Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament
ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2
17.07.2009 3:29
ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2
david_ionela2000
Prima parte
__________________________

nu stiu ce ii pot face cand incepe sa tipe sa dea din maini si din piciore se tavaleste pe jos este incredibil de nervos daca nu il las sa faca ce vrea voi ce face-ti sa ii linistiti?

17.07.2009 3:30
allamarine1979
Locatie: Baia Mare
Ionela, daca ai rasfoi cele 10 pagini scrise deja la aces subiect, ti-ai gasi raspunsul trag cu ochiul
18.07.2009 3:09
freedelia
Nu am timp sa citesc toate cele 10 pagini, dar am "rasfoit" prin ele si mi se incredibil ca majoritatea mamelor isi ignora copiii cand plang, ii "iau pe sus" sau se ascumd dandu-le impresia ca sunt "abandonati" Bine a zis domnul din supermarket (la pg 1) ca "va bateti joc de copil".

Copiii nu plang pt ca sunt posedati sau pt ca vor sa isi puna parintii cu botul pe labe. Plang pt ca nu se pot controla -- sunt depasiti de ce simt, sunt neintelesi de parinti, li se ingradesc libertatile. Uneori plang pentru ca sunt prea obositi. In acest momente, copiii au nevoie de incurajari din partea parintilor, sa se simta iubiti si in siguranta.

In primul rand, eu nu pricep de ce sa nu lasam copiii sa ia lucruri de pe raft in magazine. Sau sa se bage in noroi. Sau sa mearga in alta directie decat cea in care vrem noi sa mergem (mai ales cand iesim afara pentru ei, ca sa ii scoatem la joaca). Daca am alege numai bataliile importante sa ne "luptam" cu copiii, ar fi mult mai putina rezistenta din partea lor.

Iar cand e ceva imposibil sau periculos ce vor sa faca, daca tot ii refuzam, macat sa o facem cu dragoste, sa vada ca ii iubim si sa nu interpreteze refuzul ca pe o dovada ca ei nu inseamna nimic pentru noi.

In legatura cu exemplul de la inceputul topicului. Eu nu ma confrunt cu urlete in magazine, pentru ca ii las sa "ajute" si sa exploreze. Cateodata urla ca vor amandoi aceeasi jucarie. IN acest caz, il intreb pe cel care o are daca vrea sa o dea pt un timp. Daca zice nu, il intreb cand -- zice 10 minute. Bun. Il iau pe celalalt in brate si cu dragoste ii explic ca acum e randul lu fra-su si ca mami o sa stea cu el/ea pana ii vine randul. Mai plange, il mai pup, ii mai cant si trece.

Cand vrea sa faca ceva periculos (sa treaca strada singur, de ex) il iau repede in brate si ii spun cat de ingrijorata sunt, ce se poate intampla, il pup si il strang in brate si ii zic ca mami il iubeste si ce m-as face fara el si trece.

Probleme avem cand e timpul sa inchidem televizorul sau sa plecam de la calculator. La calculator deocamdata numai John, se joaca 2 ore de 2 ori pe saptamana, iar in vacanta cate o ora pe zi. La inceput era mare jalea cand se termina timpul alocat, dar il luam in brate, ii spuneam ca stiu ca e incantat, dar ca nu e bine pt ochii si creierul lui sa stea mai mult si ca imi pare rau, dar time is up. PLangea, un pic, eu il mangaiam si ii trecea.

Copilul, ca orice om de fapt, reactioneaza cel mai bine la dragoste nu la strictete.

18.07.2009 5:57
adana_
Locatie: Washington, o vreme
mda, exista aceasta teorie cu ignoratul. oricum, porneste de la ideea ca omul se naste fundamental rau, cumva cu o inteligenta diabolica care-l face de mic competent in manipulare.
cand de cele mai multe ori crizele sunt ultimele manifestari ale faptului ca nu a fost nici a n-a oara auzit si ca a n-a oara nevoile i-au fost ignorate.
si este tare nasol ca din cauza unei astfel de viziuni asupra omului, copilul trebuie sa se trezeasca, la asa o varsta frageda, pus in situatia ca, fix cand este mai nefericit, bratele care ar trebui sa fie intotdeauna deschise pentru el , se inchid. cat din increderea in lume si oameni se pierde la o asemenea dezamagire incredibila? cat din convingerea ca esti cineva care conteaza? de care-i poate pasa cuiva cu adevarat? ca esti de luat in serios?

freedelia, eu prefer alta abordare decat cea cu randul, desi si asta cu randul are succes. dar eu prefer cele naturale celor de succes. in general zic cuiva care vrea jucaria deliei mele ca o va primi dupa ce termina ea (si doar ea stie de cat timp are nevoie), la fel si daca delia doreste o jucarie. dar probabil depinde mult de varste. dar in general ideea asta mi se pare buna. nu zic ca a ta nu. doar ca prefer abordarea asta. pentru ca mi se pare un drept care-i foarte important de respectat sa lasi omul sa faca ce-l pasioneaza cat il pasioneaza, si nu mi se pare un motiv suficient de bun sa-l intrerupi daca fix pasiunea generaza in altii pofte pentru obiectul ei.

mi-a facut placere sa te citesc. recunosc ca am inceput cu aceasta ultima postare jenat

a, si revenind la ce am spus mai sus,stiu ca multe-s discutabile si trebuie adaptate la context, am spus doar cum privesc, de principiu, lucrurile.

18.07.2009 7:26
freedelia
Adana, pai e aceeasi abordare. De exemplu, daca John se joaca cu ceva si vine Jodie ca vrea aceeasi jucarie, il intreb pe el -- "John, vrei sa i-o dai un pic?" Daca zice nu (de cele mai multe ori) il intreb tot pe el "CAnd vrei sa i-o dai?" (adica cand termini cu ea) si el zice "Ten minutes" atunci eu o iau pe Jodie si o linistesc si ii zic ca in ten minutes o sa fie randul ei. De obicei pana trec cele 10 minute, amandoi deja se joaca cu altceva, dar asa este dezamorsat conflictul fara a obliga copilul sa faca ceva ce nu vrea.
SI pentru ca mi se par din cum scrii ca esti adepta AP, am o intrebare, de cateva zile fii-mea numai "NU" urla. Orice ii ceri, ea urla "NOOOO" Nu mai vrea sa stranga dupa ea, nu vrea sa manance, nu vrea sa se culce, nimic. Banuiesc cauza -- eu sunt gravida si mi-e foarte rau, mai mult in pat. Dar nu stiu ce metoda sa abordez ca sa a "reach" sa nu se simta nedreptatita si abandonata.

Poti sa-mi scrii PM ca cred ca suntem off topic.

18.07.2009 12:55
danniela
Locatie: Africa
Free delia, in Romania nu cred ca ai sanse sa ia copilul de pe raft ceva si supraveghetorii sa nu faca un comentariu, spun din experienta, ca am primit observatiii, desi copilul meu avea 7 ani. Cum puii mei sa te uiti la o jucarie daca nu o iei din raft si o sucesti pe toate partile? Cu tavalitul pe jos nu m-am confruntat, dar eu le-am facut "sedinta" inainte de a pleca la cumparaturi. Azi cumparam cutare si cutare, pentru asta avem bani, pentru asta nu avem. Si am facut asta de cand erau foarte mici. Nu spun ca nu au sarit calul adica sa mai vad un botic umflat sau o lacrima in coltul ochiului. Sunt copii si isi doresc si uneori uita repede de ce nu putem cumpara. Si mie mi s-a intamplat sa vina copilul cu jucaria sa o puna in cos fara sa ma intrebe si a trebuit sa ii explic de nu stiu cate ori ca nu putem face asa.
Ignoratul.... eu cred ca trebuie sa stim cand sa ignoram si cand nu, asa cum ai spus copilul nu plange degeaba, iar uneori noi ori nu mai avem rabdare sa ii intelegem, sunt n motive pentru asta, oboseala, stressul, lipsa de timp. Daca am fi noi perfecte, atunci probabil am naste si copii perfecti si nu am mai avea motive de discutie pe aici rad

18.07.2009 1:02
freedelia
Daniela, chiar abia astept sa le zica cineva copiilor sa nu puna mana. Atata le trebuie. Dar de ce sa nu puna mana??? Unde scrie ca nu e voie??/ E o varsta de la care ai voie sa pui mana si sa te holbezi la un produs???

Mai avem 5 zile pana ajungem in Romania si evident ca vom face prezenta la supermarket imediat. Si numai sa indrazneasca cineva sa spuna ceva, ca mor cu ei de gat.

Vreau sa spun ca, mai ales la magazinele de jucarii, daca au voie sa se joace cu ceva, sa o intoarca pe toate partile, isi pierd mult mai repede interesul si e mult mai putin probabil sa faca vreo criza la plecare. Noi mergem la Toys R Us frecvent, doar sa ne jucam, si cumparam asa, ceva modic. Si ii duc de cand Jodie nici nu mergea, o puneam pe jos la raionul de bebelusi si se juca cu jucariile de acolo, mergea in 4 labe de la una la alta. Si nu au plans niciodata, cel mult au mai facut botic, dar nu a durat mult. Pentru ca daca ii dai sansa sa se joace cu ceva, dispare curiozitatea care e o mare parte din dorinta pentru o jucarie.

18.07.2009 8:12
DJ
Locatie: Bucuresti
Freedelia nu e peste tot asa. Noi mereu l-am lasat pe Horia sa atinga jucariile (normal ca nu a desfacut pachete sigilate) si nu am primit comentarii. Cel putin ultima data cand am fost cu el s-a jucat cu toate cele puse special pentru a se juca copii cu ele in magazin si nu ne-a zis nimeni nimic, ba chiar s-au jucat si ei cu el. Si noi chiar nu am luat nici o jucarie atunci, doar s-a jucat cu ce era expus si ne-am uitat sa vedem ce mai au.
18.07.2009 10:26
brishtara
Locatie: Deva
Ma bucur ca v-am gasit.

Pe cuvant, nu am cum sa citesc 10 pagini. Nu am timp!

Nu ma deranjeaza ca le ia de pe raft si le intoarce pe toate partile. Dar de multe ori pune mana pe mancare nesanatoasa, sau nu neparat, dar uneori nu am bani decat sa pot cumpara ce am pe lista caci nu accepta sa le puna la loc.

Daca urla , musca, loveste, pisca( incerc sa ma indepartez caci sunt foarte impulsiva si imi vine sa o lovesc iar atunciiau o gura de aer si ma straduiesc sa ii zambesc). Dar ea continua si continua. Ma iopesc sub privirile vecinilor, a cunostiintelor, prietenilor cand face asta, caci nu se mai opreste. Parca orice as face se enerveaza mai mult. Le spune la oameni:" Taci!" si "Dami pace!" Fara ca nimeni sa-i fi facut ceva. ma privesc ca pe una care nu are control si isi lasa copilul sa faca ce vrea.

Ce pot sa fac?

19.07.2009 2:58
freedelia
Cum, Brishtara, tu???? Care esti cu baby carying si alte chestii de attachment parenting??? Ti-am citit multe dintre posturi -- cred ca treci printr-o faza mai dificile.

In primul rand, repeta-ti de multe ori inainte sa pleci de acasa ca NU CONTEAZA CE ZIC VECINII. Copilul tau conteaza mult mai mult.

In al doilea rand, cum adica nu te lasa sa pui inapoi? Ce anume nu te lasa sa pui inapoi?? CA banuiesc ca nu tin castroanele cu salata de icre sau cu masline in locuri unde ar putea fi atinse de copii. Iar altele, care sunt in hartii, cum sa nu te lasa sa pui inapoi? Eu pentru copiii mei m-as luat de gat cu ei, daca fac figuri, la o adica chem si politia.

Si daca atunci cand face crize te vede ca te stresezi, copilul se agita si mai rau. Crizele lor sunt manifestari de frustrare, pe care nu stiu si nu pot sa le controleze. Daca e ceva pe care chiar nu poate pune mana (carne de exemplu, care e nesanatoasa sa o atinga), da-i altceva (o cutie de branza topita, un iaurt, ceva cu care se poate juca. Si daca plange, in loc sa te enervezi, stai linistita, nu te gandi la vecini, ca ei nu exista, vorbeste-i copilului linistit, pup-o si sa vezi cum invata ea ca numai in unele lucruri mami zice nu, in rest, ma lasa sa explorez.

A, stai ca am recitit mesajul tau si se pare ca fetita, nu cei de la magazin nu accepta sa le puna la loc. Cat timp ai lasat-o tu pana sa ii ceri sa puna la loc. Las-o pana la casa daca e nevoie. SI acolo, cand e cu platitul, chiar daca plange, nu il cumperi si cand iesi afara te porti cu ea frumos si incerci sa ii explici si ii trece. Dar, de fapt, ea dupa o vreme se va satura de carat acel aliment dupa ea si il va pune jos ca sa exploreze altul. Cel mai important este sa fii clama si sa nu iti pese ce zice unul sau altul, lasa copilul sa exploreze si eventual pune-o sa te ajute -- "Mami, am nevoie de unt, te duci sa imi aduci un pachet?'

Cand suntem calmi si nu ne pasa cum ne judeca vecinii, toata lumea e fericita. SI mai au si vecinii subiect de barfa, altfel ce s-ar face??/

19.07.2009 8:26
brishtara
Locatie: Deva
Freedelia, si eu te citesc cu mare interes sarut Uneori ma simt insa coplesita de situatii.

Nu ma deranjeaza ca le ia si le muta, le intoarce : i le lasam pana la iesirea din magazin. daca punea mana pe un fruct, un pachet de biscuiti, un iaurt si aveam bani la mine, fara discutie ii luam. Eu stau la tara, aici nu sunt magazine ci mai bine zi bolte cu mentalitatea: you touch, you buy! Bineinteles ca joc rolul ochi peste cap ochi peste cap

Crede-ma, asta incerc sa fac si eu.

Intrebare: ce fac cand vine cu o punga de snack-suri, seminte negre, caramele plne de colorantii, cipsuri si vrea sa i le desfac? Atunci e mai mai buba! Iar daca eu reusesc sa o conving ca nu le luam acum, ca nu sunt sanatoase tra la la, ma trezezc cu un destep(a) care intervine si spune: hai doamna, da luatii o punga ca nu are nimic! No' atunci sa vedeti crize din partea Theei. Apoi ok, sunt calma, ii explic ce e de explicat, dar mai trebuie sa si ajung acasa( cu Lucas in spate sau pe un sold, cu bagajele intr-o mana) si cu Thea care nu vrea sa vina acasa.

Freedelia, per asamblu mai am foarte multe de invat. si o fac alaturi de fete blande si frumoase la suflet. Asta incluzandu-te si pe tine zambet

19.07.2009 8:50
ICEMOON
Brishtara si la noi se lasa cu scandal mersul la cumparaturi, si nu pt ca vroia sa umple cosul cu n-spe chestii ci pt ca vroia sa le desfaca. O vreme ne faceam programul incat sa facem cumparaturi cat era el la nursary, in caz de urgenta mergea man cu listuta singur, dar am zis ca nu o putem tine asa la infinit. Asa ca s-a nimerit sa trebuiasca sa ies sa fac cumparaturile la supermarket doar eu si K.( avea cred atunci cu cateva luni mai putin decat fetita ta). Ne-am pregatit lectia de acasa: mergem, trebuie sa luam asta si asta, tu trebuie sa stai in trolei sa doar esti baiat cuminte si daca o asculti pe mama cand terminam iti cumpara mama chestia X sau mergem la leagane etc. etc. Pe drum pana la magazin am mai repetat povestea. A avut ceva tentative trecand pe langa unele chestii- cum zici si tu chipsuri si pachete si alte porcarii- dar ii aminteam povestea si ne-am descurcat.
Acum de fiecare data cand trebuie sa mergem ma intreaba: daca am rabdare pana termin ce-mi iei?
Nu stiu daca e cea mai buna solutie, ce-i cumpar sunt mereu chestii pe care stiu ca le place si care oricum sunt pe lista de cumparaturi: barete de cereale, iaurt etc.


A fost o vreme cand era mai mic si nu vroia sa stea in carucior, nu vroia sa mearga de manuta si nici nu era varsta la care sa poti trata cu el: ieseam in fata casei si de nu vroia de mana sau in carucior dupa ce ii explicam ca altfel nu mergem si el o tinea pe a lui ne intorceam in casa. Dupa 2 tentative se urca singur in carucior.

Repet! nu or fi cele mai bune solutii, dar la noi au functionat din primele incercari fara sa-l fortez si astfel reusim sa fim amandoi multumiti. Nu stiu daca ar avea acelasi rezultat la alti copii pt ca fiecare reactioneaza intr-un alt mod.

Bafta multa!

19.07.2009 8:58
Teodora29
Locatie: France
brish, cind musca/zgiriie/pisca etc, eu una ii semnalez imediat ca ma doare, ca un asemenea act face rau
fara zimbetul de rigoare, caci pe mine un asemenea act nu ma face sa zimbesc, nici macar fortat
fara sa intorc cu aceeasi moneda (ah, am auzit de aberatii gen "daca te musca, il musti, si uite-asa il lecuiesti" exclamatie )
incercind sa ramin calma, da, dar si autentica, sa inteleaga ca in mesajul meu nu-i nici o contradictie, orice act agresiv face rau
si eu vad in aceste acte si o cautare de contact fizic din partea lor...

cit despre magazine, imi inchipui cam in ce situatie trebuie sa fii uneori trist (la ultima vizita in ro m-a luat o vinzatoare tare ca am pus cosul pe jos, cit voiam sa citesc eticheta surprins , bon, asta la fel, in micul magazinas ce se vrea supermarcket dintr-un orasel de provincie)
dar mai stiu ca am avut (si o sa mai avem cred foarte fericit )
si noi situatii dure uneori pe la cumparaturi
aceeasi poveste, ii cer ajutorul, el se apuca uneori sa rastoarne ce-i vine in caddy foarte fericit adica o gramada de lucruri inutile, pentru care efectiv isi pierde adesea interesul pina la casa de platit
cu desfacutul...la noi a fost clar de la inceput, e "nu" clar si hotarit: pina nu platim, nu desfacem nimic
ei, si cu toata forta caracterului sau, Elouan a inteles ca poate pastra punga de bomboane in mina, dar ca de desfacut o desfacem abia poate in masina, daca nu acasa
sau uneori tentam compromisuri: esti sigur ca vrei asta? bon, daca pina la casa vede altceva , tirguim: iti cumpar doar una din doua, tu alegi (dar incerc sa nu ii propun eu un obiect "de schimb", ci sa il las pe el sa il gaseasca)
daca vrea o a nu stiu cita masina identica cu aceea de a acasa, e clar "nu", ii explicam, ii vorbim despre ce are acasa, ii amintim cum s-a jucat frumos taman zilele trecute cu ea si...trecem mai departe
prin magazinele de jucarii, asa cum spunea freedelia, adeseori e excelent: se joaca, le atinge, le manipuleaza (ah, mai dificil cu Elouan uneori caci lui i-ar place mult sa demonteze), isi epuizeaza dorinta in aceste maniulari, are timp sa isi verifice interesul pentru o jucarie sau alta si uneori plecam cu miinile goale efectiv
si tocmai din perspectiva asta, alegem doar anume momente in care mergem in magazine de jucarii: cind nu sintem grabiti, cind el e bine odihnit, o luam ca pe o ...limbare, iesire dedicata lui
iar la cumparaturi...incercam sa gasim la fel, acel moment de calm, in care sintem destul de bine cu totii si nu sintem presati de timp

22.07.2009 12:26
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
@brishtara

Cred ca suntem intr-o situatie oarecum asemanatoare.
Despre mine nu as fi spus ca sunt impulsiva (pana sa am copilul), dar m-am trezit de nenumarate ori in situatia in care l-as fi pocnit pe pitic si chestia asta mi-ar fi dat o mare satisfactie, fara nici o gluma.
Am descoperit o metoda de a ma ajuta sa trec peste perioadele mai grele. Poate o sa-ti dea si tie ceva idei.

In primul rand sunt zile si zile. Sau luni si luni. Uneori e cel mai vesel si zambaret copil din lume, alteori urla absolut din orice. Si daca-i cade lopatica din mana incepe sa urle.
Eu cred ca toate astea nu au legatura cu mine. Il dor dintii, e cald, ii este somn etc. Dar nu are nici o legatura cu mine, nu incearca sa-mi faca mie in ciuda si nici nu incearca sa ma santajeze. Pur si simplu se intampla.

Ce fac daca ma loveste. In primul rand ma feresc. Si ii si spun de ce ma feresc. "Nu vreau sa dai in mine. Imi faci buba, ma doare si nu-mi place. Eu nu dau in nimeni, tati nu da in nimeni, noi vrem sa fii ca noi. Noi nu dam in nimeni."
Daca totusi nu m-am ferit la timp urmeaza un "Auuu!" (demonstrativ) si apoi ii spun ca trebuie sa vina sa ne iubim pentru ca mi-a facut buba si ma doare si doar daca ne iubim imi trece.
Nu a mers din prima zi. Dar acum o criza de nervi tine cam 10 secunde, iar cele mai rele aproape un minut. Si sunt din ce in ce mai rare.
Eu cred ca e foarte important sa nu zambesti cand copilul face o boacana numai pentru ca esti in public.
Ultima data cand a facut o chestie majora a fost cam asa:
In parc a gasit o masinuta a unui copil si s-a suit in ea si a inceput sa mearga. Am cerut voie de la taticul baietelului cu masinuta si taticul a zis da. De unde sa stie saracul om ce urmeaza?
Si cam in 2 minute s-a plictisit de mers si a inceput sa faca miscari bruste cu volanul. Astea sunt din plastic rezistent, nu-mi era ca o strica, dar ma gandeam cum m-as fi simtit eu daca alt copil i-ar fi luat alui meu jucaria si ar fi inceput sa o bruscheze in halul ala.
Mi-a luat o ora intreaga de stat langa el in soare ca sa-l conving sa lase masinuta in pace. Are una identica acasa si cu a lui nu face asa niciodata prostit
Si in timpul asta un nene in varsta ii tot spunea: "Vai, ce baiat rau esti. O sa rada toti copiii de tine. Uite, eu rad de tine. Da-te jos de pe masina." Pana in momentul in care i-am spus, nu foarte cu frumosul, cam asa "Nu v-am intrebat de vorba si n-am nevoie de sfaturi." Si n-a mai comentat mai departe ca daca ar mai fi zis ceva cred ca-mi faceam damblaua si-mi descarcam nervii pe el.

Cand are perioade foarte grele sau cand am eu perioade foarte grele si sunt obosita si nu mai am rabdare chem pe cineva sa stea cu el cateva zile. De obicei pe bunici. Programul e simplu: bunica vine dimineata si il scoate in parc 2 ore. Apoi vine cu el acasa si ea pleaca in treaba ei. Si mai vine seara si face acelasi lucru.
Asta inseamna 4 ore in care eu am liber + 2 ore somnul de pranz = 6 ore in care stau.
Ma uit la TV, citesc, imi fac unghiile, imi pun o masca pe fata etc Nu mancare, nu vase, nu rufe, nu aspirator. Intelegi tu.
Si fac asta cateva zile. Cate zile am nevoie ca sa-mi revin. Dupa care le dau din nou liber bunicilor scot limba

Daca acum m-as mai trezi cu inca un copil mic sunt convinsa ca mi-ar fi tare greu, dar cred ca as face la fel in continuare.
Incearca si tu sa faci rost de un pic de pauza.
Baietelul e destul de mare acum. Daca ai avea o bunica sau o vecina in care se poate avea incredere, poate ar trebui sa-l lasi cate o ora - doua cu altcineva si sa stai un pic doar cu fata. Va duceti numai voi doua la cumparaturi, eventual va duceti voi doua si cumparati numai ceva pentru pitica si nimic altceva.
Sau faceti impreuna un desen sau ceva de genul asta.

Dupa care rotesti - vine randul baietelului sa stea numai el cu tine si fata cu bunica.

Dupa care amandoi cu bunica (sau bunicile) si tu singura, ca si mami trebuie sa faca ceva bun pentru ea.

23.07.2009 8:56
ICEMOON
Tare bine trebuie sa fie sa ai cine te substitui macar 2h cand simti ca te lasa puterile trist , doar ca nu toata lumea are parte de un astfel de avantaj.
Personal pana sa mearga K la nursary nu a stat fara mine decat intr-o zi cand eram in tara si a ramas cu mama cca 3h cat am fost la dentist, in rest 24/7 amandoi. Ba mai e si sotul care lucreaza 16h pe zi si sunt sigura ca nu doar eu am avut si am parte de asa ceva.

Brishtara cum mai e la voi? citind raspunsul dat de Flish cred ca are mare dreptate: daca ai putea sa petreci ceva timp doar cu fetita s-ar putea sa fie de mare folos, poate o afecteaza si faptul ca il vede pe fratiorul ei petrecend atat de mult timp la tine in brate.

23.07.2009 9:42
freedelia
Cred ca e foarte greu sa fii cu copilul 24/7 si mi-e greu sa imi inchipui chiar sa nu existe o solutie. Macar tatal, oricat de obosit ar fi, cand vine, trebuie sa incerce sa ii dea mamei o pauza. Tatal trebuie sa fie la fel de implicat in relatia cu copilul ca si mama si daca de la bun inceput anumite responsibilitati sunt ale lui, copilul se invata, asa este rutina lui, de exemplu tati imi face baie, tati imi da micul dejun, tati ma culca seara, etc. Acum 16 ore pe zi, e o gramada de munca si eu una cred ca as obiecta daca sotul meu ar lua asa un job. Poate pentru o perioada scurta, dar in nici un caz pe timp nelimitat. Unde mai avem timpul nostru ca familie cand tatal vine acasa poate dupa ce copilul s-a culcat, se spala, mananca si se culca? Si dupa 6 ore se scoala, se imbraca, mananca si pleaca? Mi se pare greu si cred ca afecteaza relatiile de familie si nu as fi de acord si cred ca nici sotul meu nu ar considera sa accepte asa un job.

Cat despre timpul one one one cu copilul, daca ai diferenta de 1.5 pana la 2.5 ani exista o perioada critica foarte greu de depasit, in general cand copilul mic are un an jumate. Atunci el nu mai doarme decat o data pe zi si in cele mai multe cazuri, copilul mare mai doarme si el inca si e greu de gasit timp doar cu cel mare, mai ales daca tatal sau o alta persoana apropiata copiilor nu se poate implica sa il scoata pe cel mic la joaca sau sa ii faca baie sau cvea placut, cat timp mama poate avea timp liber pentru copilul cel mare.

Am trecut si noi prin asta si am ajuns la concluzia ca singura solutie era sa il tin pe John acasa de la gradi 2 zile pe saptamana si sa nu il culc (se culca mai tarziu seara) si sa ma joc numai cu el cat timp dormea Jodie. A trecut periada, acum, a 3 ani si 5 ani, fiecare are activitati pe care vor sa le faca singuri si, cum am mai spus, noi avem ajutor, o femeie care pana acum un an locuia la noi in casa, deci era aici mereu, parintii mei care petrec cel putin 2 zile pe saptamana la noi, asa ca la noi a fost usor. Dar a existat acea perioada cand simteam ca nu petrec destul timp cu John.

Eu una nu cred in metoda pedepsirii copilului. Si nici in metoda "cumpararii" comportamentului frumos cu promisiuni. Asta nu inseamna ca nu fac asta niciodata. Dar imi pare rau cand fac. Nu zic ca nu functioneaza, zic doar ca nu mi se pare sanatos ca un copil sa faca ceva impotriva vointei lui, fara sa fie convins, doar pentru ca vrea la leagane sau vreo o jucarie. Repet, mult prea des nu am timp sau rabdare sa aplic principiile in care cred, si promit si eu una sau alta si intr-adevar functioneaza. Dar nu cred ca are un efect pozitiv asupra copilului.

In rest, rabdare si mai multa nesimtire si nepasare fata de ce zic vecinii sau cei de la magazine. Imi zice sa il cumpar si nu vreau, ce poa sa faca? Sa cheme politia sa vedem cine are dreptate.

23.07.2009 10:06
ICEMOON
Nu am inteles prea bine treaba asta cu "cumpararea" comportamentului confuz de ce o vezi ca pe ceva ce face impotriva vointei lui? crede-ma la un copil ca si K daca nu ar vrea sa faca ceva i-as putea promite/cumpara un magazin intreg: raspunsul ar fi clar si raspicat: NU!
Eu o vad mai degraba ca pe o negociere care uneori da alteori nu da rezultat.

23.07.2009 3:03
danniela
Locatie: Africa
Nu toata lumea are serviciu perfect, si nu toate serviciile sunt ideale, 8 ore si apoi ai timp de famile, copii. Sunt unii parinti care sunt fortati de imprejurari nu ca nu si-ar dori sa isi petreaca timpul cu familia.
23.03.2010 10:53
tudormihaela
la mine merge leganatul :)
22.06.2010 1:04
e-alice
Locatie: ploiesti
am si eu o intrebare. Pustiul meu nu e inca de crize, adik mai avem pana la frustrarile, isteriile inerente varstei zambet . Intrebarea mea e: comportamentul lui de la 2-3 ani, are legatura cu felul in care era la cateva luni? Respectiv, ati avut un copilas foarte cuminte, la san, la culcare, la baita, la masa, care s-a transformat intr-un dracusor si invers? Al meu e foarte agitat in general. La san se zbate, in brate se zbate, la culcare plange.....foarte foarte foarte mult. Cand e bucuros ma loveste in continuu cu mainile, cand e curios incearca sa-mi scoata ochii rad rad , nu radeti, ca nu glumesc. Deci, sa ma astept sa se lase cu din astea grele pe viitor? Poate e stupida intrebarea dar nu pot sa nu ma gandesc ca fiind astfel fara stare acum, o sa-i supravietuiesc peste un an? zambet
22.06.2010 1:17
furnicutza26
Locatie: Norvegia
fimiu a facut si face de alea grele, si nu a fost un bebelus comod ca sa zic asa foarte fericit ...
io zic sa iti cumperi niste doape pt urechi.... sau un ipod cu casti.... eventual o casca de protectie... si atuncea poti sa il tii in brate si sa te relaxezi in timpul orelor de urlete... io asa o sa fac la urmatoru'. foarte fericit

22.06.2010 1:20
e-alice
Locatie: ploiesti
rad casca de protectie!! super idee, buna de pe acum, unde mai pui ca asa am sanse sa imi mai salvez ultimele fire de par care mi le-a mai lasat nesmulse... rad
----------
citat:
io asa o sa fac la urmatoru'
----------


io am zis ca nu mai fac urmatorul... foarte fericit , tocmai din cauza ca prea am fost abuzata de asta micu scot limba rad

22.06.2010 1:21
e-alice
Locatie: ploiesti
auzi mai furnicutza, off topic, tu de ce nu te numesti bufnicutza? rad sarut
22.06.2010 1:25
furnicutza26
Locatie: Norvegia
ei, si io am zis asa timp de 3 ani jumate, si pan la urma tot am facut... te mai razgandesti cu timpu'....

chiar discutam de curand cu legalu' ca poate de data asta iese unu cuminte ...si care sa doarma noaptea....vise, de.

ei, am facut demult contul de parinti si nu prea am avut inspiratie la nick.... si acu nu ma lasa sa il mai schimb rad

22.06.2010 1:50
Teodora29
Locatie: France
e-alice, Elouan a fost bebelusul adorabil, care dormea bine, minca bine, suridea mult, era permanent ziua treaz si activ
in acelasi timp, crescind, primele contacte cu frustrarile au fost neiertatoare, o personalitate puternica, nu cumva sa ii incalci spatiul lui, dreptul lui, sa nu ii calci in picioare dorintele si visele
de unde furii, manifestari puternice
si asa a ramas, adorabil cind e satisfacut
dar si isteric cind nu e satisfacut, furia se manifesta zgomotos, ne stie strada cind incepe sa tipe, sa se rostogoleasca, incearca sa ma loveasca (doar pe mine, pe V niciodata)
odata intrat in starea asta, ii e greu sa iasa, si cind iese, sintem cu totii epuizati, el izbucneste in plins si redevine bebelus, pe umarul meu, in bratele mele
puternic, perseverent, cu o vointa de neclintit
chiar daca ajungem la compromisuri uneori, la intelegeri (accesibile de cind stapineste binisor nivelul verbal) si asta ne ajuta sa evitam parte din "crize"

nu stiu ce legatura au primele luni de viata cu ce se intimpla acum
sau au una foarte mare
Elouan e consecvent cu sine
si poarta in el si bebelusul curios de o luna, si pe cel disperat de sase luni cind pentru prima data a simtit dorul, si pe cel extaziat de propriile puteri de zece luni, si copilasul de doi ani, plingind in tacere samd

cum o sa supravietuiesti peste un an, doi? doar cind timpul acela va veni vei sti
ce sens are sa iti faci scenarii, un copil nu-i ceva previzibil si neschimbat, imuabil, fix, ci o existenta in plina miscare, in plina schimbare

22.06.2010 1:57
furnicutza26
Locatie: Norvegia
Subscriu la ce zice Teo...
intr-adevar, e ceva mai usor de cand se poate exprima verbal... la noi fiindc vorba si de multe limbi vorbite in casa, el inca nu vorbeste f bine, asa ca inca mai avem crize si frustrari... dar se raresc vazand cu ochii.
incapatanarea insa nu trece nici cu varsta, nici cu vorbitul, deci cu asta va trebui sa ne impacam pana s-o insura... ca dupa aia o sa se impace nevasta foarte fericit

22.06.2010 2:14
danniela
Locatie: Africa
Eu zic ca un copil energic ramane un copil energic, oricat te-ai stradui tu sa fie "cuminte". Am pus in ghilimele ca nu toata lumea intelege acelasi lucru. Poate isi mai schimba din comportament o data cu cresterea, isi consuma energia intr-un fel care tie ti-ar place, ex se joaca frumos rad cu jucariile si nu cu oalele si polonicele tale din bucatarie spargandu-ti timpanele. Ha, uite pentru ce iti trebuia casca, vezi? rad rad
No, acum fiecare cu parerea lui!

22.06.2010 2:39
mihiab
e-alice ce-mi place ca-ti faci planuri rad rad rad , supravietuiesti cu siguranta.
Ai mei cat au fost bebelusi au fost la extreme : baiatul cu colici si plansete cu orele (cu sau fara lacrimi) fara alinare ,iar fata prostit parca nu stia sa planga (somn si papa) la inceput imi era frica ca-i bolnava jenat . La 2 ani ,daca stau sa-mi amintesc , comportamentul e aproape identic ............o idee parca comunic mai usor cu ea.

22.06.2010 4:22
e-alice
Locatie: ploiesti
foarte fericit aveti dreptate cand psuneti ca ma gandesc prea departe, dar, nah, citesc si eu despre problemele cu care ma voi confrunta cu siguranta, intr-o masura mai mica sau mai mare zambet
----------
citat:
Teodora29
ce sens are sa iti faci scenarii, un copil nu-i ceva previzibil si neschimbat, imuabil, fix, ci o existenta in plina miscare, in plina schimbare
----------

sigur ca asa e, si daca va fii la fel de zvapaiat cum e acum, nu e copilul meu? normal ca am sa-l iubesc. Vroiam doar sa stiu ce model de casca sa comand rad
cel mai frica si mai frica e sa nu-mi pierd cumpatul si sa dau in el. Nu-mi doresc asta sub nici o forma sa se intample nici o data, nici macar o data. Si la cat ma stiu de rabdatoare..... ochi peste cap

22.06.2010 4:26
e-alice
Locatie: ploiesti
a propos de vise, am sa incerc sa ii spun cat se poate de rar NU, asta ca sa invete ca in viata se poate orice, nu exista Nu cand vrei ceva cu adevarat. Insa aici evident ca se naste problema : cum invata el sa nu faca anumite lucruri: gen tranteala, urlate, lovite...etc Aici cred eu ca e marea arta.... socat Sa nu ii reprimi personalitatea, sa-i inabusi dorintele, dar nici sa ajungi sa nu te intelegi cu el trist
22.06.2010 4:30
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
mihiab
Ai mei cat au fost bebelusi au fost la extreme : baiatul cu colici si plansete cu orele (cu sau fara lacrimi) fara alinare ,iar fata parca nu stia sa planga (somn si papa) la inceput imi era frica ca-i bolnava . La 2 ani ,daca stau sa-mi amintesc , comportamentul e aproape identic ............o idee parca comunic mai usor cu ea.
----------


cica asa am fost si eu cu fratele meu. Eu fiind aia a naibii. scot limba

25.06.2010 1:00
nemora
Locatie: Bucuresti
e-alice, si mie cea mare (pe numele ei de scena "Turbo") mi-a dat exact aceeasi senzatie de "abuz": si acuma, "mami a mea" este o mare...obesie rad
aia mica avrut pesemne tare sa se nasca. noroc ca s-a intamplat ca altfel nu stiu daca mai faceam.

25.06.2010 2:03
maya_maya
Am citit si eu cateva din postarile voastre, recunosc nu pe toate.
Eu am o fetita de 1.3 ani si e foarte hotarata cand vrea ceva si nu se da batuta pana nu ii dau acel ceva. La noi a inceput acea perioada de explorare "aeriana" foarte fericit , si cand spun asta ma refer la faptul ca se catara peste tot, iar daca o iau de acolo, pt ca altfel nu poate riposta se zvarcoleste in brate si se tranteste in fund pe dusumea, si la fel face cand venim de afara in in casa sau cand o iau de la telefonul fix. Incerc de fiecare data sa-i explic de ce nu are voie acolo; ca nici mama nu sta cu fundu pe noptiera si ca o sa cada si o sa faca buba dar...
Acum as vrea sa va intreb pe voi: Asa incep crizele? Ce as putea sa fac?

Sotul meu zice ca prea o las sa faca ce vrea si ca mai tarziu o sa mi se urce in cap!!!
Dar cateodata nu ma mai simt in stare sa zic nici "nu e voie acolo" sau "da-te jos de acolo", si asta pentru ca tot timpul e pe undeva pe sus.

25.06.2010 3:28
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
Nu este obligatoriu sa inceapa crizele vreodata, adica nu e obligatoriu ca de la o anumita varsta incolo copilul sa-si manifeste sentimentele de frustrare sau manie sub forma de crize de nervi.

Primul lucru pe care trebuie sa-l analizezi este programul zilnic al copilului.
Al meu face crize de nervi daca ii este foame sau somn. Are un program foarte clar, nu e ceva strict legat de ora, e mai degraba un anume ritm al zilei din care daca vreau sa-l scot e pe riscul meu.
Orice copil trebuie urmarit sa aiba mancare si posibilitatea sa se odihneasca de cate ori pe zi e nevoie.
La 1 an si 3 luni el inca dormea de 2 ori ziua, chiar daca nu parea deloc obosit.
Dar daca sarea un somn devenea dintr-o data hiperactiv - parca era o minge care sarea incontinuu si nu se mai putea opri. Dupa care urma obligatoriu si criza de nervi daca nu apucam sa-l culc.

Al doilea lucru important este nivelul de activitate de care are nevoie.
Ben nu a fost niciodata un super sportiv care sa vrea multa miscare, dar daca nu ii asigur conditii sa-si satisfaca nevoia de miscare fizica se suie direct in capul meu. La fel si in ceea ce priveste nevoia de stimulare mentala.

Si al treilea motiv pentru crize este supraexpunerea la un mediu strain si stresant - cum ar fi statul prea mult in magazin, vizitele prea lungi si primite si facute etc
Si in general orice schimbare mai mare in viata lor va duce la agitatie si eventual crize.

Ai sa vezi ca daca elimini toate aceste motive care nu tin de interiorul copilului, ci mai degraba de management, nu prea mai ramai cu multe chestii pe care sa le numesti crize de nervi.
Usor de zis, greu de facut.
Oricum mie mi-a fost mult mai usor sa ma descurc cu el in momentul in care am acceptat ca este 100% treaba mea sa fac in asa fel incat sa satisfac nevoile noastre ale tuturor in acelasi timp. Atat timp cat ma gandeam ca el are un anume program si eu am altul si inca tati are altul situatia a fost foarte complicata si tindea mereu sa scape de sub control.

25.06.2010 3:47
ana_348
Locatie: Bucuresti
flish, interesant ce spui.
La noi abia acum au inceput crizele, si chiar m-ar ajuta ceva sfaturi sau discutii pe tema asta.
Programul zilnic nu s-a schimbat, insa a aparut un membru nou in familie (schimbare majora oricum a-i lua-o) si...gradinita program lung (de la gradinita program scurt). Ambele schimbari si le-a dorit si ea foarte mult, si surioara, si sa doarma la gradi dar fireste ca probabil nu e exact cum se astepta. Comportamentul ei de acum nu pare sa aiba legatura cu cele doua schimbari, dar sigur e corelat.
Efectiv face crize de nervi de la o data pe saptamana la de 2-3 ori pe zi, urla la mine, la oameni, urla cand vorbesti cu ea ca sa nu auda. Dar urla urat. Se potoleste daca n-o bagi in seama cateva minute, isi cere chiar scuze, motiveaza ca e obosita sau altceva.
Motivele sunt...din-ala de n-am cum sa le elimin - ea vrea un joc, copiii din parc vor alt joc, nu am ceva dulce sa ii dau in acel moment, nu vreau sa ii cumpar o jucarie, a ras cineva de ea...etc trist
Uneori simt si eu ca ajung la capatul rabdarii, desi sunt un om mult prea calm de felul meu.

25.06.2010 4:45
maya_maya
Flish intr-adevar e foarte interesant ceea ce spui tu si pe de o parte adevarat, dar eu ii stiu programul asa... orientativ, adica nu are un program strict de masa sau de somn dar daca ii e foame , se mai intampla sa i se faca foame mai repede, imi spune asa cum poate ea
( merge la usa de la bucatarie si tipa foarte fericit ), iar cu dormitul la fel o vad cand ii e somn si nu prea ma risc nici eu sa o scot din ritmul ei zilnic (adica nici dimineata nu o trezesc, daca vreau sa plec undeva si nu s-a trezit astept trag cu ochiul altfel risc sa fie maraita toata ziua).
In ceea ce priveste nivelul de activitate s-ar putea sa ai dreptate pt ca vad cateodata ca face unele lucruri doar pt a-mi atrage atentia si asta cred ca mie mi se datoreaza pt ca in mare parte a zile ma joc cu ea si cred ca atunci cand am treaba se simte neglijata. Singura nu prea se joaca, doar daca ma joc eu cu ea daca nu arunca si cuburi si tot si vine dupa mine. Deci ai dreptate si o fi avand si fi-mea dreptate foarte fericit , dar asta e, mai am si eu treaba.
Referitor la crize nu pot sa spun ca se tranteste pe jos, dar daca nu-i convine pur si simplu isi da drumul jos si plange, si intotdeauna a fost , hai sa nu spun hiperactiva, dar foarte activa.

25.06.2010 5:00
e-alice
Locatie: ploiesti
si mie mi-a placut postul tau Flish, mai ales ca nu-mi place orarul, schema de la ora cutare masa, la ora cutare somn, nici nu am cu cine sa fac asa ceva zambet , nici pt. mine si cu atat mai putin pt. el. Insa ai perfecta dreptate ca nu poti sa nu te intereseze de aproape nevoile puiului, cu pretextul ca ai viata ta, restul, adik copilul, cum o putea dupa tine, si in acelasi timp sa ai pretentia sa ai un copil cuminte, fara nervi. Foarte faine informatiile trag cu ochiul
eu sunt atat de fericita ca puiul meu incepe incet incet sa " imi dea drumul la fusta" Daca acum eu eram obiectul vizat de pocnit, pleznit, tras de par, plans la maxim in urechi, acum, o data cu ridicatul in picioare....s-au schimbat lucrurile. zambet Nu ca n-as face in continuare pishu in urlete, asta pt. ca dispera daca nu ma vede( in ciuda jocurilor de-a cucu bau scot limba )
dar ieri, ieri a iesit singur din sufragerie in patru labe, s-a dus puiul meu pe hol, singur singurel, nici prin cap nu mi-a trecut sa ma uit sa vad unde merge, eram pur si simplu uluita ca m-a lasat singura, el pe mine, in premiera rad rad
nemora, turbo?! rad Sa-ti traiasca!

20.07.2010 12:36
Intrebare
augusta60
Locatie: Caras-Severin
Ma bucur ca vam gasit,poate reusesc si eu sa aflu ce ma intereseaza.Sunt o bunica a unui copil de 3 ani,care este nascut in italia prin cezariana si la nastere a avut nota 1 la 5 m si la 8m a avut nota 5,totul a fost bine pana in noiembrie anul trecut ,cand a inceput calvarul.Se scula noaptea ,statea cu ochii deschisi ,ficsati pe un punct si se juca cu manutele cum fac bebelusi si de o-data incepea sa planga ,urle si tot asa facea pana dimineata.In februarie anul acesta am fost la Timisoara la neurologie internat i sa facv toate analizele si ni sa spus ca ar avea epilepsie,la iesirea de la spital ne-am dus la un dr.particular iar i sa facut analize si am facut si RMN unde a iesit ca ar avea ,posibil leziune partea stanga, de cand am inceput trt.i sa schimbat de 4, ori nici unul nu ia facut bine ,din contra ,era un copil vorbaret,prindea foarte repef tot. Nu mai stim ce sa facem ?,ne-am hotarat sa mergem la Szeged in Ungaria ,dar asta e problema ,nu stim care sunt procedurile ? Va rog din suflet ajutati-ma,cu nr.tel sau cu ce altceva,va multumesc
20.07.2010 10:27
Carmella
Augusta, in prezent care ii mai sint problemele, ce va ingrijoreaza? Face crize de epilepsie, ce anume se asteapta de la tratament de i se tot schimba? Ce e diferit la el fata de ceilalti copii de aceeasi virsta?
21.07.2010 10:29
augusta60
Locatie: Caras-Severin
Buna ziua, Carmella,ce ma îngrijoreaza ?faptul ca cu toate aceste med.nu i-au facut bine,tot se scoala noaptea ,se joaca cu mainele,plange ,nu se mai joaca cu copiii,nu mai vorbeste cum vorbea înainte,a devenit foarte plangaret,nu mai mananca.Crize de epilepsie nu a facut nici o-data.Nu mai vreau ca sa fie un cobalt.L-am întrebat pe dr.daca ar putea sa aiba autism,a spus ,ca si el sa gandit la asta dar rez.de la RMN îl face sa nu creada. Din cauza asta dorim sa mergem mai departe. Astept rarpuns,cu drag Augusta.
21.07.2010 11:55
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
Augusta ar trebui sa scrii la capitolul Sanatate sau la capitolul Medici Specialisti din Maternitati - Spitale.
Subiectul asta este despre copii sanatosi care fac crize de nervi din motive simple si obisnuite - le e foame, sete, sunt obositi etc

21.07.2010 1:02
Rugaminte
augusta60
Locatie: Caras-Severin
Da ai dreptate,dar pe mine ma intereseaza cum pot sa ajung la Szeged,sper ca cine -va ma va putea ajuta,multumesc.
09.08.2010 1:58
diana00
Eu de obicei il las singur, sa se calmeze.
24.08.2010 3:08
elaga
Eu nu cedez nici in ruptul capului, indiferent cate figuri face.Ii vorbesc si ii spun ca ii inteleg supararea dar din pacate nu se poate nimic in aceasta privinta. Incerc sa fiu blanda si intelegatoare dar ferma. Totodata incerc sa-i gasesc alt obiect de interes. Nu ma intereseaza ce zic cei din parc, din magazin sau oriunde m-as afla. Dupa cateva scene a inteles ca n-are sanse si nu mai face figuri, chiar daca se supara il tine foarte putin.
http://mamasiiubita.blogspot.com/

07.01.2011 1:35
gimiloasa
Locatie: Bucuresti
Buna
Din pacate am ajuns sa caut raspunsuri si la sub asta desi nu as fi crezut sa am asa probleme .
Alice , Bogdan a fost un copil fff cuminte , pana la 4 luni cand a inceput sa se intoarca pe burta si invers, pana atunci nici nu am stiut ca am bebe in casa . Dormea toata noaptea , nu avea colici , a fost super. Probleme au aparut de cand a inceput sa mearga in picioare insa le-am gasit noi rezolvarea intr-un fel dar acum le intrece pe toate ptr. ca ne bate .
Da , ne bate si asta din orice lucru care nu-i convine sau ai convine . De ex . azi stateam cu el si costruia cu cubulete , a facut un turn . Cand a terminat l-a luat si mi-a dat cu el in cap .Am zis ''au , ma doare , pupa pe mama sa treaca '' . A venit , m-a pupat apoi s-a dus si a luat o carte si a venit sa-mi dea si cu ea in cap dar acum zicea inaintea mea '' au '' . Defapt el zicea ''au '' ca sa -mi dea cu cartea in cap si sa zic si eu. Vedea lucrul asta ca pe o joaca desi nu ne jucam niciodata asa si nu radem la prostiile pe care le face sau cand ne loveste Sper ca ati inteles explicatia .Pb e ca ne jucam frumos si dintr-o dat ia ceva cu care ne jucam si da in noi . Cu cat ai spun ca nu e bine cu atat face mai rau , doar daca ma fac ca plang inceteaza dar atunci plange si el si nu e chiar ok . Tot azi mai pe seara ne uitam impreuna la filmulete cu el , suna ta-su la tel .,vorbim cu el cu si cand termin cere tel . Statea cu el in mana si se uita la calc si deodata imi da un tel in ochi de am vazut negru . In momentul ala imi venea sa-i dau una sa-l lipesc de fotoliu , dar l-am lasat singur in camera si m-am dus la baie .M -am intors repede ca mi-am dat seama ca s-ar putea sa gasesc laptopul fara taste .
Nu stiu cum sa ma port sa nu mai faca asa , l-am mai luat de urechi cateodata ca drept pedeapsa dar nu a mers ca facea o prostie ( de ex. lua o cratita din dulap si datea cu ea pe gresie) apoi astepta reactia mea. Daca vedea ca-l ignor venea la mine si imi lua mana si o punea la el pe ureche adica sa-l iau de urechi sau se lua singur si radea .Am renuntat la asta si am luat-o cu explicatul dar vb singura . Nu intelege sau nu vrea sa inteleaga nimic . Am iceput sa-mi pierd rabdarea destul de repede , chiar nu stiu cum sa ma port sa nu mai loveasca in noi sau macar sa realizeze ca nu e bine ce face .

07.01.2011 8:54
e-alice
Locatie: ploiesti
Gimi, treci prin niste timpuri grele, ce sa zic, nu cred ca nu exista mama care sa nu te inteleaga ce frustrata poti deveni in astfel de situatii, insa nu cred ca o sa te mire daca te voi sfatui sa nu-l mai pedepsesti luandu-l de urechi trist Obiceiul lui de a va lovi o sa se duca in scurta vreme, insa umilinta si sentimentele negative pe care i le imprimi tu nu vor pleca niciodata. In plus ma pun in situatia ta, daca l-as trage acum de urechi, nu-i asa ca mi-ar scapa si o palma mai tarziu cand va face altele? Si atunci ce sa faci, ca asta ar fi problema. Pai, trage aer in piept si spune-i a milioana oara ca iti face rau. Nu te preface, nu-i induce sentimente de vinovatie facandu-te ca plangi. El fie isi va da seama de asta, fie se va speria, cum ziceai ca a si facut-o. Daca te doare cand te loveste, e ok sa tipi, sa-i spui. Si eu i-am suierat printre dinti de mai multe ori ca simt ca moooor cand imi smulge parul, sau cand ma loveste cu pumnul peste sani. Si crede-ma ca a functionat. Cateva zile n-a mai facut-o rad Apoi cand repeta ii explic din nou. N-o sa tina o vesnicie chestia asta, fii constienta de asta si reprima-ti dorinta de a-l pedepsi corporal.
Te pup si iti urez sa treaca repede perioada trag cu ochiul

07.01.2011 8:34
gimiloasa
Locatie: Bucuresti
Alice multumesc .
De urechi nu-l mai iau , am renuntat ca nu a avut efectul dorit de mine . Bine nici nu-l trageam tare doar asa sa stie ca a gresit insa el a luat lucrul asta ca pe o joaca si facea ce nu avea voie doar sa-l iau de urechi ca-i placea sau se lua singur , asa ca am renuntat . Eu as fi vrut sa stie ca atunci cand il iau de ureche a gresit si sa nu mai faca dar de unde .....
Probabil ca mai tarziu s-ar putea sa scap si vreo palma , nu mai zic ''nu'' la nimic la cat de imprevizibil e fi-miu .
O sa-i repet ca ma doare si nu e bine ce face ca oricum alta solutie nu am si sper doar sa nu-l tina prea mult perioada asta

07.01.2011 8:58
alexxya
Locatie: Constanta
Gimi...eu nu vad nimic anormal in comportamentul copilului tau, dimpotriva. Diana ma loveste peste sani uneori cand vreau sa o alaptez...o face zambind si rade cu gura pana la urechi. Nu m-am gandit niciodata ca ar fi o problema. Este doar ceva ce a descoperit ca poate sa faca si o face in gluma. Eu rad si imi spun ca vrea sa bea "lapte batut". Poate sa zica cine ce-o zice, eu nu cred ca e un comportament ciudat care trebuie oprit cu orice chip acuma. E prea micuta pentru asa ceva si se va dezvata in timp...dupa ce va descoperi altele.
Daca insa si parintele incepe sa loveasca sau sa ia copilul de urechi pt a demonstra copilului ce-i durerea atunci poate face mai mult rau. Copilul nu a priceput ca ce face produce durere...dar daca incepe sa priceapa ca a lui mama se razbuna producandu-i durere fizica lui, atunci va cauta sa faca la fel. Si de aici o gramada de probleme. Asta e cum vad eu lucrurile.
Bogdanel a luat trasul de ureche ca pe o joaca si bine a facut. Incearca sa nu il mai tragi de urechi si elimina gandul ca il vei pedepsi fizic vreodata. Acesta e sfatul meu. Oricat de imprevizibil ar fi un copil, orice pedeapsa fizica nu face decat sa-l dezechilibreze si mai mult interior, chiar daca probabil , aparent, il va cuminti.

07.01.2011 9:45
ralu-mada
eu zic ca e tare greu sa controlezi emotiile unui copil
...ideea e ca daca ai senzatia ca puiul te manipuleaza prin acele crize, sa incerci sa-i sugerezi ca nu e un comportament civilizat , daca e vorba de crize provocate sau frustrari...sa incerci sa-i arati empatie si sa fi langa el, incercand sa-l linistesti....

07.01.2011 9:55
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
daca ai senzatia ca puiul te manipuleaza prin acele crize
----------

Manipulare la 1,5 ani? Mi se pare cam exagerat ... De trasul de urechi si alte pedepse corporale nu mai zic nimic. nervos

07.01.2011 10:12
ralu-mada
----------
Christa a scris:

Manipulare la 1,5 ani? Mi se pare cam exagerat ...
----------


Christa mama, dar unde vezi tu ca m-am referit la vreo persoana anume????
am raspuns simplu la intrebarea topicului, vazand lucrurile din perspectiva mea ochi peste cap

08.01.2011 1:23
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
Christa mama, dar unde vezi tu ca m-am referit la vreo persoana anume????
----------

Am tras concluzia asta, dupa tine se pare ca eronata scot limba, pentru ca celelalte discutii incetasera deja acum cateva luni si asta era singura actuala.

08.01.2011 1:39
Manucrissa
Exista studii ca beblusii incep sa inteleaga (asa in mare) ce le vorbesti de la 6 luni. Specialistii zic sa incepi sa le vorbesti de la aceasta varsta, sa le arati lucruri pentru ca asa vor invata.

Acum , daca de la 6 luni ei incep sa intelega cat de cat, mi se pare normal ca la 1 an nu trebuie lasat sa faca ce vrea pentru ca ii va trece cu timpul. Nu trebuie pedepsit fizic, dar i se poate repeta ca nu e bine ce face. Lasandu-l sa faca lucruri rele, si in plus sa mai si razi cand le face, e ca si cum il incurajezi ca pe viitor sa faca si mai multe rele. Cum sa stie un copil de un 1 an ca face rau daca nu i se spune ce e rau si ce e bine? Ii lasam sa faca lucruri rele fara sa le explicam ca nu e bine cu gandul ca atunci cand vor fi mai mari isi vor da singuri seama? Cu toate ca eu nu cred ca isi vor da singuri seama daca nimeni nu le explica ce e bine si ce e rau trag cu ochiul .

08.01.2011 9:16
gimiloasa
Locatie: Bucuresti
Multumesc fetelor .
Am mai citit intre timp si se pare ca singura solutie pe care o recomada si specialistii e sa vb cu copilul si sa-i spui ca nu e bine ce face si sa nu-l incurajezi deloc . Sa-i repeti de cate ori e nevoie zic ei ca pana la urma va renunta singur sa mai faca lucrul respectiv .
Din pacate se pare ca nu am procedat corect ca l-am luat de urechi chiar daca nu i-am provocat durere si l-am luat incet tot nu e ok . Bine ca treaba asta a durat doar o sapt si ceva pana mi-am dat seama ca el ia trasul de urechi o joaca si am incercat sa caut raspunsuri .
In ultima vreme eu am fost cam stresata iar el a inceput sa ne loveasca asa din senin si de 4-5 ori /zi iar eu aveam senzatia ca vb degeaba si ca-mi face in ciuda si ma lasau cam repede nervii . Iar acum daca ma gandesc imi dau seama ca intelege, dar doar atunci cand vrea el . De ex cu sotul face anumite lucruri pe care cu mine nu le face ( . se urca pe el si face calul , il urca pe umeri sa ajunga sa ia un obiect de pe raft etc.) iar cand imi cere sa fac lucrul respectiv ai spun ''mama nu poate cand vine tata te joci cu el '' si intelege zice si el '' tata'' eu il aprob si asi gaseste altceva de lucru, nu plange , nu riposteaza . Si cand umbla la raftul cu linguri si furculite stie ca nu are voie , doar il deschide si se uita la mine , nu pune mana si doar ai zic '' acolo nu e voie , deschide mai jos '' si il inchide la loc . Mai sunt multe situatii dar uite ca nu m-am gandit la ele jenat
Acum nu stiu ce sa zic , am sa fiu mai atenta cand vb cu el , la tonul vocii , la cum ai explic , o sa mai caut sa citesc despre comportamentul agresiv sa vad ce mai gasesc poate incearca sa zica ceva si noi nu intelegem si se manifesta asa .
Eu sper sa fie doar o perioada cum a zis Alice si sa nu-l tina prea mult sa gasim o rezolvare .



Ultima modificare efectuata de catre gimiloasa la 08.01.2011 9:21, modificat de 1 data in total
08.01.2011 9:18
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
alexxya
Diana ma loveste peste sani uneori cand vreau sa o alaptez...o face zambind si rade cu gura pana la urechi. Nu m-am gandit niciodata ca ar fi o problema. Este doar ceva ce a descoperit ca poate sa faca si o face in gluma. Eu rad si imi spun ca vrea sa bea "lapte batut".
----------

mah, io-s perfect de acord cu tine, ca nu e nimic anormal in comportamentul asta, dar crede-ma ca nu POT, si nici nu vreau sa rad sau sa zambesc, daca lovitura lui ma doare de imi vine sa plang. El o sa simta oricum daca pe mine ma doare iar eu ii spun cu zambetul pe buze sa nu ma loveasca, la fel cum va simti daca ma prefac ca plang.... Probabil ca tu te-ai referit la niste lovituri usoare, dar crede-ma ca al meu are mana grea rad prostit
Ieri de exemplu m-a muscat de pubis. jenat A venit la mine, eu stateam pe canapea, cica sa-si puna capul pe coapsa, cand hatz....am zis ca mor, ca nu pot crede!! prostit am tipat si i-am spus sa nu ma muste ca doare extrem de tare...in fine, mai vedem cat timp tine minte.... zambet

08.01.2011 10:27
furnicutza26
Locatie: Norvegia
cred ca multi copii trec intre 1 si 2 ani printr-o faza 'agresiva' cu muscat, lovit etc... fi-miu la varsta aia era foarte cuminte si era victima la cresa... venea acasa muscat si zgariat pana la sange fiindca nu ii dadea prin cap sa se fereasca macar... vestea proasta e ca acum la 4 ani a devenit el un mare razboinic, care una doua iti scapa o palma in cap, impinge etc... mi se spune ca fetele de la gradinita nu vor sa se joace cu el si cu alti cativa din cauza asta....
asa ca poate e mai bine daca trec de faza asta agresiva cat sunt mici, pe urma nu o sa li se mai para asa interesant.

08.01.2011 11:31
micutza_25
Locatie: vestul tarii
Offfff!
Si pitica mea trece prin perioada asta.
Imi loveste cate una sau ma musca de.mi vine sa urlu nervos nervos Ii explic ca ma doare iar ea...rade plang sau sunt foarte trist
Bate copiii la cresa. Ii musca...toata ziua mi se spune ca iar si iar...
Ii explic, dar in zadar... trist Astept sa treaca.

Stateam si ma gandeam daca cea mare a trecut prin asta. Si, DA! Ea ne lovea cu ce avea.n mana...Si cand iti era lumea mai draga te lovea, musca si alte cele...
Acum...cand asta mica o loveste...sta ca prostuta...nu riposteaza...Incepe si plange si striga Paula iar m.a batut!Nu numai cu sora.sa face asa...ci si cu cei de la gradi.
Ma enerveaza ca sta asa...i-am tot zis sa se fereasca , dar... trist
Daca acasa i.am spus: las ca trece...chiar daca te.a lovit sora ta...ca e mica si nu stie si tb sa o invatam ce e bine si ce e rau...ea la fel zice si la gradi cand o iau la rost ca de ce a stat s.o loveasca altii nervos

08.01.2011 11:35
Christa
Locatie: Germania
----------
Manucrissa a scris:
Exista studii ca beblusii incep sa inteleaga (asa in mare) ce le vorbesti de la 6 luni. Specialistii zic sa incepi sa le vorbesti de la aceasta varsta, sa le arati lucruri pentru ca asa vor invata.
----------

Adica 6 luni nu vorbesti cu copilul, sau cum? ochi peste cap Bebelusii si copiii inteleg mult mai multe decat cred unii parinti!

08.01.2011 12:37
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
si noi am trecut prin perioada cu lovitul, muscatul, tot dupa varsta de un an, a durat ceva timp si in final explicatiile zilnice au dat roade.intr-un final.copilul intelege foaaaarte mult.eu incercam sa ii spun, "tu cand te lovesti te doare, nu e asa? plangi, faci buba, asa ma doare si pe mine si pe mine cand ma lovesti".si desigur sa nu razi, sa nu incurajezi in niciun fel comportamentul, sa incerci sa explici copilului de 1 milion de ori ca nu e ok ce face pt ca pe tine te doare, ca nu e un joc, etc.intr-un final a incetat.
p.s: la gradinita niciodata nu loveste,nici nu riposteaza macar, si intotdeauna ea e tinta batausilor. trist cum apare un copil nou la gradinita care e mai agresiv, e clar, pe ea o gaseste sa o agreseze.

08.01.2011 2:52
Manucrissa
----------
Christa a scris:
----------
Manucrissa a scris:
Exista studii ca beblusii incep sa inteleaga (asa in mare) ce le vorbesti de la 6 luni. Specialistii zic sa incepi sa le vorbesti de la aceasta varsta, sa le arati lucruri pentru ca asa vor invata.
----------

Adica 6 luni nu vorbesti cu copilul, sau cum? ochi peste cap Bebelusii si copiii inteleg mult mai multe decat cred unii parinti!
----------


Normal ca le vorbesti si pana la 6 luni. Ideal e sa le vorbesti de cand sunt in burta, asa se formeaza o legatura intre mama si bebe. Eu vorbeam de varsta cand incepi sa le arati lucruri, sa ii inveti ca ''asta e o furculita'' si ''asta o rosie'' etc . Asta nu inseamna ca va prinde imediat dar cu timpul va sti ce anume ii zici. Cat despre chestia pe care am pus-o cu rosu, imi aimintesc ca am zis si eu la un moment dat ceva de genul, doar cu alte cuvinte si am fost luata la misto. Dar presupun ca depinde cine o zice rad zambet . Oricum ideal e sa vorbesti cu copilul tau si sa ii explici ce e bine si ce nu chiar daca ai impresia ca pe moment nu intelege.

08.01.2011 6:05
alexxya
Locatie: Constanta
Eu nu inteleg cum palma unui copil de un an poate sa fie atat de puternica incat sa produca atata durere mamei...acum o fi si cum ziceti voi, doar ca la noi nici vorba de asa ceva. Dia da destul de incet plus ca-si si infraneaza mana cand ajunge aproape . Eu ii mai spun dupa ce da :mai-mai mami, mai-mai tzitzi si ea din dat incepe sa faca mai-mai (sa mangaie).
Desigur ca nu sunt de acord ca mama sa se prefaca nici ca n-o doare...nici ca o doare...Cred ca trebuie sa arate exact ce simte, dar fara a invinui copilul sau a-l trage in vreun fel la raspundere. Cu timpul isi va da seama

Cum sa stie un copil de un 1 an ca face rau daca nu i se spune ce e rau si ce e bine?
Oricum nu va intelege la un an diferenta intre rau si bine oricat i-ai explica. Explicatul e o forma de comunicare intre mama si copil excelenta. Problema apare cand mama se asteapta ca acel copil sa priceapa din prima sau cand mama se simte frustrata ca tocmai a explicat si copilul nu asculta ca "e rau". Intrebai, Manu, intrebai cum isi vor da singuri seama? Atunci cand crescand vor ajunge sa-si imite parintii in bune si in rele, cand vor ajunge sa emapatizeze cu ei si sa inteleaga emotiile care-i stapanesc cand vor putea sa inteleaga consecintele faptelor sale.

Si inca ceva...fara nicio referire la cineva de aici...pur si simpu mi-a venit acum in cap. Daca mama se preface a plange si intr-o zi incepe copilul sa priceapa ca ea se preface...de ce nu s-ar tranti si el cu funduletul de pamant in magazin sa imite o durere profunda ca nu primeste jucaria X ? Asta referitor la imitarea durerii.

08.01.2011 6:35
Manucrissa
alexxya Cand ma mai joc cateodata cu bebii ii pun pe spate in pat si ma asez deasupra lor sa ii pupacesc si gadil, etc. (nu deasupra lor sa ii sufoc, sper ca intelegeti ce vreau sa spun foarte fericit ) . Se mai intampla sa imi traga cate un picior in burta sau in san. Pai cand primesc acel picior imi iese un tipat si un ''au'' foarte tare fara sa imi dau seama. Nu tip la ei ci de durere. Poate te uimeste faptul ca bebelusi asa mici lovesc asa tare dar da, se intampla. Si nu incep sa rad cu ei cand se intampla asta, ci le zic ca pe mami o doare si ca nu e frumos ce au facut. Poate sunt nebuna ca le zic asa acum ca sunt asa mici, dar voi continua sa le zic cand ceva nu e bine pentru ca odata cu trecerea timpului ei vor incepe sa inteleaga.

Mai mult ca sigur un copil de un an NU va intelege de prima data, dar mai mult ca sigur NU isi va da el seama cu timpul daca nu i se spune. Unii parintii cad intr-o extrema sau alta : ori ii pedepsesc fizic, ori nu ii pedepsesc deloc. Eu zic ca cel mai bine e sa fii undeva la mijloc zambet .

08.01.2011 6:37
ralu-mada
alexxya nu am pretentie cum ca as avea un copil precoce, dar sincer la varsta de 1 an cand i-am spus NU e voie, clar m-a inteles trag cu ochiul

aici probabil intervin principiile de cresterea unui copil...personal, imi ador copii, insa nu le permit totul...ii observ / supraveghez si cand incep a face ceva ce apartine categoriei "asa nu", le explic ca nu e voie si de ce (exact ca unui adult insa folosesc cuvinte scurte, inteligibile ) si ii indrum spre partea buna a "drumului".(pe un ton bland , dar autoritar)
pana si cu théa careia observ ca-i place a ma trage de par, ii desprind incetisor manuta si o duc spre obrazul meu gen mangaiere (nu stiu daca am fost indeajuns de explicita) zambet

la mine functioneaza principiul o educatie buna se cultiva devreme cand cei mici sunt inca modelabili si nu incep a se "rebeliza" zambet

08.01.2011 6:40
Manucrissa
----------
ralu-mada a scris:
alexxya nu am pretentie cum ca as avea un copil precoce, dar sincer la varsta de 1 an cand i-am spus NU e voie, clar m-a inteles trag cu ochiul

aici probabil intervin principiile de cresterea unui copil...personal, imi ador copii, insa nu le permit totul...ii observ / supraveghez si cand incep a face ceva ce apartine categoriei "asa nu", le explic ca nu e voie si de ce (exact ca unui adult insa folosesc cuvinte scurte, inteligibile ) si ii indrum spre partea buna a "drumului".(pe un ton bland , dar autoritar)
pana si cu théa careia observ ca-i place a ma trage de par, ii desprind incetisor manuta si o duc spre obrazul meu gen mangaiere (nu stiu daca am fost indeajuns de explicita) zambet

la mine functioneaza principiul o educatie buna se cultiva devreme cand cei mici sunt inca modelabili si nu incep a se "rebeliza" zambet
----------


Total si 100% de acord. Asta am vrut sa spun trag cu ochiul

08.01.2011 10:43
gimiloasa
Locatie: Bucuresti
Alexxya , Bogdan nu loveste cu mana sau piciorul el loveste cu jucarii sau cu ce nimereste si are o forta .......crede-ma ca-ti dau lacrimile instant uneori . Mai devreme se juca cu taica-su si se prefaceau ca repara masinuta cu trusa lui de scule . E statea pe scaunelul de la masa de construit si se ridica deoata , il ia si ai da cu el in cap lui taica-su , noroc ca scaunelul e din plastic . Eu am scapat pe ziua de azi trag cu ochiul
09.01.2011 12:54
alexxya
Locatie: Constanta
----------
ralu-mada a scris:
alexxya nu am pretentie cum ca as avea un copil precoce, dar sincer la varsta de 1 an cand i-am spus NU e voie, clar m-a inteles trag cu ochiul
----------

Ralu...e diferenta ca de la cer la pamant intre ce am spus eu si ce ai scris tu. Sunt convinsa ca intelege sensul cuvantului NU, dar de aici si pana a face diferenta dintre bine si rau ca venind dintr-o analiza a lui interioara....e cale lunga.
Iar cu restul paragrafului scris de tine sunt perfect de acord. Asta am scris si eu...comunicarea e cheia succesului. Cred ca am fost suficient de clara cand am spus ca sunt pentru comunicarea dintre mama si copil 100%-explicatii, intrebari, raspunsuri...dar nu pentru forme de comunicare de genul reprosurilor sau a celor care pot dauna pe viitor personalitatii copiilor.

Manu,
Se mai intampla sa imi traga cate un picior in burta sau in san. Pai cand primesc acel picior imi iese un tipat si un ''au'' foarte tare fara sa imi dau seama. Nu tip la ei ci de durere. Poate te uimeste faptul ca bebelusi asa mici lovesc asa tare dar da, se intampla.
Ei bine, la mine chiar nu se intampla. Nu ca nu m-as apleca eu asupra ei, dar pur si simplu nu loveste asa.

Si nu incep sa rad cu ei cand se intampla asta, ci le zic ca pe mami o doare si ca nu e frumos ce au facut. Poate sunt nebuna ca le zic asa acum ca sunt asa mici, dar voi continua sa le zic cand ceva nu e bine pentru ca odata cu trecerea timpului ei vor incepe sa inteleaga.
E firesc sa nu razi cand te doare. Uite ce scrisesem mai sus:
Desigur ca nu sunt de acord ca mama sa se prefaca nici ca n-o doare...nici ca o doare...Cred ca trebuie sa arate exact ce simte E de admirat ca le comunici ceea ce simti si mi se pare o atitudine perfect normala si sanatoasa.

Dar cu partea asta cred ca stii perfect ca nu sunt de acord.
Unii parintii cad intr-o extrema sau alta : ori ii pedepsesc fizic, ori nu ii pedepsesc deloc. Eu zic ca cel mai bine e sa fii undeva la mijloc zambet
Eu nu voi fi niciodata de acord cu pedeapsa corporala nici macar cu cea simbolica: trasul de ureche fara sa doara sau mai stiu eu ce. Toate aceste forme de pedeapsa stirbesc respectul copilului fata de sine si ii distrug echilibrul interior (ajungi sa te intrebi la un moment dat de ce nu stiu sa lege relatii normale cu cei din jur, de ce nu pot exprima ceea ce simt sau de ce simt mult mai mult decat ar trebui sa simta).
Eu sunt absolut convinsa ca se poate creste un copil extraordinar fara sa il pedepsesti fizic nici macar o singura data!

Gimi, nu stiu ce sa zic. Eu nu am experienta decat cu fata mea ca si parinte si ea nu face ceea ce spuneti voi...sau cel putin nu asa de brutal cum vad ca explicati voi. Acum, daca m-as pune in situatia pe care ai descris-o cu Bogdanel, eu i-as fi distras brusc atunci atentia catre altceva. Mie imi face impresia ca el a inteles ca aceste gesturi ale lui trezesc niste reactii specifice din partea voastra, pe care pana acum nu le vedea, si acum doar experimenteaza.
Parerea mea e ca ar trebui sa treci exact in acel moment la alta activitate, ceva ce stii ca i-ar schimba brusc centrul de interes. Astfel, scapati si voi intregi si copilul poate pierde in timp obisnuinta asta de a lovi.
Experienta cu alti copii, am din alt domeniu, si iti spun ca acei copii violenti provin din familii care-i pedepsesc fizic sau in care parintii sunt violenti unii cu altii. Alte cazuri de violenta, copiate de la alti copii, se rezolva usor si sunt trecatoare. Sunt ferm convinsa ca nu e cazul vostru (ne-am cunoscut, va admir). Spuneam numai ca tocmai datorita faptului ca in familia voastra nu sunt cazuri de violenta si daca nici voi nu veti fi violenti cu el, cel mai probabil, va pierde aceasta tendinta de a lovi, pe parcurs.

09.01.2011 1:08
papusa1
----------
ralu-mada a scris:
la mine functioneaza principiul o educatie buna se cultiva devreme cand cei mici sunt inca modelabili si nu incep a se "rebeliza" zambet
----------



Mie mi se pare ca ai oferit o definitie cu desavarsire opusa celei de educatie. zambet Asa as defini, mai degraba, dresajul. No offense.

09.01.2011 1:11
Manucrissa
alexxya nu m-am referit la violenta fizica cand am zis sa fim undeva la mijloc . Am vrut sa zic ca ok, nu il pedepsesti fizic, dar nici nu il lasi sa faca ce vrea ca o sa isi dea el seama cu timpul. Cu atat mai putin nu razi cu el cand a facut ceva rau (zic tot timpul de ras pentru ca tu ai scris ca razi cand fata ta te loveste peste san si ii zici faza cu laptele batut (gluma care mi s-a parut fffff amuzanta apropo rad ) ). Asa ca undeva la mijloc dupa parerea mea a fost comunicarea (chiar daca copilul e mic si avem impresia ca nu intelege ) lucru cu care vad ca esti de acord, dar eu am inteles inainte ca tu nu ii atragi atentia fetei tale pentru ca tu crezi ca la 1 an oricum nu intelege zambet . Poate am inteles eu gresit ce ai zis.
09.01.2011 1:12
Cristine
da, si eu cred ca in momentul acesta e un fel de atragere a tentiei. sofia ma trage de par, da cu palmuta pentru ca a observat reactii la noi. tati a invatat-o sa faca "mai-mai" si acum mai mult te atinge cu palma decat sa te loveasca, in semn de joaca si cu o privire ghidusa si apoi iti face mai-mai. iar cand vrea sa loveasca (e foarte simpatica si ramanem ca blegii uitandu-ne la ea si deodata ne trage cate un pumn in nas... si doare taaaareeee), ii atragem atentia spre altceva... avem vreo saptamana de cand facem asta si observam ca si ea a pierdut interesul de a lovi (dar nu de tot).
09.01.2011 1:39
alexxya
Locatie: Constanta
Manu, nu ai inteles deloc gresit. Atata timp cat Dia da peste sanul meu cu manuta fara sa ma doara nu vad unde-i baiul. Da, rad, pentru ca ea o face in joaca, asa cum si eu cand ma joc cu ea o musc in joaca de pulpite si asa cum si cateii se joaca muscandu-se si impingandu-se.

Referitor la ce-i atrag atentia si la ce nu...Eu am modificat casa dupa copil, nu invers. Nu astept ca ea sa inteleaga ca nu are voie sa ia cutitul din sertarul de sus doar pt ca spun eu NU. De fapt, la noi, nu se foloseste NU, in general. Daca un copil nu are voie la lucrurile lui tati pt ca sunt ale lui tati, atunci sa nu se mire parintele ca acel copil nu va da masinuta unui coleg pt ca ii apartine. Daca i se spune mereu NU de ce mai tarziu sa nu foloseasca si el cat mai mult acest cuvant?...ca doar a vazut ce putere are cel care-l foloseste. Sa nu-ti imaginezi ca daca nu spun NU ,in general, fata face lucruri pe care n-ar trebui sa le faca. Doar ca atunci cand intr-adevar e de NU ea intelege ca e intr-adevar o situatie periculoasa-si aici ma refer la lucruri pe care nu le pot schimba -prize, cuptorul fierbinte,spoturi fixe.Astfel, iti spun sincer, ca Diana cand am spus NU atunci imediat se da inapoi si ma priveste fix. Ii explic de ce e NU si imi arata apoi cu degetelul alarmata si ea ca si cand mi-ar explica si ea mie. Daca as folosi NU in fiecare zi, la orice miscare a ei, si-ar pierde intelesul. Daca ii impui copilului sa respecte acel NU pt ca esti mare si tare si daca nu-l respecta il dai afara si vreo doua la fund, atunci copilul va intelege ca NU este un cuvant cu o putere fantastica pe care si el il va respecta si il va folosi intr-o zi...doar asa pt a-si arata puterea.

Si eu din chestia asta scrisa de tine
Unii parintii cad intr-o extrema sau alta : ori ii pedepsesc fizic, ori nu ii pedepsesc deloc. Eu zic ca cel mai bine e sa fii undeva la mijloc
...am inteles ca mijlocul ala inseamna pedeapsa fizica intr-o mai mica masura.
Acum inteleg ca si tu esti impotriva pedepselor fizice, nu? Atunci scuza-ma ca am inteles gresit si sunt foarte fericita ca mai exista o mama in lumea asta care nu-si va lovi copiii.

09.01.2011 1:46
alexxya
Locatie: Constanta
Acum imi dau seama ca ceva nu e normal in privinta cuvantului NU. De fapt, daca ma gandesc bine, sunt total impotriva lui. Cred ca ar trebui gasit un cu totul alt cuvant sau cu totul alta modalitate de a atrage atentia asupra unui lucru periculos. As fi tare curioasa sa aflu de la alte mamici care reusesc, totusi, sa nu foloseasca acest cuvant.
Deci observi, Manu, ca si eu gresesc mult, sau cel putin nu ma ridic la inaltimea teoriei mele. Ori ca nu am suficienta informatie, ori ca nu sunt in general, spontana.
Ideea e ca eu constientizez unde am gresit ca mama si ca in continuare gresec. Voi incerca sa caut articole pe tema asta. Mi se pare extrem de interesant la ora asta...asta asa ca m-am obisnuit sa stau noptile treaza. prostit

09.01.2011 1:56
Cristine
eheee, alexxya, si eu sunt curioasa sa vad daca vin idei.
Eu Cezarei i-am explicat mereu totul, de ce da, de ce nu, si a ajuns ca daca merge la cineva si vede guma de mestecat sa le explice ca nu e bine sa mesteci guma pentru ca stomacul lucreaza in gol, ca nu e bine sa bei coca cola rad si o gramada de alte chestii... aaa, stie si de dermatita si ca nu trebuie sa se machieze cu chestii de la alte fete, ca ea are speciale cumparate de la plafar... insa am folosit inca folosesc cuvantul nu urmat de o explicatie. chiar si nu plus au e de ajuns pt ca cel mic sa inteleaga ca e nu pentru ca doare.

offtopic: iar nu iti e somn nici tie? hai sa emigram in canada sau state, ca sa schimbam si fusul orar, ca asta e problema, iti spun eu trag cu ochiul

09.01.2011 2:02
alexxya
Locatie: Constanta
NU cu explicatie ...interesant dar tot NU e. Ai o fetita tare isteata!

----------
Cristine a scris:
.
offtopic: iar nu iti e somn nici tie? hai sa emigram in canada sau state, ca sa schimbam si fusul orar, ca asta e problema, iti spun eu trag cu ochiul
----------


rad Mai fata, da-mi si mie messengerul tau, ca vad ca noptile numai noi mai bantuim pe aici...
Legat de dermatita...asta se si ia? Am si eu...dar din aia necontagioasa.

09.01.2011 11:37
ralu-mada
----------
papusa1 a scris:


Mie mi se pare ca ai oferit o definitie cu desavarsire opusa celei de educatie. zambet Asa as defini, mai degraba, dresajul. No offense.
----------



papusa1 , te-as ruga sa fi mai explicita in raspunsul dat...caci personal nu inteleg ce ai vrut sa spui!

dresaj surprins surprins surprins ...educatia draga mea,in propria-mi opinie ,sau mai bine spus modul in care se face, este sa gasesti calea cea mai buna ptr a ii explica lucrurile mai putin placute,in cazul meu prin infinit de multa rabdare si comunicare!
o fi profesia (de baza) de vina , in "dresajul" de care vorbesti trag cu ochiul

alexxya, am inteles ce ai vrut sa spui, insa diferenta dintre bine si rau la o varsta frageda incepe a se face prin cuvantul "NU" (urmat de explicatie)..zambet

09.01.2011 11:42
ralu-mada
he he, tocmai am citit ca si Cristine imi impartaseste gandul zambet

apropo alexxya, de ce nu vrei sa folosesti cuvantul NU?e singurul , dupa mine, care reprezinta clar, net, simplu ca nu trebuie facut ...si iarasi ne izbim de nu scot limba

09.01.2011 12:00
ralu-mada
Unii parintii cad intr-o extrema sau alta : ori ii pedepsesc fizic, ori nu ii pedepsesc deloc. Eu zic ca cel mai bine e sa fii undeva la mijloc

referitor la asta eu sunt total contra pedepsei corporale, insa rasplata si pedeapsa cred ca joaca un rol f important in educatie!
imi place mult sa citesc...si prin cautarile mele, la un moment dat am gasit articolul urmator...il pun pentru cine e interesat:

Pedeapsa face parte din educatie

Permisivitatea sau severitatea fata de copil trebuie gandite avand in vedere ca el va fi gata sa traiasca fara sprijinul parintilor doar dupa ce a experimentat propriile limite si dupa ce a invatat sa isi domine impulsurile negative si pozitive.

Educarea propriului copil este un proces complex care, de multe ori, te poate pune in dificultate. In relatia cu cel mic, chiar daca vei decide sa adopti reguli clare de educatie, este bine sa fii flexibila si sa tii cont ca fiecare copil are propriul sa ritm de dezvoltare cognitiva si afectiva. Felul in care se comporta depinde de felul in care se comporta parintii lui cu el si de felul in care acestia pedepsesc sau recompeneseaza comportamentele rele sau bune, pentru ca el are nevoie sa invete ce este bine si rau de la cei din jur.

Pedeapsa se foloseste in educatie din cele mai vechi timpuri, insa eficienta ei depinde foarte mult de felul in care este aplicata. In educatia copilului tau, tine cont de faptul ca, abia in jurul varstei de 3 - 4 ani, pedeapsa incepe sa aiba pentru copil o semnificatie concreta, el incepand sa inteleaga raportul dintre cauza si efect. Un copil de 14 luni de exemplu nu intelege diferenta intre bine si rau si mai ales intre jocurile periculoase si cele sigure.

Din acest motiv trebuie sa fii in permanenta cu ochii pe el si sa il corectezi pentru ca se afla in plin proces de interiorizare al regulilor. De multe ori, cu copiii mai mici poate fi util sa stabilesti intelegeri care trebuie respectate si care sa le permita sa devina in mod progresiv responsabili de propriile actiuni. Tine cont si de faptul ca, uneori, in spatele comportametelor care necesita pedepse repetate se poate ascunde nevoia copilului de atentie din partea parintelui care poate este mai tot timpul ocupat.

Pedeapsa

Pedeapsa fizica iti permite cu siguranta sa obtii ce iti doresti de la copil si permite si descarcarea tensiunii parintelui. Aceasta metoda de educare este insa nociva pentru copil, pentru ca este un mod de a-l umili. Pedeapsa insa este importanta cu conditia sa fie sustinuta de comunicare. Chiar si cand copilul este mic il poti trimite sa stea singur pentru a se gandi la ce a facut. Cu timpul, va incepe sa inteleaga semnificatia pedepsei si faptul ca unei cauze ii corespunde un anumit efect.

Trebuie sa te asiguri ca cel mic a inteles foarte bine pentru ce anume a primit pedeapsa pentru ca, de multe ori, el o poate percepe ca fiind doar un act de agresiune asupra sa, mai ales daca este insotita de tipete. Copilul trebuie sa stie mereu ce anume dezaprobi la comportamentul lui. O reactie puternica si incontrolabila de manie din partea ta, poate fi inteleasa de el ca fiind unica modalitate cu care pot fi infruntate problemele. El invata astfel de la propii parinti ca neintelegerile si dificultatile se rezolva cu manie si agresivitate interiorizand astfel un model familial defectuos.

Fara exagerari

Daca un coportament al copilului tau necesita o pedeapsa, este necesar sa intervii imediat, ferm si autoritar fara alte discutii. Nu este bine sa o lasi pe mai tarziu cand incercarea de a-l face sa plateasca nu va mai fi inteleasa de el. Pedeapsa corporala nu este o solutie. Cea mai indicata este o modalitate mai simpla: trimite copilul intr-o alta camera si lasa-l un timp singur, pentru a se gandi la ce a facut.

Faptul ca este izolat de ceilalti il va ajuta sa reflecteze si sa inteleaga ca data viitoare trebuie sa se comporte altfel. O pedeapsa eficienta nu trebuie sa dureze mult. Poti alege sa ii dai cate un minut de pedeapsa pentru fiecare an al lui. Astfel, daca ai un copil de patru ani, 4 minute de pedeapsa sunt suficiente. Este bine ca spatiul in care petrece minutele de pedeapsa sa fie cat mai lipsit de tentatii pentru el. Evita sa faci din camera lui locul de pedeapsa pentru a nu incarca cu semnificatii negative spatiul in care el doarme si se joaca. Daca nu ai mai multe camere, poti alege un scaun sau un covoras asezat undeva pe un hol.

Orice greseala ar fi facut copilul, nu trebuie sa ajunga sa creada ca a pierdut afectiunea ta sau, mai rau ca ar putea fi abandonat. Nu face judecati de valoare privind personalitatea copilului si nu-i rani demnitatea numai pentru ca a facut o greseala. Chiar daca nu este bine sa faci exces de pedepse, trebuie sa stii ca si permisivitatea exagerata este daunatoare. Una dintre greselile pe care unii parinti le fac este aceea de a se preface ca nu s-a intamplat nimic sau de a incerca sa justifice toate comportamentele incorecte ale copiilor fara a-i pedepsi sau a le face observatie. Un parinte care nu se enerveaza niciodata poate transmite copilului un mesaj de indiferenta si dezinteres fata de el.

Fii coerenta in deciziile pe care le iei!

Pentru a educa copilul, voi ca parinti trebuie sa fiti voi insiva primii care nu incalca regulile pe care le stabiliti. Evita sa fii intr-o zi indulgenta si in alta nu, pentru ca cel mic nu va intelege de ce acelasi comportament al sau astazi nu e bun dar maine este sau de ce intr-o zi trece neobservat iar in alta este pedepsit. Deciziile pe care le iei trebuie sa fie clare. De asemenea, trebuie sa te pui de acord cu partenerul de viata pentru a nu risca sa va contraziceti unul pe altul in deciziile privind copilul.

Se intampla de multe ori ca un copil sa fie pedepsit pentru o fapta grava de unul dintre parinti sau de ambii si apoi, dupa un timp scurt, sa fie consolat si alintat. Acest lucru se intampla si din cauza sentimentului de vina pe care parintii il pot avea pentru ca au tipat la copil sau l-au pedepsit. Daca acest lucru devine o obisnuinta poate genera confuzie si carente in educatia copilului. Pedepsele cele mai putin eficiente sunt acelea care nu depind de actiunile copilului ci de starea de spirit a parintilor.

Si parintii pot gresi!


Interdictiile, limitele si regulile genereaza frustrari. Parintii trebuie sa gestioneze aceste frustrari pentru a fi un bun exemplu pentru cei mici. Daca iti dai seama ca ai pedepsit pe nedrept copilul, este important sa stii sa recunosti imediat in fata lui. Trebuie sa ii spui ca ai gresit si ca iti pare rau si chiar sa ii explici circumstantele in care s-a produs aceasta gresala. Este bine ca cel mic sa stie ca si parintilor lui li se poate intampla sa greseasca si ca acest lucru este firesc, insa nu este normal atunci cand greseala se produce in mod intentionat.

Nu ameninta si nu promite ce nu poti face

Amenintarile sunt periculoase in educatie. Ele se intalnesc des sub forma ”daca mai faci asta o sa....” si ameninta stimea de sine si autonomia copilului. De multe ori, se pot prezenta sub forma unor promisiuni de recompensa, in sensul ca celui mic i se promite ceva in schimbul comportamentului bun, insa, de regula, parintii nu isi tin promisiunea si inseala asteptarile copilului facandu-l sa nu mai aiba incredere si sa invete comportamente dezadecvate.

Furia parintilor este de obicei superioara cauzelor care au provocat-o si reactiile lor sunt amplificate de stres si oboseala fiind doar declansate de comportamentul copilului. De aceea, inainte de a pedepsi, se recomanda redobandirea calmului de ambele parti.

Atentie: Alimentele nu trebuie niciodata folosite ca modalitati de premiere sau pedeapsa intrucat se risca incarcarea acestora cu valori simbolice excesive, transformand masa dintr-o ocazie buna de comunicare, intr-un moment de conflict.

Sfat: Pentru a ajuta copilul sa inteleaga si sa isi controleze propriile limite, este necesar sa il ajuti sa inteleaga unde a gresit si care sunt consecintele faptelor sale. Trebuie sa simta ca esti alaturi de el, ca il intelegi, dar ca nu esti de acord cu ceea ce a facut. Trebuie sa stie ca il iubesti la fel de mult ca inainte si ca dezaprobi doar ceea ce a facut, iar acest lucru il poate repara cu ajutorul tau. Pentru el, adevarata pedeapsa este aceea de a-i fi dezamagit pe parintii lui si adevarata recompensa este aceea de a-i fi multumit.

09.01.2011 12:03
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
cuvantul NU folosit prea des poate sa inceapa sa starneasca alte reactii, uneori copilul incepe sa il ignore. eu cand pot folosesc altfel de formulari, de ex cand o ia la fuga de langa mine strig "stop!" sau "stai!" -tonul ferm. sau cand face ceva ce nu e ok, ii spun "daca faci asta, se va intampla asta - de ex daca pui mana acolo, o sa te arzi. copiii se cam si satura sa tot auda toata ziua "NU pune mana, NU fa aia, NU ai voie, NU, Nu.." si uneori e necesar sa le tot atragi atentia, ca doar nu o sa il lasi sa puna mana pe soba care arde, sau sa fuga in mijlocul strazii, sau, sau.'


----------
citat:
alexxya a scris:
Eu nu inteleg cum palma unui copil de un an poate sa fie atat de puternica incat sa produca atata durere mamei...
----------

da intr-adevar nu ma durea prea tare cand dadea fiica-mea de 1 an cu palma, dar cand te musca pana te invineteste, te trage de par si nu isi mai desclesteaza degetele din parul, te ciupeste (asta era placerea fiica-mii) cu unghiile pana iti da sangele...ei bine, e nasol. trist

09.01.2011 12:10
Christa
Locatie: Germania
----------
Manucrissa a scris:
Eu vorbeam de varsta cand incepi sa le arati lucruri, sa ii inveti ca ''asta e o furculita'' si ''asta o rosie'' etc .
----------

Nu e nevoie sa il "inveti" ca "asta e o furculita" si "asta e o rosie", ajunge sa vorbesti cu el cum vorbesti cu un om normal. Copilul nu are nevoie sa fie invatat sa vorbeasca, copilul invata singur. Desigur, daca vorbesti tu cu el, ca altfel nu are de unde sa invete, dar nu trebuie tratat ca un handicapat.

----------
alexxya a scris:
Acum imi dau seama ca ceva nu e normal in privinta cuvantului NU. De fapt, daca ma gandesc bine, sunt total impotriva lui. Cred ca ar trebui gasit un cu totul alt cuvant sau cu totul alta modalitate de a atrage atentia asupra unui lucru periculos.
----------

Ca ii spui "nu" sau ii spui cu totul altfel, nu tot aia e, daca in esenta inseamna acelasi lucru? scot limba

ralu-mada, e clar ca avem surse diferite de informare, eu iti recomand (si nu doar tie) si articolul asta:
Recompensa şi lauda: morcovul otrăvit

P.S. Momentan par sa fie probleme cu site-ul, asa ca daca nu merge din prima, se poate incerca mai tarziu.

09.01.2011 1:03
Manucrissa
christa nu inteleg de ce faptul ca ii arati lucruri si ii spui ce sunt este pentru tine ca si cum ai vorbi cu un handicapat. Majoritatea jucariilor, cartilor, si sunt chiar si desene pentru copii intre 6 si 36 de luni sunt cu imagini de lucruri, animale, culori, litere, cifre, etc tocmai pentru ca un copil ca sa invete trebuie sa asocieze o imagine cu un cuvant. Eu nu cred ca exista vreun copil care sa stie ce e o furculita daca nu i s-a aratat si spus ce anume e. Daca pentru tine asta e vorbit ca si cum e handicapat inseamna ca am eu o problema zambet .
09.01.2011 1:27
Christa
Locatie: Germania
----------
Manucrissa a scris:
christa nu inteleg de ce faptul ca ii arati lucruri si ii spui ce sunt este pentru tine ca si cum ai vorbi cu un handicapat.
----------

Ma refeream la "asta este o ...", "asta este un ...". Normal ca denumesti lucrurile cand le folosesti, dar nu asa cum am spus mai inainte, ci le aude denumirea in contextul in care sunt folosite.

09.01.2011 6:26
alexxya
Locatie: Constanta
Sa spun de ce ma feresc eu de cuvantul NU...
Acum cativa ani ma minunam de copilul unei cunostinte care zbiera cat il tineau puterile "Nuuuuuu", dar nu mai tin minte detalii acum. La vremea respectiva n-am putut sa fiu decat mirata pentru ca-l stiam pe copil de cand era micut si niciodata astfel. Ma rog...imi zice mama respectiva ca toti copiii trec prin faza lui NU dar ca trebuie ca parintele sa fie calm si sa ramana pe pozitii ferm. Mie mi-a ramas in cap acea experienta si dupa mai mult timp gasesc o discutie intre mamici care se plangeau de acelasi lucru. Atunci deja facusem si la liceu psihologia copilului si mai aflasem cate ceva despre aceasta faza prin care copiii trec mai mult sau mai putin. Citind despre asta, aflu ca intr-adevar exista faza lui NU si ma apuc sa citesc in psihologia copilului.
Cand creste, descopera ca cei apropiati au uneori dorinte care nu coincid cu ale sale. Uneori, copilul are nevoie sa se opuna parintilor sai, indiferent care este subiectul disputei. Aceasta faza a lui „nu” este constructiva. Isi exprima gandurile, emotiile „lui”. „Stadiul lui «nu», e cel in care copilul testeaza limitele“, spune Ioana Lazar, psihiatru si psihanalist.
Da, ca exista faza lui NU e un lucru cert, doar ca ma intreb cum putem face pentru a evita o agravare a acestui comportament. Mie, cel putin, mi se pare logic ca daca ii spui copilului NU mereu, incepe sa inteleaga ce putere deosebita are acest cuvant. In momentul in care descopera ca-l poate spune si el pe acel NU isi da seama de puterea de care dispune si atunci va spune de cate ori va putea acest cuvant. Ma gandesc la faptul ca daca se ocoleste acest cuvant si se gasesc alte moduri de exprimare a interdictiei...copilul nu va mai face legatura asa de puternic si cel putin va cauta un mod mai constructiv de a se opune. Inteleg ca este normal sa treaca prin faze de negatie dar cred ca situatia ar fi mult mai grea daca copilul stie si-l foloseste pe NU in mod exagerat asa cum a fost invatat ca se poate face.
Si apoi e ce zicea si KUrai_Lucy...copilul se obisnuieste cu acel cuvant si incepe sa-l ignore. In plus daca se gasesc alte formulari ale lui NU, il ajuta sa-si dezvolte limbajul, exprimarea...adica aceasta tactica ar contribui si la dezvoltarea vocabularului si a intuitiei si l-ar ajuta pe copil sa anticipeze evenimentele neplacute, sa caute cauze etc...asta fata de cuvantul atat de simplu si fara substanta NU.

09.01.2011 6:46
Christa
Locatie: Germania
----------
alexxya a scris:
Mie, cel putin, mi se pare logic ca daca ii spui copilului NU mereu, incepe sa inteleaga ce putere deosebita are acest cuvant.[...]cred ca situatia ar fi mult mai grea daca copilul stie si-l foloseste pe NU in mod exagerat asa cum a fost invatat ca se poate face.
----------


Eu te intelesesem pe tine ca esti complet impotriva folosirii lui "nu" pentru o interdictie, ceea ce mie mi se pare greu pana la imposibil. NU foarte fericit spune nimeni sa fie folosit in permanenta. zambet

09.01.2011 6:51
alexxya
Locatie: Constanta
Referitor la diferenta dintre educatie si dresaj...
Educatia se defineste ca un efort comun si constient al ambelor parti mama si copilul. Mie dresaj mi se par acele actiuni prin care iti inveti copilul sa faca ceva pentru a primi aplauze, biscuiti sau recompensa in sine atunci cand face copilul ceva bun iar imi pare un mod de dresaj. La fel dresaj e atunci cand iti inveti copilul sa arate un degetel atunci cand il intrebi cati ani are. Ca o fi un mod de comunicare tot ce-i posibil, si atata timp cat produce voie buna si zambete din ambele parti si mai bine, doar ca nu se poate numi educatie....din punctul meu de vedere.
(fara nicio referire la cineva de aici, doar ca s-a adus vorba despre...)

09.01.2011 6:55
alexxya
Locatie: Constanta
----------
Christa a scris:

Eu te intelesesem pe tine ca esti complet impotriva folosirii lui "nu" pentru o interdictie, ceea ce mie mi se pare greu pana la imposibil.
----------

Ma gandeam si eu sa incerc marea cu degetul scot limba N-ar fi rau sa nu-l folosim...dar cine poate?

09.01.2011 8:05
papusa1
----------
alexxya a scris:
Referitor la diferenta dintre educatie si dresaj...
Educatia se defineste ca un efort comun si constient al ambelor parti mama si copilul. Mie dresaj mi se par acele actiuni prin care iti inveti copilul sa faca ceva pentru a primi aplauze, biscuiti sau recompensa in sine atunci cand face copilul ceva bun iar imi pare un mod de dresaj. La fel dresaj e atunci cand iti inveti copilul sa arate un degetel atunci cand il intrebi cati ani are. Ca o fi un mod de comunicare tot ce-i posibil, si atata timp cat produce voie buna si zambete din ambele parti si mai bine, doar ca nu se poate numi educatie....din punctul meu de vedere.
(fara nicio referire la cineva de aici, doar ca s-a adus vorba despre...)
----------


As adauga, daca mi-e permis, un alt atribut care doar intareste pe cele doua: e un efort comun, constient si asumat. Nu putem vorbi de educatie inainte de o anumita varsta. Pe un bebelus nu-l educi. La un copil pana in trei ani, incepi sa insufli niste baze, niste principii ce, ar fi de dorit, vor contribui la educarea si autoeducarea lui. Educatia nu-nseamna complinirea cu niste norme, conventii de ordin strict exterior (nu bagi mana in nas, nu-l tragi pe x de par, spui te rog si multumesc).
Cat despre "educarea" prin NU, e recomandabil sa se renunte la ea (dar cine poate?) sau sa fie antamata cat mai tarziu zambet, din simplul motiv ca e bazata pe negare zambet. Acestea fiind zise, etapa lui NU (ma refer la stadiul de dezvoltare al unui copil, in jurul varstei de 3 ani) exista, mai mult, e necesara, fiind modul in care copilul se descopera, delimiteaza si invata pe sine, prin opozitia cu celalalt si mediul inconjurator. zambet

09.01.2011 8:28
ralu-mada
----------
Christa a scris:

ralu-mada, e clar ca avem surse diferite de informare, eu iti recomand (si nu doar tie) si articolul asta:

----------


cu siguranta...eu marea majoritatate le-am invatat la scoala sau in practica plus alte surse din biblioteca personala zambet la baza sunt pedagog(liceul pedagigic),dupa care am urmat facultatea de psihologie...si in paralel stiinte tehnice, asa ca am pretentia sa imi cunosc cat de cat meseria trag cu ochiul
dar e bine de citit, merci!!!!



Ultima modificare efectuata de catre ralu-mada la 09.01.2011 8:40, modificat de 1 data in total
09.01.2011 8:40
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
cu siguranta...eu marea majoritatate le-am invatat la scoala sau in practica plus alte surse din biblioteca personala zambet
----------

Daca sursele sunt baza si la ceea ce ai invatat la scoala, mai recomand si alte surse. Pentru ca tot cum si in alimentatie s-au mai schimbat recomandarile, nici educatia nu bate pasul pe loc. trag cu ochiul

Site-ul lui Robin Grille, care a scris si articolul de la linkul de mai sus, este http://www.our-emotional-health.com/, si mai multe articole de-ale lui se gasesc aici: http://www.naturalchild.org/robin_grille/

09.01.2011 8:42
ralu-mada
christa , am scris in paralel cu tine,(de fapt tocmai imi modificam mesajul)... pai atunci mergi si contesta invatamantul din RO, lol rad

aaa si in prezent fac ceva master in Fr tot in psihologie / pedagogie....te tin la curent daca se modifica ceva scot limba

09.01.2011 8:52
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
mergi si contesta invatamantul din RO
----------

O fac fara nicio problema, in conditiile in care in Romania si in ziua de azi mai sunt altoiti copiii la scoala, ba unii parinti chiar se asteapta la asta de la invatatori/profesori! Eu imi amintesc si acum cum in clasa intai sau a doua am fost pusa la colt pe coji de nuca (si asta de catre o invatatoare pe care de altfel am pastrat-o foarte pozitiv in amintire, spre deosebire de a doua invatatoare pe care am avut-o dupa ce am schimbat scoala), cum proful de fizica din generala era foarte mandru de "castanele" pe care ni le dadea (cu pumnul in cap adica, asa incat sa dea in cap cu incheieturile degetelor) si proful de geografie tot din generala, directorul scolii de altfel, ne pocnea cu rigla peste degete. prostit

09.01.2011 9:12
alexxya
Locatie: Constanta
Ralu...am facut pedagogicul (in clasa a 11a premiul 3, in clasa a 12a si a 13a premiul 2). Deci daca te gandesti bine eram catva apreciata de profesori...care profesori nu au aflat niciodata care era problema mea cea mai mare- total incompatibila cu educarea unor copilasi. Eram crescuta in conditii in care bataia era vazuta ca ceva firesc...asta sa nu mai spun de pedepse...si in plus de asta ma izolam mereu fata de ceilalti. O astfel de persoana poate deveni destul de periculoasa pt ca eram convinsa ca fac bine dar nici nu aveam de unde sa inteleg ca ceea ce fac era gresit. Am fost mereu apreciata de profesori, inclusiv de cei de psihologie, pedagogie, desi aveam tendinta de a lovi copiii. Ceea ce am invatat in liceu a fost pur teoretic si pt asta am fost recompensata...nimeni nu a incercat sa ne ofere o lectie mai de suflet. Psihologia copilului era de fapt o carte si nici vorba o interctiune cu micutii si problemele lor.
Apoi...am vrut sa fac facultatea de psihologie, dar maica-mea, convinsa fiind de o fetiscana, cica profesoara, ca eu nu voi intra la psihologie m-a trimis la ASE. Eram suficient de mare sa aleg singura, dar cu un psihic la pamant si cu o lipsa totala de respect fata de propria-mi persoana...va sa zica am ajuns la ASE, eu care sunt o persoana total axata pe sentimente si care n-am avut in viata mea vreo inclinatie catre partea economica a vietii...abea daca stiam ce-i ala TVA...si totusi am terminat ASEul cu brio, nu chiar printre primii, dar nici printre ultimii. Mergeam la cursuri, imi luam un profesor care parea de treaba ca si referinta si incepeam sa tocesc motivata fiind de zambetul intelegator al acelui om. Si da, am terminat ASEul fara sa repet niciun an si cu 10 la lucrarea de licenta. Asa ca pe mine nu ma convinge nimeni ca o facultate, un masterat sau ce se mai face in ziua de azi te ajuta la ceva. Asta ca sa nu mai vorbesc de profesorii total neinformati care predau dupa bunul plac si care-si scriu cartile doar sa stranga un ban de pe urma lor...in Romania.

09.01.2011 9:49
ralu-mada
Christa in ceea ce ai scris cred ca problema este prostul discernamant al educatorului si metoda de educare aplicata si nu o proasta pregatire a cadrelor didactice !

a fi EDUCATOR este cea mai nobila profesie in opinia mea si cred ca si responsabilitatea este pe masura. Pana la urma, de priceperea acestor oameni depind deciziile multor tineri pentru ceea ce vor face in viata si ce tip de persoana vor fi in societate.
A EDUCA inseamna a deschide drumuri de viata, iar PEDAGOGIA este doar un instrumentar incarcat de valori (pozitive).

si alexya, cred ca adevaratii educatori sunt cei cu chemare si har, care raman ptr toata viata in mintile si inimiile copiilor!....deci trebuie sa ti se potriveasca aceasta profesie, in cazul meu a fost super pana la un moment dat cand am simtit nevoia de auto-depasire si am lasat totul balta , m-am dus si m-am facut inginer de mediu( vezi, tot latura sensibila zambet si o mare provocare de altfel, avand in vedere ca am baza peda!!!
dar ador copii si imi place enorm sa lucrez cu ei, (sunt implicata in mai multe actiuni infantile + masterul in psiho /peda de care m-am apucat in Fr) nu m-au impins parintii sa urmez o anumita pregatire , am ales-o singura in functie de sentiment!
pe undeva chiar iti inteleg frustrarea si te compatimesc trist

10.01.2011 1:35
e-alice
Locatie: ploiesti
Eu personal, revenind la controversatul NU, incerc sa fac uz de el cat mai rar, sa-l dublez cu "daca - atunci", sa-l insotesc de explicatii obligatoriu....si cam atat. Din pacate, ce spunea papusa ----------
citat:
Educatia nu-nseamna complinirea cu niste norme, conventii de ordin strict exterior (nu bagi mana in nas, nu-l tragi pe x de par, spui te rog si multumesc).
----------
, peste tot in jurul meu, asta e adevarata educatie. Asta si palmuta: doar la fund, doar cand trebuie..... Ma doare sufletul pur si simplu cand vad, aud in jurul meu. Incerc sa ies din mediul asta, sa ignor apropiatii care imi spun ca imi cresc copilul ca in filme, asta m-a amuzat dar si intristat ca era frate-miu asta ochi peste cap , si sa-mi vad de viata care ne asteapta sa ne bucuram de ea.
10.01.2011 1:36
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
ralu-mada
a fi EDUCATOR este cea mai nobila profesie in opinia mea

----------


intrebare sincera, tu ce intelegi prin nobil?

10.01.2011 2:16
ralu-mada
----------
e-alice a scris:


intrebare sincera, tu ce intelegi prin nobil?
----------


sunt sigura ca intelegi sensul ales si anume, in contextul dat, o profesie care vadeste inalte calitati morale, careia ii putem atribui idei si sentimente alese...si etc, etc...am putea dezbate la infinit, doar ca aici (pe acest topic), nu asta e scopul! trag cu ochiul

01.06.2011 5:41
Safa
Locatie: Italia
Azi am fost si e depasita de situatie.....am luat-o de la gradi,ploua si am venit in casa.....la intrarea in scara a inceput sa urle ca i-am botit o foaie ce avea in mana...si urla si nu vroia s aurce in casa...am luat-o de mana si mai mult fortat a urcat scarile...cand a ajuns in casa a inceput sa ma loveasca! I-am zis ca nu e frumos asa,sa nu dea in mine ca eu nu o lovesc si sa nu mai urle,cand vrea ceva sa vb frumos ce are ,ce vrea....dupa cateva minute ma pupa si zicea ca nu mai face!!!!!!!!!!! Of,dar nu ar fi mai bine daca chiar nu ar face asta?!
25.06.2011 11:26
Corinutza89
Am si eu un nepotel si are niste iesiri foarte agresive mai ales de cand este la gradinita. :-s Eu ma inteleg mai bine cu el dar parintii lui nu reusesc sub nici o forma sa il linisteasca. Este foarte agitat.
07.10.2011 3:21
hellokatty
Eu imi duc fetita la tot felul de cursuri interactive, si de cand fac asta am observat o schimbare majora in comportamentul ei. Interactioneaza altfel cu copii din parc si cu copii musafirilor. Pana acum , cand venea cineva in vizita si avea copil iesea cu scandal de la jucarii si alte lucruri, era foarte posesiva cu obiectele ei, nu vroia sa le imparta. Acum am inscris-o la cursul asta http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/20...-cei-mici/
Nu stiu poti cauta ceva sa i se potriveasca si sa vezi cum e.

07.10.2011 3:33
Safa
Locatie: Italia
De atunci s-a comportat bine pana acum....alta e insa problema,....are la gradi o fetita ce o cam i apeste picior,ii zice mereu ca ea e mai mare,ca e mai nu stiu cum,chestii de astea,daca o aude ca-mi zice mie ca vrea sa se duca pe leagan,fetita aia fuge inaintea la a mea si apoi rade ca i-a furat locul.....iar pe aia nu o suporta deloc,cand vine aia in parc e nervoasa! Fetita aia mai are si obiceiul de a ridica mana,iar daca da in a mea ,ii da si ea,desi eu mereu ii zic sa nu faca asa,ca nu e frumos,chiar daca aia o loveste,sa-mi zica mie sau mamei ei...........of,ce solutii aveti pt cand e fetita aia in preajma la a mea?
07.10.2011 5:44
e-alice
Locatie: ploiesti
incepe prin a nu mai numi tu fetita " AIA " zambet

apoi evita pur si simplu sa te intalnesti cu ea, stiu eu?
Eu nu pot sa zic copilului altcuiva nimic. Prefer sa il alin pe Vlad daca e lovit, in ultima instanta sa ne mutam din zona "problema", mai degraba decat sa tin prelegeri...Asa-s io, nu zic ca asa e bine.

07.10.2011 5:50
Safa
Locatie: Italia
Dar cum sa o numesc,printesa?! Iti dai seama ca eram nervoasa cand am scris......te-a dreranjat ca am zis de prea multe ori aia ......Faza e ca ea si vine la noi in comuna,ca locuieste langa noi si o aduce aici la gradi ,ar putea bine mersi mama ei sa o duca in zona lor,eu ce sa fac,sa fac kilometri ca nu se comporta bine? Nu e usor deloc ....
07.10.2011 5:56
e-alice
Locatie: ploiesti
Nu ma deranjeaza ca ai numit-o aia, de ce sa ma deranjeze cand eu nu o cunosc nici pe ea nici pe voi... Zic doar ca tu vrei ascultare, respectiv respect de la un copil, dar uiti sa le dai tu mai intai...
07.10.2011 5:59
Safa
Locatie: Italia
Acum am inteles ce ai zis,dar stai linistita ca ei nu i-am zis nimic,nici mamicii respective....postasem doar aici ca sa vad ce sfaturi imi dati.Iti dai seama ca si eu m-am gandit ca,atunci cand e in parc sa plec,dar cum fac sa-i explic fetitei mele ca nu putem sa stam cand ea are chef de joaca....
07.10.2011 6:12
e-alice
Locatie: ploiesti
Zilele trecute o fetita a intrat in casuta de lemn in care deja se juca Vlad, si il stergea usor cu mana, nu il batea, ca sa se duca de langa ea. Cand a vazut ca al meu nu zice nimic, nici nu pleaca, ba mai vroia si sa se joace cu ea, a luat un pumn de nisip si l-a arucat in capul lui. Al meu a inceput sa urle ca altceva, desi nu l-a lovit, nici nu i-a intrat nisip in ochi, dar urla si se tavalea in stilu-i personal zambet. Daca n-as fi vazut faza de la cap la coada, ci doar nisipul din parul lui Vlad si plansul lui, as fi catalogat fetita drept prost crescuta (era marisoara ce-i drept 6-7 ani) DAR , am fost acolo, si am vazut foarte clar ca cea mica vroia casuta doar pt. ea. Sigur ca parcul e al tuturor, dar hai sa nu vedem totul in alb si negru, sa bagam eticheta in fata si sa ne dam cu parerea repede despre cutare situatie. I-am spus lui Vlad ca motivul pt. care fata a aruncat cu nisip in el este pt. ca a vrut in acel moment casuta doar pt. ea. I-am spsu ca si el vrea de multe ori o anume jucarie doar pt. el. Si i-am mai spus ca mergems a cautam ceva super interesant de facut. Si m-am tinut de cuvant zambet
E greu sa "lucrezi" continuu la relatia cu copilul : nici sa-l superi, nici sa-l minti, si sa ai implinirea ca ai facut ce trebuia, ai spus ce trebuia, dar nu e deloc imposibil. Iar "efortul" asta, sa-i zic asa, merita total.

08.10.2011 10:03
ICEMOON
----------
e-alice a scris:
I-am spsu ca si el vrea de multe ori o anume jucarie doar pt. el. Si i-am mai spus ca mergems a cautam ceva super interesant de facut. Si m-am tinut de cuvant zambet
E greu sa "lucrezi" continuu la relatia cu copilul : nici sa-l superi, nici sa-l minti, si sa ai implinirea ca ai facut ce trebuia, ai spus ce trebuia, dar nu e deloc imposibil. Iar "efortul" asta, sa-i zic asa, merita total.
----------


Eu nu as fi procedat asa.
Eventual as intreba fata daca vor sa se joace impreuna, insa nu as lua copilul meu din locul respectiv.
Nu stiu daca ar fi lucrul cel mai potrivit de facut, dar la ai mei- chiar si cand era doar Keane si nu aparuse inca Ksenia- "cultivam" impartitul -cand e vb de jucarii, loc de joaca etc. Ca nu functioneaza totdeauna si apoi trebuie cautate alternative e drept, dar daca eu incerc sa-l invat sa imparta si apoi ii dau explicatii ca si cele date de tine cum ca alt copil vrea ceva numai pt el si sa plecam nu stiu ce ar intelege.

08.10.2011 11:01
Safa
Locatie: Italia
Icemoon,ai mare dreptate,cam asta incerc si eu sa fac cu fetita mea,ai vazut ca am postat deja ca eu ii zic mereu sa nu ridice mana la nimeni chiar daca a primit o palma de l acineva....incerc sa o fac sa se joace cu toti copii,ii zic mereu ca fetita aia nu a vrut sa fie rea,sa nu se mai supere daca ii fura sa zic asa leaganul...ca dupa ce se elibereaza se poate duce si ea....normal ca sunt suparata ca acea fetita are asa un comportament si in sinea mea ma enervez....Educatoarea Giuliei a zis ca e normal ca uneori sa raspunda si ea cu aceeasi moneda pt ca acea fetita are ceva timp de cand o necajeste...
10.10.2011 12:55
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
ICEMOON
Eu nu as fi procedat asa.
Eventual as intreba fata daca vor sa se joace impreuna, insa nu as lua copilul meu din locul respectiv.
----------


Nu stiu de ce dar nu pot negocia cu copilul altcuiva. De fiecare data cand intervin in joaca lui Vlad o fac dupa multe ezitari, calcule in mintea mea. Cum sa fac asa ceva cu un copil despre care nu stiu nimic?
Uras enorm sa vina un strain, alt parinte si sa ii spuna lui Vlad cum sa se joace si cum sa nu se joace. Cum sa fac eu asta?

Oricum, si eu am recunoscut ca e ceva foarte personal chestia asta cu intervenitul....

10.10.2011 2:39
ICEMOON
Pe mine nu ma deranjeaza daca un parinte ii intreaba pe ai mei daca vor sa participe la un joc- apoi ei hotarasc daca vor sau nu.
Eu de regula zic catre ai mei- Intreaba baiatul/fetita daca vrea sa se joace cu tine? in felul asta ma aude si copilul respectiv.
Keane de cand era mic mergea in parc la copii si intra in discutii cu ei, Ksenia insa e mai scumpa la vorbe- ea se apropie asa cate un pic si daca intra in joaca abia apoi vorbeste cu ei.
Nu le impun sa se joace cu cineva daca nu vor si nici la alti copiii nu insist, daca vad ca se uita copilul sau parintele mai "crucis" atunci da le zic sa cautam sa ne jucam cu altceva, dar nu as vrea sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa cedeze ceva doar pt ca altul se impune cu forta.

10.10.2011 3:41
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
----------
e-alice a scris:

Nu stiu de ce dar nu pot negocia cu copilul altcuiva. De fiecare data cand intervin in joaca lui Vlad o fac dupa multe ezitari, calcule in mintea mea. Cum sa fac asa ceva cu un copil despre care nu stiu nimic?
Uras enorm sa vina un strain, alt parinte si sa ii spuna lui Vlad cum sa se joace si cum sa nu se joace. Cum sa fac eu asta?
----------


Poate ca pe masura ce trece timpul o sa iti schimbi punctul de vedere fata de problema asta.
In primul rand eu cred si ma port ca si cum toti copiii de pe lumea asta cad in grija tuturor adultilor. Incerc foarte mult sa am chestia asta clar in cap.
Daca si cand sa intervii e o chestie pe care o faci judecand fiecare caz in parte. Ca singura regula pe care mi-o impun este sa nu folosesc ironia, umilirea si alte asemenea atunci cand intervin.
Adica nu e ok sa spui "Lasa-o pe ea sa se dea in leagan ca e prea prost crescuta sau prea proasta sau... (orice expresie jignitoare) ca sa priceapa ca nu e randul ei." Bine, asta e un exemplu extrem, dar exista si formulari mai subtile si care in esenta spun acelasi lucru. Din asa ceva nu invata nimeni nimic.

Daca nu-mi place cum se joaca un copil cu al meu si il vad ca nu se descurca eu ma duc direct si incep sa discut. Fara sa fac nimanui morala, fara sa le fac observatii, fara sa le dau de inteles ca vreunul nu este "cuminte", "bine crescut", "destept" etc etc.
Adica: Ce va jucati? Vreau si eu o piesa (o lopatica, o masina, o papusa...). Arata-mi cum se face.
Si tot asa pana cand copiii incep sa verbalizeze cat mai mult din ce au in cap. Atunci abia iti dai seama ce-i nemultumeste si de ce se poarta cum se poarta si poti continua si conduce discutia spre o solutie care sa convina tuturor.
Treaba e ca e ne voie de practica. Copiii au nevoie sa exerseze negocierea asta incontinuu, au nevoie permanenta de exemple despre cum se rezolva un conflict. Bineinteles conteaza enorm sa vada si acasa moduri pozitive de rezolvare.
Nu stiu daca psihologii ar avea aceleasi idei ca mine, dar mie mi se pare ca ne-interventionismul nu duce la nimic bun. Peste 5 ani copiii astia vor fi impreuna la scoala, peste 15 ani or sa alerge dupa fete / baieti impreuna sau vor face parte din aceeasi gasca, peste 25 vor lucra impreuna, vor vota impreuna si unii vor scrie legile dupa care noi ne vom lua pensia.
Asa ca e mai bine sa respiri adanc si sa inveti cum sa intervii si sa lasi deoparte rusinea de a te baga in familia altuia. Dar trebuie sa te bagi cu tact si sa iti impui sa-i inveti pe copii, nu sa-i judeci.

10.10.2011 8:38
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
flish
In primul rand eu cred si ma port ca si cum toti copiii de pe lumea asta cad in grija tuturor adultilor
----------


Asta e o teorie chiar interesanta, dar n-as putea in veci sa gandesc astfel. Cu siguranta am un handicap pt. ca nu pot trece peste un soi de egoism pana la urma...Incerc sa-mi gasesc scuze si ma gandesc ca majoritatea mesajelor care vin de la alti parinti/oameni catre Vlad, ma dispera. Sunt numai aberatii...Vreau sa fiu lasata in pace, cu ideile mele si convingerile mele, m-am saturat sa fiu judecata si mi-e frica de milioanele de judecati care se rasfrang asupra lui Vlad, caci despre el e vorba. Si mi-e frica sa ma apropiu de alti parinti, si sa ma apropiu de copiii lor i-ar aduce pe cei mari aproape... Poate asta e.
Oricum am sa ma mai gandesc la negocieri care servesc tuturor. Poate, cu timpul, cum zici Flish, o sa se schimbe ceva...Nu stiu.

11.10.2011 12:04
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
Flish, eu am intalnit in parcuri mamici in genul asta. Si sincer, nu le suport. Si ma bucur ca nici fi-miu nu le suporta. doamna, eu am venit sa ma joc, nu sa-ti ascult tie prelegerile sau sa-mi impui regulile tale, ca nu suntem la scoala, cam asta cred eu ca-i filozofia.
Si de asemenea, nu suport sa vina cineva sa-i spuna copilului meu cum ar trebui sa se joace. Si nici eu nu-i spun altui copil, n-o voi face vreodata, decat daca copilul meu, ca urmare a actiunii celuilalt, e in pericol.

E la libera alegere a lor, a copiilor, cu cine se joaca si cu cine nu. Uneori eu nu sunt de acord cu unele prietenii legate de copilul meu. Mi se face parul maciuca cand ii aud pe unii copii spunand 'bai, prostule!', asta fiind cel mai fericit exemplu, iar fi-miu se hlizeste si e lesinat dupa copiii respectivi. Dar ce i-as putea spune? Ma linistesc cu ideea ca in jumatate de ora plecam spre casa si uita de copilul acela. Iar daca repeta cuvintele minunate, ii explic ca noi nu folosim in casa asemenea expresii, ca nu e politicos... Nu pricepe intotdeauna, dar secretul e sa nu ma crizez cand repeta, ca daca vede ca mi se misca si un singur muschiulet al fetei de surprindere, e grav. o luna-2 avem show. Am patit-o, nu vreau sa se repete. si cu ce cuvinte! Noi cu asta ne confruntam si cu tipetele. Bautaus, slava cerului nu e. zambet

Acuma, tu n-o lua personal. zambet Eu asta gandesc.

11.10.2011 12:14
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
----------
flish a scris:
Bineinteles conteaza enorm sa vada si acasa moduri pozitive de rezolvare. .
----------


uite, eu asta nu inteleg la fi-miu, ca doar noi nu tipam unii la altii, nu ne certam etc. si sa-l vezi pe el cum reactioneaza, ca te apuca groaza. nu stiu cum sa gestionez situatia. uneori sunt depasita si-mi iese cate un 'mai, mama!' frate cu depresia din care cu greu imi revin. si in general asta se intampla cand mai apare cineva in peisaj, fie si taica-su. ne intelegem excelent cand suntem noi 3 (adica eu, el si surioara), iar cand vine cineva iese circ garantat. in public nu mai zic! si nu mi-e de pararea celorlalti, ca nu ma intereseaza in mod deosebit, ci ca ma gandesc ca pe undeva noi am gresit (grav!) si nu stiu cum s-o dreg, ca vad ca timpul trece si in loc sa se maturizeze si sa scape de unele probleme de comportamnet, mai rau se accentueaza. trist

11.10.2011 7:25
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
KiKilinis
uite, eu asta nu inteleg la fi-miu, ca doar noi nu tipam unii la altii, nu ne certam etc. si sa-l vezi pe el cum reactioneaza, ca te apuca groaza. nu stiu cum sa gestionez situatia.
----------

Pt. ca asa ma vad si pe mine peste cativa ani, de aia sunt de acord cu asta, sau cel putin mi se pare logica:
----------
citat:
flish
Nu stiu daca psihologii ar avea aceleasi idei ca mine, dar mie mi se pare ca ne-interventionismul nu duce la nimic bun. Peste 5 ani copiii astia vor fi impreuna la scoala, peste 15 ani or sa alerge dupa fete / baieti impreuna sau vor face parte din aceeasi gasca, peste 25 vor lucra impreuna, vor vota impreuna si unii vor scrie legile dupa care noi ne vom lua pensia.
----------


Nu e vorba sa intervii in sensul de a deranja, de a rani, de a umili....Ci de a...intoarce problema.... Ce bine stau la teorie, in practica sunt lasa zambet Poate e prea devreme, poate trebuie sa ma intalnesc cu genul de situatie descris de tine kikilinis. Poate voi gandi altfel atunci.

14.10.2011 7:33
ocrisu
Locatie: Ploiesti
Fi-miu are alta problema in parc...el are atractie catre baietii mai mari cu un an-doi, la care se duce deschis si le spune: hai sa ne jucam impreuna, uite ca masinuta am...sau: hai sa fim prieteni.
Si nu stiu cum se face ca, de cele mai multe ori, i se raspunde: pleaca de aici, piticanie, nu ne jucam cu tine ca tu esti mic, esti bebelus. Sau fug de el si rad de el, iar copilu' meu, in inocenta lui, crede ca ei se joaca cu el.
Atunci pur si simplu nu pot sa nu intervin. Ma duc la el sa-l iau de acolo dar le zic si alora ceva, ca mi se pare prea de tot. Sau ii zic lui ceva ca sa auda si ei ca nu e in regula sa se poarte asa.

14.10.2011 8:32
mihiab
...e complicat.Si al meu sorbea din priviri copiii problema dar pe masura ce a crescut si dupa ce si-a luat de cateva ori si pe cojoc trist de la ei a inceput sa-i evite si apoi sa-i ignore . A legat prietenii frumoase in grupa pregatitoare cu copilasi apropiati lui ca preocupari .Mi-e drag sa-i aud vorbind la telefon parca-s oameni mari zambet .

Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=34403
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.