns la concluzia ca Michel ARE PREA MULTE...si ca niciodata voi nu i-ati refuzat NIMIC!

ce poti face? nu e prea tarziu...inca mai este copilul tau...important este ca tu sa fii mai desteapta decat el. NU haine de firma, NU bani de buzunar (acestia se castiga..la 10 ani,,,clasa a 4-a, sau a 5-a...MAX 5 LEI/ saptamana...asa gandesc eu...) si eventual un sport FOARTE SOLICITANT....box, rugby, arte martiale....ceva care sa-i capteze atentia... si nu-i mai indeplini si cea mai mica dorinta....

asa zic eu gandindu-ma la copilul meu care are 6 ani dar are aceste tendinte...datorita faptului ca a fost de ajuns sa deschida gura 1 data si i-am luat ce i-a poftit sufletul lui...si de aici...sa te tii...dar am deschis ochii si incepem sa ne abtinem!

Am vorbit de haine si bani...pentru ca ai zis ca el crede ca arata cool si este cel mai tare dintre baietzi....ei bine fara haine k lumea, care conteaza mult pt el, poate ajunge sa va asculte un picut.... si taie mult din banii de buzunar
http://www.farmaciaalfa.ro/
si...de cate ori pe zi ii spui te iubesc?..trebuie sa ajungi cumva la inima lui..."stii ca mami te iubeste, indiferent ce spun altii ca faci.."

eu am reusit mai usor asa, prin multa dragoste si intelegere, decat prin impunere....l-a luat cu binisorul, am si plans cateodata...si a mers...

22.02.2016 7:29
happyastrid
Locatie: Bucuresti
Am citit si eu subiectul cu atentie. Pentru ca sunte si noi pe la varsta aceea zambet. Dar, asa cum a spus si Cornelia ma sus, am reusit sa mentinem un comportament rational cu multa intelegere, calm si mai ales cu un sistem de recompense (nu in bani) si mentinerea pretentiilor in limita celor pe care AR TREBUI sa le aiba un copil de varsta lui.
Si e fericit, nu frustrat ...mai are mici accese de obaznicie, firesti pana la urma la un adolescent, dar atat!

22.11.2018 1:18
Re: Are 10 ani si imi vine sa-l trimit la scoala de corectie
Perfectibil
[quote="mamicadisperata"]Nu stiu ce sa-i mai fac.
A devenit incapatanat, obraznic, minte, scuipa, loveste colegii.
Azi a lovit o colega mai in gluma, mai in serios, dar este puternic si i-a spart buza. Injura si tipa in curtea scolii ca ultima haimana.
Nimic nu functioneaza. Imi promite ca va fi cuminte, ca nu vrea sa ma supere. Sufera daca ma vede plangand, dar ii trece foarte repede cand il pun sa-si faca lectiile si parca devin cel mai mare dusman.
Invatatoarea ma face cu ou si cu otet de parca eu as vrea sau as fi multumita sa il vad ca devine copilul problema al clasei, iar el nu are nici o apasare.
Am auzit ca exista scoli-internat pentru copii cu probleme de comportament, dar nu stiu unde sa le caut.
Stie cineva ceva?
Exista institutii cu regim special pentru acest gen de probleme?
Ce alternative are un parinte care se confrunta cu asa ceva?
Terapia nu functioneaza. Principala lui problema este faptul nu are chef, prefera sa fie lenes. Nu vrea decat la joaca si desene daca l-as lasa.



Buna mamicadisperata, stiu ca au trecut 10 ani de la postarile tale pe acest forum, insa ma interesa daca mai ai contul activ si daca pot lua cumva legatura cu tine...ma confrunt, din pacate, cu aceeasi problema...
Daca inca esti membra si vezi postarea, da mi un semn te rog!

Multumesc!!
A auzit cineva de scoli de ucenici pentru indeletniciri manuale ca alternativa la invatamantul clasic?
Sunt gata sa incerc orice. Sunt o mamica disperata.[/quote]


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=28768
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.