|
|
| Mami, unde-i tati? |
27.10.2002 3:56
Mami, unde-i tati?
raphaella
Locatie: montreal, canada
|
Deocamdata sint o mamica singurica. Locuiesc in Canada si sotul meu este in Romania. Am nascut-o pe fetita mea in ianuarie 2002 si bineinteles am fost singura. Cum sotul meu nu are inca viza pentru Canada, a trebuit sa ma multumesc doar cu ajutorul mamei mele(bun si asta  ).
Nu e usor dar incerc sa ma gindesc ca mai sint citeva luni si o sa fim in sfirsit o familie reunita. Voi ce ziceti, credeti ca a-ti fi putut face fata singure la primul anisor din viata copilului vostru? Sint sigura ca da, dar ce greutati credeti ca a-ti fi intilnit?
|
27.10.2002 7:18
Anne-Marie
Locatie: bucuresti
|
Greu... cine mi-ar mai fi carat pampersii? cine ar mai fi facut cumparaturile? cine ar mai fi dus gunoiul?  ... chiar daca e mai mult absent (dimineata pleaca imediat dupa ce s-a trezit galusca iar seara se intoarce dupa ce ea doarme) si e mai mult tatic de week end, nu imi pot inchipui cum m-as fi descurcat fara el... e bine ca tu ai un ajutor totusi...
|
27.10.2002 9:11
vladosmina
|
Eu am stat singura cu baietelul meu o luna si o saptamana( doua saptamani cand avea doua luni , o daptamana pe la 8 luni, o saptamana pe la 10 si una acum). A fost ingrozitor de greu pentru ca eu nu aveam ABSOLUT pe nimeni sa ma ajute.
Imi amintesc ca o data am ramas fara paine si, cum nu a avut cine sa-mi cumpere, am mancat dimineata sandwich fara paine;).
Avem o familie de vecini romani in cladire , la acelasi etaj cu noi, dar nu am vrut sa apelez la ei pentru ca sunt niste nesimtiti si eu sunt o persoana foarte mandra.
Mi-a fost greu la cumparaturi; mi-a fost greu cu spalatul rufelor( pentru ca spalatoria e la subsolul cladirii si ma puteam duce doar cand Vlad dormea, dar si atunci cu inima stransa ca s-a trezit si plange);mi-a fost greu in perioada cand Vlad avea 7 luni si sotul a fost plecat, pentru ca era perioada cand Vlad se ridica in picioare si trebuia sa stau permanent in spatele lui; mi-a fost greu sa ma scol din trei in trei ore sa-l alaptez, schimb si adorm pe Vlad.
Totusi, oricat de greu mi-a fost m-a sustinut ideea ca am reusit sa ma descurc singura-singurica.
E greu sa cresti un copil(cred, nu stiu din experienta proprie) chiar si cand ai ajutor de la mai multe persoane, daca pui suflet in ceea ce faci, dar sa fii singur.
Cred ca ti-e foarte dor de sotul tau( si lui de tine si de copil) si va doresc sa fiti impreuna cat mai curand!
Gandeste-te ca ati scapat de stresul si certurile datorate greutatilor primului an cu copilul( asta ca sa ai cat de cat o consolare).
|
27.10.2002 9:13
Cora
|
WOW, nasol pt. tine. 
Daca stii ca esti mama singura din start, nu-ti mai pui astfel de probleme, dar cind ai un sot care se afla la mii de km si te gindesti ca el pierde atita timp din viata unul copil, zau ca-i de plins.
Mult curaj si poate ca nu va mai dura mult pina veti deveni o familie in adevaratul sens al cuvintului.
Eu nu as fi putut face totul singura si nici un moment nu mi-a trecut prin gind sa cresc un copil fara tata aproape. Deci nu pot sa-ti spun ce as fi facut in situatia ta sau cum as fi reusit sa "indur" totul de una singura.
Va tin pumnii!
|
28.10.2002 12:02
bursuc
Locatie: Montréal,Canada
|
Lasa Raphaella, ca trece, pina la inceputul anului viitor ajunge sotul! Mai suni pe la prietene sa te mai consoleze.
|
28.10.2002 12:36
Aducut
|
Nici eu nu cred ca as fii rezistat singura...
Adica fara sot, fara mama care sa ma ajute...off...mi-e destul de greu asa... Nu stiu cum rezisti  ..poate bebe e cuminte???
|
28.10.2002 11:51
muztu
Locatie: US
|
Mai fetelor, asa ziceti voi ca n-ati fi rezistat fara sot, dar daca era nevoie sa vedeti ce va mobilizati si ati fi rezistat.
Raphaella, daca te consoleaza, pot sa iti spun si eu am stat fara sot. In primul rand am stat fara el timp de trei luni cand eram insarcinata, ultimele luni, si chiar daca la inceput credeam ca nu ma voi descurca, eram singura in Bucuresti, pana la urma m-am descurcat atat de bine de m-am minunat si pe mine.
Iar cand fetita mea avea opt luni, adica pe 3 ianuarie 2001, sotul a plecat la un doctorat in Belgia si iar ne-a lasat singure. Din cauza actelor si birocratiei, a romanilor si a belgienilor, am ajuns si noi in Belgia abia pe...21 decembrie 2001.
Si am supravietuit, chiar daca pe mine m-a ajutat si mama mea. Recunosc ca au fost momente cand nu credeam ca vom mai fi impreuna, dar pana la urma am reusit sa supravietuim.
Stii, eu sunt de parere ca in momente d'astea mai grele Dumnezeu iti da puterea sa fii tare sa poti trece peste orice.
Asa ca nu dispera si gandeste-te ca va veni vremea cand veti fi impreuna.
|
28.10.2002 12:07
muztu
Locatie: US
|
Aaaaa, si inca ceva. Cat am fost fara sot ii tot aratam fetitei mele poze cu taica-sau. Cand am ajuns la el, bineinteles ca habar nu avea cine e si cand o intrebam "unde e tata?, fericita mi-l arata in poza si nu pe taica-sau in carne si oase.
Dar toate astea au trecut...
|
29.10.2002 9:10
sumisa
|
Poate ca e mai bine cateodata sa fii fara el, decat sa fie langa tine si sa nu te ajute? Eu asa cred , de fapt asa am constatat pe pielea mea.
Cand stii ca esti singura si numai pe tine te bazezi asta e. Sigur te descurci. Da cand celalalt joaca solitair in tim ce tu.......... atunci e mai nasol.
Asa ca Raphaella 9in tot rau si-un bine:D
|
29.10.2002 3:31
raphaella
Locatie: montreal, canada
|
Sumisa, sa stii ca pe deoparte ai foarte mare dreptate. Acum stau si ma gindesc ce-o sa fac cind o sa vina. Poate o sa stau toata ziua cu gura pe el  ca nu face nimic asa cum sint eu obisnuita sa le fac. Dar intr-o casnicie mai trebuie sa mai lasi si de la tine. Nu prea e genul meu, dar...sa speram ca n-o sa joace solitaire prea mult
|
29.10.2002 3:35
raphaella
Locatie: montreal, canada
|
Fetelor, sa stiti ca mutzu are foarte mare dreptate. TOATE V-ATI FI DESCURCAT. Sint convinsa. Sa stiti ca nu e asa de greu sa cresti un copil singura. Numai ca eu am avut ajutorul mamei mele si stau la ea deocamdata, deci nu platesc chirie, mincare si restul. Daca era sa locuiesc singura...lucrurile s-ar fi schimbat. Trebuia sa merg la munca si pierdeam multe din primul anisor a lui Raphaella.
Ce ne-am face fara mame?
|
29.10.2002 5:03
mumulina
Locatie: Ploiesti
|
da, cu siguranta ca lucrurile s-ar fi schimbat daca trebuia sa platesti chirie, mancare si toate celelalte. DAR CHIAR SI ATUNCI TE-AI FI DESCURCAT. CA TREBUIA SA TE DESCURCI PTR. PUIUL TAU. eu una am fost singura (chiar daca eram in RO) si a trebuit sa ma descurc cu chirie, femeie ptr copil, cresa, mancare , serviciu.. si am vazut ca eram mai puternica decat am crezut vreodata.
|
29.10.2002 6:54
dani29
Locatie: Brasov
|
Eu iti doresc sa rezisti cat poti si sa te gandesti ca o sa vina si vremuri mai bune pentru voi!!!
|
29.10.2002 7:24
raphaella
Locatie: montreal, canada
|
Merci fetelor pentru incurajari. Ce-a fost mult a trecut. Mai e putin si o sa trecem cu bine sint sigura.
|
25.12.2002 9:31
salhiuta
Locatie: stiintei no 5 ap 7 timisoara
|
MAI fetelo eu cu sotul linga mine si pot sa spun ca mi-am crescut fetita singura ,el pleca dimineata si venea seara si eu etam abia nascuta cu cezariana si ma ocupam singura si de copil si de casa si aveam si timp pt mine. M-a obisnuisem cu situatia de aia nu mai am curajul sa mai fac unul pt. ca stiu ce-am tras.
va pup
|
