Index www.parinti.com > Una, alta >Probleme psihologice
Nu imi iubesc copilul (2) Aspecte ale depresiei
19.07.2010 11:13
Nu imi iubesc copilul (2) Aspecte ale depresiei
toteupenet
http://www.parinti.com/Nuimiiubesccopilul-t-37280.html


**************************



Am o intrebare pt toata lumea de aici.Nu ati simtit niciodata ca nu mai sunteti libere?oricat de ajutata as fi responsabilitatea copilului ma apasa si in somn,oricat de mult incerc sa ma conving ca o iubers presiunea e asa de mare incat la un moment dat clachez fizic.Imi doresc libertatea inapoi mai mult decat orice.As putea sa trec peste restul problemelor dar asta ma ucide...

20.07.2010 12:09
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
----------
toteupenet a scris:
oricat de mult incerc sa ma conving ca o iubers
----------
confuz confuz confuz


Nasol atunci... trist

Ca sa-ti raspund la intrebare... bineinteles ca sunt momente cand ma simt constransa. De pilda, nu-mi pot lua o paine de la magazinul de langa bloc caci nu pot lasa copilul urland singur in casa. Si simt ca ma preling de foame pe gresia din bucatarie... ametita de mirosul de mancare de pe aragaz, de tonalitatile foarte inalte ale miorlaielilor lui Ayan, de muntii de haine care asteapta sa fie asezate, ingrijorata ca nici nu s-a atins de laptele de dimineata si e aproape pranzul... si eu n-am un colt de paine in casa, pe care sa-l molfai in timp ce schimb un scutec cacacit. rad rad De multe ori ma simt ca in reclama aia: "Ai nevoie de un calmant? Ia Calmogen" rad rad
Asa... si? Trag aer adanc in piept si-mi vad de treaba, ca n-are cine o face in locul meu.
In schimb, pe mine responsabilitatea fata de copil nu ma apasa si in somn. Eu dorm si dorm bine, multumesc lui DD. Si cand dorm, uneori visez dar niciodata nu gandesc. De fapt, nu ma apasa deloc, nici in stare de veghe. Si eu sunt singura responsabila cu privire la deciziile privind cresterea si educatia lui.

Cum adica tu clachezi fizic? E ca un soi de febra musculara? Ca nu ma pricep... Intreb si eu...

20.07.2010 8:43
nelus
Poate ca ar trebui deschis un alt subiect, cu un alt titlu. Unele dintre noi simt ca isi iubesc copilul, dar trebuie sa raspunda sau s e regasesc in pasaje legate de depresii sau perioade grele din viata.

Ceea ce stiu eu clar despre mine este ca eu ma simteam hartuita in ultimul hal. Ma simteam hartuita de sot, caruia oricat i-as fi oferit, nu era multumit. Eram hartuita de copil caruia ii acordam cat de mult puteam si mereu era nesatisfacut si imi facea cel putin o criza de nervi pe zi (era si perioada celor 2 ani teribili). Am crescut-o pe Corina in stilul: alaptare la cerere, stat bot in bot cu ea, lasam sa se darame casa pt a petrece timp cu ea. La un moment dat insa oricat as fi incercat vroia mai mult. La munca ma simteam hartuita pt ca oricat as fi muncit nu era suficient. Eu plecam dupa 9 h, alergand, cu gandul la copil, dar dupa mine ramaneau colege peste program care nu ma informau de telefoanele primite de la sefi dupa plecarea mea. Prioritatile se amestecau si ma simteam hartuita si vinovata de faptul ca nu-mi pot ordona viata in asa fel incat sa ac ceva bine. Toate erau urgente! Fizic aveam sentimentul ca eram grasa si respingatoare, dar in cele din urma m-am mobilizat si am slabit vreo 11-12 kg. Cred ca am avut avantajul ca sotul era pasionat de psihologie si vorbeam zilnic cu el si cu o prietena de pe forum. Ei ma ajutau sa ma eliberez si sa imi ordonez viata. Pe de alta parte am fost mereu o fire extrovertita, ceea ce este f important. Cred ca mult mai usor o scoti la capat cu un extrovertot care iti pune pe tapet si ce a mancat acum 3 zile.

Cand am apelat la psiholog, acesta era in Bucuresti . Pana la cabinet faceam 4 h pe drum. Sotul conducea. Practic vorbeam 4 h cu sotul, una cu psihologul (amandoi- faceam terapie de cuplu) si inca 4 h aveam la dispozitie la intoarcere. Fara copil, fara telefoane, in 2 mp cat poate avea o masina. Drumurile astea cred ca au fost f bune!

20.07.2010 2:52
toteupenet
Mi-a placut grozav"terapia de 5 ore",bravo tie!zambetM-ai facut sa zambesc si asta nu mi se intampla prea des in ultimul timp.
Clachez fizic inseamna pe scurt ca ma imbolnavesc ca la carte cu frison,febra,dureri de cap ,vomitat si tot tacamul fara sa am alte motive decat oboseala.Si se intampla destul de des.
Poate nu a fost cea ma fericita exprimare cu oricat incerc sa ma conving ca o iubesc...Fetita mea e fericita ,f sanatoasa si are tot ce ii trebuie .
Cat despre somn : nu pot inchide un ochi daca sunt cu copilul in pat oricat as fi de obosita si oricat de linistit ar dormi copilul.Sunt constoienta ca nu e copilul vinovat dar e o situatie care nu s-a schimbat de cand s-a nascut.Am mare noroc ca sunt ajutata de o groaza de persoane altfel probabil alegeam de mult o varianta mai nefericita de rezolvare.
Nu am deschis alt subiect pt ca nu mi se pare ca la o privire de ansamblu problemele mele sunt nemaiintalnite,am vazut aici pe forum persoane cu probleme mult mai grave.

20.07.2010 3:19
nemora
Locatie: Bucuresti
toteupenet, nu poate dormi copilul cu tatal?
20.07.2010 3:27
toteupenet
Fetita doarme cu tati,cu buni sau bunu,avem si bona ,problema e ca atunci cand incerc si eu sa mai dorm cu ea se intampla ce am descris mai sus .
Am fost si mi-am facut o tona de analize,RMN,ecografii fara numar.Fizic singura chestie care ar explica starile mele e un nodul pe tiroida care in mod curios se manifesta doar cand raman singura cu copilul.

20.07.2010 7:09
e-alice
Locatie: ploiesti
Fara sa fiu deloc rautacioasa, cred ca daca ai fi doar tu cu fetita lucrurile ar sta altfel, organismul tau s-ar regla inainte sa clachezi cu adevarat, respectiv ai petrece o noapte, 2 , 7 albe, apoi ai dormi ca un prunc foarte fericit Crezi in teoria mea, mai exact ai incercat-o? zambet
frisoane si dureri de cap am avut la mastita.....Alaptezi?
vomat si febra + tot tacamul am patit cand organismul meu era vraiste de la nedormit si mancat prost (=rar)

20.07.2010 10:39
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
@toteupenet
In primul rand eu nu sunt chiar de parere sa faci cum zice e-alice. Un soc e bun atunci cand il poti duce, altfel nu se stie cum se termina experimentul.

In al doilea rand eu te-as intreba daca-ti amintesti perioada in care erai insarcinata. Exact ce ti-ai inchipuit atunci si ce ai acum? Esti multumita de cat de pregatita ai fost pentru a avea un copil in grija?
Este foarte posibil ca totul sa aiba la baza frica - ca nu faci destule, ca nu intelegi copilul, ca ti-a disparut viata ta proprie si personala si in mod clar nu o s-o mai recapeti vreodata, ca nu te ridici la inaltimea momentului si a asteptarilor celor din jur.

Si poate mai mult sau mai putin sentimentui ca ai fost tradata. Despre asta am auzit la enorm de multi oameni, dar nimeni nu vocifereaza prea mult pentru ca de tradat ne tradeaza parintii si prietenii cei mai apropiati.

Adica: daca vreodata ai cautat sa stii cum e sa ai un copil, sa cresti un copil si ti-ai intrebat parintii sau alte rude mai invarsta e foarte posibil ca nimeni niciodata sa nu-ti fi spus ca e un chin sa stai luni de zile cu el in brate, sa nu poti dormi o noapte ca lumea in nu-stiu-cati ani, sa nu mai ai in nici un fel posibilitatea sa-ti vina cheful sa pleci la munte asa dintr-o data ca trebuie sa verifici si programul celui mic si sa vezi daca e ok sa-l iei cu tine sau ai cu cine sa-l lasi si tot asa.
Nimeni nu-ti va spune la o discutie la un pahar de suc ca ii era mai bine inainte de a avea copii si ca are o depresie ingrozitoare, ca vrea sa-si ia zilele si nu mai stie ce sa faca.

Toate lucrurile si mici si mari sapa la temelie. Eu as zice sa vezi de unde-ti vin problemele.

De exemplu pe mine m-a ocolit in cea mai mare parte depresia postnatala. O surpriza placuta. Dar cand mama mea a inceput sa ne viziteze mai des si am vazut cum se poarta cu cel mic si ce metode de educatie imi recomanda era sa innebunesc gandindu-ma prin cate am trecut eu si frate-meu cand eram mici in numele cresterii unor copii politicosi si plini de bun-simt.
Asta e o tradare grava din care inca nu mi-am revenit complet.

21.07.2010 5:38
nemora
Locatie: Bucuresti
toteupetenet, daca te apuca groaza la ideea de ramas singura cu copilul, ceva terapie poate ca nu ar strica.
incearca sa stai singura cateva ore, sa meditezi la aceasta problema. dar neaparat sa nu fii deranjata. inainte, incearca sa afli informatii despre perioada ta de sugar: cine a stat cu tine, cum ai fost ingrijita, daca mamei tale i-a fost frica, sau a avut vreo depresie.
frica asta s-ar putea sa aiba cauza in ceva ce ai patit tu si nu vrei sa transferi asupra copilului, tu vrand de fapt sa-l protejezi (il protejezi de o eventuala mama rea).

22.07.2010 10:49
toteupenet
Multumesc pt raspunsuri!Toata lumea a pus degetul pe cate o rana!zambet
Pt cine isi inchipuie ca sunt o persoana f alintata pt ca am f mult ajutor:este necesara o explicatie:la inceput doar eu si sotul ne-am ocupat de cea mica.Efortul de echipa cu tot cu bona si bunici a aparut cand a fost clar ca ori ma ajuta cineva ori ajung la spital.
Flish a sezizat f bine faptul ca ma simt tradata,poate nu de cineva de in special dar de societate in general cu siguranta:).
Am avut o sarcina f grea in sensul ca eu ma simteam cumplit dar toti specialistii imi spuneau ca am un copil perfect sanatos si totul decurge minunat.N-as mai repeta experienta pt nimic in lume.
Cu psihologul as putea incerca dar probabil imi va "prescrie" liniste sufleteasca si armonie interioara ,stari normale pt mine inainte de a ramane gravida, obiectiv imposibil de atins la ora actuala din pacate:(
Mai mult de atat simt ca cei din jurul meu se asteapta sa-mi revin spectaculos acum ca ma ajuta,eu ma simt marcata pe viata sI am ferma convingere ca nu voi gasi o varianta buna pt toata lumea.

22.07.2010 10:54
Teodora29
Locatie: France
un psiholog in mod normal nu are sa-ti "prescrie" linistea, asta nu se da pe ordonanta, nu se cumpara in farmacie
un psiholog ar trebui doar sa-ti dea piste, sa te ajute sa le cauti, sa te lase libera sa sapi in tine, pina dai de cauze, pina dai de tot ce te sperie, pina ajungi la originile starilor astora
nu sa vorbeasca in numele tau, dar sa te incite sa vorbesti, sa pui tu degetul pe rana, sa o constientizezi

si eu fac parte din cei ce nu dorm.... cind copilul e treaz, pot dormi doar cind Elouan doarme profund, si asta dintotdeauna

22.07.2010 1:57
toteupenet
Fiecare mama are nelinistile si problemele ei,nu cred ca sunt eu deosebita.Starea de criza apare cand sunt atat de multe probleme fizice incat nu mai poti functiona normal.Ma refer la un program obisnuit in care mergi zilnic la servici,te intorci acasa te ocupi de familie,gospodarie,etc.
La ora actuala de-abea am forta sa ma ocup de mine si asta nu tot timpul din pacate.
Mai mult de atat ma lovesc de o multime de idei preconcepute .De ex azi am consultat o doctorita endocrinologa care inainte sa-mi spuna ce analize am de facut pt nodulul de la tiroida mi-a tinut morala un sfert de ora despre cat de fericita ar trebui sa fiu ca am un copil si ca nu am cancer ca alte paciente tratate de ea!NU vad cum ar putea cineva sa-si impuna sa fie fericit dar nu cred ca toata lumea intelege asta.

22.07.2010 3:29
DJ
Locatie: Bucuresti
Toteupenet suna incredibil ce povestesti despre doctorita cu pricina dar din pacate mai exista si astfel de "atotstiutoare"...

Eu te-as sfatui sa vorbesti cu un psiholg, te poate ajuta foarte mult. Sau cu oricine in care ai mare incredere si cu care poti vorbi intr-adevar liber si ii poti spune tot ce simti... Avantajul la un psiholog e ca stie ce intrebari sa iti puna care sa te faca sa intelegi sursa unor probleme.

22.07.2010 4:59
toteupenet
Incredibil dar din pacate adevarat!Si cu atat mai trist cu cat am fost la un cabinet particular cu recomandare!Dar starea medicinei in Ro e o alta poveste!As fi preferat sa-mi spuna ca nu ma poate ajuta.
Cred ca solutia cu psihologul ramane singura desi mentalitatea celor din jurul meu considera asta un fel de apa de ploaie.Asta nu e si parerea mea tin sa specific.

22.07.2010 6:33
Christa
Locatie: Germania
Am mai gasit ceva interesant, sper sa mearga linkul:
http://www.ziarulcopiilor.com/jurnalul-...opiilor%29

22.07.2010 6:48
nemora
Locatie: Bucuresti
mai toteupenet, nu e apa de ploaieeeeeeeeeeee!
am fost eu.
am mai scris undeva pe aici. am avut senzatia ca am lasat acolo o galeata de rahat, ca am facut curat si ordine in interiorul meu.
atatea mi-am lamurit...a fost o experienta incredibila, nu pot descrie in cuvinte! si nu m-am dus decat vreo 5 sedinte. drept ca intentia era in sensul unei terapii pshanalitice, care trebuia sa dureze mai mult; am vorbit singura, tipa m-a ascultat doar, intervenea doar sa puncteze in punctele cheie. si ce am putut sa scot, incredibil!

uite, de exemplu: i-am spus ca simt ca iubirea mea pentru copil este blocata de ceva si nu stiu de ce. asta in prima sedinta. ulterior i-am spus ca ai mei ma bateau si am dedus impreuna ca in capul meu iubirea se asocia cu violenta. apoi mi-a picat brusc fisa: iubirea era blocata de frica sa nu-i fac rau copilului! daca as iubi-o as putea sa-i fac rau, asa cum mi-au facut ai mei.
apoi ea m-a pus sa ma interesez daca am avut ceva traume de separare in copilarie, fiindca aveam eu angoasa de separare de copil. ca sa-mi spuna tatal meu razand "aaaa, pai aveai 8 luni si te-am lasat dormind (singura!) si ne-am dus la mici, si cand am venit erai distrusa de plans"
cam asta e...du-te!

22.07.2010 9:48
toteupenet
Christa merci pt articol ,foarte la subiect si la obiect!Mi-a placut grozav ideea cu psihiatru care e sef de echipa!Doar ca in RO cu mentalitatille pe care le au medicii cam greu sa faci o echipa!
E mai greu cu mersul la pshihoterapie pt ca fac parte dintr-o familie de medici pana la a saptea spita care nu cred in asa ceva,m-au dus la tot felul; de analize dar cand aud de psiholog ridica din sprancene.Si cum ei sunt cei care ma ajuta e destul de greu...
Doar ca simt ca nu mai pot si ca nu exista alta rezolvare asa ca probabil ca ma voi duce.
Mi=as dori ca cele care citesc aceste randuri sa inteleaga ca nimic nu e usor si nu vine de la sine cand ai un bebe,ca e o mare responsabilitate si nu e o jucarie sau o gluma.Mi-e cu atat mai greu cu cat am o fetita si ma gandesc ca la un moment dat va trece prin ce trec eu.Poate ca voi fi acolo sa o ajut si datorita ajutorului vostru si a intelegerii gasite aici.MULTUMESC!

23.07.2010 8:38
DJ
Locatie: Bucuresti
Toteupenet nu e neaparat necesar ca fetita ta sa treaca prin ce treci tu. Eu sunt sigura ca vei fi o mama mult mai buna si ea va creste ferita de depresii. Si chiar daca, Doamne fereste, va avea depresie post natala tu vei fi acolo sa o ajuti si sa lupti pentru ea.

Ignora parerea celor din jurul tau si du-te la psiholog, te va ajuta foarte mult.

Nemora eu am avut senzatia ca am lasat rani vechi acolo, mai ales cele produse de mortile bruste ale bunicilor mei care m-au crescut, de divortul parintilor mei... multe. Important e ca am invatat din nou sa simt iubirea celor din jurul meu, sa apreciez ce am si sa realizez ca problemele parintilor mei nu sunt ale mele.

23.07.2010 11:50
e-alice
Locatie: ploiesti
mie mi-e frica sa vorbesc cuiva de micile secrete din familia mea, pt. simplul motiv ca unele episoade sunt de-a dreptul gretzoase. In schimb n-as putea in veci gandi ca fi-miu sau fii-mea va trece prin asa ceva....De ce ai gandi una ca asta Toteupenet?

foarte fain articolul Christa, si explicat pe intelesul oricui (mai sunt psihologi care explica in termeni mult prea largi si prea stiintifici uneori). Si mie mi-a placut ideea muncii in echipa. Familia si psihologul uneori nu sunt de ajuns. Si eu am o problema legata de ....libidou scot limba ....si am ales sa fac programare la dr. mea de planning. E tipa foarte buna consiliera , are cunostinte si de gineco., sper sa o scot la capat foarte fericit

23.07.2010 11:52
criss_bb
Locatie: Bucuresti
Doctorita are dreptate...eu sunt operata de tiroida...si dupa operatie fizic eram ok ...nu mai aveam starile de dinainte...dar eram un automat ...nu imi doream nimic, mancam ca trebuie, faceam chestiile uzuale...nu luptam deloc....parintii erau disperati(am aflat asta mult mai tarziu-aveam 19 ani la operatie)...mi-am revenit in urma unui reportaj la televizor...despre o fata tanara care avea cancer si care lupta f mult, pentru fiecare zi si fiecare lucru....dupa asta m-am schimbat...prin comparatie eu eram MULT MAI BINE!!!
Cat despre starea pe care o ai cand ramai singura cu bb, tiroida e un hormon care intervine in caz de stres, tu te simti f responsabila, f implicata de tot ce inseamna sa ramai singura cu bb si cred ca din cauza asta se activeaza nodulul tau...parerea mea...

26.07.2010 11:59
nemora
Locatie: Bucuresti
DJ, e bine ca te-ai dus, eu nu stiu de ce la noi e privit ca ceva rusinos, daca ti-e rau la cap, sa te duci la medic.

e-alice, trebuie sa verbalizezi in fata cuiva. daca aici in mesaj ai asociat "gretoseniile" cu lipsa libidoului, na, poate e vreo legatura.

26.07.2010 12:02
e-alice
Locatie: ploiesti
nemora, in principiu as zice ca nu au nici o legatura dar cum nu cunosc motivele lipsei libidoului ... zambet
26.07.2010 1:07
toteupenet
Nu sunt specialista dar in cazul meu lipsa libidoului a existat o perioada destul de lunga dupa nastere insa e una din problemele care s-au rezolvat de la sine.Poate ca nu mai am acelasi apetit sexual ca inainte de a ramane gravida dar cel putin nu-mi tin sotul la "post negru":)Oricum asta a fost cea mai mica dintre problemele mele.
26.07.2010 2:05
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
@ e-alice
Lipsa libidoului eu am pus-o pe seama unei refaceri fooooaaaarte lungi dupa nastere si a faptului ca aveam dureri destul de mari la fiecare contact sexual sau doar incercare.
Da-i cu analize ca poate e aia, poate ailalta, am mers la cativa medici etc - nu a functionat nimic.

Fix la 18 luni ale copilului mi-a revenit menstruatia + 2 bonusuri: PMS si revenirea libidoului mai ceva ca-nainte.

Nu sunt hotarata ce sa fac. Sa ma duc la doctor si sa incerc si ceva pentru sindromul premenstrual sau sa ma las in pace. Din pacate in unele luni crizele de nervi sunt destul de grave si destul de lungi - zile in sir.
Tare ma intreb daca e doar o perioada in viata mea si va trece de la sine sau o s-o duc asa pana la menopauza.

Dar oricum acum ma bucur de o viata sexuala mult mai buna ca inainte de sarcina, asa ca de, n-ar trebui sa carcotesc.

26.07.2010 3:01
toteupenet
Am observat citind pe acest forum si in alte parti ca f multe mame intampina o groaza de probl dupa nastere,probl nedescrise in nici un tratat de medicina.Nu inteleg de ce trebuie sa ma documentez singura sau sa aflu pe pielea mea ce mi se poate intampla daca raman insarcinata si fac copii,cel putin nu in anul 2010.
Raspunsul standard pe care il primesti de la medici e ca "rezuitatul merita si lucrurile astea se uita in timp".
Eu cred ca fiecare ar trebui sa aprecieze singur daca merita dar pt asta ar trebui sa ai toate datele inainte sa ramai gravida.

26.07.2010 3:25
DJ
Locatie: Bucuresti
Eu sunt de parere ca ar trebui sa stii dinainte macar ca sa stii la ce sa te astepti. Si sa te faca sa vezi si partea plina a paharului. Ceva tip: am facut depresie postnatala dar copilul n-a avut colici sau am nascut greu dar n-am avut nici o problema toata sarcina...
Plus ca pana de curand n-am stiut ca starea mea de floricica care nu se mai poate baza in totalitate pe memoria proprie se datoreaza sarcinii si e ceva relativ comun....

26.07.2010 3:30
nemora
Locatie: Bucuresti
pai toteupenet, e mult prea complicat si tine de ce e in psihicul fiecareia. nu poate sa-ti raspunda un medic oricare ar fi el.
si eu am avut libido mai scazut, insa de vreo 2-3 luni e la extrema cealalta.
incercati sa alocati si sotului timp dupa ce culcati copilul, 10-15 min sa stati numai voi doi. este foarte important....asta ca sa reinnodati o conexiune care se cam rupe dupa ce apare bebelusul.
si pararea mea e ca culpa este comuna-femeia nu are chef, e obosita, etc, dar si barbatul nu-si "cocoloseste" nevasta. comunicati partenerului ca aveti nevoie de afectiune si incercati sa oferiti si voi: un pupic, o mangaiere in treacat. nu trebuie sa ne "maritam" cu bebelusul...
si mai lasati copilul si cu altcineva sa faceti ceva pentru voi! si eu am crezut ca numai eu pot sa ingrijesc copiii: apoi nu-i asa deloc. macar o data pe saptamana poate sa stea cineva cu el ca nu i se intampla nimica.

26.07.2010 4:42
e-alice
Locatie: ploiesti
flish, pai atunci, sa curga sange..... rad rad rad rad rad
eu aveam un apetit super ok si inainte de sarcina, si in cele 9 luni, a fost totul super. Nu eram genul "ranim copilul" scot limba , 9 luni amers totul cat se poate de normal. Eh, dupa nastere (cezariana), trece o luna , trec doua, trec 9, eu ma conectez trag cu ochiul foarte greu, mi se pare sau chiar ma doare la fiecare incercare, ginec. zice ca e totul ok, noi ....pauza prostit
ar fi super sa se regleze totul o data cu menstruatia, sau nu? Poate-mi vine peste vreun an, asa.... nervos
cand spui refacere lunga dupa nastere la ce te referi? Refacere fizica, psihica?

toteupenet, eu m-am saturat sa ma intreb exact ce ai scris tu, la fiecare problemutza, la fiecare chestie, ca e legata de alaptat, ca e legata de sex, ca e legata de somnul copilului...Adik chestii exacte, nu vorbesc de responsabilitatea cresterii copilului. Doctorii adevarati sunt rarisimi zambet

nemora, cu timpul alocat sotului, sigur ai dreptate. Adica eu aici strig vinovat! Nici nu se culca Vlad bine, ca imediat ma bag si eu la aceeasi activitate. Am sentimentul ca nu pot supravietui daca nu ma culc in acel moment, si poate ca e chiar adevarat. Ca sa fie totul complet, sotul meu se trzeste greu dimineata si adoarme tarziu in noapte, suntem oricum diferiti la cap. asta. In week end ne lasam prinsi de diverse activitati de casa. O idee buna pe care o punem in practica cat de des putem e sa fugim de acasa.... Oriunde am merge toti trei, se vede cand iesi dintre cei 4 pereti, schimbi aerul, vezi alti oameni, si parca si partea cu ala+ala = love merge mai bine zambet

26.07.2010 4:54
toteupenet
Un raspuns concret pt "durerea" lui e-alice: am nascut tot prin cezariana,aveam si eu dureri la contactul sexual asa ca ma gandeam sa renunt la sex forever:)
Nu am mai avut dureri dupa ce mi-a venit ciclul de 2 ori.
Nu cred ca poate cineva sa-ti spuna cand vei avea prima data ciclu dar sa nu-ti pierzi speranta:)

26.07.2010 6:01
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
Tre' sa fie ceva la mijloc.

Eu am nascut normal si mereu am crezut ca problema a fost ca refacerea fizica dupa nastere si epiziotomie a durat cateva luni.

Dar cum a zis si toteupenet, nu-ti pierde speranta, la un moment dat o sa-ti revina menstruatia si probabil ca totul se va rezolva.

26.07.2010 6:17
e-alice
Locatie: ploiesti
va multumesc cat se poate de sincer pt. incurajari, si asta pt. ca la menstruatie chiar nu m-am gandit. Dr. gineco. mi-a zis ca mai degraba se vor regla hormoneii dupa ce voi fi incheiat alaptatul, or asta va mai dura ceva, speram zambet
26.07.2010 7:42
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
Indiferent ce merge nu-chiar-extraordinar dupa nastere e in mod sigur din cauza alaptatului, asta am auzit-o de atatea ori si in legatura cu atatea probleme, ca e de mirare ca oamenii au supravietuit ca specie cand alaptatul aproape ca omoara mamele - daca e sa dam crezare medicilor, bineinteles.
26.07.2010 7:58
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
flish
Indiferent ce merge nu-chiar-extraordinar dupa nastere e in mod sigur din cauza alaptatului, asta am auzit-o de atatea ori si in legatura cu atatea probleme, ca e de mirare ca oamenii au supravietuit ca specie cand alaptatul aproape ca omoara mamele - daca e sa dam crezare medicilor, bineinteles.
----------


rad n-am mai zis si eu.... Asa e! scot limba

In top rusinica: daca suge dupa 8 luni bebelusul devine rahitic rad rad (citam un doctor, nu o lelitza de pe strada)

26.07.2010 10:33
nemora
Locatie: Bucuresti
dar mie o doamna doctor chirurg mi-a spus ca laptele de mama este cancerigen! asa ca... (am intrebat-o daca a alaptat, a zis ca nu, deci clar invidia a vorbit).
poate ca cu libidoul asa o fi facut cine ne-a facut setarile, ca sa ne pazeasca de alt puradel pe cap, pana-l scoatem pe prezentul puradel cat de cat la lumina. adevarul e ca, daca ma gandesc bine, si la mine dupa ce a venit cm a revenit si libidoul.
e-alice, nu crepi daca mai stai 20 de minute foarte fericit

27.07.2010 7:39
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
nemora
dar mie o doamna doctor chirurg mi-a spus ca laptele de mama este cancerigen!
----------

wow!! asta e mai tare decat rahitismul... prostit

----------
citat:
e-alice, nu crepi daca mai stai 20 de minute
----------


scuze, dar n-am prins....detaliaza zambet

27.07.2010 8:20
DJ
Locatie: Bucuresti
----------
flish a scris:
Indiferent ce merge nu-chiar-extraordinar dupa nastere e in mod sigur din cauza alaptatului, asta am auzit-o de atatea ori si in legatura cu atatea probleme, ca e de mirare ca oamenii au supravietuit ca specie cand alaptatul aproape ca omoara mamele - daca e sa dam crezare medicilor, bineinteles.
----------

Nu e neaparat asa, eu tin minte ca eu am initiat ca sotul era speriat dupa ce stia ce greu nascusem... si slava Domnului ca am alaptat pana avea Horia un an si trei luni. Si n-are copilul nimic... scot limba

27.07.2010 10:15
nemora
Locatie: Bucuresti
e-alice, cu sotzul, dupa ce culci copilul
27.07.2010 11:09
e-alice
Locatie: ploiesti
nemora, trag cu ochiul
27.07.2010 11:54
toteupenet
Pt flish in legatura cu PMS :aceeasi probl o intampin si eu DUPA SARCINA SI NASTERE cu PMS( si inainte nici capul nu ma durea:)).Dupa ce am, fost la o multime de medici care au ridicat din umeri am ajuns pe incercatelea la ceaiuri si tratamente naturiste de detoxifiere care nu sunt o placere dar sunt singurele care functioneaza.cel putin pentru mine.Au marele avantaj ca iti curata organismul de toate toxinele acumulate in aceasta perioada inclusiv hormonii in exces.
27.07.2010 12:42
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
@DJ
Eu spuneam ca asta aud de la medici mereu, indiferent care sunt problemele de care ma plang. "Pai e normal daca alaptezi! Intarca-l si ai sa vezi cum se schimba situatia."

@toteupenet
Da, inainte de sarcina si nastere nu am avut nici un fel de probleme legate de PMS. Mereu am avut un cm absolut regulat, n-am luat anticonceptionale sau altceva nici ca anti-conceptionale, nici ca terapie hormonala, nu ma durea burta, capul, spatele, nu ameteam, nu ma balonam, nu ma enervam - eu ca o floare.

Acum in schimb... alta viata, nu neaparat mai buna.
Ca bonus la mine nu tine appx 10 zile cat am citit ca ar fi cazul, ci aproape 3 saptamani. O saptamana pe luna ma simt bine, 3 nu. Dar nu am cate o criza majora pe luna, poate o data la 3-4 luni.
I-am zis sotului ca daca mai facem unul si se duce naibii pana si bucatica asta de timp in care sunt cum imi aminteam eu, nu prea se merita.
Oricum ceva va trebui sa incerc pentru ca e tare greu si pentru mine si pentru ceilalti ca atata timp sa fim in stare de asediu.

Dar deocamdata inca alaptez. Si fi-meu nu da semne ca s-ar intarca definitiv in viitorul foarte apropiat. Nu sunt sigura cum l-ar afecta pe el diverse chestii care in mod sigur trec in lapte.
E complicat de calculat ce ar fi cel mai bine sa fac. Eu cel putin nu vad nici o solutie buna pentru toata lumea.

27.07.2010 12:50
toteupenet
Te inteleg perfect flish,si la m,ine PMS tine 2 sapt si mai mult.
Daca alaptezi intr-adevar nu poti lua nimic dar cand va mai creste cel mic poate incerci o terapie naturista ,cea care crezi tu ca iti va face mai bine.Nu as insista dar la mine au fost singurele care au avut ceva efect si m-au pus cat de cat pe picioare.
Si daca bei niste ceai verde si tot ajuta.
Ceea ce cred ca poti manca si cand alaptezi e painea"Elta",la noi se gaseste la plafar.M-a ajutat extraordinar cu balonarile si problemele digestive si nu are contraindicatii.


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=37969
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.