Index www.parinti.com > Copiii >1-3 ani
Criza de doi ani: Stii ce ai de facut ca parinte?
1. Da, sunt convins/convinsa ca STIU ce am de facut!
33%
 33%  [ 12 ]
2. Asa si asa...
52%
 52%  [ 19 ]
4. Nu
13%
 13%  [ 5 ]
voturi totale : 36

terrible twos
09.09.2008 12:21
terrible twos
Awa
Locatie: sibiu
Maia noastra are 1 an si 10 luni. Ca toti copiii are perioade si perioade. Dupa cum stiti cam asta e varsta la care se declanseaza "terrible twos" sau criza de 2 ani...si sa nu-mi spuneti ca ai vostri copii n-au tantrums sau crize, intotdeauna coopereaza si raspund 100% cerintelor voastre...ca nu-mi vine a crede! rad
Imi doresc foarte mult sa discutam despre perioada asta a copiilor nostri, sa gasim solutii impreuna, poate.

Am gasit un mic articol pe care o sa incerc sa-l traduc mai jos, sa vedem daca si voi va regasiti copilasii in descrieri...


Nimeni nu asteapta cu sufletul la gura criza de doi ani "terrible twos", o etapa in dezvoltare care de obicei incepe in primii ani (toddler years).
Desi multi parinti se asteapta ca terrible twos sa inceapa candva dupa ce copilul implineste 2 ani, este important de stiut ca poate incepe oricand in timpul celui de-al doilea an de viata al micutului, asadar oricand dupa prima aniversare, si, din nefericire, uneori si mai devreme.
Perioada este caracterizata printr-o atitudine negativa a copilului asupra majoritatii lucrurilor repetand foarte des "nu" (il ia pe nu in brate). De asemenea copilul poate avea schimbari de stare foarte frecvente (de la zambete si jucat frumos la nervi, aruncat jucarii, etc) si crize temperamentale (tantrums).
Pentru a te ajuta sa faci fata acestei etape normale in dezvoltarea copilului tau, trebuie sa-ti amintesti intotdeauna ca acest copil nu incearca sa te sfideze sau sa fie rebel cu un scop anume. El doar incearca sa-si manifeste independenta si nu poseda limbajul pentru a exprima mai usor nevoile sale. Acesta poate fi si motivul pentru care copilul tau devine frecvent frustrat si se rezuma la a musca, a lovi sau a face crize atunci cand lucrurile nu merg asa cum isi doreste.
Tu, ca parinte, daca inveti mai mult despre aceasta etapa absolut normala in dezvoltarea copilului tau, poti face totul mai usor si sa treceti cu bine prin ea.
Iata unele sfaturi care sa te ajute sa treci prin perioada asta:
- Sa existe o rutina (ca un orar) pentru mese, somnul de pranz, somnul de noapte, etc. si sa incerci, ca parinte, sa le respecti in fiecare zi;
- sa-i oferi alegeri limitate, cum ar fi: "vrei mere sau portocale pentru gustare?" si nu "ce vrei sa mananci pentru gustare?". In acest fel copilul tau se simte ca ia deciziile si are putere asupra unor situatii, dar nu va avea posibilitatea sa aleaga alternative neacceptabile;
- invata sa-i stabilesti limite referitoare la diverse situatii si sa nu fii surprins atunci cand copilul tau incearca sa le testeze sa vada daca le poate incalca;
- nu ceda la crize;
- incepe sa utilizezi "time-out" sau "sa-i iei din privilegii" ca tehnici de disciplina;
- ofera-i copilului tau un mediu sigur in care se poate juca si explora. Nu ar fi cinstit pentru copilul tau sa aiba probleme (sa fie pedepsit) pentru ca s-a jucat cu un lucru pe care n-are voie sa-l atinga, insa pe care tu l-ai uitat in zona copilului de actiune.


Ok, asta e articolul. E luat pe de un site de pediatrie...
Astept comentarii! zambet

Mi-am adus aminte...daca alegeti vreo varianta din sondajul de mai sus, mi-as dori foarte mult sa scrieti si sa motivati de ce ati ales varianta respectiva... eu am ales varianta 3...si sper ca in timp si invatand mai multe cu si despre copilul meu sa ajung sa spun ferm DA, stiu ce am de facut si reusim sa cooperam! trag cu ochiul

09.09.2008 12:57
Teodora29
Locatie: France
rapid, asa...
cu asta nu sint deloc de acord
----------
citat:
incepe sa utilizezi "time-out" sau "sa-i iei din privilegii" ca tehnici de disciplina
----------

http://www.awareparenting.com/timeout.htm
http://www.awareparenting.com/timeoutfrench.htm
apoi, a "nu ceda la crize" ce inseamna? depinde cum il intelegem fiecare

si pentru ca unii apreciaza Jacques Salomé trag cu ochiul

Rugamintea secreta a unui copil catre parintii sai

Mama, Tata,
Va rog din tot sufletul,
nu ma lasati sa cred
ca dorintele mele sint atotputernice.

Mama, Tata,
Va implor,
asumati-va riscul de a ma frustra
si de a ma intrista
refuzind unele din cererile mele.

Mama, Tata,
Ascultati-mi mai cu seama dorintele,
dar nu raspundeti acestora in acelasi moment.
Satisfacindu-le prea repede...riscati sa le ucideti.
Confirmati-mi mai intii ca am dorinte, ca ele sint acceptabile
sau nu
Dar lasati-le sa fie dorintele mele, nu ale voastre.

Mama, Tata,
Va rog,
nu reveniti adeseori asupra unui refuz, nu va dezmintiti
pentru a-mi permite astfel sa descopar
ca am limite si repere clare.

Mama, Tata,
Chiar de reactionez, chiar de pling,
chiar de te numesc, Mama, "rea, fara de inima",
tu ramii ferma,
asta ma poate calma si ma poate construi,
chiar de te acuz, Tata, ca "nu intelegi nimic",
tu nu te inchide in reactiile mele de moment.

Mama, Tata,
Va implor,
Chiar de incerc sa va seduc, rezistati,
chiar de va nelinistesc, nu va supuneti,
chiar de va agresez citeodata, nu ma alungati.
Doar asa voi putea sa cresc,
Mama, Tata,
si sa va spun fiecaruia
ca nu sint decit fiul vostru/ fiica voastra.



09.09.2008 1:17
Awa
Locatie: sibiu
A ceda la crize...asa e, cum il intelegem fiecare...chiar si din rugamintea secreta a copilului catre parintele sau reiese cumva, cum intelege fiecare, treaba cu a nu ceda la crize: "Mama, Tata,
Chiar de reactionez, chiar de pling,
chiar de te numesc, Mama, "rea, fara de inima",
tu ramii ferma,
asta ma poate calma si ma poate construi"

legat de time-out, in articolul Alethei Solter scrie ca copilul percepe time-out ca pe o pedeapsa...am vazut/citit despre multe mamici ca procedeaza, de exemplu, la ignorarea copilului in perioada de criza...oare a intoarce spatele si a nu vorbi cu copilul pana ii trece nu pot fi percepute drept pedepse? Ca asa...orice situatie in care este copilul si pe care nu o alege el poate fi perceputa drept pedeapsa...

09.09.2008 1:32
Teodora29
Locatie: France
ignorarea, pentru mine, e o forma de time-out
inacceptabila, la fel....caci a-l lasa singur atunci cind este prada furiilor, sentimentelor puternice care il debordeaza si pe care nu are puterea de a le stapini mi se pare...o pedeapsa cam mare (raportat la propriile capacitati)
bun, asta e doar o parere perso, adaptata copilului pe care il am, copil care are perioade de crize extrem de puternice, extrem de violente (desi rar ajunge sa isi faca rau si desi a incetat de multa vreme sa loveasca sau sa muste, de exemplu), copil care nu stie sa le gereze, nu stie sa le stapineasca si care are nevoie sa fie secondat pentru a iesi din ele si a trece la altceva, copil asupra caruia un time out nu are decit un efect: a-i spori furia, a o face si mai intensa (incercat o data), a-l face sa sufere
copil..."neascultator", ce mai!! trag cu ochiul

09.09.2008 1:37
Awa
Locatie: sibiu
copil "neascultator" rad ... imi vine sa innebunesc cand explica unii parinti "copilul meu e rau/raut" fiindca plange sau are crize...asa ca, Teo, sunt in asentimentul tau trag cu ochiul

si tocmai, ignorarea si in viziunea mea e o formula de pedeapsa.

09.09.2008 1:39
roxanamirela
Locatie: Bucuresti
Eu personalnu sunt de acord cu time-out-ul, ca o pedeapsa o percep si eu.Si nici cu amenintatul ca ii iau privilegiile (pe care de fapt nu le vad ca pe niste privilegii ci ca pe ceva normal).

Imi vine exemplul de azi in minte cand D. isi alege 2 perechi de pantaloni, nehotarat pe care sa o poarte.Timp de o jumatate de ora l-am imbracat si dezbracat de multe ori.Am inteles ca nu se poate hotari.La un moment dat a inceput sa dea din picioare, semn ca nu ii convine.I-am explicat ca suntem asteptati in parc si sa se hotarasca.Si s-a hotarat pana am ajuns in parc, cand a vrut cealalta pereche de pantaloni. foarte fericit
Am invatat sa fiu rabdatoare, sa-l inteleg, sa ma pun in situatia lui.
Daca percepeam negativ, toate aceste schimbari de pantaloni, s-ar fi lasat poate cu urlete si tavaleli (deocamdata nu am avut parte de asa ceva!)
Incerc sa caut solutii in asa fel incat sa respect copilul, sa mediez situatia in asa fel incat sa nu raman cu ideea ca autoritatea mea, cuvantul meu a avut de suferit.

Cred ca de la perceptia parintelui porneste totul.
Si in situatia aceasta l-am perceput pe D. ca vrand sa fie independent si in acelasi timp dependent, sa-si afirme personalitatea. De fapt acest "terribble two" nu e deloc o perioada teribila ci una chiar uimitoare, extraordinara.

09.09.2008 1:47
Awa
Locatie: sibiu
Rox, mersi! zambet

Eu una, n-as fi luat cealalta pereche de pantaloni cu mine in parc...Maia isi alege si ea hainele, ii dau 2 seturi din care poate sa aleaga, dar odata ce am iesit din casa, daca isi manifesta nemultumirea fata de hainele alese, ii spun ca asta a fost hotararea ei, imi pare rau ca e nemultumita, si cand ne intoarcem acasa poate sa-si schimbe hainele cu cele dorite. In felul asta, zic eu, se invata cu consecinta alegerilor facute...parerea mea! foarte fericit

09.09.2008 2:17
roxanamirela
Locatie: Bucuresti
Da,da asa este.
Dar situatia a fost asa: azi a fost racoare in Buc. el are doar 2 perechi de pantaloni lungi, restul i-au ramas mici, si renuntand la scutec trebuia sa-i iau si a doua pereche pentru cazul in care scapa pe el (nu a mai facut-o de mult dar e pentru sigurantza).

rox

09.09.2008 2:22
Awa
Locatie: sibiu
aaaa....pai asta e altceva...
09.09.2008 2:27
roxanamirela
Locatie: Bucuresti
El a vazut cealalta pereche in carucior si s-a gandit ca nu isi terminase treaba cu shimbatul acasa. Asa ca l-am mai schimbat de vreo 2 ori. foarte fericit

rox

09.09.2008 2:29
Ruxi_Mici
----------
Teodora29 a scris:
ignorarea, pentru mine, e o forma de time-out
inacceptabila, la fel....caci a-l lasa singur atunci cind este prada furiilor, sentimentelor puternice care il debordeaza si pe care nu are puterea de a le stapini mi se pare...o pedeapsa cam mare (raportat la propriile capacitati)

----------

Teo ... dupa cum spuneai, sunt copii si copii. Alex a mea, de exemplu, cand e suparata pe mine nici nu vrea sa auda de mine; se duce la ea in camera, unde plange de mama focului, iar daca ma apropii plange si mai rau si ma impinge. Asta in prima faza, caci dupa un timp (uneori nu imi dau seama cand a trecut acel timp si ma duc la ea prea repede si o ia de la capat cu plansul si frustrarea) ma accepta langa ea si ma strange tare tare in brate si nu mai imi da drumul pana nu simte nevoia.

Eu folosesc time-out-ul si pentru Alex ... si pentru mine. De cele mai multe ori functioneaza de minune, iar in alte ocazii da nastere unor situatii extrem de hilare (privite din afara, in special). Aplicarea time-ot-ului a inceput la noi de la 1 an si 6 luni, cand o puneam sa stea pe fotoliu, in sufragerie, avand grija sa ii las la indemana si ceva de facut atractiv. La inceput a plans, apoi a ajuns (f repede) sa se duca singura "pe fotoliu" fara plans si fara alte probleme.
Cu timpul metoda nu a mai dat roade ... aici intervenind faza hilara si simt nevoia sa exemplific:
- era seara f tarziu si Alex nu vroia sa faca nani, motiv pt care refuza sa o imbrac (eram la munte, nopti f racoroase, incalzire centrala zero). I-am spus 'e noapte, e frig, trebuie sa te imbrac pt somn, dar daca nu vrei, eu ma duc in dormitor, iar tu ramai singura in sufragerie" si am plecat. Alex apare in cadrul usii de la dormitor. "Ai venit sa te imbrac?" "NU" foarte fericit . "Bine, du-te inapoi atunci". Pleaca in sufragerie si se pune pe plans cateva secunde. Vede ca nu o bag in seama, vine iarasi in usa dormitorului ... zambind. Faza se repeta de vreo 3 ori. Cand revine a patra oara, o simt ca e gata sa cedeze, asa ca schimb placa "Hai la mami sa fim prietene" si se arunca la mine in brate, apoi asezandu-se cuminte sa o imbrac. Happy end
- eram in curte la munte, urzici la greu, Alex vrea sa se descalte. Ii spun "Nu te descalta ca sunt urzici si o sa faci buba" "NU", mai prezint eu niste explicatii ea nu si nu. eu "daca nu vrei sa ai incredere in mine, eu plec si ramai sa te joci singura". Renunta sa se mai descalte. Dupa 5 minute o vad ca incepe iar actiunea cu descaltatul, timp in care se uita razand la mine. Eu dau sa deschid gura si sa pun iarasi placa, cand fata mea cea dulce imi spune candid "Pa, mami", adica fa ce zici ca faci, ca eu tot ma descalt. Si uite asa m-a lasat fara replica.

Momentan nu mai apelam la time-out, ci doar il amintesc. Cum la noi a inceput perioada cu refuzul mancarii (facut asa "just for fun" caci mancarea ii place si nici nu ii dam mancare cat nu ii e foame), cand incepe sa puna mana la gura si la ochi pun placa cu "vrei sa te duc la scaunul de pedeapsa?" "NU" foarte fericit si reia fata mea mancatul linistit.

Concluzia e ca si noi ne confruntam cu aceasta "criza de 2 ani", dar de multe ori s-a intamplat ca ea sa fie accetuata si de eruptia caninilor sau cine stie ce alte inconveniente intamplatoare.
In plus, sunt de acord cu sfatul din articol de a-i face copilului un program pe care sa il respecti cat mai strict, caci Alex daca nu mananca cand ii e foame si daca nu doarme cand ii este somn ... greu te mai intelegi cu ea.

09.09.2008 2:46
Awa
Locatie: sibiu
Ruxi, te asteptam! zambet Mersi!

Si Maia are uneori nevoie de momente de liniste, sa fie ea cu ea...si sunt binevenite si pentru mine. Pentru ca oricat, ca parinte, incerci sa iti controlezi emotiile, la un moment dat, chiar daca nu te manifesti intr-un anumit fel dar te tensionezi, copilul simte. Asadar si eu gasesc binevenite mici momente in care ea se aduna, eu ma adun si apoi ne intelegem.

Vorbeam mai devreme despre ignorat...care nu-mi place. Mie asta cu ignoratul imi suna diferit fata de time-out. In sensul ca imi inchipui copilul ca umbla agatat de piciorul mamei si mama in mod deliberat se preface ca acel copil nu exista... Deci mi se pare dur, fiindca copilul nu gaseste in ignoratul ala un moment de calm incercand din rasputeri sa atraga atentia parintelui.

09.09.2008 8:18
roxanamirela
Locatie: Bucuresti
----------
Ruxi_Mici a scris:
pun placa cu "vrei sa te duc la scaunul de pedeapsa?" "NU" foarte fericit si reia fata mea mancatul linistit.

----------


Oare nu asa i-ai indus o frica?Frica ca ramane singura pe fotoliu in timp ce ea are nevoie, poate, de altceva?
Sau .......nu e o conditionare?

rox

10.09.2008 7:59
Awa
Locatie: sibiu
De multe ori copiii fac tantrums-urile atunci cand au prea multa atentie, emotiile sunt prea puternice...si iese ce iese...stim toti! Si atunci time-out e ca un soi de pauza de la a primi atata atentie, ne linistim si dupa aia reluam ce faceam.

Apropos, cum ati trata, de exemplu, situatia urmatoare:
La masa, toata lumea sta pe scaune si mananca. Copilul incearca sa atraga atentia tuturor si refuza sa manance, face "fitze si talente"...nu e o criza pentru ca nu plange. I se spune ca acesta e momentul in care toti din familie stau la masa si mananca si ca daca nu mananca, urmatoarea masa e peste 2 ore. Ok, copilul se ridica nemancat de la masa, toata lumea curata, spala farfurii, copilul participa, si apoi, peste 15 minute vine si spune "mami, mi-e foame". Ca raspuns la asta sunt 2 posibilitati:
1. Imi pare rau, masa s-a terminat, peste 2 ore mancam din nou!
SAU
2. Iti dau sa mananci!

10.09.2008 8:10
Awa
Locatie: sibiu
Ma gandeam...fara nici un fel de conditionare, reguli clare, limite in functie de varsta care nu trebuie trecute, va deveni copilul acel adult care sa poata face fata lumii? Va stii sa se plieze pe lumea inconjuratoare, sa respecte "normele" lumii in care va alege sa traiasca?

Imi pare rau ca nu sunt si alte mamici care sa vina la subiect....desi situatii similare sunt, am citit...

10.09.2008 10:36
bavi
Locatie: Bucuresti
aseara am avut o criza a copilului de 2 ani trag cu ochiul trag cu ochiul trag cu ochiul
seara, era intuneric ( 20,30), veneam din parc si Boris la un moment dat nu a mai vrut in carut trag cu ochiul l-am dat jos si a inceput ( cu Daria) sa alerge pe bulevard zambet noi dupa ei cu carucioarele, la un moment dat am ajuns foarte aproape de intersectie si trebuia sa traversam ochi peste cap ochi peste cap si au inceput crizele: nici in carut nu vroia, nici in brate, nici vorba de ascultat explicatiile mele ca e noapte, ca trebuie sa traversam si sa stea cu mama de mana confuz confuz confuz si dai urlete si crize pe trotoar socat socat pana la urma l-am luat in brate cu forta( se uita lumea la noi) si am traversat intersectia ( unde se si lucreaza la liniile de tranvai nervos nervos )
am fost suparata pe el, i-am explicat in fata blocului cand s-a linistit ca trebuia sa stea cu mama de mana, am facut mmaimai, ne-am iubit si criza a trecut
parerea mea ca totul depinde de situatie: sunt de acord cu regulile clare( gen program pe care noi il respectam cat putem de masa si somn si daca nu este asa Boris este foarte agitat, stransul jucariilor, cartilor etc.)dar sub nici o forma cu violenta verbala sau fizica , pedepsitul gen singur in camera sau statul pe un covoras(la tv am vazut) mi se pare o metoda prea dura ptr. varsa lor si nu cred ca fac asocierea: sunt singur in camera ptr. ca am facut o fapta rea , Boris cand este singur in camera lui scoate jucariile din cos, isi gaseste intotdeauna de joaca sau de lucru zambet
invatam din greselile noastre si alor celorlati, incercam sa explicam cat de bine putem orice situatie, Boris este genul de copil caruia daca ii explici detaliat un lucru este foarte multumit si incantat, incercam sa ii atragem il alte activitati de joaca daca el vrea sa sara de pe canapea, daca se urca pe mobila etc.mama imi reproseaza tot timpul ca il las sa faca prea multe lucruri nepermise trag cu ochiul rad rad dar eu le consider numai o curiozitate specifica varste, o explorare in tot si toate din care are numai de invatat trag cu ochiul sarut sarut sarut sarut

10.09.2008 11:30
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
Awa a scris:
De multe ori copiii fac tantrums-urile atunci cand au prea multa atentie, emotiile sunt prea puternice...si iese ce iese...stim toti! Si atunci time-out e ca un soi de pauza de la a primi atata atentie, ne linistim si dupa aia reluam ce faceam.

Apropos, cum ati trata, de exemplu, situatia urmatoare:
La masa, toata lumea sta pe scaune si mananca. Copilul incearca sa atraga atentia tuturor si refuza sa manance, face "fitze si talente"...nu e o criza pentru ca nu plange. I se spune ca acesta e momentul in care toti din familie stau la masa si mananca si ca daca nu mananca, urmatoarea masa e peste 2 ore. Ok, copilul se ridica nemancat de la masa, toata lumea curata, spala farfurii, copilul participa, si apoi, peste 15 minute vine si spune "mami, mi-e foame". Ca raspuns la asta sunt 2 posibilitati:
1. Imi pare rau, masa s-a terminat, peste 2 ore mancam din nou!
SAU
2. Iti dau sa mananci!
----------


sa raspund strict la asta dupa care citesc si revin.
aleg sa-i dau sa manance. si asta pentru ca edy e in stare sa stea si 6 ore nemancat si prefer sa-i dau sa manance atunci cand vrea el.

10.09.2008 11:52
Re: terrible twos
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
Awa a scris:


1. - Sa existe o rutina (ca un orar) pentru mese, somnul de pranz, somnul de noapte, etc. si sa incerci, ca parinte, sa le respecti in fiecare zi;
- 2. sa-i oferi alegeri limitate, cum ar fi: "vrei mere sau portocale pentru gustare?" si nu "ce vrei sa mananci pentru gustare?". In acest fel copilul tau se simte ca ia deciziile si are putere asupra unor situatii, dar nu va avea posibilitatea sa aleaga alternative neacceptabile;
- 3. invata sa-i stabilesti limite referitoare la diverse situatii si sa nu fii surprins atunci cand copilul tau incearca sa le testeze sa vada daca le poate incalca;
- 4. nu ceda la crize;
- 5. incepe sa utilizezi "time-out" sau "sa-i iei din privilegii" ca tehnici de disciplina;
- 6. ofera-i copilului tau un mediu sigur in care se poate juca si explora. Nu ar fi cinstit pentru copilul tau sa aiba probleme (sa fie pedepsit) pentru ca s-a jucat cu un lucru pe care n-are voie sa-l atinga, insa pe care tu l-ai uitat in zona copilului de actiune.


trag cu ochiul
----------

1. rutina pentru somn avem si incet incet am reusit sa facem si pentru mese, desi inca mai lucram.
2. alegeri limitate are pentru ca nu pot avea in casa in acelasi timp 7 feluri de fructe. sunt maxim 3 feluri din ce stiu ca mananca. daca are prea multe variante nu mai mananca nimic.
3. limite referitoare la diverse situatii ......... sunt impuse pentru siguranta lui, dar asta nu inseamna ca nu incearca in fiecare zi sa le incalce.
ex: am observat ca ii place atentia pe care o atrage din partea lui taica-su atunci cand umbla la prize. cand e cu mine sau cu bunica nu are nici o problema cu ele. sau daca incearca se uita la mine pe sub gene, eu fac semn din deget ca nu si pleaca zambind. eeeee, la ta-su se schimba problema: se duce, trage de priza si asteapta reactia. care vine neintarziat si zgomotoasa. degeaba incerc sa-i explic sotului ca nu priza il atrage ci reactia, tot nu pricepe.
vesnica noastra problema cu priza ochi peste cap
4. incet incet a inceput sa cedeze singur la crize. se supara, o ia la fuga, da o tura prin casa sau curte si se intoarce mai linistit. in timpul asta ne muncim creierii sa-i distragem atentia cu altceva la intoarcere.
5. din privilegii nu am ce sa-i iau, ca nu are parte de astea. nu e imbracat in aur, nu are cine stie ce jucarii smechere, haine in limita normalului.
6. mediul sigur am incercat de la inceput sa il creez.


bavi, edy nu merge pe strada de mana cu nimeni. dar cand traversam strada daca nu da mana, nu mai traversam. la noi e si mai simplu pentru ca am avut unde exersa. socrul meu sta vis-a-vis de noi si cum edy merge la el in fiecare seara a invatat ca pentru a trece strada, adica sa mearga la tata'a si sa pape - lucru care ii place enorm, trebuie sa dea manuta, altfel ne intoarcem acasa. si vad ca incepe sa invete sa se uite si daca vin masini.

tinutul pe covoras sau pe fotoliu........ eu nu cred ca as reusi sa fac asta decat daca l-as lega surprins

10.09.2008 12:10
Awa
Locatie: sibiu
----------
bavi a scris:
dar eu le consider numai o curiozitate specifica varste, o explorare in tot si toate din care are numai de invatat trag cu ochiul sarut sarut sarut sarut
----------


Sunt perfect de acord cu tine, totul tine de curiozitate. Insa cum putem trata situatii de acest gen in timp...daca acest gen de comportament se amplifica, noi, ca parinti, devenim depasiti, autoritatea este cu totul subminata, si ne trezim in adolescenta copiilor nostri...ca nu mai avem prea mare lucru de facut...
Habar n-am...nu incerc sa fac un big deal din asta...insa stiu ca toate actiunile noastre de acum vin ca o consecinta a actiunilor din copilarie, copilarie in care majoritatea dintre noi am avut intr-un fel sau altul de suferit...Si atunci, oricat ne dorim noi sa fim parintii perfecti...sa fim seriosi...copiii nostri la un moment dat ne vor reprosa ceva, chiar daca mai tarziu isi vor da seama ca noi ca parinti am incercat sa facem totul spre binele lor...

Eu stau foarte mult de vorba cu Maia...dar sunt momente in care, tantrum avand, pur si simplu NU AUDE ce-i spun. Astept sa treaca, ii explic. In propozitii scurte si concise. Uneori merge de minune...alteori insa...Si mai ales daca e vorba de actiuni ale ei pe care eu le consider ne-negociabile. De exemplu, pentru mine, ca parinte, nu e negociabil mersul pe strada singur.
Si atunci ii spun: Treaba mea e sa te tin in siguranta, asa ca pe strada mergem de mana. Poti sa mergi singura, fara sa ma tii de mana cand mergem in parc....Ca sa simta ca are intr-un fel controlul asupra mersului de mana, ma joc cu ea, de ex: Care e mana dreapta? Si ii arat mana ei dreapta...Vrei sa ne tinem de mana dreapta sau de cealalta? etc...

10.09.2008 12:13
Re: terrible twos
Awa
Locatie: sibiu
----------
bblusa a scris:


4. incet incet a inceput sa cedeze singur la crize. se supara, o ia la fuga, da o tura prin casa sau curte si se intoarce mai linistit. in timpul asta ne muncim creierii sa-i distragem atentia cu altceva la intoarcere.



----------


Asta e time-out-ul lui...isi ia timp sa fie cu el, sa se adune si sa se intoarca mai linistit.

Bb, Bavi mersi! zambet

10.09.2008 12:46
Teodora29
Locatie: France
asa, repede (iar jenat )
citeva idei (legate cred si de aceste crize) care pe mine ma exaspereaza
copilul lasat sa plinga, "o sa ii treaca" zic cu totii, c-o fi vorba de vreu capriciu, de o despartire (vezi intrarea la cresa, gradinita) sau alte evenimente
(asta merge mina in mina cu ignorarea cred)
considerarea copilului drept "manipulator", "santajist emotional" etc, toate aceste calificative discreditante pe care sincer, nu cred ca am indrazni sa le aplicam adultilor din anturajul nostru
(nu, eu nu cred in perversitatea copilului, nu cred pur si simplu)

Awa, eu nu as asimila time-out si ce descrie bblusa, distragerea atentiei
distragerea atentiei implica prezenta mamei/tatalui etc, pe cind time out e o izolare, indepartare

insa despre nimic din tot ce am prezentat noi pe aici nu as putea spune "ASTA e metoda, asta e atitudinea de avut"
ne adaptam in permanenta, caci pina si crizele aceluiasi copil sint extrem de diferite una de alta
si, la fel, la sondaj nu am raspuns...caci ar trebui sa bifez cam tot
caci sint momente in care stiu ce am de facut, ce as putea face, si fac, si are efecte; alteori ezit, ma caut, alteori sint de-a dreptul pierduta jenat

10.09.2008 12:54
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
Teodora29 a scris:
asa, repede (iar jenat )
citeva idei (legate cred si de aceste crize) care pe mine ma exaspereaza
copilul lasat sa plinga, "o sa ii treaca" zic cu totii, c-o fi vorba de vreu capriciu, de o despartire (vezi intrarea la cresa, gradinita) sau alte evenimente
(asta merge mina in mina cu ignorarea cred)
considerarea copilului drept "manipulator", "santajist emotional" etc, toate aceste calificative discreditante pe care sincer, nu cred ca am indrazni sa le aplicam adultilor din anturajul nostru
(nu, eu nu cred in perversitatea copilului, nu cred pur si simplu)

Awa, eu nu as asimila time-out si ce descrie bblusa, distragerea atentiei
distragerea atentiei implica prezenta mamei/tatalui etc, pe cind time out e o izolare, indepartare

insa despre nimic din tot ce am prezentat noi pe aici nu as putea spune "ASTA e metoda, asta e atitudinea de avut"
ne adaptam in permanenta, caci pina si crizele aceluiasi copil sint extrem de diferite una de alta
si, la fel, la sondaj nu am raspuns...caci ar trebui sa bifez cam tot
caci sint momente in care stiu ce am de facut, ce as putea face, si fac, si are efecte; alteori ezit, ma caut, alteori sint de-a dreptul pierduta jenat
----------

poate ca cele 30 de secunde cat alearga reprezinta time-out-ul lui. cred ca la asta s-a referit awa.

de acord si la ultima parte, nici eu nu am ales nimic din sondaj.

10.09.2008 12:56
Awa
Locatie: sibiu
----------
Teodora29 a scris:


Awa, eu nu as asimila time-out si ce descrie bblusa, distragerea atentiei
distragerea atentiei implica prezenta mamei/tatalui etc, pe cind time out e o izolare, indepartare

insa despre nimic din tot ce am prezentat noi pe aici nu as putea spune "ASTA e metoda, asta e atitudinea de avut"
ne adaptam in permanenta, caci pina si crizele aceluiasi copil sint extrem de diferite una de alta
si, la fel, la sondaj nu am raspuns...caci ar trebui sa bifez cam tot
caci sint momente in care stiu ce am de facut, ce as putea face, si fac, si are efecte; alteori ezit, ma caut, alteori sint de-a dreptul pierduta jenat
----------


M-am referit la faptul ca, din ce scria Bblusa, Edy isi ia time-out el singur de la situatia in care el a fost frustrat, deci s-a enervat. In sensul ca el singur isi ia o pauza, isi da un moment...fuge prin curte/gradina, se calmeaza, se intoarce linistit. Deci copilul singur simte ca ii trebuie un moment de regrupare...dupa aia se intoarce la parinti care ii ofera altceva de facut, care sa nu-i produca aceeasi reactie.

Normal ca nu incercam sa facem aici un manual cu reguli sfinte, de aur si de neincalcat. Doar ca mai impartasim experienta, luam o gura de aer si mergem inainte. Si eu cu Maia avem momente in care totul e super si momente in care eu ma simt pierduta si ea ma simte... Asa ca, orice experienta noua, traita de oricare mamica si din care atat parintele cat si copilul au iesit senini eu o consider benefica si vreau sa cred ca din povestile tuturor imi pot alege ceva din care sa invat.

10.09.2008 12:59
Teodora29
Locatie: France
sarut
nu e un time out in sensul "clasic" (cel putin asa vad eu), nu e impus ci ales de catre copilul insusi, e mai degraba un fel de respiro in care se regaseste
si mi se pare tare bine
chiar, cum ati ajuns acolo, bblusa (caci stiu ca ati traversat si voi perioade de foc)?

10.09.2008 1:05
Awa
Locatie: sibiu
----------
Teodora29 a scris:

nu e un time out in sensul "clasic" (cel putin asa vad eu), nu e impus ci ales de catre copilul insusi, e mai degraba un fel de respiro in care se regaseste

----------


exact trag cu ochiul

10.09.2008 1:07
Teodora29
Locatie: France
ah, si vorbind despre solutii....noi am gasit panaceul universal foarte fericit
bratele lui V....fiecare criza, fiecare plinset, fiecare frustrare sfirseste chiar in secunda in care se catara in bratele lui rad
bun, mi-am auzit si replici de genul ca nu e bine, ca ne lasam manipulati, ca accept sa trec drept mama rea si el drept tatal bun, ca asta poate crea conflicte in sinul familiei, bla, bla bla
ochi peste cap
dar e "time out"-ul lui Elouan, momentul lui privilegiat cind apele se linistesc...

10.09.2008 1:17
Awa
Locatie: sibiu
----------
Teodora29 a scris:
ah, si vorbind despre solutii....noi am gasit panaceul universal rad
bratele lui V....fiecare criza, fiecare plinset, fiecare frustrare sfirseste chiar in secunda in care se catara in bratele lui rad

----------


rad il imprumuti? rad

Maia ieri, la masa de pranz...care are loc cand ajungem noi acasa de la munci, a luat 2 guri de mancare si apoi a refuzat sa manance. A facut figuri la noi, sa ne faca sa radem, si-a imprins farfuria la o parte...ok...nu mananci, n-ai in stomac...va urma masa urmatoare...a coborat linistita de la masa cand am terminat noi, si-a pus farfuria plina in chiuveta si s-a intors la activitatile ei...m-a durut inima ca n-a vrut sa manance, insa e prima data cand a fost armonie in casa, eu n-am mai incercat sa-i explic importanta mancarii, ea n-a mai urlat ca era satula de aceeasi placa sau sa fuga prin casa si eu dupa ea s-o prind si sa-i mai dau un dumicat....sunt tare bucuroasa! La urmatoarea masa a mancat cat i-a trebui. Azi dimineata a cerut mancare cum s-a trezit.

10.09.2008 1:19
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
Teodora29 a scris:
sarut
nu e un time out in sensul "clasic" (cel putin asa vad eu), nu e impus ci ales de catre copilul insusi, e mai degraba un fel de respiro in care se regaseste
si mi se pare tare bine
chiar, cum ati ajuns acolo, bblusa (caci stiu ca ati traversat si voi perioade de foc)?
----------


El a ajuns 'acolo'!
dar probabil ca nesarind pe el imediat cum se enerva si ii lasandu-i un moment de respiro sa se linisteasca, a invatat sa-si ia singur acel time-out. eu daca sunt nervoasa, mai bine ma lasi in pace. si am incercat sa fac asa si cu el. aplica la el multe chestii invatate pe pielea meu intrucat semanam la caracter. explicatiile, de cele mai multe ori, le dadeam dupa trecerea crizei pentru simplul motiv ca nu ma asculta in acel moment.

10.09.2008 1:22
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
Teodora29 a scris:
ah, si vorbind despre solutii....noi am gasit panaceul universal foarte fericit
bratele lui V....fiecare criza, fiecare plinset, fiecare frustrare sfirseste chiar in secunda in care se catara in bratele lui rad
bun, mi-am auzit si replici de genul ca nu e bine, ca ne lasam manipulati, ca accept sa trec drept mama rea si el drept tatal bun, ca asta poate crea conflicte in sinul familiei, bla, bla bla
ochi peste cap
dar e "time out"-ul lui Elouan, momentul lui privilegiat cind apele se linistesc...
----------


si edy facea asa doar ca el ne prefera in functie de cine nu-i satisfacea pofta. daca se supara pe mine se ducea la taica-su, si invers. dar eu am sustinut in fata sotului pledoaria cum ca trebuie sa fim uniti si daca eu spun NU si el trebuie sa spuna NU. sa ne sustimen reciproc. il suparam eu, se ducea la taica-su, acesta incepea cu explicatiile: uite tati asa si mai departe. il supara taica-su, venea la mine, incepeam eu explicatiile.
probabil ca acum s-a saturat de noi si de-aia o ia la fuga rad

10.09.2008 1:22
Teodora29
Locatie: France
deci despre mincare nici nu mai vorbiti!!! foarte fericit
anul trecut pe vremea asta, ce fericita eram ca aveam un mare gurmand ce nu refuza niciodata nimic
ei, a crescut, s-a schimbat treaba
si-am trecut prin faze de refuz, de aruncare a farfuriei, de mincat in miscare, de mincat la masa mare si apoi pe jos in bucatarie, de mincat in bratele lui V, utilizat drept (confortabil) fotoliu (dar si indispensabil), etc etc
acum, "buba" e la cresa, unde nu maninca nimic (un compot, un biscuite pe toata durata zilei), dar incet incet se regleaza si asta (ieri a "ras" doua iaurturi de baut, un biscuite si un compot....maaare progres deja)
asa ca in privinta mincarii (desi tot ma ingrijorez uneori), am invatat sa relativizez, sa accept (paste o saptamina, pentru ca nu vrea altceva, piureuri fine ca pentru bebelusi etc etc)

10.09.2008 1:24
Teodora29
Locatie: France
bblusa, rad
ei, si noi sintem de acord, avem aceleasi principii, respectam aceleasi reguli
dar cind are nevoie de niste brate care sa il reconforteze, nu il putem refuza
explicatiile continua, desigur, si din partea lui V, dar macar il linisteste

10.09.2008 1:25
Awa
Locatie: sibiu
Asta cu gradinita si noi am avut-o...probabil...ma gandesc, era modul ei de a se revolta ca o lasam acolo. Acum, dupa ce gradinita a devenit o bucurie (Doamne-ajuta!) si canta dimineata in drum "godi, godi" (gradi, gradi), a inceput sa manance si acolo la masa. Singurul aliment pe care-l refuza e painea...dar asta nu-i un bai.
10.09.2008 1:37
Ruxi_Mici
----------
roxanamirela a scris:
----------
Ruxi_Mici a scris:
pun placa cu "vrei sa te duc la scaunul de pedeapsa?" "NU" rad si reia fata mea mancatul linistit.

----------


Oare nu asa i-ai indus o frica?Frica ca ramane singura pe fotoliu in timp ce ea are nevoie, poate, de altceva?
Sau .......nu e o conditionare?
----------


Sincer nu stiu ce sa-ti raspund la intrebare, caci nu-mi dau seama exact daca ea o percepe ca pe o frica, mai ales ca imi spune acel NU cu zambetul pe buze. In plus, "scaunul de pedeapsa" nu include lasat singura decat atunci cand ea o doreste si ma indeparteaza.
La noi a fost nevoie sa facem ceva in ceea ce priveste manifestarile ei, caci este clar vorba de rasfat conditionat de prezenta lui B (care ii face toate poftele; daca eu ii spun nu la ceva, se duce la B si el ii spune da) sau de a strainilor.
Una peste alta, Alex nu imi pare un copil neascultator si nici nu aplic "pedepse" mai des decat este cazul, adica mai des decat in situatiile in care chiar nu reusesc sa o scot la liman cu vorba buna sau cu activitati care sa ii faca placere si sa o multumeasca.

10.09.2008 2:47
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
ruxi, stiu ca intr-o perioada aveati probleme ca arunca mancarea jos. sper ca imi aduc bine aminte....... cum ai rezolvat-o?
10.09.2008 4:01
Teodora29
Locatie: France
bblusa, sint farfurii cu ventuza care se lipesc de masa
sau il lasi sa manince de pe jos rad rad

10.09.2008 6:53
Ruxi_Mici
----------
bblusa a scris:
ruxi, stiu ca intr-o perioada aveati probleme ca arunca mancarea jos. sper ca imi aduc bine aminte....... cum ai rezolvat-o?
----------

Hmmm. Cred ca ne confunzi. Sper. prostit (femeile gravide au pierderi de memorie, deci nu bag mana in foc ca am eu dreptate)

11.09.2008 7:39
Awa
Locatie: sibiu
rad rad rad
11.09.2008 9:34
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
ruxi, iarta-ma, dar eram convinsa ca v-ati confruntat cu problema asta acum ceva timp in urma.
teo, sunt si farfurii cu ventuza, dar si mancarea poate sa zboare din farfurie, nu numai farfuria. crezi ca-i fraierica sa manance de pe jos? rad ori baga in gurita apoi scoate si arunca ori dupa cateva lingurite o arunca. [/b]

11.09.2008 10:36
Awa
Locatie: sibiu
Ieri Maia a mancat excelent...a colaborat foarte bine, a stat la masa, a mancat...nu-mi vine sa cred!!! cool

Azi dimineata, a varsat apa pe jos eu am inceput sa-i explic ca acum trebuie sa stearga...greeeeeeeeeuuuu....ea 'nu si nu', eu 'daca versi apa, trebuie sa stergi. cine varsa, sterge. asa face si mami...'...o conving, se apuca de sters si apoi isi aduce aminte ca de fapt ea nu vroia sa stearga rad . Ne asezam amandoua la locul faptei si ii arat locul, o intreb daca are nevoie de ajutor, ea zice ca da, punem amandoua mana pe carpa si stergem (Maia mai putin, eu mai mult trag cu ochiul )
Apoi plecam...si pe scari isi aduce aminte ca e in faza de negare rad si-mi zice "nu, nu, nu medem" (nu mergem mai departe) si se aseaza pe scari rad si alta negociere...pana la urma am ajuns la destinatie, dar nu ma intrebati cat am intarziat la birou...

11.09.2008 1:34
Ruxi_Mici
Ce am mai ras de pataniile tale, Awa! Imi sunt asa de cunoscuteeee, dar cum spuneam, privite din afara sunt tare haioase, iar ei sunt adorabili in incapatanarea lor de a "controla" lumea.
11.09.2008 1:42
Awa
Locatie: sibiu
Cand i-am povestit surorii mele despre "pataniile" cu Maia a zis "hahaha, pana acum ai fost in honeymoon" rad ea are doi baieti, sunt mari acum...dar stie ea ce vorbeste...pe vremuri cand ma amuzam eu de ce faceau nepoteii mei imi zicea "razi tu razi, harap alb..." si iaca, a venit zmeul si la noi! rad
11.09.2008 5:34
Ruxi_Mici
rad rad rad
Nu stiu de ce, dar simt ca zmeul abia a trimis buzduganul.scot limba

12.09.2008 12:35
zuzalina
----------
Awa a scris:
Apropos, cum ati trata, de exemplu, situatia urmatoare:
La masa, toata lumea sta pe scaune si mananca. Copilul incearca sa atraga atentia tuturor si refuza sa manance, face "fitze si talente"...nu e o criza pentru ca nu plange. I se spune ca acesta e momentul in care toti din familie stau la masa si mananca si ca daca nu mananca, urmatoarea masa e peste 2 ore. Ok, copilul se ridica nemancat de la masa, toata lumea curata, spala farfurii, copilul participa, si apoi, peste 15 minute vine si spune "mami, mi-e foame". Ca raspuns la asta sunt 2 posibilitati:
1. Imi pare rau, masa s-a terminat, peste 2 ore mancam din nou!
SAU
2. Iti dau sa mananci!
----------


simplu: varianta 1, fara drept de apel...desi ea nu cere de mincare dupa ce se ridica de la masa, pentru ca ridicatul de la masa inseamna ca s-a saturat...asta i-am explicat de fiecare data cind s-a ridicat de la masa fara sa manince mai nimic, si cred ca stie ca nu vorbesc numai de dragul de a ma auzi vorbind...asa ca se culca nemincata si gata trag cu ochiul

12.09.2008 12:57
Marinutza
Locatie: Bucuresti
in cazul nostru perioada s-a prelungit pana in ziua de azi... si are aproape 3 ani jumate.
este extrem dar extrem de incapatanat, nu il pot stimula sa faca ceva prin nicio metoda. la momentul actual avem o problema cu jucariile pt ca nu vrea sa le adune. drept urmare s-au redus simtitor. si nici acum cand mai are 3 lulele 3 surcele nu vrea sa le adune. nu-i nimic, in curand o sa ramana si fara ele.
ii zic seara: alex, mergem la nani, e timpul sa aduni jucariile. NU. Alex aduna jucariile. NU. bineeeeeeee. si atunci iau una cate una: pe asta o pui la loc? NU atunci acea jucarie ajunge in holsi tot asta. in final isi alege 2-3 cu care merge in pat (ma amuza teribil asta ). dimineata cand se trezeste nu le mai gaseste.

sa va mai zic ca a inceput cu texte, ca are buba la picior si sa-l iau in brate. si daca nu ma conformez urlaaaaaaaaaa si urlaaaaaaaaa dar nici eu nu ma las.
asa ca perseveram, bagam rabdare si tutun si poate pe la 4 ani scapam si noi de circ rad

12.09.2008 12:58
Awa
Locatie: sibiu
zuzalina, bucurosi de oaspeti! te mai asteptam pe la noi!

plecam in weekend! la munte. de obicei totul merge bine...dar acum ne intalnim cu mai multi prieteni si va fi centrul atentiei (oricum ar fi fost! trag cu ochiul )...sper sa nu fie hyper rad

12.09.2008 1:04
Awa
Locatie: sibiu
Marinutza zambet ...cunosc!
Desi acum noi avem un cantec "clean up, clean up"...stie ca se refera la curatenie si cred ca ii place sa se auda cantand, asa ca atunci cand incep sa-l cant se apuca sa stranga jucariile si sa cante si ea cat o tin plamanii...sunt curioasa cat timp va functiona. Treaba cu luatul jucariilor n-a functionat si am constat ca n-o stimuleaza deloc daca le vede disparand, din contra, o frustreaza si mai tare. Asa ca m-am lasat pagubasa...ii explic ce mult sufar eu ca ea nu vrea sa le stranga, ca suntem o echipa, etc, etc. Incerc sa-i expun sentimentele mele de tristete ca nu colaboreaza in loc sa-i subliniez cat o sa sufere ea ca n-o sa mai aiba cu ce sa se joace. Daca ii iau jucariile se joaca cu tacamuri, oale si vase, cd-uri, sticle de platic goale, etc...asa ca, oricum nu sufera ca n-are jucarii rad

12.09.2008 1:34
Marinutza
Locatie: Bucuresti
pai nu le arunc. vine "cineva" si le ia daca lui nu-i mai trebuiesc si nu apreciaza ce are.
adevarat, nu sufera ca n-are jucarii dar nici nu mai sunt insirate toat pe jos, calcate in picioare sau de tricicleta... ochi peste cap

12.09.2008 1:37
zuzalina
in principiu e fata buna, dar o apuca jucatul negresit, inainte de culcare (si asta mi se intimpla numai mie, ca eu i-am dat nas, pe principiul lasa copilul sa se culce relaxat si fericit, ca n-o sa mai aiba mult timp parte de asta)...well, cind taxo e plecat, culcatul inseamna cearta, pntru ca eu o astept cu bluza de pijama in mina, ea sare in pat, eu insist, ea ride, eu ragnesc, ea se conformeaza...ceea ce nu e bine, da' de loc

istericale facem in principiu numai in casa ("facem", pentru ca in general ne certam, deci avem fix aceeasi stare amindoua)...si pornesc de la thea te rog sa... sau nu, nu ai voie sa...
si sunt chestii "banale", gen strinsul jucariilor daca nu te mai joci cu ele, tras ibricul de pe foc, jucatul cu insecticidul (care e incuiat pe bancon, dar mai ud si florile cu ea pe linga mine si atunci trebuie sa-i fugaresc pe amindoi, pisica din flori si pe ea de la insecticid) si alte glume care in cel mai bun caz ii lasa urme pe viata...iar eu is rea si n-o las sa faca ce vrea si ma piraste la taxo ca s-a certat cu mami

si-mi da replici de-mi sta mintea....sa va povestesc ultima chestie
acum 3 seri, cind am ajuns acasa, simteam ca lesin de durere de spate...i-am pus desene, eu m-am lungit in dormitor, m-a lasat in pace...la culcare, m-a rugat frumos sa-i fac totusi baie, cu toate ca i-am explicat ca n-o pot ridica, dar mi-apromis ca ma ajuta, ceea ce a facut...cind am ajuns la pijama, a inceput circul cu topaitul, i-am explicat in lacrimi ca nu pot sa stau rasucita s-o astept pina ii vine mintea la cap, i-am explicat ca ma doare spatele, i-am aratat unde adica...ok, m-a inteles
aseara, vin eu ca o zina din delegatie, frinta de oboseala, ne jucam, ne uitam la desene, alergam pisica, d-astea....anunta ca ii e somn...ok, zic eu fericita, hai la somn...evident, circoteca cu pijamaua...
-de ce ma culc?
-pentru ca este tirziu si ai spus ca esti obosita
-e noapte?
-da, mami, e noapte
-nu e zi?
-nu, e noapte
-ba e zi
-nu, e noapte si tirziu si trebuie sa ne culcam
-mami e obosita?
-da si as vrea sa ma culc...si tu trebuie sa te culci, pentru ca e noapte si tirziu
s-a gindit o secunda, s-a uitat la mine cu ochi intelegatori si cu parere de rau si m-a intrebat incetisor: "mami, iar te doare spatele!?"....si a devenit brusc cooperanta...mi-au trecut nervii instant, drept sa spun...si-uite d-aia mi-e greu sa am o atitudine coerenta

....asta nu inseamna ca de dimineata nu mi-a facut criza cu lacrimi si pumni in salteaua patului ca la tv nu-s desenele pe care le vroia ea pe minimax...

12.09.2008 5:38
Ruxi_Mici
----------
zuzalina a scris:
"mami, iar te doare spatele!?"
----------

sarut sarut sarut Ce draguta!

12.09.2008 6:22
dodosasha
Locatie: bucuresti
----------
Awa a scris:
De multe ori copiii fac tantrums-urile atunci cand au prea multa atentie, emotiile sunt prea puternice...si iese ce iese...stim toti! Si atunci time-out e ca un soi de pauza de la a primi atata atentie, ne linistim si dupa aia reluam ce faceam.

Apropos, cum ati trata, de exemplu, situatia urmatoare:
La masa, toata lumea sta pe scaune si mananca. Copilul incearca sa atraga atentia tuturor si refuza sa manance, face "fitze si talente"...nu e o criza pentru ca nu plange. I se spune ca acesta e momentul in care toti din familie stau la masa si mananca si ca daca nu mananca, urmatoarea masa e peste 2 ore. Ok, copilul se ridica nemancat de la masa, toata lumea curata, spala farfurii, copilul participa, si apoi, peste 15 minute vine si spune "mami, mi-e foame". Ca raspuns la asta sunt 2 posibilitati:
1. Imi pare rau, masa s-a terminat, peste 2 ore mancam din nou!
SAU
2. Iti dau sa mananci!
----------


Awa eu as alege varianta 2. (recunosc ca eu sunt in extrema cealalta - ar manca non-stop). Si iti spun si de ce. Pentru ca urasc sa ma oblige cineva sa mananc daca nu mi-e foame. De ff multe ori am fost poftita la masa si chiar nu doream sa mananc pentru ca apoi, dupa 30 min -o ora sa-mi doresc sa mananc, sa ma cuprinda foamea.
E adevarat ca adult fiind, cu o gandire formata deja (cat de cat foarte fericit) mai mananc si cand trebuie (adica impus de imprejurari) nefiindu-mi foame atunci dar stiind ca peste o ora nu se mai poate manca. Un copil nu stie decat ca nu-i e foame sau ii e foame. Incet incet poate va accepta sa manance cand "se sta toata familia la masa" dar acum eu zic ca e mica sa accepte astfel de conditionari.

e doar parerea mea ...

12.09.2008 6:53
Ruxi_Mici
Dodosha ... mai e si varianta noastra, in care Alex face o gramada de lucruri la intervale destul de constante de la o zi la alta, ceea ce include masa si somnul, iar daca aceste intervale sunt prelungite devine un copil agitat si cu care nu te mai poti intelege, deci este imperativ sa ii respecti programul. Ei bine, de vreo luna nu mai vrea sa stea la masa, nu mai mananca decat cateva linguri si isi pune mainile la gura sau la ochi, se pune pe jucat cu mancarea si cate si mai cate. Ea dupa principalele mese se culca, deci nu ii pot da de mancare dupa o ora doua, caci nu se trezeste de foame. Nu-mi ramane decat sa o conving sa manance la masa sau sa nu mai manance deloc, caci sa o fortez nu am cum.
Pana acum niciodata nu s-a intamplat sa vina sa ceara de mancare dupa ce s-a strans masa, dar in schimb au apucat-o furiile de foame, refuzand insa in continuare sa manance. Ce e de facut in astfel de situatii?

17.09.2008 9:22
mamyanne1002
Locatie: Arad
La masa, toata lumea sta pe scaune si mananca. Copilul incearca sa atraga atentia tuturor si refuza sa manance, face "fitze si talente"...nu e o criza pentru ca nu plange. I se spune ca acesta e momentul in care toti din familie stau la masa si mananca si ca daca nu mananca, urmatoarea masa e peste 2 ore. Ok, copilul se ridica nemancat de la masa, toata lumea curata, spala farfurii, copilul participa, si apoi, peste 15 minute vine si spune "mami, mi-e foame". Ca raspuns la asta sunt 2 posibilitati:
1. Imi pare rau, masa s-a terminat, peste 2 ore mancam din nou!
SAU
2. Iti dau sa mananci!

Eu personal nu i-as mai da sa manance . Nu se intampla absolut nimik daca sta 2 ore si nu mananca , iar copilul ar invata treptat ca trebuie disciplina . Problema este ca suntem mereu pe fuga , parintii sunt foarte ocupati , si , cel putin la noi in familie se mananca doar seara si duminica impreuna . Totusi , mereu am tinut sa respect cat de cat orele de masa +/- 30 min. La fel cu spalatul dintisorilor . am inceput sa i periem doar cu apa pe la 1 an . erau numai cativa dintisori , dar a facut cunostinta cu periuta , si mai tarziu si cu pasta pt copii si a invatat ca trebuie sa spele dintisorii . a devenit un obicei , si acum intelege ca e ceva absolut normal , ca spalatul pe fata . Pe la 2 ani a facut cunostinta si cu medicul stomatolog (la cere am mers ca sa primim o noua periuta , ne-a aratat cum ploua si cum sufla vantul ... un adevarat vrajitor medicul asta ! )

17.09.2008 9:47
zuzalina
eu sunt pedepsita, mai nou....pentru ca indraznesc sa merg la servici in fiecare zi, dupa 2 saptamini de concediu, dimineata am parte de circ, iar seara de tipete, facturi rupte, pahare rasturnate, farfurii trintire in mijlocul covorului, iar ieri, cireasa de pe tort, a reinceput sa faca pipi pe ea, pentru ca stie ca ma scoate din minti, ca altfel nu pot sa inteleg cum se ridica de pe oala, asteapta sa ma duc cu ea la baie si mai trinteste unul in pantaloni...deja se implineste anul de cind avem succese mari (ajunsesem aproape sa scoatem si scutecul de noapte de citeva ori), urmat de perioade in care pur si simplu n-o intereseaza

nu mai spun ca in concediu s-a imprietenit cu un baietel de 4 ani care urla in nestire si nu facea nimic din ce i se spunea, si a luat modelul foarte fericita, ca ea nu-si ia palma la fund ca pustiul respectiv

a inceput sa scrie pe pereti, ceea ce nu m-a incintat deloc, desi ii pot urma logica: in dormitor avem 2 pereti mov si restul alb, asa ca si-a luat creionul mov si a inceput sa coloreze peretele alb, foarte mindra de reusita ei

din fericire pentru mine, a renuntat sa mai vineze ibricul de pe aragaz

si toate astea s-au intimplat in ultimele luni...copilul meu cuminte si visator s-a transformat in iepurasul duracel si face numai prostii...si sunt sigura ca o face special, sa ma pedepseasca, pentru ca atunci cind vede un copil facind ceva, ma intreaba daca nu-i asa ca-i urit sau ia singura atitudine (nu tipa, nu bocani, nu rupe, nu lovi etc.)

17.09.2008 10:11
Awa
Locatie: sibiu
anne, de acord cu tine! si la noi masa e destul de tarziu dupa-masa, insa, in afara de weekend, e cam singurul moment cand putem sa stam toti, sa povestim, asa ca si pentru mine e foarte important sa stam la masa impreuna. Maia are in bucatarie si o masuta si scaunel de marimea ei si alege unde sa manance - la masa mare sau la masuta ei. Scaunelul de masa trebuie sa-l dau ca ocupa spatiu degeaba...a crescut fata! scot limba
Cu spalatul pe dinti - si Maia se spala, sau doar sta uneori cu periuta in gura, asa ca am inventat un joc 1-2-3-tzac-tzac-tzac rad ...functioneaza aproape intotdeauna...la dentist n-am fost inca, dar o sa mergem ca sa nu existe frica sau alte cele...din pacate am auzit mamici care-si ameninta copiii cu "mergem la dentist si te doare" trist ...
zuza se revolta fata...nu cred ca face pipi pe ea ca sa te scoata din minti, ci probabil face fiindca e suparata ca tu ai si alt program (serviciul) in afara de a sta cu ea...o sa-i treaca atunci cand o sa se obisnuiasca si o sa vada ca in fiecare zi ajungi inapoi acasa la ea.
si Maia e duracell rad

17.09.2008 10:51
zuzalina
noi am fost la dentist si a fost crima si pedeapsa
s-a impiedicat si a cazut cu incisivii intr-o bancutza....a fost crincen, a singerat abundent, dar nu i-am pierdut dintisorii....si eram in ultimele zile de concediu la mare, ca sa fie treaba oabla...am mers cind ne-am intors in bucuresti, dar n-a vrut sa deschida gura sub nici o forma, oricit i-am explicat ca nenea nu e doctor, ci un nenea simpatic care vrea s-o cunoasca si atit...nici pe noi nu ne-a lasat sa ne uitam, de spalat pe dinti e foarte greu, ca nu ne lasa intotdeauna...sper sa uite, desi inca o mai doare, a ramas cu o sensibilitate

nu inteleg de ce este atit de speriata de dentist, pentru ca am luat-o cu mine de citeva ori, ba chiar a vizionat din usa cind m-a operat si-i povestea lu' taxo ce mi se intimpla pina a gonit-o o asistenta

17.09.2008 11:28
Awa
Locatie: sibiu
trist draga de ea...
Eu ma astept de la Maia sa refuze sa deschida gurita ca e cam circumspecta la orice nu cunoaste...dar vom vedea...

17.09.2008 1:42
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
zuzalina a scris:
eu sunt pedepsita, mai nou....pentru ca indraznesc sa merg la servici in fiecare zi, dupa 2 saptamini de concediu, dimineata am parte de circ, iar seara de tipete, facturi rupte, pahare rasturnate, farfurii trintire in mijlocul covorului, iar ieri, cireasa de pe tort, a reinceput sa faca pipi pe ea, pentru ca stie ca ma scoate din minti, ca altfel nu pot sa inteleg cum se ridica de pe oala, asteapta sa ma duc cu ea la baie si mai trinteste unul in pantaloni...deja se implineste anul de cind avem succese mari (ajunsesem aproape sa scoatem si scutecul de noapte de citeva ori), urmat de perioade in care pur si simplu n-o intereseaza

nu mai spun ca in concediu s-a imprietenit cu un baietel de 4 ani care urla in nestire si nu facea nimic din ce i se spunea, si a luat modelul foarte fericita, ca ea nu-si ia palma la fund ca pustiul respectiv

a inceput sa scrie pe pereti, ceea ce nu m-a incintat deloc, desi ii pot urma logica: in dormitor avem 2 pereti mov si restul alb, asa ca si-a luat creionul mov si a inceput sa coloreze peretele alb, foarte mindra de reusita ei

din fericire pentru mine, a renuntat sa mai vineze ibricul de pe aragaz

si toate astea s-au intimplat in ultimele luni...copilul meu cuminte si visator s-a transformat in iepurasul duracel si face numai prostii...si sunt sigura ca o face special, sa ma pedepseasca, pentru ca atunci cind vede un copil facind ceva, ma intreaba daca nu-i asa ca-i urit sau ia singura atitudine (nu tipa, nu bocani, nu rupe, nu lovi etc.)
----------


la fel si la noi. aragazul functioneaza numai pe ochiurile din spate, creioanele si cariocile sunt pitite, etc.
daaaaaaaar, la noi face chestiile astea cand e cu bunica ziua si cu tati seara. cu bunica se comporta si foarte urat, o si loveste. stie ca daca vine ea noi plecam. intr-o seara am oprit-o la noi si o impingea pe usa afara. foarte fericit
si cu tati.......... sufera dupa atentia lui. desi i-o acorda seara de seara, se pare ca are nevoie de mai mult.
in schimb cu mine Nu. aseara am stat singurei, dupa ce a plecat bunica si pana a venit tati. vreo trei ore. foarte frumos s-a comportat, intelegator, ne-am jucat cu mingia, cu jucariile, am bagat rufe la masina, am intins rufe pe uscator si nu l-a daramat ca de obicei, nu a umblat la prize cum face cu tati.

17.09.2008 1:55
mamyanne1002
Locatie: Arad
si eu am crezut ca puiul meu nici nu va vrea sa auda de dentist , dar a fost foooarteee cuminte . L-a plimbat cu scaunul sus , jos , si l-a cucerit . Imaginati-va ca a deschis gurita si l-a lasat pe stomatolog sa -i bage in gurita pana si spatula aceea cu oglinda . prostit

Iar in ceea ce priveste revenirea la servici , eu am revenit cand avea robert 1 an jumate . Facand exceptie de faptul ca mi-am parasit vechea slujba pentru a fi mai aproape de casa ( la 5 min ) , a mers mai bine decat ma asteptam . Robert sta o zi cu soacra-mea si o zi cu o tanti are vine la noi . Problema era ca Robi al meu nu mai avea chef sa vada nici un strain prin casa i plangea cat il tinea gura . Asa ca am avut emotii. MARI emotii !
Dimineata a venit femeia ( pe care nu a vazut-o decat o data ) si am stat cu ei juma de ora ... a luat-o de mana si a dus-o sa-i arate jucariile . Am plecat , am sunat de vreo 20 de ori ... si surpriza : cand m-am intors copilul meu o adoptase pe tanti . II spunea Buna Nica (de la Jenica ) .
Probabil ca , fiind in mediul sau , a fost mai usor sa se acomodeze cu ea .

Acum dupa 1 an de zile trebuie sa ies pe furis din casa dimineata ca face scandal . Degeaba spun ca mami merge sa faca bani la lucru ca sa cumpere la baietelu cuminte jucarii si bobo . Imi spune mai nou ca el e rau .

plang sau sunt foarte trist Asa ca o tai de acasa pe furis

si ... e de o mie de ori mai cuminte cu Buna Nica , pt ca ea vorbeste cu el foarte bland , nu il bate si il trateaza ca si egalul ei . Eu , daca il ignor , face mai urat , daca il cert nu mai vorbesc ... L-am pedepsit intr-o zi si i-am zis ca nu mai are voie la strada cu copii(stam la curte ) . Am incuiat poarta si a stat in curte . Am avut grija sa-i reamintesc ": ai fost pedepsit pt ca ... " Seara m-a parat la tati ca l-am pedepsit , dar nu a protestat . pur si simplu a inteles ca a facut un lucru rau si ca nu are voie sa iasa la copii.


Umila mea parere : fiecare copil are personalitatea sa si fiecare mediu in care creste e diferit , sau oamenii cu care interactioneaza . E foarte greu sa iei de buna vorbele unui psiholog si sa ti mortis de ce zice respectivul . Cred ca trebuie doar sa avem rabdare si sa comunicam cat mai mult cu ei . Uneori cred ca sunt subestimati . Ascultati la mine : SUNT FOARTE INTELIGENTI SI FOARTE RECEPTIVI !

23.09.2008 4:42
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
aseara am avut iarasi un episod. din cauza giardiei cu care a fost depistat uneori seara, cand vrea el, papa seminte verzi de dovleac. aseara le-a gasit, a papat cam un pumnisor de-al lui si apoi............ a luat un castron si le punea din punga in castron. si invers. mai scapa si pe jos. nu am zis nimic desi abia maturasem pe jos. l-am lasat asa vreun sfert de ora. dupa care s-a plictisit si a inceput sa le verse cu punga nu sa le mai puna cu manuta. mizeria si mai mare. nik de zis. dupa alte 15 minute a inceput sa le arunce prin bucatarie. am incercat sa-i explic ca trebuie sa le punem la loc, sa strangem ca s-a facut mizerie si ca maine, cand se va trezi - are notiunea asta a timpului - iarasi se va juca cu ele. el NEI si NEi. mi-am continuat stransul, i-am cerut sa aduca farasul, de regula il aduce si il duce singurel la GO ( gunoi in traducere). tot nu vroia. daca a vazut ca eu imi continui treaba linistita, s-a trantit de fund jos, s-a lasta pe spate, batea cu picioarele in mobila si urlaaaaaaaaaa cat il tineau plamanii. eu continuam sa explic. apoi si-a luat momentul lui de respiro, adica a dat o fuga pana in dormitor, s-a intors, mi-a intins matura, a luat farasul, i le-am strans pe faras si le-a dus singurel la GO. dar explicatiile mele au durat vreo 15 minute.
23.09.2008 5:23
Teodora29
Locatie: France
dar ai reusit, bblusa
ti-ai pastrat calmul pina la capat si cred ca exact asta era de facut, ti-ai continuat treaba, ai ramas ferma, dar cu blindete

23.09.2008 9:54
roxanamirela
Locatie: Bucuresti
Bb......15 minute de dat din gura...........dar, a meritat! sarut sarut

rox

24.09.2008 12:32
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
sa va spun ce mandra de mine m-am dus la culcare? jenat
24.09.2008 12:36
Teodora29
Locatie: France
sarut
24.09.2008 12:54
zuzalina
bb...te admir sincer pentru calmul tau...cum faci?
24.09.2008 1:35
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
la inceput mi-am impus sa fiu calma, acum chiar reusesc. desi noaptea nu dormim bine si ziua sunt la munca si tot alerg, uneori chiar reusesc sa o fac. cum? mi-am dat seama ca doar asa functioneaza treaba. cel putin in cazul lui. asta nu inseamna ca sunt tot timpul. mai calc si in strachini. dar cand nu pot fi imi iau eu momentul de respiro.

dupa ce l-am nascut pe edy si dupa cateva evenimente nedorite din aceeasi perioada la mine a avut loc o maaaare transformare. . si daca sparge farfuria ce? si daca strica jucaria ce? si daca face mizerie ce? supararea, oboseala si nervii raman undeva pe drumul dintre serviciu si acasa. suntem sanatosi si inca suntem toti!
ps. nu sunt de admirat, fiecare are rezervele lui de calm si liniste, dar trebuie sa le gaseasca.

24.09.2008 2:12
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
si am in cap acum o melodie
Trag aer in piept, ma indepartez incet.......

24.09.2008 2:55
zuzalina
bb...merci pentru raspuns sarut ...o sa incerc momentul de respiro, sa vedem ce iese...
26.09.2008 2:18
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
aseara nu mi-a iesit. poate oboseala dupa nopti de nesomn, munca, alergatura si alte alea. dar am cedat. am cedat ca nu pricepeam de ce la 21,30 trebuie sa stau cu dosu' in sus si sa strang castraveti murati de prin casa?! si asta dupa ce am explicat si am explicat. dar doar cateva minute, ca mi-am iesit din pepeni. i-am smuls castravetele din mana si am pitit borcanul. bineinteles a inceput tavalitul pe jos, io: nu-ti mai dau ca-i arunci pe jos, el dat din picioare, pana la urma am cedat. adica am plecat si l-am lasat acolo pe jos pe hol sa tipe. am incetat orice explicatie.
26.09.2008 8:44
gabman
Ma bag si eu in gasca.
am trecut deja prin felurite etape. Prima manifestare a independentei, personalitatii , propriei vointe, cum vreti sa-i ziceti, numai nu criza ca tare mai suna abrut, a inceput pe la 1 an jumate daca nu mai iute. m-a luat prin surprindere rau. Aveam un bebe cu care ma intelegeam de minune. N-am cuvinte. Si, deodata il vad ca plonjeaza pe jos si da-i si urla si da din picioare si aruncat de jucarii si repezit sa te traga de par ,sa pocneasca surprins Muma! ce-i de facut? ce are? In fine, am gresit, l-am lasat sa planga singur, ok, dupa ce-i explicam dar fara prea multa rabdare cred, l-am pedepsit ptr aruncat de jucarii si istericale.........................Mama nebuna. Mai nebuna ca pruncul. Asa cum au venit crizele au si incetat. Pur si simplu. Sunt convinsa ca nu la-m educat io scot limba
bun a trecut ceva vreme in care m-am tot gandit si razgandit si am ajuns la concluzia ca am gresit enorm . n-am avut atitudine corecta.
Ok, treaba sta asa: copilul meu nu vorbeste inca......deci iata ca din start ii lipseste o "arma" esentiala a comunicarii, mai mult, nu stie la varsta asta sa descarce prea multa energie, exuberanta, frustrare, nemultumire, dorinta, etc lista e enorma. Bun asa si eu, eu ce fac? il educ lasandu-l sa planga, certandu-l, pedepsindu-l? ce mare prostie. asa, si el ce invata de la mine? cum sa fie calm rad Oare e o metoda de a invata copilul in aceasta perioada calmul si cumpatarea cand iti iesi din minti?!?Asadar am stat si am respirat adanc, mi-am adunat mintile, tactul , curajul , blandetea, rabadarea tot ce se poate si le-am bagat in sac si-am asteptat. Am dus munca de lamurire cu cei din jur ca toti sa ne comportam la fel etc.
Fireste, a inceput iar. Ok, dar acum e altfel.asa cum zicea cineva mai sus, parca Bblusa, la inceput mi-am impus sa fiu calma, acum insa sunt de-o seninatate de -i enervez pe cei din jur. Am vazut asa: daca ii explic copilului de pe canapea, din picioare, de la chiuveta etc ce si cum are o reactie. In schimb, daca las tot, ma fac mica la nivelul lui si-i spun de ce am de spus, destul de repede ii captez atentia si se potoleste ca prin farmec. daca e nervos pe o jucarie care nu merge, care s-a intepenit etc ma duc la el si-i zic ca nu e cazul sa facem taraboi , da, intr-adevar nu merge jucaria, are dreptate, ok, hai sa incercam sa vedem ce solutie gasim, daca o dai de perete tot la fel nu va merge. hai sa cautam. Si tot asa, la orice . nu, n-am incetat plansetele cu desavarsire, insa am impresia ca mai nou ca se intampal doar cu motiv sau, poate mai bine zis, am invatat eu sa descopar motivul?!? habar n-am, mai muncesc sa caut raspunsul asta.
Copilul meu nu se juca singur, Deloc, deloc, deloc. Acum nu mai e o problema sa fac ceva de mancare sau......sa scriu aici 2 randuri.............oare ma hazardez sa zic ca-i mult mai echilibrat?
s-au gasit destui sa-mi zica: il rasfeti inutil, astea-s tampenii si fitze, ce probleme are el ca sa faca asa circuri?!?
M-am tafnosit si mi-am exersat rabdarea si pe acestia . Din punctul meu de vedere un copil are chiar mai multe prb decat un adult. Daca il dor gingiile nu da fuga sa-si ia medicament, depinde de oamenii marii sa se prinda si sa-l ajute, daca nu poate adormi ca are o seara mai agitata, la fel, noi suntem mari si destepti si-l certam ca e tarziu, in loc sa-l linistim si de ce nu....io mai stau si ma joc cu el pan la 11 si adoame de oboseala nu de plans, daca are o stare de indispozitie...........noi avem cateodata si zicem ca e de la vreme.....la copil nu acceptam, zicem ca-i isteric, s-a intepenit o jucaria, si-a scapat-o sub fotoliu etc, nu vedem , n-am fost langa el, nu ne uitam la semnele lui mici si disperate, la fel, e isteric, se tranteste pe jos ca nu vrea sa plece din parc....o, ce rusine ce, nenorocire.....dar nu avem timp sa explicam ce si cum, nu, il certam si ne enerveaza...............si la final , ce ma distreaza pe mine cel mai mult, e ca asteptam ca rezultatul "educatiei" sa fie calmul, cumpatarea, echlibrul.....................corect,nu?
In esenta, intrebarea care mi-a venit in minte si care a declansat o schimbare radicala a atitudinii fata de copil este asta: cum sa pot cere unui copil de 2,3, 4 ani ceea ce eu ca adult nu pot oferi ca exemplu?!?
Ne straduim, nu sa depasim etapa aceasta, ci sa o trecem cat o fi ea de lunga cu intelegere si seninatate

26.09.2008 9:11
Teodora29
Locatie: France
gabman, n-am cuvinte...mi-ai mers la suflet sarut
27.09.2008 11:16
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
gabman perfect de acord cu tine! mai ales cand ai spus "In schimb, daca las tot, ma fac mica la nivelul lui si-i spun de ce am de spus, destul de repede ii captez atentia si se potoleste ca prin farmec. daca e nervos pe o jucarie care nu merge, care s-a intepenit etc ma duc la el si-i zic ca nu e cazul sa facem taraboi , da, intr-adevar nu merge jucaria, are dreptate, ok, hai sa incercam sa vedem ce solutie gasim, daca o dai de perete tot la fel nu va merge. hai sa cautam. Si tot asa, la orice ."..la fel incerc sa procedez si eu. am inceput si noi sa ne confruntam cu "crize" , cum ar fi ca daca nu primeste ce vrea, uneori, urla, tipa, plange, se zbate, si abia abia se calmeaza. (desigur ca s-ar calma in 2 secunde daca ar primi obiectul pe care il doreste, insa nu ii fac pe plac doar ca sa taca, mai ales ca ii interzic doar ceea ce e periculos pt ea)..a facut "crize" de genul asta o data, de doua ori, de trei ori, (asta intr-un timp f scurt), de fiecare data am reactionat cu calm, am vorbit cu ea, nu m-a interesat de lumea din magazin sau de pe strada care se uita la mine..pana la urma s-a calmat, a doua oara cand a cerut acelasi obiect care i-a fost interzis inainte i-am explicat frumos ca nu e voie si a inteles, a inteles ca nu e voie, ca nu il primeste chiar daca urla si tipa, asa ca nu a mai plans ci pur si simplu si-a indreptat directia in alta parte si a renuntat la idee.
30.09.2008 6:36
gabman
cand Awa a inceput subiectul a scris:
"Imi doresc foarte mult sa discutam despre perioada asta a copiilor nostri, sa gasim solutii impreuna, poate."
M-am gandit sa va scriu ceva din situatiile pe care le-am rezolvat impreuna.
De la bun inceput , de cand era inca f mic, nu i-am dat niciodata nimic din magazin, jucarii etc. Sa nu se invete ca iesim cu ele de acolo. Da, se putea uita la ele, sa puna mana etc, dar , chiar si de i le cumparam le punem frumos in cos si nu i le mai dadeam pana acasa. Intre timp a invatat ca trebuie sa platim, ca tanti de la casa ne lasa sau nu sa iesim cu ele etc. Asa, si daca plange acum dupa ceva, ii spun doar cuvinte cu care-i obisnuit si se calmeaza. Pe de alta parte, cand mergem sa luam un cadou, inca de acasa ii explic ca ii cumparam lui X cadou, ca de data asta nu cumparam ptr el etc. Doar ca o odata ajunsi acasa, nu mai scoatem cadoul din masina, il impachetam cand doarme el. Ultima oara chiar a trebuit sa fac cadoul de fata cu el, a plans, i l-am dat sa studieze si i-am tot povestit: asta e ptr cutare, ok, te uiti la ea, dar mama imediat o impacheteza etc.Si-a satisfacut curiozitatea si mi-a dat jucaria fara prb. Apoi, de fiecare data cand mergem la ziua cuiva il invat sa dea el cadoul. Mi-ar placea daca rezultatul a fi placerea de a darui.
Cand s-a declansat aceasta a-2a etapa de afirmare din viata lui a debutat cu refuzl de a intra in casa seara. Asa ca am incepu inca din parc sau de oriunde eram sa-i povestesc ca o sa mergem acasa si-i fac gris cu lapte sau orice altceva bun, ca o sa ne uitam un pic la desene, ca o sa spalam camionul etc. cum vedea pragul casei insa, pleosc pe jos si da-i si urla. Si asa ne-am facut obiceiul ca mai stateam un pic pe prag, si-i povesteam ce vedem, cum se face frig, cum e noapte etc, intre timp mai strecuram ceva de gris,desene ,camion si pana la urma ii ziceam, acum hai inauntru , s-a facut vremea de-adevaratelea sa intram in casa. Am depasit etapa asta, acum are responabilitati: cara o punga cu 2 biscuiti in casa , e mandru, e mare, are treaba, nu mai e bagat in casa "cu forta" are un scop, tre sa duca punga trag cu ochiul
Mersul la nani s-a rezolvat pe negandite, deja cere singurel. L-am obisnuit ca in fiecare seara, inainte de baie si nani trage o joca buna cu mama si tata, numai ei 3, fara tv fara nimic. si ne pupam si ne harjonim si gadilam si alergam etc. cred ca vreo 3 saptamani ne-a luat cu totul, acum, se desprinde singur de activitatile de zi si ne cheama la joaca de seara si stie clar ca apoi urmeaza baia si nani. Nici la asta n-a mai protestat deloc.

Ce n-am rezolvat? trantitul jucariilor pur si simplu cand il enerveaza ceva, nu manaca la masa cu noi (explicatia e deja clasica: rar avem totusi ocazia sa stam toti la masa) si cred ca mai sunt, dar acum nu-mi vin in minte.

Oricum, adevarul e ca nu vreau sa le elimin pe toate, nu, stiu clar ca nu se poate, darama straduiesc sa-l invat cum sa inteleaga, cum sa se descarce.
imi doresc cel mai mult sa pot fi langa el si cu mintea si sufletul deschise sa-l inteleg si indrum, sa avem incredere unii in altii, sa stie ca nu e singur si ca cineva e dispus sa stea pe jos cu el si sa-i asculte necazul.
Da, tocmai a facut ceva nou: a vrut sa planga. Pur si simplu a vrut sa planga. .
l-am avzut si l-am simtit ca vrea sa planga si nimic altceva. Ce sa fac? sa-i zic ca-i prost ca plange din senin sau cine mai stie ce?Exclus.! L-am luat in brate si m-am plimbat cu el prin casa si l-am mangaiat si am vb incetisor cu el. Mi-a raspuns: m-a mangaiat si el pe mine pe fata si m-a tras de nas si-a ras. M-am topit, m-a facut praf.....................................
Si, ha!, una din gurile care imi zicea mai acum catva timp ca-l rasfat mi-a zis ieri ca parca s-a mai cumintit foarte fericit ...am zambit in sinea mea si i-am facut sac! , dar in gura mare am intreebat: dar ce, a fost rau?!? scot limba

30.09.2008 8:47
gabman
pe strada merge obligatoriu de manuta.
am inceput cand era mititel, tata impingea caruciorul si eu il tinema din cand in cand de manuta si-i spuneam ca-mi place sa-i simt mauta mica si calda si tot felul de 'siropuri" . copilul radea la mine. apoi am inceput sa-l dau jos din carucior si sa-i explic ca il tin de manutza , ca-l feresc de masini, ca vreau sa ma grija de el...mergea ce mergea si vroia singur, atunci incepeam, nu e voie, nu e bine, ti-am explicat aia si ailalta etc bun, cand totusi se incapatana, am zis ok, numar pana 3 si la 3 esti iar in carucior si exact in momentul in care pronuntam 3, il si puneam . Da,da da-i si plaaaaaangi raaaaaauuuuuuuuuuude toooooot, sii ma lasam jos langa el si-i spuneam :uite mami, imi pare rau ca te-am pus in carucior desi tu nu vrei asta, dar o fac spre binele tau. Nu se poate singur pe strada, se poate dacat ma tii de mana. si-am tot exersat.Apoi ll-am scos pe trasee scurte fara carucior, doar noi 2, de manuta. Vai! ce i-a placut! si la fel, daca ajung sa numara pana la 3 te iau in brate si mergem acasa.
El stie numaratoarea asta la multe: numar pana la 3 si dau drumul la leagan, numar pana la 3 si , tinut de amandoi de manute il trecem peste o piatra sau ce stiu eu ce, la 3 isi da drumul pe tobogan. Am vrut sa-l invat ca numaratul pana la 3 aduce dupa sine infaptuirea promisiunii., nu neparat numai "pedeapsa". Intotdeauna daca am zis ca se va intampla ceva, ma straduiesc din rasputeri sa se si intample..

01.10.2008 9:05
Awa
Locatie: sibiu
Gabman zambet

Revin si eu. Ca prin minune am ajuns sa ne intelegem excelent....cu mici exceptii, suisuri si coborasuri...hmmm...sau m-am obisnuit eu cu toate trairile Maiutei rad
Ideea e ca am trecut peste problema cu mersul de mana. Daca nu voia sub nici o forma sa ma tina de mana pe strada, dupa luuuuuungi explicatii si povesti, am ajuns sa-mi spuna, in limba ei, "pe trotuar mami" - daca cumva ma vede ca merg pe langa. aaa, si la asta vin iarasi o multiiiime de explicatii cum ca pe trotuar sunt parcate masinile si nu prea avem loc. Dar iata ca merge!
Saptamana trecuta am fost 2 zile in Bucuresti cu niste chestiuni de rezolvat, am mers in fata unor autoritati, am luat-o si pe Maia cu noi, si surpriza! Maia s-a comportat exemplar! I-am explicat cat de importanta e intrevederea respectiva pentru noi toti si a inteles perfect, am comunicat si colaborat toti 3 (eu+tata+Maia) excelent si am iesit de acolo cu un rezultat pozitiv!
De saptamana asta a reinceput gradinita...ei bine...alta treaba...prima zi a fost mai grea, a marait cand am plecat trist. Insa am asigurat-o ca intotdeauna o sa merg s-o iau de la gradi, ca nu trebuie sa se ingrijoreze, ca o iubesc, iar la finalul zilei mi-am regasit copilul zambitor si fericit sa ma vada, cu manutele iubitoare in jurul gatului meu si mangaindu-ma pe fata. Ma topeste! Mai ales in ultimul timp are "puseuri" de dragoste pt mine si pt tati, de ne lasa masca.
Bine, au mai fost in tot timpul asta situatii in care nu i-a convenit cate ceva si atunci si-a lasat genunchii moi si a refuzat sa mearga mai departe, sau frustrari acumulate din cauza ca puzzle-ul ala nu statea bine...dar prin multe multe explicatii si mai ales rabdare toate au trecut!

01.10.2008 12:39
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
gabman super! mi-a placut mai ales metoda ta cu numaratul pana la trei si probabil o sa o pun si eu in aplicare. si noi numaram: numaram floricelele, numaram jucariile. impropriu spus "numaram"...dar asta ii place. si ea numara mai ales cand merge tinandu-se de mobile, numara pasii :unu, unu, unu...la noi cu mersul de manute inca nu e rpoblema fiindca nu merge singura decat sa se tina de ceva.la noi marea [problema care se lasa cu urlaturi e atunci cand o scaotem de la baita...desi o lasam sa se joace in apa cat se poate de mult, mereu ii facem baie amandoi, ne jucam cu ea, ii spunem , hai ca iesim si mergem in camera si ne jucam (intotdeauna dupa baie ne jucam cu ea in pat de mama focului-nu ii facem baie seara chiar inainte de culcare fiindca atunci e obosita si e si mai greu sa ne intelegem cu ea, ci dupa amiaza )...ii spunem, gata, neam spalat, hai sa iesim, se ridica singura in picioare, o luam in brate, in prosop, si atunci incepe scandalul...si tine vreo 15 minute bune, oricat incercam sa ii distragem atentia samd. iubeste f mult apa si nu se poate desprinde de ea...(seamana cu mami)...si la mare a fost la fel, cand o scoteam din apa facea un scandal imens...insa la mare, cat stateam pe plaja, o puneam ori intro piscina mica si se juca acolo in apa , ori ma puneam cu ea in nisip si ne jucam si faceam castele, deci totusi rezista sa mai stea si afara din mare, mai ales ca ne puneam mereu chiar la mal sa priveasca valurile, o amuzau teribil. dar cum procedam cu baita?voi ce solutii aveti?
01.10.2008 7:34
Uika
Locatie: Brasov
eu chiar o las la baita cat vrea ea si ....vine momentul in care ea singura se ridica si cere sa o scot; uneori o mai intreb daca e gata si daca vrea sa iasa aratandu-i prosopul....si ea da din cap ca nu;
sigur primele dati o sa dureze mai mult, dar pe masura ce va stie ca sta cat vrea ea... timpul acesta se va scurta;

02.10.2008 9:40
marie-jeanne
Locatie: Darmstadt
Am o problema! Problema mea tine de un an de zile, pe vremea aia avea 1 an jumate, acum are 2 ani jumate. Ca background, copilul meu are o f. mare capacitate de a intelege (ce ii explic), de concentrat se poate concentra si e genul care face ce face bun nu din teama de ceva, ci ca sa nu ma supere pe mine. Tati la noi a fost si a ramas in dizgratie, nu ii place de el. Cel putin astea sunt concluziile pe care le trag eu din semnele lui (fiindca totul este relati si individual cand vine vorba de omul ne-adult si de traversarea treptelor care ii confera un comportament social stabil)

Ashea…P cum spuneam, de la un an jumate, face crize de isterie. INSA : ele apar in 75% din cazuri atunci cand e vorba de :
-schimbat seara de culcare
-schimbat de caca
-spalat pe maini si pe fatza dupa masa
-facut dush/baie/spalare pe dinti

Ca un laitmotiv, am dedus din ce imi spune el printre lacrimi si urlete ca de ex:
- -daca ii scot mucishorii din nas, insista sa ii pun la loc si nu se calmeaza pana nu ma prefac ca ii pun la loc
- -daca ne schimbam in pijama, vrea sa ii pun body-ul la loc si nu se calmeaza decat daca il imbrac la loc cu hainele de zi (uneoiri in timpul crizei, cand oricum de propriile urlate nu mai vede nu mai aude nimic, sg. Lucru ce mai are putere sa il faca e sa incerte din rasputeri sa isi scoata pijamaua si sa isi traga la loc tricoul de zi peste el
- -daca vreau sa ii clatesc boticul plin cu piureu dupa masa, urla ca vrea sa pun la loc (dupa ce l-am spalat in prealabil) muraria si resturile de mancare pe buze
- - ieri a primit din greseala o lingurita cu orez fierbinte, a plans tare ca l-a durut (am crezut eu) dar de fapt el plangea ca vrea sa scot eu lingura aia din burtica lui si sa i-o arat, el sa sufle in ea si sa o inghita mai rece

Avand in vedere ca Patrick ma mosteneste pe mine exponential in ce priveste spiritual de ordine, de curatzenie, si mai ales de simmetrie (eu tin minte ca pana la 13 ani numaaram in continuu in gand pana la 4 ca 4 mi se parea cel mai simetric numar si ca mereu cand aveam ceva de facut incepeam musai din stanga si terminam in dreapta si nu invers) am dedus ca crizele lui reies din conservatorismul asta nativ: ca toate lucrurile trebbie sa fie unde erau. De ex. Stiu sigur ca ii este f.f. cald cu 4 bluze pe el la 25 grd in casa dar nu a vrut niciodata (are acum 2 ani jumate) sa ma lase sa ii schimb ceva la imbracaminte. Asta de cand a putut sa se esprime verbal sau prin gestori. Cred ca nu vrea din dorinta ca totul sa ramana cum este.

Daca mergem la magazinul lui preferat de jucarii, tine minte ca acolo acum juma de an erau intinse pe o masa nishte Playmobile cu un port si vapoare mari cu care el se jucase mult atunci si plange ca alea de ce nu mai sunt acolo, in locul pe care il stia el. Desi incerc sa iia rat ca uite, mai sunt si alte jucarii (mai frumoase) in jur, el nu si nu ca unde sunt alea.

De curand mergem la gradinata. Noi locuim in Darmstadt, dar amandoi lucram in Frankfurt (37 km distanta). In Darmstadt nu am primit loc la gradinata decat de la 3 ani jumate (peste aproape un an) insa am gasit ceva in Frankfurt la serviciu la sotul meu(avantajul ca e aproape de unul din parinti)

Va dati seama ca asta e tare obositor ptr el. In primul rand schimbarea de program si in al doilea rand drumul. El era obishnuit sa dorma de la 23:00 la 9:00 si de la 14:00 la 17:00 deci in total 13 ore. Scum e nevoit sa se acomodeze la urmatorul program: 22:00-7:00….16:00-18:00 deci 11 ore de somn. Asta in conditile in care informatia acumulata peste zi e mai mare (gradinata) si trebbie si aia processata cumva (in somn). Plus ca el adoarme in cel putin o ora.

La grradi merge din 15 Sep (coincidenta) si eu mi-am luat cum era normal liber sa il acomodez: mergeam cu mama mea si cu el dimineata, la 12 eu plecam la serviciu, mama mea pleca cu el cu trenul la Darmstadt acasa. Cand sa incep sa il las acolo sg., probleme mari: urlate zbierete, educatoarea a spus ca nu se poate. Vazuse intr-o zi la locul de joaca ca venise tati si ca de tati se desprinsese mai usor si a zis sa incercam sa il aduca bunica sau tati. Cum tzelul era sa il duca tati sa il iau eu, am zis de cum il duce tati. Nici päs. NU il inghite (aproape deloc) pe tati, el cand se trezeste eu nici nu sunt acasa, e bunica cu tati. Tati il ia, fac un drum de o ora cu masina pana in Frankfurt, iar bunica il ia la 12:30. Vine acasa dorme pana la 18:00 el ma are langa el practic 3 ore pe zi doar. 3 ore de calvar (de cand a inceput gradi) fiindca crizele lui s-au intensificat.

Si acum concret. Situatie clara e ora 20:30 si avand in vedere acest nou program trebe sa ne bagam in pat cat mai repede (nu avem timp de fitze si tine out-uri). El tocmai a mancat. Mai sunt 3 to-do-uri pana la bagatul in pat:
-dush sau numai spalat pe maini, fata, funduletz, dupa caz
-schimbat in pijama (cel mai greu)
-spalat pe dinti

Semnele de isterie nu trebbie sa ni le dea el ca deja le stiu ca urmeaza by defalut. Ce am incercat (ca metode).

1)-daca nu te schimbi mami nu mai sporta si placa sa dorma singura sus, in camera piticilor
2)-daca nu te speli acuma si pe dinti, eu ma imbolnavesc ca vreau sa iti fie tie bine si ma ia salvarea si cu cine ramai?
3)-aseara, din cauza ac era tarziu, bunica i-a zis ca e musai sa se schimbe, ca daca nu o face cu binishorul, o sa o faca fortat si sa allaga el cum vrea. Bineinteles ca nu a vrut cu binisorul si atunci l-a tinut tati strans strans lipit cu spatele de pat ca bunica sa il poata schimba cat de cat. Eu chipurile eram binava e suparare in alta camera (chiar asa a fost) Dupa ce s-a linistit (juma de ora tin in general crizele) a fost cooperant la toate
4)-lasat sas e tavaleasca pe jos pana ii trece caci efectiv nu potzi altceva: nu te lasa EL sa te apropii de el si de vorbit cu el nu poti oricum din motive de sonor
5)-numar pana la 5 si la 5 am iesit pe ura daca nu teci
6)-numai daca taci vine mami. Daca tipi mami nu vine (asata ii spune tati pe motiv ca copilul tebuie sainvete ca cu urlate nu obtzine nimic)
7)-daca nu taci/nu te imbraci de culcare, in seara asta dormi singur. Daca esti cooperant, mami se culca langa tine in camera ta. Asta cu dormitul singur e o chestiune delicata: a functionat pana acum 2 luni (fusese fara mine in Romania la bunici timp de 2 luni si cand am venit sa il iau a inceput sa planga iar inainte de culcare ca vrea sa stau langa el si atunci am cedat).
cool-Holger e vecinul de jos (au si ei un copil deaceeasi varsta). Cu asta il mai amenintam cateodata (insensul ca vine Holger si ne reclama la Politie, trimite Politia ca ce e galagia asta). Mama mea ses trecoara si suna la sonerie, bate in usa, tati “ia uite, iar a venit Holger, imi crapa obrazul de rusine” Atunci tace ptr cateva seconde dupa care reia circul

Nimic nu a dat rezultate decat pct. 8 ) si asta temporar. Voi ce ati mai incerca in aceste conditii (de urlate ca biberonul nu e ashezat cu etiketa in stanga – cum era acum 3 secunde – ci cu etiketa in dreapta)?


9) aaa...de astazi (fiindca repetitivitatea e zilnica) am de gand sa probez pct-ul 9 si anume: il bag in pat nespalat, ne schimbat, cu pampersul plin...ceva imi spune ca va cere singur sa il schimb.

Keep you posted

02.10.2008 10:05
adriana_i_
Locatie: Germania
Marie-Jeanne, in primul rand ... calm foarte fericit Stiu ca e greu, dar alta sansa nu ai... Plus un pic mai multa flexibilitate, ai sa vezi mai jos in ce sens.

Incerc sa iti spun punctual din experienta mea, ce functioneaza la noi.

Spalatul pe dinti:

Are si Maya momente cand nu are chef. Ce incerc (cu rezultate, restul nu mai specific):
- am vazut ca a aparut un punct negru, aoleu, acolo se va face buba, etc. Ma lasa imediat sa o spal.
- uite ti-am luat pasta de dinti ca si a lui Fabi (verisorul ei). De cateva zile functioneaza, pana se plictiseste de ea foarte fericit
- spala-te tu, asa cum te-a invatzat Elvira (educatoarea), si eu ma uit la tine si ma bucur tare ca stii si poti sa te speli singura (n-o fi foc daca nu o surlui eu temeinic in fiecare seara...)
- in ultima instanta, o las in pace dupa ce ii spun: ok, nu te speli, dar sa nu te miri daca maine rad copiii de tine ca ai dintisorii murdari/daca iti apare un punct negru/daca se face buba la dintisori. Pe principiul priportatilor, sunt momente in care raul ca nu se spala o zi-doua-trei pe dinti e mai mic decat consecintele unei isterii seara inainte de culcare.


Spalat pe maini si fata dupa masa, inainte de culcare etc.

In general coopereaza, iar in momentele cand nu:
- o spal cu forta. Pur si simplu o tin strans lipita de mine, intre mine si bideu sau chiuveta si o spal, desi urla. Vede ca nu are incotro, se mai zmiorcaie un pic si se ia cu altceva.
- ii spun: Ok, nu te speli pe maini, te culci asa. Dar sa stii c ape maini ai microbi, ei vor intra in burtica peste noapte si acolo va creste un vierme (foarte fericit). In secunda urmatoare a sarit sa o spal pe maini.
- daca nu e situatia nasoala, iaca o las nespalata. (probabil vor zbura acum rosii, dar asta este.)


Ce mai fucntioneaza de la o vreme: metoda numaratului pana la 3. Nu imi explic de ce, dar in 90% din cazuri ori la 2 ori la 3 vine si face ce o rugasem sa faca si nu a vrut. Chiar cu zambetul pe buze.


Ah, mi s-a marait si ea odata ca nu mai au astia in DM carucioarele de copii. Si s-a marait si plangacit pana am terminat de cumparat. I-am explicat frumos ca asta este, ca o inteleg ca e suparata, dar nu avem ce face, si am ignorat-o foarte fericit Daca incercam sa ii spun sa nu mai planga/urle, mai abitir isi dadea drumul.

Succes zambet

02.10.2008 10:53
Awa
Locatie: sibiu
Marie-jeanne, eu nu inteleg ce ai scris aici: "e genul care face ce face bun nu din teama de ceva, ci ca sa nu ma supere pe mine". Eu inteleg de aici ca daca face ceva bun, in acceptiunea ta, face acel lucru ca sa nu te supere pe tine? Pai atunci nu spune ca nu face din teama de ceva...pentru ca asa cum spui tu, ii e teama sa nu te supere. Ma rog...inca sunt in ceata si nu inteleg.
Eu niciodata pana acum nu m-am gandit la actiunile copilului meu ca le-ar face "ca sa nu ma supere". Ci le face ca asa simte. Simte sa fie bucuroasa, e bucuroasa. Simte sa fie nervoasa, atunci e nervoasa.
Spune-mi, te rog, tu faci anumite lucruri ca sa nu superi pe cineva? Actiunile tale sunt conditionate de supararea sotului/mamei/soacrei/sefului/etc?
Pe de alta parte, descrii anumite "metode" incercate de tine: ca vine vecinul, ca vine politia, ca mami pleaca cu salvarea, ca doarme singur, etc. In viziunea mea, aceste "metode" aduc doar frustrare si nemultumire copilului. Desigur, amenintandu-l ca vine vecinul nervos de galagie ii va aduce copilului tau doar teama ca atunci cand il vede pe Holger, acesta il va ameninta cumva, iar tu, ca mama, tot povestindu-i "vai de mine, vine Holger daca nu esti cuminte" inseamna ca nu esti capabila sa-l aperi de Holger cel nervos si inspaimantator...
Tot asa, daca mami pleaca cu ambulanta, iti imaginezi ca atunci cand va auzi ambulante pe strada sau va trebui sa mearga la doctor va face "criza", fiindca "ambulanta vine sa o ia pe mami atunci cand eu nu sunt cuminte". La fel e cu dormitul singur: trebuie sa intelegi ca Patrick are nevoie, ca orice copil de altfel, de multa multa dragoste si sa se simta in siguranta.
Din ceea ce descrii tu, ma gandesc ca, probabil, copilul vostru are mari temeri si nu se simte deloc in siguranta. Poate ar trebui sa incerci sa nu fii nervoasa, sa fii calma si rabdatoare, sa-l inconjuri cu iubire si caldura. Si aceasta iubire nu se traduce prin a cumpara o tona de jucarii, ci mai degraba a petrece, chiar si numai o ora, de joaca cu el.
Sunt interesata sa vad cum decurge relatia voastra.
Sper ca nu te simti cu nimic jignita din ceea ce am spus, nu asta a fost intentia mea. Tu pari foarte stressata. trist
As mai avea de scris pe marginea post-ului tau, insa timpul imi lipseste acum. Revin.

02.10.2008 11:35
adriana_i_
Locatie: Germania
Marie-Jeanne, am mai sesizat ceva in ce spui tu.

Spui ca acum doarme dupamasa intre 16-18, apoi seara il culci la 22.

Ori intre 18 si 22 sunt doar 4 ore.

Nu stiu cat de activ e Patrick si cata energie are, dar Mayutza clar are nevoie de mai mult de 4 ore ca sa fie din nou obosita.

Poate si de aici vin problemele de la culcare: Patrick vrea joaca, e plin de energie, iar tu vrei sa il culci.

Daca e asa, incearca sa ii reduci somnul de dupamasa, lasa-l numai o ora. Asa procedez cu Maya, ea adoarme intre 2 si 3, dar orice ar fi o trezim la 4. Uneori maraie, dar e mai rau daca o lasam sa doarma cat vrea (cred ca ar apuca-o cel putin 5). Iar seara mergem la nani (adica incepem pregatirile) pe la 9, si in general la 10 doarme deja.

02.10.2008 1:16
marie-jeanne
Locatie: Darmstadt
----------
Awa a scris:
Marie-jeanne, eu nu inteleg ce ai scris aici: "e genul care face ce face bun nu din teama de ceva, ci ca sa nu ma supere pe mine". Eu inteleg de aici ca daca face ceva bun, in acceptiunea ta, face acel lucru ca sa nu te supere pe tine? Pai atunci nu spune ca nu face din teama de ceva...pentru ca asa cum spui tu, ii e teama sa nu te supere. Ma rog...inca sunt in ceata si nu inteleg.
----------



Aici e important destre CE ACTIUNI anume era vorba: nu e vorba de orice chestie mica sau mare, de ex. Nu vorbeam mai sus ca zambeste ca sa fiu EU felicita, ca face cu mana papa ca sa imi placa mie de el. Era strict vorba de situatile conflictuale. De atunci cand face ceva care nu vrea sa faca fiindca TREBUIE (schimbatul pampersului). AICI am observat ca incede sa planga daca ma vede trista si zice “Da da mie mi-e drag de tine” si doar asa isi pune pampersul. Niciodata nu l-am pedepsit, l-am amenintat untori (ca de ex nu premeste desene daca, sau eu nu mai pot sa sport circuì dinainte de culcare si plec de acasa sa dorm in alt loc)


----------
Awa a scris:
Tot asa, daca mami pleaca cu ambulanta, iti imaginezi ca atunci cand va auzi ambulante pe strada sau va trebui sa mearga la doctor va face "criza", fiindca "ambulanta vine sa o ia pe mami atunci cand eu nu sunt cuminte". .
----------



Asta cu ambulanta, el stie de ambulanta, ca duce oamenii la spital, dar 1) nu i-am spus faza cu mami la spital atat de des si 2) cand i-o zic nu spun exact cum ajung eu la spital. In plus, el nu face mofturi cand e vorba de mers la doctor, merge acolo cu placere, chiar a stat super cuminte si nemiscat la Computer Tompgrapf (dupa 3 ore de incercari de a-l convinge a acceptat si s-a ashezat sg si fara vociferari in instalatia aia)

02.10.2008 1:20
marie-jeanne
Locatie: Darmstadt
S-a tot vorbit despre ce e bine sa faci. Si e clar ca vice-versa, ce sa faci in situatia cand nu are o rezolvare clara si unica. Si ca daca ar fi, ea se bazeaza nu pe o atitudine de moment, o decizie cums a faci ACUM in situatia ASTA, ci pe cum dirijezi relatia dintre copil si tine pe termen lung (din fasha).

Daca aia nu e bine, aia nu se recomanda, aia care se recomanda nu functioneaza la el, am sa incerc acum sa aplic metoda: "invata din greselile proprii si din consecinte". Doar daca e sa il calce tramvaiul am sa sar sa insist. Altfel am sa il las sa avda singur: ca miroase urat daca nu se spala, ca nu se simte comod in hainele de orash cand sta in pat sa doarma, ca i se face foame daca nu mananca aia si aia, ca daca urla nu ne atrage atentia...

02.10.2008 3:50
biancaiulia
e evident ca solutii absolute nu exista. trebuie o mare rabdare din partea parintilor, trebuie o mare intelegere din partea lor, dar chiar si cand posedam asa ceva, asta nu inseamna ca situatiile se rezolva. asa cum atunci cand aveau 1 luna, 2, 3 am reusit sa trecem peste problema colicilor, asa vom reusi si acum sa trecem peste aceste "probleme".
in primul rand este nevoie, asa cum au mai zis cateva mamici, ca noi, ca parinti, sa intelegem cu adevarat ca nu este vorba de rautate, ca nu este vorba de incapatanare sau mai stiu eu ce... este pur si simplu vorba de adaptarea copilului la lumea din jur. asa ca noi nu putem decat sa incercam sa le fim alaturi cu trup si suflet, chiar si dupa nopti albe , probleme de tot genul ...
si noi suntem in perioada in care nu mai e totul roz... dar incercam sa ne adaptam... si deja cred ca ne apropiem de sfarsit...

de cele mai multe ori, daca il apuca o "criza" in momentul in care suntem in timpul de joaca, incerc intai sa ii explic. daca nu merge, pur si simplu, ma asez langa el si ma apuc sa ma joc cu diverse jucarii ... de cele mai multe ori, dupa inca vreo 2-3 minute de urlat, vine sa se joace cu mine...
daca il apuca atunci cand trebuie spalat pe maini... in cazul in care nu reusesc sa il conving, pur si simplu nu mai insist sa mergem la baie. am luat niste solutie din aceea gel de "spalat pe maini pt copii", pe care o folosim in aceste cazuri, astfel incat evitam niste urlete iar copilul este curat pe manute...
daca il apuca atunci cand trebuie sa il schimbam de nani: ii ofer lui spre alegere din mai multe bluzite, pantalonasi... in general, daca alege ceva, atunci accepta. daca nu ii convine nimic, il las pur si simplu asa cum e. nu o fi foc daca intr-o seara nu ii pun "pijamaua"... mentionez insa ca noi mereu ne schimbam in lucruri "de casa" cand venim de afara, (si atunci nu protesteaza) astfel incat nu risc sa il pun in pat la culcare in lucrurile cu care s-a asezat in praful de pe strada de ex...
si un alt lucru: incerc sa anticipez momentele in care va urma "criza". atunci cand reusesc sa imi dau seama ca va urma, incerc sa il atrag intr-o activitate care stiu sigur ca ii face placere (pititea 5 minute, cucu bau, dansat etc). in felul acesta depasim momentul critic. evident, aceasa varianta merge numai daca am anticipat si daca plansul nu apare in raport cu o situatie clara de care nu are chef in nici un moment.
personal nu sunt adepta lasatului sa planga, pentru ca, asa cum ziceam la inceput, el chiar are motive sa o faca, chiar daca noi nu reusim sa le identificam. si atunci e clar ca el are o problema, si nu pot sa il las sa se chinuie cu ea singur...
sunt convinsa ca solutii exista, pentru orice copil si orice problema, dar cu siguranta nu reusim noi sa le identificam.
cu multa rabdare, o sa treaca si perioada asta, mai devreme sau mai tarziu... urez la toata lumea sa treca mai devreme zambet

03.10.2008 12:50
gabman
marie-jeanne
te inteleg ca esti obosita si te simti fara solutii si iesiri...doar mesajul tau zice: "am o problema de 1 an de zile"
Eu am trecut printr-o faza din asta, bine a fost incomparabil mai scurta decat zici tu, dar cand al meu a inceput sa -si manifeste vointa proprie, alta decat a mea..ups! ...m-a luat prin surprindere. Eram stresata. Imi era frica de iesirile lui, faceam pe autoritara, eu, mare maresal! Deci stiu cum e.
Ce te-as sfatui e asa: ia-ti o zi libera, ca-i in timpul sapt, ca e duminica ca e cand vrei si poti tu si mergi la un salon sa te tunzi /vopsesti/cosmetica..ce-ti cade bine, toate....du-te la plimbare pe jos la aer curat si trage aer in piept si fa un rezumat al vietii voastre: ce ai iubit si respectat cel mai mult la parintii tai, ce te-a durut din partea lor, ce rol vrei sa joci in viata copilului , cum vrei sa te caracterizeze copilul mai incolo..............din astea. SI SIMTE. parerea mea e ca un copil la varsta asta trebuie simtit. imagineaza-ti caputul copilului tau: e o cutioara aproape goala initial, in care tot pui comori. ca le pui tu, bunicii , tala, mediul, dar se sedimenteaza in timp, pe masura ce ia contact cu divesre informatii. De aceea , eu zic ca inca la 2 ani, desi copiii stiu o multime de lucruri uimitoare, ei inca n-au putere de analiza, de corelare avansata. Ei functioneza pe principiul cainelui lui Pvalov.- invata din evenimente repetitive. E doar unul din motivele ptr care se recomanda consecventa in educatie.
in schimb simte enorm si de-aia te sfatuiesc sa-ti dai timp si liniste sa poti fi relaxata si sa te pui in diverse situatii si sa simti cu ajutorul amintirii: cum e cand esti suparata, obosita, cum e sufletul cand e dezamagit, cum e cand vrei neparat sa faci nu stiu ce si nu-ti iese......asa e si la copilas, incearca sa te pui in locul lui, sa vezi cum simte el, cand nu-i iese ceva,cand nu vrea ceva. nu ca sa-i faci neaparat pe plac tot timpul, dar incet, incet te ajuta sa gasesti singura solutii cum nici nu te-ai gandit.
poti de ex, sa mergi cu el la cumparaturi sa-si aleaga 2 pijamale care-i plac lui si poate le va purta cu placere - noi asta am facut.
poti face din spalatul pe fata o joaca,: intai il stropesti un pic , il inveti sa te stropeasca si el pe tine si te speli tu pe fata, il rogi sa te spele si apoi ........nici nu mai stie cand devine o placere...mie acum vine si-mi arata ca s-a murdarit chiar daca e numai o urma de nisip
cu schimbat caca: da-i sa miroasa diverse chestii si insoteste-le de sunete acealsi ptr fiecare mmmmmmmmm, ce frumos...beah ce urat miroase! cand stapaneste deja diferenta, incepi si, asa, ca din treacat, miroase-l la popo plin cu caca si spune-i beah ce urat miroase si pleci de langa el si nu-l schimba imediat...cand il speli mmmmmmmmm ce frumos miroase si te uiti mandra foc in ochii lui si-i mai zici o data ca acum, da, puiul meu miroase frumos
nu stiu daca astea sunt genul de solutii la care te referi, pot doar sa-ti spun ca la noi asa s-u aranjat lucrurile si la toate incerc sa transform in propria lui placere ceea ce trebuie facut .
Eu sunt mai mult decat adepta blandetii si empatiei in educarea copilului cu atat mai mult cu cat vad diferenta intre prima etapa, si acum cand ma straduiesc sa-l inteleg si sa-i explic totul
In ce mai cred eu e ca trebuie crescut fara minciuna din mutle motive: o data, daca mint, n-am cum sa-i pretind sa nu minta, apoi, daca pretind ca ma ia cu salvarea, ( e doar un exemplu, si nu cu rautate, doar ca e usor de explicat pe baza acestuia)in timp poate avea 3 reactii:
1)a, de atatea ori a zis ca o ia cu salvarea si n-a luat-o....apoi nici de data asta n-o lua-o
2)revolta: mama mea trebuie sa fie un sprjin cand am nevoie, mama tre sa fie alungarea spaimelor mele de copil, mama tre sa fie langa mine nu s-o ia cu lesin ca nu poate sa-mi faca fata etc
3) resposabilizare prea timpurie
tot asa, treci prin filtru personal tot ce vrei sa aplici copilului: cum ma simt daca-mi imaginez ca mama mea ar putea pati ceva , indiferent ce, dar din cauza mea, si nu din cauza ca fac ceva f rau, ci ptr ca exist (adica face lucruri care lui i se par firesti, ba mai mult, iata numai cate mamici suntem care trecem cu copii pe poteca asta)..... .stiu ca suna dur, nu , nici gand sa te judec, doar vreau sa te ajut,. inteleg ca daca iti imaginezi asta de ex si zici ca e ok, atunci asta e parerea ta si o respect
cum ma simt daca imi imaginez ca cineva strain vine si ma ia din casa mea, din ale mele, asa, pur si simplu ma ia si ma duce........unde? eu stiu doar cu mama de mana ce-i dincolo de usa................intelegi?
poate ca nu pare ca-l afecteaza in vreun fel toate astea, dar poate au legatura cu faptul ca tine extrem de mut la lucruri palpabile la hainele lui, la ceea ce stie clar ca exista , ca vazut cu ochii lui.............eu stiu?!?
ce vreau eu sa spun e ca , mamicile care ai considerat ca ti-au reprosat acestea, de fapt au incercat sa te ajute sa constientizezi ce impact pot avea astfel de senzatii si asupra unui adult, nu a unui copil.
nu conteaza ce face salvarea si ce se intampla mai apoi, ci conteza ca ceva ii ia mamica de langa el.
stiu ca ma repe dar te sfauiesc sa treci totul prin filtru sufletului tau si apoi sa te pui in papucii lui, cuatat mai mult cu cat zici ca are o mare capacitate de a te intelge.
Mai zici ca te mosteneste pe tine in spiritul de curatenie simetrie etc atunci
semanati, deci cu atat mai mult pune-te in locul lui in orice situatie.
la inceput n-o sa-ti iasa de fiecare data, apoi, incet, uiti sa te concentrezi ca vine de la sine.
ce-as mai face eu? as ruga pe tati si bunica sa intre in acelsi "joc" sa va purtati toti la fel, sa incercati toti aceleasi metode si, cand doarme copilul, discutati.
si as mai face ceva: cand e armonie intre voi si stii ca-i receptiv la mesajele tale, cauta si strecoara-i cate ceva bun de tati :ca-l iubeste, ca se grabeste acasa sa se joace cu el, ca se gandeste la el.....incearca sa-i armonizezi incet si cu rabdare...si asta poate fi ceva care sa conteze: exista in viata lui un om pe care nu-l intelege, nu-l accepta usor si e vesnic prezent.....................nu poate fi usor.........din nou zic....imagineaza-ti sentimentul pe pielea ta..................
pregateste-te ptr puiul tau ca ptr un examen serios, e sfatul meu cu bune intentii nicidecum criticandu-te
de ce? faptul ca tine atat la lucrurile de pe el, la ale lui mici "nimicuri' nu insemna oare ca se ancoreaza in ceva ce-i pare stabil?ma intreb, nu afirm
stii de ce zic asta? stau si-mi aduc aminte cum era la noi cand a inceput radu: luati prin surpindere, nestiind ce sa facem, am tipat amandoi la el, care cum il apuca, il amenintam nici nu mai stiu cu ce tampenii si-l pedepseam...........totul era ca intr-un fel de carusel nebun care nu se mai oprea...eram ca nebuni de legat plus ca toti 3 eram f stresati, ajunsesem sa ma cert cu tatal lui si asta n-am facut niciodata pana atunci si de atunci incoace..era o nebunie!!!!!
inchei spunandu-ti inca o data ca n-am avut nici cea mai mica intentie sa te judec,ci doar sa-ti arat lucrurile din persepectiva mea, cum m-am priceput mai bine.
nu zic ca zic ASA e bine,( asa a functionat si functioneaza la noi) , nu zic ca asa trebuie musai sa faci, dar zic asa: poate te ajuta sa incerci...........

03.10.2008 11:08
gedana
Locatie: Cluj
Mamicilor,cat ma regasesc si eu aici,in atatea probl,de ma apuca disperarea......fiindca probl par sa nu se mai termine.La noi f multe dintre actiunile descrise de voi,ca fiind negate de fii-miu...au revenit la normal(dupa o vara de dezastru),adica spalatul pe maini e ok acum,schimbatul de haine,in general ok,schimbatul pampersului,la fel (si muuuult am mai tras cu astea) si toate astea asa, cu explicatii,cam de fiecare data aceleasi,ca ce sa mai inventez.....insa acum avem alta buba.De cand mergem la gradi,de vreo sapt,caci in prima sapt am apucat doar 3 zile,de restul am stat acasa raciti-nu mai vrea sa doarma seara si azi,am constat ca nici la pranz(iar tusim si am prelungit putin we liber,asa ca n-am fost la gradi nici azi)La gradi a inceput sa se acomodeze,acolo a u reusit sa-l faca sa adoaram singur,cred cimitandu-i pe ceilalti copii,somnul a fost acceptat atat d eusor.Deci e de bine la gradi.........dar dezastru acasa.Pana acum,seara aveam ritual,baita sau dus,sau doar spalat manute,fata,imbracat pijama,pernuta,suzeta,eu stateam langa el in pat si somn.De o sapt e de nerecunoscut,doarme pe jos,doarme la mine in brate pe scaun,langa fereastra......recunosc ca mi-am cam pierdut cumpatul,l-am mai pus cu forta in pat,i-am dat si 2 la fund,ca eram exasperata.......dar n-a ajutat bineinteles(f f greu adorme,vrea si lumina si tv-ul aprinse)cine a mai patit asa ceva????e legat de gradi,de stresul de acolo?parca ii e groaza d epat
tocmai s-a trezit

04.10.2008 3:21
zuzalina
trebuie sa ma pling cuiva, ca simt ca explodez
saptamina asta am fost in concediu, din nou, noi doua, tati in delegatie...in principiu peste zi stateam amindoua, seara aparea sau nu tati, dupa cite avea de facut si pina/de la ce ore

am avut parte de urmatoarele crize:
1. la iesirea din casa sau coboritul din bus, dintr-o data, ea nu mai putea sa mearga...si se punea pe un urlat si un plins de numa, de ne stiau 3 strazi cind ieseam din casa...sa nu ma intelegeti gresit: ajunse in magazin, alerga si topaia cu orele, deci obosita nu era
2.crizele din zoo, unde nu vedea animalul si tipa cit o tineau plaminii ca nu vede (de exemplu, nu vedea girafa sau rinocerul) sau, cind ajungeam in sfirsit in dreptul geamului si puteam sa vedem cite ceva, aveam criza am vazut, vreau sa plec (la tigri, sau la pantere, unde era manifestatie, efectiv am stat cite 2 sec) sau sunt urite, nu-mi plac, vreau sa plec (fiind vorba despre maimute, pe care le adora, asa murdare si jigarite si bolnave de nervi cum sunt alea din baneasa)...iar gradina zoologica a fost motivul pentru care am venit in viena nervos
3. evident, fitzele cind aparea taxo, cind nu mai asculta, nu mai vroia absolut nimic
4. tentativa de plimbare pe malul dunarii, era un apus superb, cald, excelent: ei ii era sete, pentru ca refuzasem, ca de obicei s-o iau in brate...a urlat ca vrea acasa, sa bea apa, timp de 20 minute, pe ceas

am avut parte de momente hallmark...cind mi-a pupat glezna, pentru ca eram obosita, cind m-a calarit prin casa pentru ca afara ploua si e frig si noi am racit, cind a alergat ca un titirez prin H&M-ul de la donau zentrum timp de 2 ore, alegindu-si bluze si plovere si fulare si tot ce va mai trece prin cap (apropo: avem o intelegere noi doua cind mergem la cumparaturi: daca face pasiune pentru ceva inutil si scump in acelasi timp, poate pastra obiectul respectiv pina ajungem la casa...acum a fost o sepcuta superba de stofa, dar prea mica, cu care a isterizat sistemul de alarma de la iesirea din magazin foarte fericit )...si in seara asta, cind am cintat karaoke amindoua...si altele multe...

si-mi dau seama ca atunci cind ma supara sunt din ce in ce mai abrupta
pentru simplul motiv ca m-am saturat de ragete si de nu-uri (nu pot, nu vreau, nu-mi place, nu-mi trebuie, nu.. nu...nu...)
in acelasi timp, momentele noastre sunt din ce in ce mai intense, si vad ca isi doreste cu adevarat, simte cu adevarat...si-atunci chiar nu pot sa inteleg de ce trebuie sa se lupte cu mine in halul asta...pina acum credeam ca il iubeste mai mult pe taxo si d-aia...zilele astea impreuna mi-au aratat ca ma iubeste la fel de mult, paote mai mult, pentru ca efuziuni d-astea cu taxo n-a facut in viata ei...si-atunci?! de ce trebuie sa ma scoata din minti?! ma puteti lamuri?

ma duc sa-mi fumez cafeaua si sa scol mindra sa mergem la aeroport...doarme de 2 ore...mi-e groaza plang sau sunt foarte trist

04.10.2008 11:13
gedana
Locatie: Cluj
zuzalina,am observat asta -vara,in concediu,ca al meu baietel numai cu MINE facea fitze,pe mine se razbuna,scotandu-ma din sarite.....cu restul era Ok.deci???care ratiunea???
se pare ca mama trebuie sa indure totul,grea misie....

06.10.2008 10:16
zuzalina
ok...dar eu nu mai suport sa-mi faca chestiile astea, pur si simplu mi-a ajuns...nu-mi trebuie copil dresat, dar mi-as dori sa coopereze...ori cind incepe sa urle cu zecile de minute, sa traga de mine, sa ma impinga, sa se tavaleasca pe jos si cite si mai cite, fara sa aiba nici un motiv evident (nu mi separe normal sa faci criza de isterie cind ti se spune ca hai sa schimbi pijamaua cu haine de casa, cum a facut de dimineata, de exemplu)...este un lucru pe care il face in fiecare dimineata, dintotdeauna: se trezeste, isi bea laptele, isi ia florul pentru dinti si se schimba de hainele in care a dormit...asa cum imi atrage atentia ca nu si-a luat pastila, de ce trebuie sa ne luptam cu ea toata casa sa-si dea jos pijamaua?!
06.10.2008 10:32
adriana_i_
Locatie: Germania
Inca o idee la capitolul "cum sa evitam isterii/urlete":

Mayutza mai are pampers la somn si la gradi, in rest e bine merci fara. Se mai intampla accidente cand uita de ea jucandu-se, iar noi uitam sa o mai intrebam de pishi.

Are momente insa cand daca o intrebam "trebuie sa faci pishi" sau similar, sau incercam sa o punem pe WC (inaitne de culcare de ex), se isterizeaza. Asa ca am adoptat alta tactica: "Maya, iti trebuie pishi? Ca daca nu ma duc eu PRIMA, ca fac pe mine!" si o pornesc "repede, in fuga" spre WC. Ca vantu' si ca gadnu' trece pe langa mine (sau cine ii zice) strigand "nuuu, eu primaaaaa!" si merge la WC sa faca ce are de facut foarte fericit

06.10.2008 10:38
zuzalina
adriana...asta e fumata, deja plang sau sunt foarte trist..am avut ocazii in care s-a pus pe urlat ca sa pun pipi la loc, ca n-am voie sa fac...asa cum trebuie pusi si mucii la loc, asa cum nu trebuie aruncata oala, dus gunoiul sau orice altceva
iar scutecul pur si simplu nu-l mai accepta dec iteva luni, nici macar la somnul de noapte...

06.10.2008 2:52
adriana_i_
Locatie: Germania
recunosc ca incepe sa se fumeze si la noi foarte fericit

Cand e maraita caraita obosita, se pune langa WC sau pe WC dar cu hainele pe ea in ambele situatii, si nu ne lasa nici pe noi, nu afce nici ea, iar eu ma gandesc: "na', acu face pe ea" foarte fericit

07.10.2008 3:31
gedana
Locatie: Cluj
La noi au inceput alte chestii,de ex,nu mia vrea sa adoarma seara,nici la parnz.De cand nu mergem la gradi,ca suntem raciti,iar trist ma innebuneste,seara mai ales.Si-a schimbat total progr,daca pana acum,fara efort,se culca seara pur si simplu,spuneam :facem nani,ii dadeam suzeta,pernutza,stingeam tv-ul si stetam langa el in pat,se mai foia,dar adomrea.Si asta se intampla pe la 21-21.30 si dormea pana a 2-a zi,la 7,max 8.Acum totul e cu susul in jos,nu vrea sa se aseze in pat,2 seri a adormit pe jos,1 seara cu lumina aprinsa si acum si cu tv pe muzica,daca il opresc se crizeaza,cobora din pat,,,plange,s-a dus ideea de somn.CE-o mai fi si asta?O fi razbunarea pt ca-l ducem la gradi(desi acolo doarme fara probl,la pranz,acomodarea inca nu s-a inchieiat pt ca am lipsit destul din pricina virozelor)Am incercat seara cu povesti,nu merge,ii candt cate ceva...si da ssa se urec in pat,dar tot imi arat sa aprind tv...si am cedat,pt ca l-am last sa si planga,stingandu-i tv-ul,incercand sa-l tin in pat,dar nimic....insa nu e sanatos sa doarma cu tv aprins,asta ma termina ,ca nu gasesc cauza si,mai ale,solutia .Colac peste pupaza voiam sa incercam sa-l culcam singur,in cam lui........la revedere,mai nou trebuie sa ne culcam toti 3,adica sa asistam la mom culcarii...... plang sau sunt foarte trist astept pareri,sugestii,nu mai am solutii.
10.10.2008 1:52
gabman
si noi tot prin zona asta ne invartim.....
daca n-a vrut cateva zile sa doarma, l-am lasat in pace in ideea ca, decat o ora de plans si stres, mai bine o ora de joaca.
azi s-a culcat in sfarsit la pranz, dar nu stiu daca de oboseala sau ptr ca mi-a venit ideea sa-l imprietenesc cu o jucarie de plus (el face pasiuni ptr cate ceva ce plimba cu masina) si apoi l-a pranz i-am zis hai sa mergem sa-l culcam pe cutu....i-am povestit eu ca el nu trebuie sa doarma, numai cutu, dar ca trebuie sa stea cu el...a stat cu cutu si s-a jucat in pat si-a adormit......
el de obicei adoarme singur, daca stau langa el si nu-i praf de somn nu se culca vrea sa ne jucam. Asa ca inca de pe la 7 luni l-am obisnuit treptat sa doarma singurel.
Seara desi ii e somn plange, si-i spun noapte buna, are un ritual fix, ii promit ca ne vedem iar dimineata si stau pe hol si din cand in cand, cand da sa planga ii spun ca sunt langa el, sa doarma linistit. Nu dureaza mult , 10-15 min si adoarme.
am vazut ca e mai linistit daca e o lumina aprinsa, poate ptr ca i se mai intampla sa adoarma cat ii citesc poveste.....nu stiu...., asa ca las lumina la baie aprinsa, cu usa intredeschisa...asa...nici calare nici pe jos
poate la voi sa mearga seara o lampa mica de veghe si un radio in loc de televizor....poate i-ar placea o lampa care proiecteaza imagini pe perete, din pacate habar n-am cum ii zice...
am vrut sa-ti pun un link cu ce-am gasit dar, trosc! e reclama si nu mere
cauta pe google.ro lampa bebe si gasesti dupa denumirea de lampa muzicala bebe cred

10.10.2008 12:03
gedana
Locatie: Cluj
Merci,Gabman,dar cat are puiul tau?Ma gandeam la o lampa de veghe,desi,cred ca am spus,el dormea cu lumina stinsa....da,na,copii astia isi schimba obiceiurile....oricum seara de seara,de 2 sapt incoace,e jale....la 23 a adormit aseara,record.,la mine in brate,pe fotoliu.Ieri,la pranz,a adormit pe la 13.30,in pat(minune) s-a trez dupa 1 ora si a dat sa planga,dar l-a linistit taica-su si gata....somn,de la 13.30....pana la 17.45 surprins Iar astazai,s-a culcat singur,si-a luat pernutza,suzetats-a urcat in pat,fara tv aprins...pur si simplu s-a culcat,asta chiar e MARE MINUNE,asa ceva nu s-a intamplat niciodata!!!!!!!!!!!!!! Il suspectez de o noua viroza,ca eu m-am simti cam lesinata ieri,ma dureau toate,sa n-o fi luat si el...si de-aia somnul asta,asa brusc.....dar tocmai ce-a term trat el.Nu stiu ce sa mai cred,o fi de bine,de luni iar la gradi si iar schimbam tot,cred.....super ideea cu proiectat imagini pe perete,nu ma gandisem,caut deja asa ceva....mercic mult.
10.10.2008 2:34
zuzalina
daca este cineva interesat, mai ales ca va fi si un psihilog acolo, mi s-a semnalat atelierul, eu am incredere in d-na Culcer, deci ma gindesc ca persoana cealalta trebuie sa fie de cel putin acelasi calibru...

Asociatia Secretul Evolutiei impreuna cu CrimsonEra au placerea si onoarea de a va invita sambata 11 octombrie 2008 orele 10:00 - 14:00 la Palatul Patriarhiei in sala Festivitas la o intalnire cu Doamna Dr. Ana Culcer.
Mamele care au copiii pot sa vina cu acestia. Pentru ei vom avea organizat un locsor special, unde pot fii lasati pe durata intalnirii. Acest locsor este amenajat de sponsorii nostrii. Acolo copiii se vor putea juca si simti bine pana la sfarsitul intalnirii.

"Invata sa ai un copil sanatos" cu Dr Ana Culcer este o intalnire pentru mame care au copii de toate varstele. Pe langa tema principala in care se va discuta despre alaptare, se va discuta si despre psihologia copilului mic, psihologia mamei, diversificatia alimentatiei pentru copii trecuti de 6 luni iar in partea de intrebari si raspunsuri se va raspunde la orice fel de intrebare. Asta include si intrebarile pentru copii trecuti de 1 an.

"Pediatria se adreseaza copiilor de la 0 la 18 ani." Dr. Ana Culcer

Intrarea este gratuita!!!

Program:
09:15 - 10:00 - Intrarea in sala
10:00 - 10:45 - Expunere Dr. Ana Culcer si Psiholog Sorina Patrascu
10:45 - 11:00 - Sanofi Aventis expunere program de vaccinare
11:00 - 11:10 - Pauza
11:10 - 12:00 - Expunere Dr. Ana Culcer si Psiholog Sorina Patrascu (continuare)
12:00 - 12:15 - Nestle - Diversificarea alimentatiei
12:15 - 12:40 - Pauza de ceai si cafea oferite gratuit
12:40 - 12:55 - Prezentare mame care au avut succes in alaptare
12:55 - 13:10 - Prezentare produse cosmetice pentru mame si copii realizata de Bubchen
13:10 - 14:00 - Intrebari si Raspunsuri cu Dr. Ana Culcer si Sorina Patrascu (discutii libere)

10.10.2008 2:39
zuzalina
noi am culcat fata dintotdeauna cu lumina aprinsa, cu toate ca atunci cind era mica si dormea cu noi in camera, ma deranja teribil, dar pe vremea aia oricum nu prea dormeam...de cind doarme singura in camera ei (adica de 2 ani), are o lampa nu foarte puternica, dar nici de veghe, si radioul deschis la muzica, in surdina...cind este agitata, macar nu se trezeste in bezna, sa se sperie si mai tare

cit despre ora de culcare, si la noi oscileaza intre 9 si 12-1 noaptea, in functie de ce-si doreste zina zorilor...avind in vedere ca nu are inca program fix de sculare, nu ma impacientez prea tare, desi incerc sa-i pastrez bunul obicei cu bagatul in pat la maxim 10...dar avem, si in acest domeniu, scapari
oricum, ea ajunge la ea in camera si in pat la ore decente...daca alege sa se joace pe shest, nu vreau sa ma cert cu ea SI pentru asta, ca-s cazuri izolate...iar eu am facut la fel de cind ma stiu scot limba

10.10.2008 4:20
Teodora29
Locatie: France
gedana, la virsta aceasta pot face cosmaruri, pot avea teama de intuneric
si asta de la o zi la alta
deci perturbari ale somnului, treziri (cu plinsete), spaime (nefondate pentru noi, dar cit de dramatice pentru ei) sint frecvente
plus ca realizeaza destul de clar ca viata continua dincolo de usa camerei, in absenta lor, si-ar vrea sa participe, si-ar vrea sa mai ramina si ei cu noi
aceeasi "problema" o am si eu, Elouan cel cuminte si mare somnoros noaptea adoarme din ce in ce mai tirziu, desi el singur alege sa se duca in pat...unde continua joaca, foiala, fitiiala, pina il ia somnul
si de la primele treziri nocturne in spaima, acum citeva luni, lumina e aprinsa toata noaptea, o lampa mica tare draga lui; astfel chiar de se trezeste, isi gaseste singur nounoursul, cana cu apa, poate cobori din pat fara spaima, ba isi cauta si sosetele, poate deschide usa fara sa bijbiie prin intuneric si sa se loveasca de mobile

10.10.2008 5:41
gabman
Gedana,
are 1 an si 10 luni
al meu a mai facut asa,.....cred ca sunt perioade si perioade, ba vrea la 8-9 seara la nani si doarme pana dimineata la 7-8 si 4 ore la pranz, ori se culca asa cum ai zis , seara la 23. si deloc la pranz . Am observat ca seara cere evident si explicit la nani, fara probleme.....eu il las in ritmul lui, asa cum am facut si cand nu manca mai nimic sau nimic....
o sa radeti: cand eu am fost mica am fost in stare sa stau intr-un WC din curte, din ala de tara, incuiata, ascunsa, o dupa-amaiza intreaga, ca sa nu ma prinda bunicii ca am fugit de la somn.....intr-un final m-a prins bunicul si mi-a zis ca nu-s sanatoasa la cap, daca nu vreau sa dorm, ok, dara macar sa stau la aer curat rad

10.10.2008 5:46
Teodora29
Locatie: France
mda...la mine "buba" e ca daca nu isi face somnul bun si suficient, e intr-o stare proasta toata ziua
ca daca se culca seara prea tirziu, se trezeste dimineata ceva mai devreme (da, da, mai devreme), ar recupera mai apoi dar nu se mai poate, caci plecam fiecare, la cresa, la munca
recupereaza in dupa-amiezele cind sintem acasa si face cite o siesta de cite trei-patru ore....deci nevoie de somn are
ceea ce nu face insa la cresa (ar putea, ii lasa sa doarma cit vor, se trezeste de altfel ultimul dintre "cei mari")
deci tin totusi la o ora de culcare rezonabila....de aceea ma straduiesc sa ii "prepar" un somn bun

13.10.2008 11:35
gedana
Locatie: Cluj
Offf,fetelor,e ciudat cum se schimba copii.ca p0e cand te obisnuiesti cu un program,pac....apare altceva.DE 2 seri domnisoru meu se culca macar in pat(va spusesem ca nu voia sa mai doarma in pat),mai coboara el,dar se urca la loc,si se tot foieste cate o ora...pana il ia aosmnul,in timpul asta Tv fiidn deschis.Sunt convinsa ca daca n-ar fi tv deschis,ca ii propun,ori lumina aprinsa ori tv aprins,nu ambele.....deci daca Tv ar fi oprit ar adormi mai repede.De pe la 21,30 incepe si casca...asta era ora lui de somn,el si-a stabilit-o....inca de acum 1 an jumate...si ii spun,facem nani,el de acord,se urca in pat...dar acolo in pat sunt ceva spiridusi care il gadila la talpi,il fac sa sara in pat scot limba si altele....de-astea.Deci curaj si rabdare,imi zic,citind si ce-ti scris voi si....lucrurile se vor aseza,sper.Noapate tot ne mai trezim,chiar nervosi.,nu pare a fi cosmar,mai degraba faza cu o maselutza care iese acum....ni s-a mai intamplat asta -vara asa ceva.Multumesc de mesaje,mai astept pareri.
13.10.2008 11:46
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
----------
Teodora29 a scris:
mda...la mine "buba" e ca daca nu isi face somnul bun si suficient, e intr-o stare proasta toata ziua
deci tin totusi la o ora de culcare rezonabila....de aceea ma straduiesc sa ii "prepar" un somn bun
----------


si edy la fel este. daca nu isi face somnul nu e chip de intelegere cu el.
si eu incerc sa tin la un program de somn ca altfel ne dam programul peste cap complet.
sambata nu a vrut sa doarma la pranz. s-a culcat singur in jur de ora 17 si s-a mai trezit pe la 18,30. si uite asa s-a dus programul de sambata dupa amiaza. plus ca s-a mai culcat la 00,30. duminica s-a trezit la 10,30 si iarasi si-a decalat programul. nu pot sta pana la 00-1 noaptea cu el. el ramane si doarme pana la 10-11 dar eu trebuie sa ma trezesc plec la serviciu. si nu-mi vine chiar bine dupa doar 6 ore de somn.

15.10.2008 3:46
gabman
Gedana,
am incercat sa-ti trimit mesaj privat cu site-ul unde am vazut lampi din acelea, insa e in curs de trimitere de 3 zile
oare de ce?!? confuz

15.10.2008 10:24
adriana_i_
Locatie: Germania
Sa va spun solutia gasita de mine pentru pusul picaturilor in nas.

Gagalicea racita, protesteaza din principiu impotriva picaturilor (spray). Cu strans demanutze in fata fetzei, trantit pe jos, tzipat.

Ii explic intr-o pauza de tipat: ca de pus oricum iti pun picaturile, si sunt doua cai: ma lasi si termin repede, sau cu scandal. Dar de pus ti le pun, ca e nevoie, pentru ca nu poti respira. Iar acum tu alegi cum sa ti le pun: repede sau cu scandal?

Raspunsul in 90% din cazuri e: repede, si ma lasa. In 8% din cazuri: scandal, si se face ca protesteaza dar isi lasa nasucul liber si nu se zbate foarte fericit, iar in restul 2%: scandal, si il chem pe tati sa o tina de maini, eu o tin de cap si pun picaturile foarte fericit

15.10.2008 11:32
zuzalina
adriana...dar daca o mai lasi 2 minute, in loc sa o tina toata familia si-un vecin?...intreb si eu...

uite ce-a mers la noi, cind am fost in viena, vad ca inca mai merge...am stat intr-un cartier de case, deci liniste multa....intr-una din seri, eram afara la o tigare, ea facea crize prin casa si s-a auzit o sirena...i s-a explicat (eu si tanti la care stateam) ca politia aduna copiii care nu sunt cuminti si-si supara parintii...i-am facut o descriere destul de lugubra a camerei in care sunt dusi copiii (ea a mai vazut pe la tv scene din inchisoare, ca eu sunt fan law&orderhttp://www.nbc.com/Law_&_Order/ si i-am descris ceva asemanator)...oricum, ideea este ca mai de vorba buna (care vad ca ori da roade, ori nu, la noi nu merg jumatatile de masura), mai de frica sa n-o ia politia copiilor, nu mai avem parte de istericale de vreo saptamina si ceva...asta nu inseamna ca a devenit mielusel, ca ma scoate in continuare din minti daca asta-si doreste, dar a inceput sa vizualizeze ceva nasol, acel babau care ia copiii "rai"...si-ti spune ca daca minte ii va creste nasul ca la pinocchio (si a mai lasat-o mai moale cu mintitul) si ca daca ii supara pe mami sau pe tati, suna politia copiilor la usa si o duce la inchisoare (si a inceput sa ia in calcul "nu ma supara")

15.10.2008 11:45
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
zuzalina fiecare procedeaza cum vrea, dar eu nu sunt de acord cu politia copiilor, bau-bau sau mai stiu eu ce.
stau si ma gandesc pe la 10-11 ani daca as vrea sa-l conving de un lucru anume cum o sa-i mai spun de politia copiilor? ca-mi rade in nas! ce credibilitate mai am eu in fata lui?

15.10.2008 11:54
adriana_i_
Locatie: Germania
zuzalina: daca o mai las 2-5-10 minute, nu se schimba nimic. Din contra, vede ca se poate, ca obtine cu urlete si tipete ce vrea. Ori nu asta e mesajul ce vreau sa ajunga la ea. Noi in general ii explicam orice lucru, cu atat mai mult in momentele cand trebuie sa se faca cum zicem noi obligatoriu. Si strategia da roade. Numai ca ne trebuie rabdare si calm si sa fim o idee mai isteti decat ea trag cu ochiul Iar cand altfel nu se poate, da, o tine toata familia. Si i se explica inca odata dupa de ce a fost nevoie de asta.


Iar cu sperietorile nu sunt de acord. Pentru ca stiu din propria experienta ca se intorc mai tarziu ca un bumerang, lovind in credibilitatea mea in fatza ei. Prefer sa ii explic ca ma nacajeste si ma supara comportamentul ei. Si am grija in general sa ii spun ca o iubesc si cand sunt suparata, si cand o cert.



Ultima modificare efectuata de catre adriana_i_ la 15.10.2008 11:56, modificat de 1 data in total
15.10.2008 11:55
zuzalina
----------
bblusa a scris:
zuzalina fiecare procedeaza cum vrea, dar eu nu sunt de acord cu politia copiilor, bau-bau sau mai stiu eu ce.
stau si ma gandesc pe la 10-11 ani daca as vrea sa-l conving de un lucru anume cum o sa-i mai spun de politia copiilor? ca-mi rade in nas! ce credibilitate mai am eu in fata lui?
----------


corect, dar...la 10 ani nu va mai tine nici povestea cu mos craciun...asta inseamna ca nu trebuie sa i-o spui?...la 10-11 nu stiu exact daca va mai tine ceva in fata copilului
nu spun ca e cea mai buna idee, ca ar fi calea de urmat, mie asta mi-a tunat si asta am facut...si vad ca tine AZI la 2 ani si 8 luni...dupa ce intra la gradinita nu ma astept sa mai tina...desi n-ar fi rau sa stie ca atunci cind cineva iti face ceva rau poti sa chemi politia, ba chiar esti indreptatit sa o faci...extrapolez prea tare?

15.10.2008 12:09
bblusa
Locatie: bucuresti , sector 2
mos craciun e o poveste frumoasa! foarte fericit
fi-miu are o verisoara, mai mica decat el cu vreo 3 saptamani, care tot spune de bau-bau. stie de la copiii mai mari de pe strada. ca parintii ei incearca sa ii explice ca nu exista bau-bau. si vine scumpa verisoara la noi si zice, pe limba lor, nu te duce acolo ca-i bau-bau. tare m-am bucurat ca am fost pe faza si eu si maica-sa si le-am explicat ca nu exista bau-bau. de atunci fi-miu intreaba cand ajunge in locul respctiv de bau-bau. eu zic: nu exista mami bau-bau! si repeta dupa mine: Nei bau-bau! dar i-a ramas in cap.
cred ca succesul e de a le explica si a-i face sa inteleaga. nu de a-i ameninta cu anumite chestiuni. cel putin eu asta incerc sa fac! uneori iese uneori nu! dar mai incerc pentru ca de cele mai multe ori iese!

15.10.2008 1:52
zuzalina
pai thea alege, pentru ca ea intreaba, ea-si raspunde...discutia e cam asa:
- daca nu sunt cuminte si o supar pe mami/tati vine politia la usa?
- nu stiu sigur, s-ar putea; te risti sa vezi ce se intimpla?
- NU
, si se cuminteste ca prin farmec.
"povestea" i-am spus-o o singura data, a fost o conversatie de fapt, ea m-a intrebat, iar eu am brodat pe idee, raspunzindu-i la intrebari

este adevarat ca m-a ajutat si vecina care a venit la usa ca e deranjata de zgomotul de la noi din casa (thea urla cit o tineau plaminii si are niste acute....dar am zis ca fac ca la carte si o ignor, nu-i dau atentie, ca se va linisti de la sine rad)....asa ca acum "tip numai in padure" ca asa urla isterica la noi la usa, s-o duc sa tipe in padure, ca asta e bloc deoameni civilizati...zicea ea ragnind...whatever! deci....la noi se pare ca functioneaza chestiile astea....daca n-o fi bine, le-om repara pe parcurs, habar n-am prostit

20.11.2008 10:11
sunshinesunshine
eu folosesc time out pt nazbatii sau cand nu asculta.ii spun nu ai voie si daca nu se executa numar pana la 3 si apoi ma duc si o pun pe canapea sau un scaun si o las acolo 2 minute am timer si cand suna stie ca e libera.
deja cand ajung sa numar pana la 3 zice 2 minutes si merge sa isi caute altceva sa se joace

20.11.2008 10:14
Teodora29
Locatie: France
http://www.wmaker.net/maisonenfant/Les-..._a173.html
25.11.2008 11:28
The New Toddler Taming
Nobine
Locatie: Cluj-Napoca
----------
sunshinesunshine a scris:
eu folosesc time out pt nazbatii sau cand nu asculta.ii spun nu ai voie si daca nu se executa numar pana la 3 si apoi ma duc si o pun pe canapea sau un scaun si o las acolo 2 minute am timer si cand suna stie ca e libera.
deja cand ajung sa numar pana la 3 zice 2 minutes si merge sa isi caute altceva sa se joace
----------

Salutare la toata lumea! Sunt taticul lui Matei care are 15 luni. Va recomand tuturor o carte excelenta pe care mi-a adus-o cineva din Anglia. Se cheama The New Toddler Taming. Acolo sunt sfaturi foarte utile despre time out si multe alte metode. Te face sa ii iubesti mai mult pe copilasi si sa intelegi ca si pentru ei e o perioada foarte grea, un fel de adolescenta.
reclama obositoare

25.11.2008 12:01
zuzalina
noi am ajuns iar intr-un punct limita, in care ea ragneste si chinuie pisica cu un sadism pe care nu-l inteleg, nu asculta, ingina si se strimba de fiecare data cind ii spunem ceva...in w-e a fost crincen, simteam ca explodez, trebuia sa fiu echilibrata
aseara am avut o discutie, numai noi doua, dupa ultimul pipi dinainte de culcare...s-a urcat la mine in brate si i-am explicat ca sunt foarte trista pentru ca trebuie s-o trimit la colt, ca ma doare s-o vad plingind si ca-mi doresc sa fie vesela si fericita, dar impreuna cu noi...m-a ascultat foarte atenta si mi-a spus ca ea ma iubeste, dar ca nu stie ce are de face asa...i-am mai explicat inca o data, pentru a milioana oara in ultimele zile ca nu trebuie sa se catere singura pe geam, pentru ca se poate intimpla ceva foarte rau, ca nu trebuie sa dea pisica cu capul de gresie pina o musca de miini si pleaca clatinindu-se, ca asa cum ea se asteapta sa-i satisfac cerintele, acelasi lucru il asteptam si noi de la ea...a promis ca va fi cuminte...a fost emotionant, pentru ca o vad ca vrea sa repare, asa cum vrea si sa fie libera complet...ma doare ce se intimpla cu noi, sincer...ma doare si ma bucur in acelasi timp ca realizeaza ca nu face bine cind ragneste la mine ca BA NU...nu vreau sa-i distrug personalitatea, desi e prea puternica pentru mine, pentru modul in care am fost eu crescuta
vorbeam ieri cu o prietena in autobuz ...ea zicea sa stau calma ca-i o faza si o sa treaca...i-am replicat ca sigur, cind o sa aiba 15 ani, o sa fie muta ca pestele si o sa refuze sa comunice cu noi...deci in nici 12-13 ani se rezolva...o femeie care parea sa aiba copii mari de linga mine a inceput sa rida
una peste alta, sper sa-si bage mintile in cap pina de sarbatori, pentru ca vreau sa fie liniste si pace in casa, sa-i pot da cadourile din toata inima, sa continuam ca anul trecut cu cadou sub brad in fiecare dimineata a craciunului

26.11.2008 10:41
Incearca si Time in, nu doar Time out :)
Nobine
Locatie: Cluj-Napoca
Zuzalina, chiar daca nu este o consolare, gandeste-te ca majoritatea parintilor trec prin ceea ce treci tu. Iar daca tu simti ca mai ai putin si explodezi, atunci fii convisa de faptul ca fetita ta simte acest lucru. Cred ca ar trebui sa te relaxezi tu, putin, si sa incerci sa privesti situatia mult mai distant. Consider ca prin aceste crize copilul doreste sa iti atraga atentia. Incearca sa te joci mai mult cu ea, sa ii spui povesti, sa petreceti timp impreuna. Timp in care sa uiti de telefoane, mancare, televizor sau orice altceva ti-ar putea distrage atentia de la copilas. Imi vine greu sa cred ca daca ii propui sa faceti ceva foarte interesant, ea va continua sa strige si sa urle. Vezi care ii sunt pasiunile si implica-te in a le dezvolta.

Incearca si sa o lauzi de fiecare data cand face ceva bine. De multe ori, atunci cand sunt cuminti, noi ii ignoram pe copii... tocmai din cauza faptului ca sunt cuminti. Premiaz-o cand e cuminte.

Sper sa te ajute ce ti-am scris mai sus.
reclama obositoare

26.11.2008 12:30
zuzalina
nobun...stiu ca-i ceva obisnuit, vad cu ochii mei la alti parinti aceleasi apucaturi ale odraslelor...cind e de treaba, este recompensata cu virf si indesat, nu-ti fa griji, incepind cu mini-mascota sau trufa cumparata impreuna cu ea si terminind cu ceva ce-si doreste mult, dar este aberant de scump sau e evident ca-i doar o toana de moment...laudele, imortalizarea in filmulete, pupatul si minunatul cu voce tare sunt imediate, vin nelipsit
asa cum si taierea din placeri este parte a "recompensei" pentru comportament pe care noi il consideram inadecvat....accentuez pe noi, pentru ca acest copil trebuie sa traiasca in aceeasi casa cu noi, trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se supuna regulilor casei in care locuieste, sa respecte mediul in care locuieste si oamenii din jurul ei
mincatul impreuna este o placere de-a noastra, noi ne punem o gustare si ea vine si ciuguleste din farfuriile noastre tot...asa am facut-o sa manince morcovi cruzi, salate de tot felul, aproape toate fructele, si altele...la tv ne uitam impreuna si o invat engleza de pe animal chanel sau discovery...sau dansam si cintam amindoua ca madonna sau mai stiu eu cine...la telefon vorbim impreuna, invita pe toata lumea la noi sa vina repede ca vine noaptea si sa-i aduca bonboane si colatzica...adica nu este genul de copil care creste precum buruiana...poate de aceea iau si atit de personal tot ceea ce eu consider ca este un esec in educatia ei

26.11.2008 11:36
sunshinesunshine
eu incerc sa nu las situatia sa ajunga pan ala criza....asa ca daca vad ca isi iasa din petec incerc sa ii atrag atentia cu altceva .de ex azi am fost la magazin si a vazut o paturica cu printese pe ea.a luat-o repede si nu a mai vrut sa o lase din mana.dar eu vroiam de mult sa ii cumpar coarda de sarit...inca nu stie ea sa sara dar era draguta si la reducere asa ca am lasat-o sa tina paturica pana am ajuns la coarda.si apoi i-am dat coarda si paturica a fost uitata.asa o pacalesc si cu alte lucruri care sunt necesare casei ..ii dau sa tina painea si ea uita de jucaria luata de pe raft.....o pun sa imi aduca ceva de pe raft,o tin ocupata...
cred ca e f bine cum procedezi zuzulina..trebuie insa f multa consecventa...si recompensele sa fie usoare..nu neaparat mancare..poate fi si o plimbar ein parc sau la vecini ..mai stiu eu ce prefera ea.

27.11.2008 2:43
gabman
stiti care-i chestia? si la noi toate-s vechi si noi sunt toate...............................
eu nu-mi pun problema sa-l dezvat, lecuiesc, tratez de toate aceste "crize".
Sincera sa fiu . consider ca e o perioada fireasca de afirmare, cunoastere , tatonare. E o perioada in care n-ai cum sa "tratezi" copilul de "iesiri" ci doar poti alege sa-i fi alaturi in asa fel incat sa descopere care sunt potrivite, care sunt acceptate acasa, in lume etc , care ii aduc beneficii sau care rezolva situatii si care nu. Eu nu ma axez defel pe ideea ca trebuie musai sa-i impun sa nu mai faca una si alta ptr ca mi se pare ca asta duce doar la esec: de azi nu mai plange dupa jucarii nu ptr ca am reusit sa-l "tratez' si ptr ca adescoperit altceva...iar la varsta asta cred ca saptamanal au o idee noua , daca nu cumva mai des.
Cred cu tarie ca la varsta asta copilul e ca un burete mic de capacitate colosala care absoarbe tot,tot,tot. Nervii , frustrarile, veselia, bunatatea, blandetea, intelegerea.....Chiar daca are manifestari "violente" eu cred ca stie f bine ce face, ce buton apasa si ce urmareste sa obtina. Scopul meu este, nu sa-i demonstrez cat rezista butonul sau ce uragan se dezlantuie daca se rupe coarda, ci cum sa se exprime si sa obtina frumos, daca este permis, ceea ce-si doreste si sa invatam impreuna ca unle lucruri nu sunt admise.
Cred ca acum mai important este sa-l ajut sa se deprinda cu propriile lui stari, nevoi, moduri de exprimare si sper ca aceasta intelegere sa aduca cu sine si rarirea - lipsa crizelor.
Pana cum, cred ca la noi empatia, caldura, veselia si glumele au dat cele mai bune rezultate.
Da, au fost si dati in care, oricat am stat de vorba cu el si am incercat sa-l fac sa inteleaga ca trebuie schimbat sa mergem in vizita n-am avut cu cine, pana in momentul cand i-a zis tatal lui raspicat , pe ton care nu lasa loc de intros, 'treci acum sus, in secunda asta!"Ok, cred ca sunt impletiri de variante care sunt la fix cateodata: dupa ce toata vremea ii explici tot, si totul e numai lapte si miere, stie clar ca atunci cand se infurie unul din noi, nu-i de joaca.nu tipam la el, dar ii spunem f "apasat" ce avem de spus...............................
Pe de alta parte am fost in acea zi intr-o vizita unde erau multi copii,. Al meu e destul de singuratic si linistit, singura lui "meteahna" e ca face fixatie pe cate o jucarie pe care , evident, din cand in cand o vor si altii...ce sa faci, sa explici unei bande intregi de copii ca sunt mii de jucarii iar el chiar numai pe asta o vrea, sau copilului tau ca e cazul sa-si aleaga alta? Clar e ca oricum nici unul nu intelege nimic si pune-te , frate, pe urlat!!!! La a-3-a repriza de urlat, am cerut voie gazdei sa merg cu piciul in dormitor. si asa, ne-am regasit in oarece liniste si fara alti ochi de influenta.......................el a urlat, eu am stat pe jos langa el si l-am mangaiat pe maini si pe fata si pe burtica si -i spuneam incetisor "stiu, stiu cat esti de trist, te inteleg si sunt aici cu tine sa trecem peste asta" si imi puneam capul pe pietul lui si-i spuneam cat de tare il inteleg si nimic altceva, nimic despre masina, nimic despre ceilalti copii .......doar el si tristetea lui pe care o inteleg si-l astept sa -i pot povesti ce se intampla...........intr-un final, dupa destule minute, s-a calmat si s-a asezat la mine in brate si i-am povestit ca-l inteleg ca-i place mult masina aia, dar ca asa cum lui ii place si altii sunt curiosi, si trebuie sa-i lase, i-am explicat ca fiecare dintre copii o ia, se joaca un pic si apoi va uita de ea si atunci o poate lua din nou, iar intre timp se poate juca cu alte jucarii etc........... ne-am inteles, s-a imbunat , a zambit si-am iesit, evident, prima tura cand i s-a luat masina a inceput sa planga, dar altfel, ma cauta din ochi, m-am dus la el si i-am spus sa urmareasca ca sigur X o va lasat imediat , sa iaba incredere.............pana sa plecam am si "uitat" ca am copil....il auzeam de fiecare data cand ramanea fara masina, insa n-a mai fost nevoie sa merg la el, ii zambeam si gata - imediat isi gasea ceva de lucru.
Da, avem inca si vom mai avea motive de plans, e normal, zic eu. Ptr mine ce conteaza mai mult e sa am rabadrea si blandetea si puterea de a intelege cat sa-l pot forma chibzuit si cumpatat nu prada furiilor de moment sau altor toane. Conteaza sa intoarcem un moment prost intr-un motiv de mediatie sau veselie, in functie de cum se potriveste. Nu vreau sa-i abat atentia de la diferite minuni ptr care plange ( desi cateodata e si santaos si necesar - insa nu vreau sa devina asta regula), ptr ca ma tem ca mai tarziu sa nu devina un om cre se fereste de greu, fuge de realitate, minte etc
Mi-as dori sa fie un om mare care stie ca viata nu e numai roz, ca problemele trebuie gandite si rezolvate, ca nervii nu ajuta la nimic si mule altele.
Nu sunt numai sac cu texte frumoase numai bune de pus pe forum rad , si al meu face destule: acum avem de ex "placa" cu:
- plansul, trantit obiecte de frustat ca ceva nu iese, merge, etc,
- trantitul de obiecte de nervi, demonstrativ
- si mai nou, ff nasol mi se pare mie, faptul ca vrea sa dea in noi cand e suparat tare pe ceva
ok, prima o inteleg, ma stradueisc sa fiu langa el, sa-i explic cu rabdare etc
cu ultimele 2 inca sunt in faza surprins , se si intampla rar , ce-i drept, insa pana acum n-am gasit alta atitudine potrivita decat sa-l iau de maini si ma uit in ochii lui, deloc gales, ii zic ce am de zis, si ma ridic de langa el ,si il las un pic singur. ma asteptam sa planga , sa se tranteasca pe jos etc..insa nu - sta un pic ca nauc, dupa care fuge dupa mine si ma ia in brate....
inca sunt in dilema : initial am reactionat instant si l-am laut si eu in brate, ptr ca am considerat ca e modul lui mic de a-si cer scuze mari, ca simplu fapt ca a ales varianta asta in loc de circ deja zice multe....dat fiind ca din cand in cand tot are asemenea ieisri, stau si ma gandesc daca nu cumva ar fi trebuit sa-i vorbesc inca de la nivelul meu, pe ton bland dar ferm, sa-i repet ca asa ceva nu se face, etc...si abia apoi sa-l iau in brate....................................................

De-aia zic: daca nu-i una e alta, daca nu gresete el las c-o fac eu si toooot asa....ptr mine important e sa fim sanatosi, sa pot fi langa el o prezenta calma si cumpatata si echilibrata, pe care sa stie ca se poate baza, in care sa poata avea incredere si sa nu -si spuna in sinea lui mai tarziu "a, asta nu pot sa-i spun mamei ca iar o apuca"
ce mi-ar placea sa-i transmit este ca are in mine in partener de discutii si nu un zbir obtuz cu biciul care vrea sa impuna vesnic ceva..........................

ce mi se pare mie important in relatia cu copilul meu e sa ma pun in locul lui in diverse situatii si sa incerc sa intelegg de ce face unele chestiuni...... sa-mi imaginez prin ce trece
ok, daca nervi cu caru' ii vine sa ma dezlantui ca uraganu'....ce fel de atitudine a sotului , de exemplu, ma aduce iar in normal? daca urla in rand cu mine sau daca e bland si cald ?
mi-am urmarit micutul cu f multa atentie si am vazut ca are o gama f variata de "istericale" : cere atentie, chair daca acum m-am ridicat de langa el, verifica daca mai suntem dispusi sa-i oferim atentie, nu-l intreseaza, doar face un scurt apel, e mult prea animat de mai multe deodata si nu are capacitatea de a alege, e f fericit cu un anumit tip de joaca , oboseste si e felul lui de a cere time out, e nesigur daca a facut sau nu o prostie si plange in avans.........................acestea toate pe langa o groaza de nemultumiri si frustrari si "prosteli"

27.11.2008 11:29
gabman: mesaj excelent
Nobine
Locatie: Cluj-Napoca
Gabman,

Imi place tare mult mesajul tau. De regul anu citesc postari care sunt asa de lungi, dar nu m-am putut abtine sa nu citesc ce ai de zis pana la sfarsit. Sunt intru totul de acord cu tine, si reiterez importanta de a fi empatici si de a ne pune in pielea lui. E greu sa fii asa de mic intr-o lume mare.

PS: pot sa te citez pe blogul meu?

reclama obositoare

27.11.2008 8:03
gabman
Ce surpriza...un tatic pasionat!
M-ai surprins de 2 ori...........
eu am scris simplu, ce simt, ce gandesc , ce fac...................
daca ti se pare demn de citat, ce sa zic eu oare? ..........ok.

27.11.2008 11:33
Nobine
Locatie: Cluj-Napoca
Multumesc, te-am citat pe blogul meu.
reclama obositoare
Calin

28.11.2008 12:15
yramada
Locatie: iasi
gabman si mie mi-a placut ce ai scris.Doar ca nu stiu citi ani are copilul tau...Si nu stiu de unde ai atita rabdare,caci eu nu reusesc...daca o las(are 3ani) sa urle fara sa o bag in seama,mai tare tipa.Am incercat si cu vorba buna,sa ii explic ca nu e voie si de ce,insa daca vrea sa faca ceva,nu se lasa pina nu reuseste,chiar daca vede ca nu-i bine.Am citit in blogul lui Nobine si poate ca intr-adevar n-o inteleg,ii cer prea mult...nu stiu.Iar cind ma gindesc ca din ianuarie'09 voi mai avea un bb,chiar nu stiu cum ma voi descurca.
28.11.2008 2:12
gabman
copilul meu are , poimaine, 2 ani...poate inca nu mi-a consumat rabdarea?
nu, sincer nu cred ca asta e raspunsul corect
daca o sa citesti ceva pagini in urma, o sa vezi ca prima oara atat de tare m-a luat prin surprindere cum se comporta ca am reactionat total aiurea.
solutia , cel putin la noi, nu este sa il lasam sa planga...eu nu inteleg asta ca fiind o solutie ci ca pe abandonare.
nu stau sa-i explic lucruri prea complicate ptr el ptr ca stiu ca nici asta nu merge...dar stau si-i explic cu cuvinte clare, putine, insa ceea ce cred eu ca il linistetste cel mai mult este fata senina, caldura, vocea calma si f joasa..in asa fel incat, daca vrea sa ma auda trebuie sa taca....sunt ( rad incerc) totdeauna calma, calda , intelegatoare si apropiata.
da, sunt momente in care reuseste sa ma calce, sa ma buimaceasca, sa ma scoata din saraite, insa sunt deja atat de rare ca trebuie sa fac un mare efort de memorie sa povestesc unul...sau atat de rare mi se pare mie?!?
simplu si scurt trag cu ochiul rabdarea e un exercitiu, daca vrei, pe care il faci in primul rand cu tine...daca o saptamana reusesti sa nu-ti iesi din pepeni si sa stai sa analizezi linistita macar una din scenele de peste zi, sa te pui in locul ei, sa descoperi si sa reintelegi lumea prin prisma ei, in saptamana urmatoare te va surprinde ca te-ai enervat, ti se va parea un pic deplasat...in a 3-a saptamana se intampla mai rar...si in a-4..............................o sa ti e para ca s-a cumintit brusc trag cu ochiul
felicitari ptr bebe care e pe drum si cred ca daca lasi grijile deoparte si 'gandesti" cu sufletul., o sa vina toate de la sine

06.05.2021 1:32
vyronis
audiobookkeepercottageneteyesvisioneyesvisionsfactoringfeefilmzonesgadwallgaffertapegageboardgagrulegallductgalvanometricgangforeman
gangwayplatformgarbagechutegardeningleavegascauterygashbucketgasreturngatedsweepgaugemodelgaussianfiltergearpitchdiametergeartreatinggeneralizedanalysisgeneralprovisions
geophysicalprobegeriatricnursegetintoaflapgetthebouncehabeascorpushabituatehackedbolthackworkerhadronicannihilationhaemagglutininhailsquallhairyspherehalforderfringe
halfsiblingshallofresidencehaltstatehandcodinghandportedheadhandradarhandsfreetelephonehangonparthaphazardwindinghardalloyteethhardasironhardenedconcreteharmonicinteraction
hartlaubgoosehatchholddownhaveafinetimehazardousatmosphereheadregulatorheartofgoldheatageingresistanceheatinggasheavydutymetalcuttingjacketedwalljapanesecedarjibtypecranejobabandonment
jobstressjogformationjointcapsulejointsealingmaterialjournallubricatorjuicecatcherjunctionofchannelsjusticiablehomicidejuxtapositiontwinkaposidiseasekeepagoodoffingkeepsmthinhandkentishglory
kerbweightkerrrotationkeymanassurancekeyserumkickplatekillthefattedcalfkilowattsecondkingweakfishkinozoneskleinbottlekneejointknifesethouseknockonatom
knowledgestatekondoferromagnetlabeledgraphlaborracketlabourearningslabourleasinglaburnumtreelacingcourselacrimalpointlactogenicfactorlacunarycoefficientladletreatedironlaggingload
laissezallerlambdatransitionlaminatedmateriallammasshootlamphouselancecorporallancingdielandingdoorlandmarksensorlandreformlanduseratiolanguagelaboratorylargeheart
lasercalibrationlaserlenslaserpulselatereventlatrinesergeantlayaboutleadcoatingleadingfirmlearningcurveleavewordmachinesensiblemagneticequatormagnetotelluricfield
mailinghousemajorconcernmammasdarlingmanagerialstaffmanipulatinghandmanualchokemedinfobooksmp3listsnameresolutionnaphtheneseriesnarrowmouthednationalcensusnaturalfunctor
navelseedneatplasternecroticcariesnegativefibrationneighbouringrightsobjectmoduleobservationballoonobstructivepatentoceanminingoctupolephononofflinesystemoffsetholderolibanumresinoid
onesticketpackedspherespagingterminalpalatinebonespalmberrypapercoatingparaconvexgroupparasolmonoplaneparkingbrakepartfamilypartialmajorantquadruplewormqualitybooster
quasimoneyquenchedsparkquodrecuperetrabbetledgeradialchaserradiationestimatorrailwaybridgerandomcolorationrapidgrowthrattlesnakemasterreachthroughregionreadingmagnifierrearchain
recessionconerecordedassignmentrectifiersubstationredemptionvaluereducingflangereferenceantigenregeneratedproteinreinvestmentplansafedrillingsagprofilesalestypeleasesamplingintervalsatellitehydrology
scarcecommodityscrapermatscrewingunitseawaterpumpsecondaryblocksecularclergyseismicefficiencyselectivediffusersemiasphalticfluxsemifinishmachiningspicetradespysalestungun
tacticaldiametertailstockcentertamecurvetapecorrectiontappingchucktaskreasoningtechnicalgradetelangiectaticlipomatelescopicdampertemperateclimatetemperedmeasuretenementbuildingtuchkas
ultramaficrockultraviolettesting


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=30216
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.