Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament
comportament exagerat sau firesc?
15.04.2011 5:57
comportament exagerat sau firesc?
cream
Am un baietel minunat, are 5 ani, si in general nu pune probleme foarte mari. Avem in schimb perioade cand ne intelegem foarte greu,in care nu intelege nici cand i s vorbeste calm, nici cand pierde recompense, nici cand primeste pedepse. Ce ar trebui sa fac eu cand spre exemplu nu vrea sa doarma la pranz, sau cand ridica tonul sau chiar mana la mine? Sa incerc sa il corectez - cum fac acum, sau sa il ignor?

In general el e cooperant - in masura in care poate fi cooperant un copil de varsta lui. Dar voiam sa stiu daca e ceva firesc pentru 5 ani sau trebuie lucrat mai intens la corectia comportamentului? Nu inteleg de ce are perioade mai zbuciumate si perioade mai firesti. Sunt in impas, vreau sa il inteleg si sa gasesc calea sa ma fac inteleasa si sa il inteleg si pe el.

scuze, am mai citit pe aici si am vazut ca s-a mai discutat cam aceeasi tema...Dar as vrea sa accentuam un pic despre varsta de 5 -6 ani, eventual cu mamicile care trec sau au trecut prin varsta acesta, si nu numai.

15.04.2011 6:10
allamarine1979
Locatie: Baia Mare
Da' el ce face cand nu vrei tu sa dormi la pranz? rad
Lasand gluma la o parte, probabil ca greutatile astea in comunicare vin din faptul ca nu se simte inteles. Daca el iti spune ca nu vrea sa doarma, inseamna ca nu vrea sa doarma. Si daca tu insisti, foarte probabil sa "ridice mana", ca doar trebuie sa-si exteriorizeze cumva frustrarea.
Tu la ce te referi cand spui ca-l corectezi? Ignorarea nu e o solutie.

15.04.2011 6:19
cream
pai noi avem in general o regula: la sfarsitul saptamanii primeste "rasplata saptamanii" - o jucare, o revista, ceva dulce,depinde, ce isi doreste el. Asta nu inseamna ca numai la sfarsit de saptamana ii iau ceva, eu merg pe ideea de stimulare prin recompensare. In acelasi timp e constient ca poate primi si "pedeapsa saptamanii", care inseamna spre ex ca ii confisc din jucarii.

dar eu stau si ma intreb, e normal sa ii respect deciziile si sa sara peste somnul de amiaza? totusi e la varsta cand are nevoie inca sa doarma suficient...La noi singura regula stricta e in ce priveste somnul si mancarea...astea nu se negociaza.

imi dau toata silinta sa fiu un parinte cat mai ok, clar ca gresesc, volens-nolns...Voiam sa stiu totusi pana la ce punct pot lasa un copil de varsta asta sa ia decizii?

nu vreau sa fiu un zbir, dar nici nu vreau sa ma joace cum vrea el. Pentru ca totusi la varste mici se creaza bazele.

problema nu e somnul de amiaza, asta a fost ultimul conflict...ci faptul ca are perioade in care efectiv se razvrateste si ignora /incalca orice regula posbila si imposibila, inventata si neinventata. Asta zic, ar trebui sa ignor perioadele astea agitate alel ui si sa vad ideea e baza, faptul ca in general e un copil ok? Sau ce sa caut ca sa descopar cauza comportamentului asta al lui oscilant?

15.04.2011 6:28
duke_meadows
Locatie: cu bubu
----------
cream a scris:

dar eu stau si ma intreb, e normal sa ii respect deciziile si sa sara peste somnul de amiaza? totusi e la varsta cand are nevoie inca sa doarma suficient...
----------


cine zice? ca tre sa doarma la pranz adica....

----------
cream a scris:
nu vreau sa fiu un zbir, dar nici nu vreau sa ma joace cum vrea el. Pentru ca totusi la varste mici se creaza bazele.
----------


te-as ruga sa dezvolti da' deduc ce o sa zici.
trag cu ochiul nu uita ca el nu te manipuleaza/joaca cand face ceva 'rau' ci doar isi exprima un alt sentiment [la fel de egal ca si rasul de exemplu]

15.04.2011 6:36
cream
pe bune ca e un copil ok, eu nu i-am pus eticheta ca, gata, vrea sa ma manipuleze prin ceea ce face, asta incerc sa ma dumiresc sa aflu, ce se intampla? daca il intreb ce il deranjeaza, imi raspunde chestii gen" ma deranjeaza ca lumina la baie e chioara" si altele tot de acest gen. Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang....

vreau sa gasesc in primul rand comportametul adecvat MIE in situatiile acestea. Inteleg ca tre' sa isi manifeste frustrarile,eu incurajez asta, stie ca iertam/discuta orice in afara de minciuna, nu e acceptata sub nicio forma, dar pana unde sa accept aceste "frustrari'?

in ce priveste somnul de amiaza, are el nevoie, pentru ca am incercat si varianta fara somn la amiaza, dar seara e agitat si se comunica greu cu el.

15.04.2011 6:44
Cayia
e la varsta cand probabil va renunta la somnul de amiaza. Si pustanul meu a inceput sa refuze somnul de amiaza, l-am lasat in pace. La inceput o zi dormea, una nu dormea la amiaza. Acum a ajuns sa nu mai doarma la amiaza decat foarte rar si face asta fara sa-i cer eu, ori imi spune sa il iau si pe el cand culc piticul, ori pur si simplu se culca singur.
15.04.2011 6:51
cream
Daca stau si ma gandesc bine, conflictele noastre principale sunt de la somn, fie el amiaza sau seara. Pe langa astea, mai sunt cele legate de comportamentul la gradi sau in general

teoretic ar trebui sa trec cu vederea iesirile mai exagerate din partea lui? si sa le discut cand se calmeaza? SI in timpul " crizei" lui ce sa fac? sa il las sa se manifeste liber? sa nu ii cer sa se corecteze? Azi simteam ca imi cedeaza nervii, efectiv radea singur,ma rog, zambea,era foarte degajat si bine dispus, asta in conditiile in care ii spusesem ce pedeapsa va primi daca nu inceteaza.



Ultima modificare efectuata de catre cream la 15.04.2011 6:55, modificat de 1 data in total
15.04.2011 6:54
Christa
Locatie: Germania
Eu iti recomand mai intai articolul asta:
http://www.naturalchild.org/robin_grill...raise.html

Si inca ceva: la Mona a fost de nevoie, pentru ca la gradi nu se mai dormea la pranz pur si simplu, in primele luni mai dormea acasa, dar nu cred ca avea 3,5 ani cand a renuntat la somnul "de pranz" (ca era la pranz sau era mai spre dupa-amiaza). La cresa avea un coleg care de la 1 an nu mai dormise la pranz. Daca copiii au nevoie de somn e ok, dar nu vad de ce sa chinui copilul daca poate face parte dintre cei care au nevoie de mai putin somn.

15.04.2011 7:02
amada
he-he, si eu auzeam citeodata raspunsuri din astea mai nastrusnice cind intrebam de ce e suparat, sau de ce a plins la scoala (bine, asta s-a intimplat cu citeva luni in urma, acum nu mai e de actualitate)

am tot insistat cu intrebarile, incercind sa aflu cauza reala care l-a deranjat, uneori spunea, alteori aflam dupa citeva zile

am incercat si incercam sa-l lasam si pe el sa decida in chestii mai putin importante, de exemplu cu ce pantofi se incalta (desi de citeva saptamini se duce zi de zi la scoala incaltat cu o pereche de adidasi albastri-albastri, deja trebuie sa cumparam altii, ca astia-s juliti de la atita fotbal si joaca); ok, as prefera sa incalte si altceva, dar daca asta e placerea lui lasam asa cum vrea el, chiar nu merita sa ne certam pt. atita lucru

la fel, la magazinele alimentare isi alege si el produsele preferate (adecvate virstei, evident)
nu recompensam saptaminal, o, ai fost cuminte, deci primesti asta, sau pentru ca nu ai fost cuminte nu primesti nimic
bineinteles ca primeste si el jucarii , dar nu regulat, in nici un caz nu specificam ca motivul e ca a fost cuminte
evident, daca vrea ceva f. costisitor incercam sa negociem, explicam ca nu putem sa luam/avem intotdeauna tot ce ne dorim

deci, il lasam si pe el sa ia decizii, sa se simta ascultat si inteles

si e un copil tare intelegator

iar despre dormitul la amiaza cred ca nu merita sa te stresezi prea tare si pe el la fel
al meu nu mai doarme de la 4 ani dupa-amiaza; da, daca in special in week-end, e in masina pe la ora prinzului se mai intimpla sa adoarma
in schimb seara cel tirziu la 8:30 e in pat; cind doarme dupa-amiaza se culca seara mai tirziu si atunci tot programul se deregleaza

15.04.2011 7:08
cream
hm...deci recompensele promise in avans nu sunt ok. Asta ar fi una din greselile mele.
Ii spun ca daca nu e cuminte la gradi sau daca nu asculta ma supara, si nu are efect. Cum/ ce discutati cu copiii vostri pentru ca lucrurile sa fie ok in relatiile voastre?

vreau sa imi descopar toate eventualele greseli, clar ca principala vina o am eu, sunt de parere ca fiecare copil daca e educat corespunzator nu va pune probleme, si ca majoritatea neintelegerilor dintre parinti si copii sunt din cauza parintilor.

15.04.2011 7:17
amada
pai ce inseamna ca nu e cuminte la gradi?
ce face de nu e "cuminte"?

15.04.2011 7:28
cream
la un moment dat lovea o fetita cu care este foarte bun prieten,ne vizitam etc. pentru faptul ca ea il contrazicea - educatoarea zice ca se provoaca reciproc. Sau cand ceilalti copii fac activitati, el se stramba,sau se ridica de la masuta si alearga...

Imi aduc aminte ca am fost la o lectie deschisa la gradi cand era el mai mic si in grup lui era un baietel care in loc sa participe la activitati,se dadea in spectacol gen strambaturi, scuturat capul, cantat aiurea singur, ras fortat - un copil fara probleme psihice, stiu sigur, doar probleme comportamentale.
la momentul respectiv am discutat cu baiatul meu despre asta, am convenit ca nu e ok asa. Avea pe atunci 4 ani si ceva. Intre timp, nu mai e cu acel baietel in grupa. Am observat ca imita comportamentul copiilor astora mai..nu stiu cum sa le zic,de genul celui exemplificat. de ce oare? ce crede el ca obtin copiii aia? L-am intrebat daca i se pare ok sa faca asa,zice ca nu,dar...nimic schimbat.

acasa..hm, maruntisuri teoretic, nici nu ar avea ce mari prostii sa faca intr-un apartament mic. Uite, acum incerc sa dau un exemplu concret si trebuie sa ma gandesc bine.
Ce comportament ar trebui sa imi puna intrebari mie ca parinte sa stiu cand devine exagerat si nefiresc? poate nu imi dau eu seama.

inteleg ca are 5 ani,ca daca nu se stramba la varsta asta, cand o s-o faca, dar unde e limita pe care nu ar trebui s-o depasim?

nu cumva trec cu vederea prea mult? si dau in extrema cealalta?

15.04.2011 7:51
amada
poate i se pare doar amuzant sa se maimutareasca, poate nu crede ca ar obtine in mod special ceva

dar educatoarea cum reactioneaza, in ce mod intervine cind se bate cu fetita ?

iar despre bataie intre copii...nu stiu, si eu ramin uneori surprinsa de ce se intimpla...de ex. are si el prietenuti, mai vin ei in vizita (cu parintii) mai mergem noi pe la ei....ultima data cind s-a intilnit cu unul dintre baietei s-au cam luat la bataie, fara motiv; am intervenit , le-am propus alte activitati, le-am spus ca nu e voie sa se bata, ca se lovesc; se linisteau putin, se jucau frumos si iara incepea bataia...asta nu inseamna ca nu ma intreaba acum cind ne mai intilnim cu baietelul
sau si cu alti copii, se joaca, vor sa se intilneasca in fiecare week-end, dar la un moment dat se ajunge la jocuri mai agresive; intervenim, noi parintii, se potolesc, se joaca iar frumos...
nu-i consider copii cu comportament anormal, drept sa-ti spun

16.04.2011 8:09
cream
educatoarea aplaneaza conflictul, ii separa si le cere sa se joace separat pana se calmeaza. De maimutarit....ii place enorm sa se maimutareasca...cred ca o sa il dau la teatru foarte fericit

Puteti sa imi recomandati niste carti care m-ar putea ajuta sa ma lamuresc si sa gasesc metodele cele mai eficiente prin care sa ne intelegem ? Sincer, pana la 3 ani am citit, dupa aceea am ignorat aspectul asta.

va multumesc pentru parerile voastre, m-ati ajutat sa imi dau seama cauza ultimului conflict...faptul ca a fost anuntat ca nu mai primestee rasplata saptamanii ci pedeapsa l-a razvratit. Clar metoda folosita de mine in ultimele 6 luni nu era cea buna. I-am spus calm de aseara ca de acum inainte nu o sa mai primeasca rasplata daca e cuminte, ca trebuie sa fie cuminte si punct, si ca o sa ii luam jucarii/dulciuri atunci cand o sa putem sau cand o sa fie nevoie.

Cred ca ajungeam la un punct in care daca nu imi mai permiteam "rasplata" materiala sa ni se urce in cap..

Uite de aia trebuie sa mai discuti si cu altcineva, se mai face un pic de lumina in creier...

apropos, christa, merci pentru linkul cu articolul.

Am dreptate?


amada, merci ca mi-ai impartasit din experienta proprie. trag cu ochiul
allamarie, duke, cayia, va multumesc si voua.
somnul de amiaza nu e necesar si relativ oligatoriu pana prin clasele primare?

Intreb asta, pentru ca baiatul meu chiar daca nu doarme la pranz, seara adoarme pe la 22:30 sau chiar 23 : 00 si nici atunci nu e rupt de oboseala...Si dimineata se trezeste maxim la ora 8. SI ei ar trebui sa doarma cam 12 ore pe zi parca, nu?

16.04.2011 8:39
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
am citit f pe sarite pt ca nu am acum timp ..dar vreau doar ceva sa specific:
1.
----------
citat:
somnul de amiaza nu e necesar si relativ oligatoriu pana prin clasele primare?
----------

fiica-mea nu are inca 4 ani si deja nu mai vrea sa doarma de amiaza. tin minte ca si eu cand eram copil eram obligata sa stau in pat de amiaza sa dorm, si nu imi venea somnul nici in ruptul capului. era tare nasol.pe fiica-mea nu o oblig sa doarma de amiaza dar cand e acasa la pranz (in weekenduri, vacante, etc), chiar daca nu doarme ii spun sa se odihneasca adica sa se uite intr-o carte, etc (in loc sa alerge prin toata casa ) sa aiba o activitate mai linistita sa se poata odihni putin organismul.
2.
nu stiu de ce te complici atata cu pedepse si recompense...mi s epare f frustrant pt copil scot limba la noi cel mai bine functioneaza principiul "ce tie nu iti place altceva nu-i face". adica atunci cand sa urla la mine si nu vrea nicicum sa se calmeze s aputem discuta calm, ii spun "vrei sa urlu si eu?", si atunci crede-ma ca se opreste fiindca nu ii place sa ridic tonul la ea. si dupa aia putem vorbi, de ce urli, ce doresti, etc.
3.
----------
citat:
Puteti sa imi recomandati niste carti care m-ar putea ajuta sa ma lamuresc si sa gasesc metodele cele mai eficiente prin care sa ne intelegem ? Sincer, pana la 3 ani am citit, dupa aceea am ignorat aspectul asta.
----------


fii mai atenta la copil si discuta mai mult cu el, da-i posibilitatea sa aleaga, (cum scria cineva mai sus), intreaba-l ce doreste, ce nu ii convine, etc etc ...de la ei avem mai multe de invatat decat din carti, trebuie doar sa fim atenti si sa ascultam trag cu ochiul (si incearca sa nu il tratezi ca pe un copil care nu stie nimic si nu pricepe, din contra trag cu ochiul )

16.04.2011 8:57
cream
kuray lucy, sub nicio forma nu il tratez ca pe un copil care nu pricepe si nu stie nimic!
Iar la faza cu "daca urli urlu si eu" ce te faci cand iti raspunde " da, vreau sa urli si tu"...ne apucam de urlat cu totii????

si in ce priveste chestia cu " de la copii invatam mai multe decat din carti"..hmm...autodidactii nu au intotdeauna cele mai bune metode. E firesc sa citesti carti, sa le treci prin filtrul mintii si sa le adaptezi situatiei.

voiam doar sa stiu din experienta altor parinti ce acceptam si ce corectam.

practic asta ma roade pe mine: e ceva specific varstei sau e un comportament scapat usor de sub " control"?

16.04.2011 9:14
Christa
Locatie: Germania
----------
cream a scris:
I-am spus calm de aseara ca de acum inainte nu o sa mai primeasca rasplata daca e cuminte, ca trebuie sa fie cuminte si punct, si ca o sa ii luam jucarii/dulciuri atunci cand o sa putem sau cand o sa fie nevoie.
----------


In afara partii ingrosate imi place ce ai scris, dar nu vad de ce este necesar sa ii spui copilului ca "trebuie sa fie cuminte si punct". Tu insati ai inceput primul mesaj cu "Am un baietel minunat" si mai incolo ai scris "in general e cooperant", in alt mesaj "pe bune ca e un copil ok".. zambet Tu functionezi perfect tot timpul? Da-mi voie sa ma indoiesc. Atunci de ce sa nu aiba si el acest drept? Tu la varsta ta si cu experienta ta de pana acum probabil iti manifesti altfel frustrarile, dar da-i si lui sansa sa invete sa gestioneze asta. Nici tu nu te-ai nascut invatata, nu?

Si de cate ori am citit (si citesc inca, din pacate) aici pe forum de parinti care isi bat copiii. Acei parinti nici macar la varsta pe care o au acum nu sunt in stare sa se controleze, si tu te astepti la asta de la un copil de 5 ani? Mi se par cam mari asteptarile. trag cu ochiul

----------
cream a scris:
Cred ca ajungeam la un punct in care daca nu imi mai permiteam "rasplata" materiala sa ni se urce in cap..
----------

Asta e foarte posibil, da.

----------
cream a scris:
somnul de amiaza nu e necesar si relativ oligatoriu pana prin clasele primare? [...]SI ei ar trebui sa doarma cam 12 ore pe zi parca, nu?
----------

Cine spune asta? foarte fericit Aici pe site e un articol mai vechi, din 2002:
http://www.parinti.com/SomnulCateoredes...l-105.html

Acolo scrie:
----------
citat:
de la 5 la 9 ani: 10-11 ore, fara somn peste zi;
----------


Astea-s valori orientative, scriam mai devreme, unii copii au nevoie de mai mult somn, altora le ajunge mai putin, ca si la adulti.

Daca vrei neaparat carti foarte fericit, eu personal ti-as recomanda ca autori pe Jesper Juul si Thomas Gordon, dar nu stiu daca ii gasesti in romana, in cel mai bun caz in engleza. De Juul stiu ca urma sa se traduca si in romana, insa nu stiu in ce stadiu sunt traducerile. E tradus insa in cateva alte limbi (el e danez), asa ca poate gasesti ceva ce poti citi.

16.04.2011 10:50
Cristine
eu vreau sa scriu doar referitor la temerea ca daca nu ne permitem sa le mai cumparam ceva cu care sunt obisnuiti, ni se urca in cap.

depinde mult de copil... insa... eu am avut o perioada cand cumparam multe multe, ce aveam nevoie si ce nu... si pe urma am realizat ca nu e bine nici pentru noi, nici pentru copil si am inceput sa schimbam tactica... cand mergem intr-un Carrefour plin de juacrii, de carti, de luminte etc e imposibil sa nu ceara ceva... si sufletul meu cere multe, daramite un copil... asa ca ii spun ca nu putem sa cumparam multe, dar ca o sa ii iau ceva, in functie si de cat costa. O las sa atinga jucariile, sa se uite cu atentie si grija la ele... Isi ia o carte si o rasfoieste, o pune la loc... si pe urma, din toate chestiile, alegem ceva, de multe ori in functie de buget.
Eu nu prea am asta cu duminica si o rasplata... poate e bine asa, dar eu prefer altfel: stie ca dulciurile nu sunt bune, insa ca din cand in cand mancam si de astea ca tare mai sunt bune la gust rad .... carti, reviste cumparam cand vine momentul, nu vreau sa creez o obligatie din partea mea asa cum nu vreau sa o oblig pe ea cu nimic.

ma lungesc si nu stiu daca ma explic.
ideea e ca eu am mare incredere in puterea copilului de a intelege o situatie, insa ca sa inteleaga ceva trebuuie sa nu se simta constrans. cu cat ii dai mai multa incredere, libertate, cu atat observi ca "intelege" mai bine ce vrei... eu am observat asta si cu oamenii maturi... mai ales la mine... eu sunt painea lui dumnezeu si fac ce vrei, te inteleg, te ascult daca imi dai credit si incredere... daca faci pe seful cu mine, imi ordoni, ma constrangi: de-al naibii si nu te ascult.

(s-a inteles ceva?)

16.04.2011 12:36
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
----------
citat:
cream a scris:
kuray lucy, sub nicio forma nu il tratez ca pe un copil care nu pricepe si nu stie nimic!
----------

pai daca ii pretinzi sa fie cuminte si punct, mie asa mi se pare.iti dau un exemplu.eu daca ma duc cu fiica-mea la magazin si o rog sa nu alerge pe acolo, ii explic si de ce: fiindca o pot lovi ceilalti cu carucioarele.toate astea se explica pe moment..la noi nu functioneaza ca ii spun azi "maine vreau sa fii cuminte si punct".ce inseamna de fapt cuminte pt un copil??cred ca avem pretentii mult prea mari de la ei uneori...si de aceea am si scris ca avem multe d einvatat de la ei si ca trebuie sa ii tratam cumva de la egal la egal -adica sa invatam sa comunicam cu ei, (comunicarea presupune sa si asculti nu doar tu sa vorbesti)...uneori spunem ca nu e cuminte copilul..dar el poate face o boacana fiindca se plictiseste, fiindca vrea sa atraga atentia, fiindca vrea sa faca ceva si nu realizeaza efectul (de ex pe moment nu se gandeste ca daca toarna o sticla de oja pe covor aia nu se mai poate curata), etc etc.
----------
citat:
Iar la faza cu "daca urli urlu si eu" ce te faci cand iti raspunde " da, vreau sa urli si tu"...ne apucam de urlat cu totii????
----------

da! rad fiica-mea stie f bine ca pot sa strig mai tare decat ea...dupa ce i-am exemplificat o data...asa ca a doua oara nu a fost nevoie.
----------
citat:
voiam doar sa stiu din experienta altor parinti ce acceptam si ce corectam
----------

ti-am scris din experienta
----------
citat:
si in ce priveste chestia cu " de la copii invatam mai multe decat din carti"..hmm...autodidactii nu au intotdeauna cele mai bune metode. E firesc sa citesti carti, sa le treci prin filtrul mintii si sa le adaptezi situatiei.
----------

nu stiu ce intelegi tu prin autodidact.
daca imi ascult copilul, incerc sa comunic cu el si sa creez o relatie bazata pe alte idei decat "eu sunt parintele tu trebuie sa ma asculti"...nu inseamna ca sunt autodidact. si nici nu inseamna ca sunt impotriva cartilor insa cartile sunt pur orientative, oricate teorii ai citi copilul tau e unic si ca sa te poti adapta la el trebuie sa il asculti pe el nu ce scriu sau spun altii.

----------
citat:
cristine a scris:
ideea e ca eu am mare incredere in puterea copilului de a intelege o situatie, insa ca sa inteleaga ceva trebuuie sa nu se simta constrans. cu cat ii dai mai multa incredere, libertate, cu atat observi ca "intelege" mai bine ce vrei... eu am observat asta si cu oamenii maturi... mai ales la mine... eu sunt painea lui dumnezeu si fac ce vrei, te inteleg, te ascult daca imi dai credit si incredere... daca faci pe seful cu mine, imi ordoni, ma constrangi: de-al naibii si nu te ascult.
----------


de acord!! trag cu ochiul in ideea asta tot incerc si eu sa explic..dar na e mai obosit neuronul meu la ora asta scot limba

16.04.2011 1:24
nelus
Asta cu somnul la pranz depinde de la copil la copil. Si eu am avut un conflict pe tema asta cu Corina. Cand am mers lapsiholog m-a intrebat de ce nu am lasat-o in pace , sa se culce daca vrea, daca nu, nu! Nici atunci si nici acum nu sunt de acord cu asta, Copilul poate fi antrenat intr-o activitate care ii place f mult si ar vrea sa sara peste ora de somn, ca sa faca ce vrea. Eu stiu insa ca daca nu doarme va fi f obosita, nu va mai fi atenta la nimic si nu ne vom intelege toata seara. Practic daca nu doarme la pranz fie-mea arata ca un copil bolnav si cu febra 39. E suficient sa ma uit la ochii ei sa imi dau seama daca a dormit la gradinita. Cred totusi ca pana mai creste e de datoria mea sa o protejez si sa o ajut sa nu faca lucruri ce ii fac rau. Presupun ca primesc o carte care ma fascineaza si abia astept sa o termin. De dragul lecturii nu mai dorm, nu mai am grija de copii, nu mai merg la munca? NU! Trebuie sa imi limitez timpul acordat placerii, pentru ca sunt constienta ca trebuie sa fac lucruri mai putin placute. Nu am de ales. Un copil daca e fascinat de joc, nu il mai trimiti la somnul cu riscul de a isi face rau?
16.04.2011 2:41
Christa
Locatie: Germania
----------
nelus a scris:
Un copil daca e fascinat de joc, nu il mai trimiti la somnul cu riscul de a isi face rau?
----------

Cu ce isi face rau? De-aia ca nu te mai intelegi tu seara cu ea si isi mai incaseaza si niste pedepse? Da, aia intr-adevar ii face rau. trist Inca nu am vazut copil mort de somn (la propriu, nu la figurat) din cauza ca a fost captivat asa de mult de un joc incat a renuntat sa se culce.

Fara suparare, dar tocmai ti-am citit si ultimul mesaj la "nazdravani", si pentru mine deja ce ai scris acolo intra in categoria "zbir", din care scria cream mai devreme ca nu vrea sa faca parte.

16.04.2011 4:21
nelus
La nazdravani scriam ca nu ma asculta. Ca negociaza cu mine. Daca ii cer ceva, trebuie sa o fac de mai multe ori ca sa "execute". Ultimul cuvant e din categoria zbir. Nu prea se intampla asta la noi. Acolo puneam problema ca nu am autoritate in fata ei. Prin autoritate nu inteleg sa ii fie frica copilului de mine! Tot acolo scriam ca o pedepsesc RAR!

Oricum apreciez comentariul tau si ma asteptam sa il primesc. Banuiam ca va fi asta continutul lui.

Corina isi face rau daca nu doarme pt ca este extrem de obosita. Nu se poate juca linistita, nu se poate uita la televizor si sa inteleaga ceva. Vorbesti cu ea si nu te aude. Intr-o zi nu a dormit la pranz la gradinita si pe la ora 17 am mers la sah. Mai avea putin si adormea in fund. Problema e ca daca o pui sa doarma cand e obosita e inutil. Ea tot la ora 10 adoarme.

16.04.2011 9:35
cream
ca de obicei se pune accent pe cuvinte si nu pe idee...

am zis asa, generic ca i-as fi spus copilului sa fie cuminte si punct... Am scris in graba si nu am folosit cuvintele exacte, dar le spun acum, i-am spus sa fie cuminte pentru ca asa e normal, ca sa ne intelegem bine, i-am examplificat cu anumite situatii..

Nu stiu de ce trebuie starnita o polemica, haideti sa vedem ideea de baza.

nelus, si baiatul meu la fel, daca nu doarme la pranz nu e ok, e extrem de agitat si de impiedicat la propriu, plus ca plange din orice, e irascibil, si la fel, oricat de obosit ar fi adoarme tarziu, de fapt cu cat e mai obosit cu atat adoarme mai greu,
In ce priveste contrazisul, nu sunt adepta metodei "taci, eu sunt mama si nu ai dreptul sa comentezi" dar nici sa ne certam parte-n parte parca, nu?

nu vreau sa fiu un parinte exagerat, dar vreau sa am un copil cu un comportament decent in public, care sa stie limitele.

Intrebarea la care inca nu am primit raspuns este: care sunt limitele in viziunea vostra? adica ce nu acceptati de la copiii vostri? sau mai exact, ce nu tolerati?Pentru ce ii pedepsiti voi pe ei, sau ii certati sau admonestati sau cum vreti sa spuneti?

16.04.2011 9:49
Cristine
mie imi e greu sa iti raspund la intrebare
pana acum i-am acceptat orice
nici nu mi-a facut nu stiu ce chestii.
ba mai mult, sa iti zic o chestie... a inteles ceva fara sa ii spun eu, nu stium de a prins chestia asta si anume ca in casa imi mai arata limba, se mai stramba la mine, ma imita si asta ma distreaza enorm, face glume pe seama mea (azi cica si pe ea a calmat-o un ceai... adica tipa mi-a zis asa cu subinteles ca ceaiul ma calmeaza rad cat de tare e sa iti zica fiica de cinci asa)... intre noi doua ne permitem sa mai refulam si noi... cand suntem in afara casei, cu societatea, cu civilizatia: ne purtam frumos.
rad si asa facem. daca vrea neaparat sa ii cumpar nu stiu ce acadele si eu stiu ca a mancat deja multe dulciuri, ii spun ca nu ii cumpar acum, dar ca atunci cand trece un pic de timp, sa facem pauza intre dulciuri o vreme, imi zice: eheeee, pentru asta ai merita sa scot limba la tine dar ma vede lumea rad
zic: da, ai dreptate. lasa ca ne strambam acasa.
e un exemplu minor da rpentru mine este cel mai importnat ca putem sa ne spunem niste chestii...

in fine... eu ii accept orice. si cand ii vine sa imi dea cu mana, ii zic: eu te lovesc pe tine? nu iti place sa fii lovita, nu? ce tie nu iti place, altuia nu ii face. si atat.

copiii striga, plang, se trantesc pe jos... care e problema? si noi am face-o dar ne e rusine, ca ne vede lumea.

ah, odata mi.-a zis o prostie intr-un magazin. o auzise la scoala, stia ca e ecva urat dar normal ca nu stia exact ce inseamna. si lumea ororizata, mai sa imi certe mie copilul. ohhooo, stati asa!!! am virbit cu ea, i-am explicat... si ea cica: pai si cum sa iti zic cand ma supar pe tine? si i-am zis niste cuvinte pe care mi le poate zice rad adica: stai sa vad daca gasesc bine corespondentul in romaneste, ceva gen "obositoareo"... nu prea le gasesc acum traducerea ca sunt expresii in spaniola...

accese de furie avem toti. daca adultii am fi perfect sanatosi la cap si am trece zen prin viata mereu, ar fi perfect. dar nu suntem, ne porcaim intre noi, uram pe altii, tipam, strigam... de ce le cerem copiilor sa nu faca asta?

in concluzie... eu sunt sigura ca fata mea vazandu.-ne pe noi exemple bune de oameni (atat cat putem, dar macar ne straduim cerandu-ne noua insine ca niste zbiri sa fim oameni ca lumea), o sa fie un om bun.

16.04.2011 10:00
cream
christa, exact,nici eu nu sunt mandra tot timpul de comportamentul meu, nu functionez tot timpul la fel... Si el are dreptul, normal, sa aiba momente "proaste"...de asta va intreb pe voi si discutam aici, sa stiu ca totusi nu gresesc.
cristine, vreau sa cred ca am o relatie ok cu copilul meu. Pentru ca daca e ok acum, o sa fie ok mai tot timpul. Insa tot timpul o sa trebuiasca sa ii pun limite, pentru ca si scolar, si adolescent fiind, nu cred ca o sa fie capabil sa ia singur toate deciziile in ce il priveste. Acum discutam de somnul de amiaza, mai tarziu discutam de scoli, examene, etc.

Va multumesc tuturor pentru pareri, sincer.

Ma simt oarecum " normala" foarte fericit

sunt multuimita ca baiatul meu chiar nu incearca sa ma manipuleze. DIn pacate am vazut copii care o fac, isi manipuleaza efectiv parintii. Eu vreau sa stie ca nu e nevoie de teatru, tumbe sau altele ca sa imi atraga atentia, i-o ofer eu atat cat pot, dar ca trebuie si el sa ma inteleaga pe mine, are 5 ani, da, dar asta nu il scuteste de obligatii.

16.04.2011 10:02
Christa
Locatie: Germania
----------
nelus a scris:
La nazdravani scriam ca nu ma asculta. Ca negociaza cu mine. Daca ii cer ceva, trebuie sa o fac de mai multe ori ca sa "execute".
Ultimul cuvant e din categoria zbir. Nu prea se intampla asta la noi. Acolo puneam problema ca nu am autoritate in fata ei. Prin autoritate nu inteleg sa ii fie frica copilului de mine!
----------

Nu la asta ma refeream, ci la "disciplinarea" copilului. Si mie nu mi se pare necesara autoritatea, important mi se pare respectul. Care respect se cade sa fie reciproc! Si comentariul bonei mi s-a parut complet aiurea, nu vreau sa stiu cum se comporta cu fetita, cu atat mai mult in lipsa ta.

----------
nelus a scris:
Oricum apreciez comentariul tau si ma asteptam sa il primesc. Banuiam ca va fi asta continutul lui.
----------

Daca-s asa de previzibila, nici nu ar trebui sa ma mai ostenesc sa raspund. scot limba

----------
nelus a scris:
Corina isi face rau daca nu doarme pt ca este extrem de obosita. Nu se poate juca linistita, nu se poate uita la televizor si sa inteleaga ceva.
----------

Atunci nu se uita la televizor, unde-i problema? Mona nu e cu mult mai mica decat Corina, ea se uita fix la 2 emisiuni la televizor, cam jumatate de ora cu totul. In rest se uita la DVD la filme cumparate de mine.

----------
nelus a scris:
Intr-o zi nu a dormit la pranz la gradinita si pe la ora 17 am mers la sah. Mai avea putin si adormea in fund.
----------

Si, era asa o catastrofa daca o lasai sa doarma si nu mergeati la sah?

----------
nelus a scris:
Problema e ca daca o pui sa doarma cand e obosita e inutil. Ea tot la ora 10 adoarme.
----------

Iti garantez eu ca asta tine maxim cateva zile, apoi o copleseste oboseala si va dormi cat sa recupereze tot ce a pierdut in zilele trecute. Si nu spun din carti ci din experienta. scot limba Mona doarme inca 11-12 ore pe noapte (in general mai degraba 11). Daca s-a culcat mai tarziu vreo doua seri, atunci ori doarme dimineata mai mult (daca ne permitem, adica daca nu trebuie sa o duc devreme la gradinita), ori a treia seara pica lata mult mai devreme decat ora ei de culcare. Nu poti tine copilul treaz cu forta, candva adoarme!

cream, "pedeapsa" capitala a Monei (din punctul ei de vedere) este sa se culce seara fara sa-i citesc poveste. Si a "incasat-o" de cateva ori, dar nu sub forma de pedeapsa, ci i-am spus ca daca mai trage de timp si nu se imbraca in pijama si vine la spalat dintii, eu voi fi obosita si nu voi mai fi in stare sa ii citesc povestea, si asa a fost.

Cealalta "pedeapsa" consta din inlaturarea "fructului oprit". Adica stie ca are voie sa se uite la un film DVD pe zi, si daca s-a uitat la unul si mai vrea, si tocmai e "surda" cand ii spun ca i s-a terminat portia pe ziua respectiva, atunci ii iau DVD-playerul (e unul din ala portabil) si cand s-a linistit (ca de obicei se lasa cu urlete) ne ocupam de altceva.

Si Mona este foarte irascibila cand e obosita, insa aia se vede cu ochiul liber si atunci nu "imi pun mintea cu ea" si ne masuram puterile, pentru ca stiu care e cauza si atunci incerc sa o directionez spre culcare.

16.04.2011 10:06
cream
wow, christa, m-ai linistit cand ai scris si tu despre urlete. foarte fericit Cumva am avut asteptari prea mari de la el, cred.

adica e firesc sa protesteze la "pedepse".

16.04.2011 10:10
Christa
Locatie: Germania
----------
cream a scris:
wow, christa, m-ai linistit cand ai scris si tu despre urlete. foarte fericit Cumva am avut asteptari prea mari de la el, cred.
----------

Pe fiica-mea o auzi de la coltul strazii si cand vorbeste normal, asa ca iti dai seama cum e cand urla. scot limba

16.04.2011 11:23
amada
subscriu si eu la ce ai spus , Christa, in legatura cu somnul
tot din experienta vorbesc
anul trecut fiul meu se intindea seara cu mersul la culcare pina pe la 21:00, poate chiar mai tirziu, in conditiile in care nu dormea peste zi
asa ca in dimineata urmatoare era somnoros, morocanos, nu te puteai intelege cu el, tot pe fuga si in intirziiere
si , la sugestia unei persoane apropiate (sugestie primita de mine cu mare scepticism , va marturisesc, credeam ca nu vom reusi sa modificam programul de somn), am mutat ora de culcare la 8 sau imediat dupa 8
bineinteles ca au fost proteste, si suparari; dar am fost fermi, isi alegea povestea, spuneam/citeam o poveste, eventual inca una si dupa aceeea il lasam sa doarma (povesti citeam si inainte, si citim si acum)
si intr-o saptamina deja am avut rezultate
adormea frumos dupa 8, dimineata era odihnit, vesel, cooperant; aveam mai mult spor cu pregatirile de plecare

ei, din cind in cind, mai ales spre sfirsit de saptamina se mai intimpla sa adoarma pe canapea imediat dupa cina, si doarme si cite 12 ore neintrerupte, dar sa vedeti ce dispozitie de zile mari are a doua zi diminetata, se trezeste cintind si fluierind rad

17.04.2011 12:14
Cristine
e drept ce spune nelus ca asta cu somnul depinde de copil. Cezara mea nu are nevoie de somnul de pranz. Ea e mai agitata atunci cand nu se joaca activ... si o ajunge linistirea si trebuie sa topaie, sa tipe, sa rada.
Sofia are un somn pe zi dar nu mereu simte nevoia si tot asa, nu e "dificila"

17.04.2011 8:29
ralu-mada
----------
cream a scris:


voiam doar sa stiu din experienta altor parinti ce acceptam si ce corectam.

practic asta ma roade pe mine: e ceva specific varstei sau e un comportament scapat usor de sub " control"?
----------


parerea mea, fara nici o indoiala, a doua varianta si aici nu ma refer la siesta din timpul zilei zambet ...

iti recomand:
Harvey Karp, The Happiest Toddler on the Block (Cel mai fericit copil din cartier)
Ruth A. Peters Laying Down the Law (Stabilirea regulilor)

"Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i "am dat-o in bara"si explicati-i de ce se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine“...(Peters).

Nu trebuie sa iti cresti copilul dupa carti, evident, insa gasesti diferite solutii pentru corectarea comportamentelor neadecvate zambet

17.04.2011 1:17
adana_
Locatie: Washington, o vreme
oare de ce aveam oare senzatia ca rolul parintelui e altul?

ca e acolo ca sa sprijine copilul, sa-l ajute, sa-l sfatuiasca, sa ii poarte de grija cu blandete, sa coopereze cu el si sa ii ceara cooperarea mai curand decat supunerea?

imi este, oricum, foarte dificil sa asociez ideea de parinte cu cea a unui adult cu creionul rosu in mana (sau, si mai rau, cu ceva instrumente de dresaj)

ok, ok, o sa spui. vorbesc frumos cu el. dar daca nici atunci nu coopereaza? si daca chiar e important pentru mine sa coopereze la ceva anume?
pai spune-i asta. ca e important pentru tine. spune-i: VREAU ca TU sa faci asta pentru ca e important pentru MINE. nu-i spune ca e important pentru el. nici tie nu-ti place sa ti se spuna asa. nimanui nu i-ar placea.

si daca totusi nu coopereaza nici atunci? a refuza este, desigur, una din posibilitatile de luat in calcul cand ceri cooperarea. se intampla asta poate pentru ca ceea ce i se cere copilului este nerezonabil*, poate pentru ca a cooperat prea mult si i s-a cerut sa coopereze nerezonabil de mult fara ca parintele sa coopereze deloc sau aproape deloc cu el?
poate pentru ca parintele ii propune o relatie care nu e tocmai de iubire si cooperare, ci de lupta: cine conduce pe cine, cine hotaraste asupra copilului? copilul sau adultul. si copilul atunci se lupta sa fie el cel care hotaraste asupra lui insusi. ma rog, orice copil sanatos din punct de vedere psihic, sau care va deveni un adult sanatos. este vorba despre controlul fundamental pe care trebuie sa-l avem asupra propriei persoane pentru a ne putea tine unitari. e ceva ce nu ti se da cadou la majorat, ci e ceva de care cei mai multi dintre noi avem grija de mici, din fericire.

de ce sa nu incercam, ca parinti, sa le obtinem cooperarea mai curand decat ascultarea, si sa luam in consideratie faptul ca au un cuvant important de spus in ceea ce ii priveste.
daca am da un pic de atentie la asta, am realiza de cat de multe ori coopereaza intr-o zi copilul nostru cu noi. de cate ori face ce vrem noi. doar pentru ca vrem noi. si ar fi interesant sa vedem de cate ori cooperam noi cu el/ea in acelasi fel.

*cred ca ceea ce simt copiii ca fiind cel mai nerezonabil este sa incerci sa le controlezi ceea ce intra sau iese din corpul lor, sa le spui ce au nevoie pentru ca organismul lor sa functioneze bine: mancatul, mersul la wc, somnul, si apoi, la ceva distanta, cat de frig "le este".

17.04.2011 2:41
ralu-mada
----------
adana_ a scris:


pai spune-i asta. ca e important pentru tine. spune-i: VREAU ca TU sa faci asta pentru ca e important pentru MINE. nu-i spune ca e important pentru el. nici tie nu-ti place sa ti se spuna asa. nimanui nu i-ar placea.


de ce sa nu incercam, ca parinti, sa le obtinem cooperarea mai curand decat ascultarea, si sa luam in consideratie faptul ca au un cuvant important de spus in ceea ce ii priveste.

----------


zambet

Pentru ca pe un copil de 2 ani nu-l poti disciplina cu vorbele, dar de exemplu joaca poate da rezultate foarte bune.
Mai tarziu, la 4-5 ani, cand deja intelege mai multe, cuvintele au un oarecare efect asupra lui, dar nu uita ca judecata sa este inca departe de a fi matura.

Consider ca este responsabilitatea parintilor de a-i stabili (prin comunicare, mod de expunere, ascultare, joaca, etc )copilului anumite reguli si limite rezonabile, adaptate varstei si capacitatii sale de intelegere asta pentru a nu-l transforma mai tarziu intr-un mic tiran capricios si obraznic. Evident , modul prin care il convingi sa respecte regulile trebuie ales tot in functie de varsta, caracterul copilului si constientizarea sa ca individ zambet

17.04.2011 3:06
adana_
Locatie: Washington, o vreme
unii copii pot deveni mici tirani nu pentru ca un adult nu-i disciplineaza, ci pentru ca unul sau mai multi adulti importanti pentru ei nu-i inteleg si-i trateaza fara respect.

desigur, copii care sunt tratati cu respect, carora li se arata ca nevoile lor sunt importante pentru adultii importanti, carora li se permite sa vada ca si nevoile altora sunt importante, cresc empatici si draguti si veseli.

mie relatia copil-parinte pe care citesc descrisa de tine o vad mai curand ca pe una intre un sef care vrea sa detina controlul absolut si nu are pic de incredere in oameni si angajatii lui care ii permit sa-i umileasca.
oamenii se nasc sa fie buni. si daca nu-i impiedicam cresc buni. desigur, cred ca parintii trebuie sa faca eforturile necesare sa ii tina departe pe copiii lor de adulti "nedisciplinati" (care incearca sa-i santajeze prin pedepse, conditionari, recompense; care se poarta fara grija si respect cu ei; care nu stiu sa vorbeasca frumos unui copi/om; care au convingerea ca detin adevarul despre ce e bine si ce trebuie sa faca o alta fiinta umana decat ei).

la varsta la care e copilasul tau, este avid sa te imite, sa stie cum se fac lucrurile, sa inteleaga ordinea lucrurilor, si sa fie lasat sa faca orice ii trebuie lui/ei pentru a creste frumos si puternic/a si fericit/a. nu ai nevoie sa disciplinezi nimic la un copil de 2 ani, trebuie doar sa te porti bine cu el, sa-l iei in serios - pentru ca asa-numitele crize de la varsta sunt de fapt lupte pentru lucruri serioase pentru ei, sa iei in consideratie ca ceea ce face el e important de numa.

*are nevoie sa inteleaga ce locuri au obiectele in spatiu/ si ca ele sa repecte ordinea pe care a sesizat-o, are nevoie sa cerceteze la infinit o insecta minuscula fara sa fie deranjat, are nevoie sa mearga pe jos muuuult, sa se imbrace singur oricat i-ar lua, sa faca singur ceea ce vrea sa faca, sa manipuleze obiecte, sa le simta, sa le rupa, sa le mototoleasca si orice este necesar ca sa isi exerseze musculatura fina, ......
cati nu se supara pe un copil mic pentru ca sta in parc in loc sa se joace, ca face un scandal de numa pentru ca pleaca dintr-un loc oarecare, ca vrea musai sa atinga un obiect si nu i-l dai, ca il imbraci tu, ca umbrela e pusa aiurea de matusa, in loc sa fie la locul ei, ca matusa poarta geanta mamei, ca tata tine sacosa cand de fapt asta apartinea mamei, etc-etc....



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 17.04.2011 3:14, modificat de 1 data in total
17.04.2011 3:13
ralu-mada
zambet aoleu ochi peste cap
se pare ca avem notiuni total diferite despre respect, umilire ...samd

constientizez ca psihologia e de neinteles pentru cei cu tendinte de filozofare (no o offense).

prostit



Ultima modificare efectuata de catre ralu-mada la 17.04.2011 3:16, modificat de 1 data in total
17.04.2011 3:16
adana_
Locatie: Washington, o vreme
nu-i nimic, putem folosi dictionarul unde nu corespund.

pentru fraza de la sfarsit nu pot decat sa rad

17.04.2011 3:22
ralu-mada
filosofare

go on...doar ca n-am s-o fac cu tine zambet

apropo, nu cred ca e cazul sa ne tragem de sireturi trag cu ochiul

17.04.2011 3:30
adana_
Locatie: Washington, o vreme
am intrat aici pentru ca m-a deranjat felul in care este privit copilul si am simtit sa-mi spun parerea.
am intrat sa discut idei, nu oameni.
si nu voi discuta.
nu stiu despre ce sireturi vorbesti, dar daca vrei sa te referi la ceva din ce am scris, am de gand sa raspund, altfel, desigur, putem lasa discutia in suspensie sau astepta pe altcineva sa o continue...

17.04.2011 3:31
Cristine
eu am un copil de aproape doi ani si altul de 5 ani.
Pe cel de doi ani il tratez ca pe un iedut caruia trebuie sa ii dau atentie, iubire, sa ii port de grija si atat. Nu o invat nimic, nu ii arat in specila ei nimic... pur si simplu fiintez pe langa ea si sunt atenta la nevoile ei.
Pe cel de cinci ani il consider deja matur pentru a putea discuta orice. Dar orice. PAna si momentele mele, probleme finanicare eventuale, chestiuni legate de casa... chestii pe care ar putea sa le vada si sa ceara explicatii... si intelege tot, inclusiv din priviri.

Insa, inainte de a face a riposta daca unul dintre copiii mei face ceva aiurea... stau o secunda si ma conversez cu mine... in general, suntem stresati, avem probleme la serviciu, acasa, lumea e in criza, curatenia in casa nu se mai termina si colac peste pupaza avem si un copil care striga, tipa, se tranteste pe jos (de exemplu).... normal ca o iei razan, dar nu pentru ceea ce a facut copilul ci pentru ca era picatura care a umplut paharul. De asta eu ma calmez (destul de repede) si incep sa trag o linie si sa vad ceea ce a facut copilul ca pe o prima picatura dintr-un alt pahar.

Si ma analizez mult pe mine... sunt egoista uneori in relatiile mele cu ceilalti, sunt rautacioasa daca mi se ordona etc etc etc (fiecare se stie sar ar trebui sa se cunoasca pe sine)... si atunci ma intreb: daca eu nu sunt perfecta, cum as putea sa ii cer copilului meu sa fie? Si culmea e ca el este. Copilul meu este perfect, trebuie sa am grija doar sa nu il stric.

17.04.2011 3:44
adana_
Locatie: Washington, o vreme
ralu-mada,

cred ca am o banuiala ce e cu sireturile.
ai crezut ca este o ironie faptul ca m-am referit la dictionar.
asa e?
nu, nu am intentionat sa fiu ironica.
ce am vrut sa spun este ca daca singurul motiv pentru care nu ne intelegem este ca avem alte notiuni despre respect si umilire, putem verifica cu dictionarul, pentru ca termenii astia exista in limba cu un inteles precis, si apoi putem merge mai departe pornind de aici.
e o abordare foarte buna intr-o discutie sa incepi prin a clarifica conceptele. cred insa ca ti-ai exprimat dorinta de a nu discuta termeni. daca am inteles bine si nu a fost doar efectul supararii tale.



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 17.04.2011 3:56, modificat de 1 data in total
17.04.2011 3:53
ralu-mada
----------
adana_ a scris:
am intrat aici pentru ca m-a deranjat felul in care este privit copilul si am simtit sa-mi spun parerea.
am intrat sa discut idei, nu oameni.
si nu voi discuta.

----------


eu cred ca tu intelegi gresit, cel putin in ceea ce ma priveste....

e perfect ca ai intrat sa discuti, dar am impresia ca judeci...si da, ma deranjeaza faptul ca perceptia ta in momentul in care iti vorbesc de "reguli" este aceea de a nu-mi respecta copii, lipsa de respect sau de umilire, etc...nici pe departe acest gand...comportamentul catre copil, in sine, poate spune mult mai multe , dar cred ca e nevoie de o fire rezonabila o idee mai analitica...


in fine, nu se pune problema unei suparari, e cale lunga in ceea ce ma priveste ...ai catalogat din start, ce rost ar mai avea o discutie?
trag cu ochiul

17.04.2011 4:03
adana_
Locatie: Washington, o vreme
----------
ralu-mada a scris:


"Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i "am dat-o in bara"si explicati-i de ce se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine“...(Peters).

Nu trebuie sa iti cresti copilul dupa carti, evident, insa gasesti diferite solutii pentru corectarea comportamentelor neadecvate zambet
----------


nu m-a deranjat ideea de reguli. cred ca regulile sunt necesare. ci partea pe care am subliniat-o cu rosu este cea care m-a deranjat si care imi pare ca arata o abordare de pe pozitii de putere. o abordare pe care o consider deloc necesara si daunatoare.

desigur, este o discutie intreaga despre reguli aici, despre reguli si varste. oricum, nu cred ca este necesar ca regulile sa fie impuse. nu cand ai un copil de care ai tu grija de la bun inceput. ideea de regula si cooperare merge foarte bine impreuna, dupa parerea si experienta mea.

17.04.2011 4:18
ralu-mada
comportament neadecvat, da' destul de complex....am sa iti dau un exemplu ...

copilul atinge priza cu mainile umede, il vezi din departare si ii spui : Nu !

n- ai timp sa-i dai explicatii, in acest context....ce faci in momentul in care esti in situatie limita si el nu constientizeaza importanta acestui cuvant ?

vorbim de varsta frageda, bineinteles...

in cele mai multe cazuri trebuie sa sti sa interzici sau sa impui limite pentru a-ti proteja copilul sau pentru a-si putea crea propria autoaparare !

17.04.2011 5:02
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
constientizez ca psihologia e de neinteles pentru cei cu tendinte de filozofare (no o offense).
----------

Remarca asta mi s-a parut cel putin aroganta. prostit

17.04.2011 5:29
ralu-mada
----------
Christa a scris:

Remarca asta mi s-a parut cel putin aroganta. prostit
----------


sper ca ai remarcat si contextul in care a fost spusa trag cu ochiul

17.04.2011 7:54
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
sper ca ai remarcat si contextul in care a fost spusa trag cu ochiul
----------

Am urmarit subiectul de la cap la coada, da.

17.04.2011 9:16
adana_
Locatie: Washington, o vreme
imi amintesc cu mare precizie cat de repede a invatat copila mea sa stea departe de lucrurile care ma speriau sa le atinga sau sa le stea in preajma. grija mea de mama facea sa am reactii ample.strigam pentru ca eram speriata: nuuu, sau asa ceva.
copiii mici invata teribil de multe din reactiile noastre, chiar daca nu le explicam. nu cred ca e nevoie sa ii dresam. sa ii pedepsim cand ating priza. sa facem chestii deliberat adaptative. oamenii si lucrurile din jur le dau repere mult mai bune decat disciplinarea deliberata. oamenii cu nevoile lor si experientele lor cu lucrurile din jur.
dar nu mi-ai spus cum anume procedezi tu in situatia cu priza.

17.04.2011 9:22
Cristine
eu am mai mereu cuptorul in functiune si sofia tot vrea sa atinga si eu zic uf, ea a atins cat era cald, (o las ca stiu ca e fierbinte dar nu pateste nimic, doar vede ca e mai cald decat ar vrea ea) si acum stie ca uf inseamna ca friga, ca e ceva de rau.
clar zici nuuuuuuuuu in momente cand nu poti sta la vorba, dar apoi explici ca doare, ca face buba. eu as aam facut. dar eu am si protejat prizele. trag cu ochiul

17.04.2011 9:51
ralu-mada
adana ma bucur de "precocitatea" copilei tale...din pacate nu toti copii sunt la fel .

grija ta de mama, reactiile tale...vad ca vorbesti enorm despre responsabilitatea ta...dar copilul in cauza?... sunt mame care (din pacate) nu pot fi tot timpul cu propriul copil...si acela oare cum se protejeaza...vorbeam de auto-aparare mai devreme, de copil ca individ....
tu ca mama ii spui NU si poate te asculta, dar daca ii spun eu ..oare va fi la fel de receptiv? permite-mi sa ma indoiesc...

in fine, vad ca persisti in acest "dresaj", evident notiune diferita....


cum reactionez?...simplu, comportamentul pe care il am cu copii mei si ai altora este unul extrem de complice, calm ,bazat pe incredere,implicare, comunicare si receptie...respectul e firesc, nu il calculez caci face parte din etica proprie ...
din fericire un simplu Nu spus calm, fara tipete si bla blauri (in situatii irelevante) e de ajuns...Cand e cazul, cert, explic, insa clar si la obiect, adecvat varstei copilului...increderea e mare, probabil din cauza comportamentului de zi cu zi, perso am ales o cale de mijloc, iubire fara rasfat zambet ...si nu pot nega ca nu imi face placere cand copii de care ma ocup ma strang tare in brate, imi spun cat ma iubesc si uneori ma suna sa imi spuna noapte buna...e ...emotionant, asta imi da aripi si incredere ca am ales calea potrivita...

17.04.2011 10:02
adana_
Locatie: Washington, o vreme
iti marturisesc ca nu imi este mai clar cum anume procedezi in cazul unui copil de 2 ani, caruia nu ii poti explica, cum mi-ai spus mai sus, in conformitate cu ce am citat mai jos:

----------
ralu-mada a scris:
Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele.“...(Peters).
----------


in ceea ce priveste faptul ca poti sa nu te afli langa copil cand e in pericol, as spune ca intelegerea faptului ca anumite lucrurile sunt periculoase il urmeaza pretutindeni. in plus, reactiile celorlalti oameni cu care interactioneaza il regleaza ca si ale tale. asta se intampla oricum. ramane insa grija noastra, cred, sa avem grija cu ce fel de oameni ii lasam.

uite, sunt aici, si chiar vreau sa inteleg cum privesti lucrurile. citesc, intreb...imi suna bine ce povestesti despre relatia ta cu copiii pe care ii ai in grija. sunt de acord cu tine in partea anti-cicaleala si mesaje scurte atunci cand e ceva ce vrei sa inteleaga.
pe de alta parte sunt multi alti termeni de lamurit: de exemplu: ce intelegi prin rasfat, iubire fara rasfat?

ma gandeam, in legatura cu titlul mesajului, ca ar putea fi vorba, foarte bine, despre reactiile parintilor. oare cum ar trebui sa fie ele?

17.04.2011 10:18
ralu-mada
zambet
tocmai de aceea am recomandat o carte si nu am citat un fragment...dar te asigur ca nu este vorba de absolut nici un "dresaj"...

citatul din fragment ti se adreseaza tie ca parinte, informatia normal trebuie filtrata si adaptata fiecarui copil...cand vorbim de "consecinte" presupunem deja un copil care a atins un anumit grad de maturitate, nu unul de 2 ani !
Cred ca trebuie mentionat ca atunci cand utilizam consecintele, sunt excluse pedepsele fizice, tipetele si tonul amenintator...

Ori de cate ori se foloseste consecinta, se ofera si o explicatie scurta.

Exemplu: " Maria, regula spune ca ne adresam una alteia pe un ton politicos. Pentru ca ai ridicat tonul in discutia noastra, nu le vei suna diseara pe prietenele tale".



Ultima modificare efectuata de catre ralu-mada la 17.04.2011 10:20, modificat de 1 data in total
17.04.2011 10:19
adana_
Locatie: Washington, o vreme
parerea mea despre rasfat am scris-o deja. e cam mult de citit, dar iata.
17.04.2011 10:21
adana_
Locatie: Washington, o vreme
hmm...care este legatura intre comportamentul copilului si pedeapsa pe care i-o aplici?
si este ceva ce ai anuntat dinainte, asa ca in citatul pe care l-ai dat? ca vei interzice vorbitul la telefon? sau este o pedeapsa pe care o selectezi dupa bunul plac cand ai ceva de "corectat" ?

consider ca este dresaj o actiune menita sa determine pe altcineva, impotriva sau independent de vointa proprie, sa faca ceea ce vrei tu, prin oferirea de pedepse sau recompense.

17.04.2011 10:35
ralu-mada
----------
adana_ a scris:
...de exemplu: ce intelegi prin rasfat, iubire fara rasfat?


----------


iubire (gesturi tandre), impartasire de situatie, activitati comune, complicitate, intelegere, comunicare, mici placeri, etc...fara acceptare de toane si capricii, sau comportament neadecvat (exteriorizare pe o cale diferita de cea a impolitetei sau obrazniciei), fara ai oferi absolut tot ce doreste in jucarii sau dulciuri...

17.04.2011 10:49
ralu-mada
----------
adana_ a scris:
hmm...care este legatura intre comportamentul copilului si pedeapsa pe care i-o aplici?
si este ceva ce ai anuntat dinainte, asa ca in citatul pe care l-ai dat? ca vei interzice vorbitul la telefon? sau este o pedeapsa pe care o selectezi dupa bunul plac cand ai ceva de "corectat" ?

----------


in exemplul dat , comportamentul pe care il are Maria este unul nepoliticos, asta dupa ce am stabilit in prealabil algoritmul politetii...deci gasesti "regula" incalcata, consecinta si explicitarea acesteia.

ah, "pedeapsa" cum o numesti tu, este aleasa in functie de preferintele sale, de micile "placeri" cotidiene, etc...


----------
adana_ a scris:
...consider ca este dresaj o actiune menita sa determine pe altcineva, impotriva sau independent de vointa proprie, sa faca ceea ce vrei tu, prin oferirea de pedepse sau recompense.
----------


tocmai ca in contextul dat si psihologia copilului acest "dresaj" nu trebuie "mestecat" la propriu...vorbim de copii aici... in functie de varsta, ei constientizeaza mai mult sau mai putin notiunea pericolului, a politetii,samd....nu exista o regula ci o maleabilitate a fiecarui parinte in functie de personalitatea propriului copil.

17.04.2011 10:58
Cristine
hahhaa, tocmai mi-a zis ceva Cezara care are relevanta cred eu cu subiectul...
o intreb daca vrea painici sau cereale si zice: cereale pentru ca tu ai decis asa (dar mi-a zis-o frumos, dulce, bine adica nu ca repros). eu ii raspund ca nu am decis eu nimic, de asta am intrebat-o ce vrea, la care ea: da, dar tu ai decis intre ce si ce sa aleg.
pam pam.

deci stie ce si anume decid eu fara pedepse, reguli spuse sau impuse trag cu ochiul si are cinci ani, nu 20 si nu e nici geniu, nici precoce...

17.04.2011 11:01
ralu-mada
Cristine, parerea mea: irelevant exemplul tau...cred ca e mult mai profund de atat, e vorba de educatie in general trag cu ochiul

ma rog, e bine ca schimbam pareri, important e ca fiecare dintre noi sa facem ce consideram mai potrivit pentru copilul nostru...ptr mai tarziu... baza noastra a tuturor ramane iubirea pentru ei !



Ultima modificare efectuata de catre ralu-mada la 17.04.2011 11:03, modificat de 1 data in total
17.04.2011 11:03
adana_
Locatie: Washington, o vreme
nu sunt de acord cu pedepsele estetizate si etichetate frumos ca si consecinte. oricum, in ultima destul de lunga perioada, adeptii consecintelor se straduiau macar sa sustina ideea de a le face sa se potriveasca faptului a carei "consecinta" o aplicau.
nu mi-ai spus daca fusese anuntata dinainte pedeapsa ce se va aplica daca vorbeste "neadecvat".

faptele au ele insele consecintele lor, nu trebuie sa le aplicam noi. putem, cel mult, sa avertizam, dar si aici, cred eu, trebuie sa o facem cu zgarcenie si doar cand chiar e necesar, lasandu-l sa experimenteze si fara sa exageram sa vedem pericol peste tot. desigur, am luat doar cazul situatiilor periculoase pentru copil. daca este sa luam situatiile in care copilul face ceva neplacut pentru altii, si aici exista consecinte naturale, reactia celuilalt, nu trebuie musai sa facem ceva anume. doar sa propunem o relatie frumoasa prin felul in care ne purtam noi. si eventual sa ii incurajam sa observe lucruri care tin de traiul bun in comun.
daca luam cazul lipsei de grija. putem spune simplu, daca e vorba de consecinte; Ana, untul se topeste daca nu sta la frigider. In loc de : "Ana, daca mai lasi o data untul afara din frigider am sa iti incui bicicleta in balcon."

Cristine, cat de fain a surprins copila ta si a definit situatia zambet.
Mi-a amintit de o alta copila faina, de 10 ani. Eram la munte. Ea era cu fratele ei si parintii, noi cu fata noastra. La un moment dat tatal ii zice baiatului. Vezi ca daca te mai plangi o sa ti-o dau pe Delia exemplu toata viata. La care fetita: uite cum fac adultii, cum face tata (s-a corectat) pune distanta intre Vic si Delia zambet

cat despre politete....nu stiu ce sa spun. dar despre ce inseamna respectul si cum ar trebui sa fie tratati, stiu copiii de foarte mici, cu conditia sa fie tratati bine. stiu ca e "neadecvat" sa fie intrerupti cand fac ceva important pentru ei, sa le spui ce simt ei (foame, sete, pipi, somn...). Daca nu le iei lucruri din maini si nimeni nu le ia, nici ei nu fac asta, stiu ca e total in neregula sa ridici tonul la ei si se uita la tine uimiti si raniti ...



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 17.04.2011 11:17, modificat de 1 data in total
17.04.2011 11:17
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
in exemplul dat , comportamentul pe care il are Maria este unul nepoliticos, asta dupa ce am stabilit in prealabil algoritmul politetii...deci gasesti "regula" incalcata, consecinta si explicitarea acesteia.

ah, "pedeapsa" cum o numesti tu, este aleasa in functie de preferintele sale, de micile "placeri" cotidiene, etc...
----------


Ai impresia (sau ma rog, autorii pomeniti de tine) ca daca ii spui consecinta suna mai bine decat pedeapsa? Chiar daca unora nu le place, recurg totusi la definitii din dictionar:
----------
citat:
CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare.
----------

Deci asta pentru mine ar fi: daca pune mana pe cuptorul fierbinte, atunci se va arde la mana, sau daca baga mana uda in priza atunci se curenteaza sau in cel mai rau caz moare, dar nu "Maria, pentru ca ai ridicat tonul la mine nu ai voie sa vorbesti la telefon cu prietenele tale diseara".

17.04.2011 11:19
ralu-mada
----------
adana_ a scris:

nu mi-ai spus daca fusese anuntata dinainte pedeapsa ce se va aplica daca vorbeste "neadecvat".
----------


nu trebuie sa ii fie teama de restrictia pe care o va avea ci trebuie sa constientizeze faptul ca avem cu totii o etica ce trebuie respectata pentru propria persoana si pentru cei din jurul nostru...
asa zisa pedeapsa o va face sa reflecteze la propriul comportament...

deci raspunsul intrebarii tale depinde f mult de context, fiecare parinte decide dupa simtaminte sau ratiune..

----------
adana_ a scris:
cat despre politete....nu stiu ce sa spun. dar despre ce inseamna respectul si cum ar trebui sa fie tratati, stiu copiii de foarte mici, cu conditia sa fie tratati bine. stiu ca e "neadecvat" sa fie intrerupti cand fac ceva important pentru ei, sa le spui ce simt ei (foame, sete, pipi, somn...), daca nu le iei lucruri din maini si nimeni nu le ia, nici ei nu fac asta, stiu ca e total in neregula sa ridici tonul la ei si se uita la tine uimiti si raniti ...
----------


da, stii foarte bine...
de exemplu: sunt cu D in parc, il previn cu 10 minute inainte ca va trebui sa ne indreptam spre casa ! sau ii spun :inca 2 ture de topogan si va trebui sa ne indreptam spre casa, argumentul i-l dau pe drum, nu in timp ce se joaca, caci nu e receptiv...

in concluzie (aviz tuturor din discutie), repet, important e sa fim impacati ca adoptam comportamentul potrivit ...si copiilor le sunt satisfacute nevoile afective si materiale (aici , cum am spus, in limita rezonabilului)...



Ultima modificare efectuata de catre ralu-mada la 17.04.2011 11:25, modificat de 1 data in total
17.04.2011 11:24
adana_
Locatie: Washington, o vreme
----------
ralu-mada a scris:
nu trebuie sa ii fie teama de restrictia pe care o va avea ci trebuie sa constientizeze faptul ca avem cu totii o etica ce trebuie respectata pentru propria persoana si pentru cei din jurul nostru...
asa zisa pedeapsa o va face sa reflecteze la propriul comportament...
----------


nu trebuie, dar asta se intampla. probabil singurul lucru care se intampla.
pedepsele nu te invata respectul, ci faptul ca cineva acolo langa tine te poate controla si nu va ezita sa o faca.
nu am auzit pe nimeni sa reflecteze la greseala lui cand a fost pedepsit, doar la pedeapsa, la cat de aiurea a fost cel care i-a dat-o si, eventual, cum sa faca sa nu mai fie prins.

e un lucru pe care il vad foarte des in parcuri si ma intristeaza de fiecare data: vad copii lovindu-se din greseala. si vad reactiile lor. copilul care a lovit nu se asigura decat foarte rar ca celalalt e bine. cel mai adesea se uita sa vada cine l-a vazut si, de cele mai multe ori, se indeparteaza. cel care a fost lovit se uita si el la altcineva, fara sa mai aiba sansa sa vad ca vatamatorul nu a avut intentii rele, cauta pe cineva care sa faca dreptate. (acum e randul altuia sa fie pedepsit. )

si cum sa mai fie copiii astia empatici si sensibili la suferinta semenilor?

cum sa poata sa spuna scuze exprimand faptul ca nu au vrut si ca regreta sincer ca au facut pe cineva sa sufere, in loc de un scuze plin de umilinta care sa-i salveze de pedepse si etichetari.

17.04.2011 11:48
ralu-mada
in urma experientei mele (psihologia dezvoltarii), pedeapsa, mi-a dovedit de foarte multe ori, dezvoltarea unui simt puternic al constiintei la copil...contrar a tot ce ai scris tu mai sus...nu neg, sunt si exceptii.

cand vezi astfel de copii, ce faci? intervii ?

17.04.2011 11:53
adana_
Locatie: Washington, o vreme
ai incercat si fara?
ce anume numesti constiinta?
cred ca, in cazul pedepsei puteam vorbi doar despre comportamente.
sau cum anume ai tras concluzia ca s-a dezvoltat simtul puternic al constiintei la copil fix datorita pedepsei?



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 17.04.2011 11:53, modificat de 1 data in total
17.04.2011 11:53
Christa
Locatie: Germania
----------
ralu-mada a scris:
in urma experientei mele (psihologia dezvoltarii), pedeapsa, mi-a dovedit de foarte multe ori, dezvoltarea unui simt puternic al constiintei la copil...contrar a tot ce ai scris tu mai sus...nu neg, sunt si exceptii.
----------

Ah, acum se cheama deodata iar pedeapsa si nu mai este consecinta? Ne invartim in jurul cozii ...

18.04.2011 12:01
adana_
Locatie: Washington, o vreme
retrag intrebarea: ce numesti tu constiinta.
am reformulat mai jos ce am vrut, de fapt , sa intreb.
sunt obosita, evident, merg la culcare.
somn usor tuturor.

18.04.2011 12:01
ralu-mada
teoria constiintei sugereaza modalitati prin care comportamentul inadecvat poate fi scimbat !

o la,la sa definesc constiinta ...am putea povesti o noapte intreaga zambet
hai sa o numim simplu, un grad de constienta, perceptie si intelegere ...

18.04.2011 12:04
adana_
Locatie: Washington, o vreme
asa, deci ce am vrut de fapt sa intreb (reiau, clar de data asta ):

sau cum anume ai tras concluzia ca s-a dezvoltat simtul puternic al constiintei la copil fix datorita pedepsei? jenat

18.04.2011 12:07
ralu-mada
----------
Christa a scris:

Ah, acum se cheama deodata iar pedeapsa si nu mai este consecinta? Ne invartim in jurul cozii ...
----------


Christa e simplu : eu o numesc consecinta, adana, pedeapsa....tu numeste-o cum vrei sau iti place, cert e ca acest cuvant 'pedepsa' in conceptia mea il vad la "figurat" ...

e tarziu intr-adevar, citesc printre randuri ...noapte buna tuturor zambet

18.04.2011 12:14
ralu-mada
----------
adana_ a scris:


cum anume ai tras concluzia ca s-a dezvoltat simtul puternic al constiintei la copil fix datorita pedepsei? jenat
----------


prin dezvoltarea auto-controlului, schimbare radicala de comportament zambet, implicit intelegerea logica a consecintei (pedepsei, sau cum vreti voi...)

adana, daca mai ai intrebari, sau nedumeriri , sau pur si simplu te intereseaza o alta opinie, nu ezita...oricand cu placere, atata timp cat discutia ramane in limita rezonabilului , fara etichetari si agresiune, sau incercarea de a stabili care parte detine dreptatea sau adevarul absolut (se intampla des pe forum...) ochi peste cap

18.04.2011 8:52
adana_
Locatie: Washington, o vreme
fata rusinata era pentru eroarea de mai sus, nu pentru intrebarea pe care am reusit, in final, sa o culeg asa cum am vrut-o.
nu ezit sa pun intrebari acolo unde mi se pare ca lucrurile nu se leaga sau unde nu inteleg prea bine punctul de vedere al celuilalt, nu iti face griji.

rezultatele despre care vorbesti, asa cum ma asteptam (si cum am precizat ca ma astept), au legatura cu comportamentul. au legatura cu faptul ca, intr-adevar, copilul poate alege sa evite un comportament dorit pentru a evita o consecinta nedorita. dar asta nu il face sa inteleaga ca este bine sa faca cum vrei tu.
intelege ca tie ti se pare bine asa, si ca esti dispusa sa faci orice ca sa se faca ca tine. ca te pricepi sa ii invingi vointa.
vei fi, eventual, un exemplu pentru el si va cauta caile lui de-si impune vointa asupra altora.
sau poate mai poti dezvolta. iti marturisesc ca nu sunt multumita cu cuvantul "implicit" din argumentul tau.

cum dezvolti prin (de fapt in cazul in care dai ) pedepse empatia, parerea sincera de rau pentru ca a facut un alt om sa sufere?
despre asta am vorbit si mai sus. astept si comentariile tale.

experienta mea in lucrul cu grupurile de copii nu se intinde, e drept, la mai mult de 2 ani. o parte importanta mi se pare si experienta mea cu propriul copil, care are aproape 6. nici macar o singura data , cu nici un copil, nu m-am gandit sa aplic pedepse. nu am considerat nici macar o singura data necesar. imi place mai mult cum arata, daca este sa vorbim despre autoreglaj comportamental, felul in care copii ajunsesera sa se autoorganizeze si autodisciplineze pentru ca erau nerabdatori sa incepem lucrurile pe care le propuneam lor, sau pentru faptul ca ma respectau asa cum si eu ii respectam pe ei.
sigur, regulile se mai incalcau, dar dupa o vreme copiii erau cei care le reaminteau celorlalti, si o faceau fara sa se supraordoneze lor.
daca se intampla de mai multe ori in legatura cu o regula, rediscutam regula respectiva. pana acum nu mi s-a intamplat sa spuna cineva ca nu mai vrea sa existe vreuna din reguli. (asta nu inseamna ca nu ma astept sa se intampla in continuare) probabil se intampla asa pentru ca regulile erau rezonabile si nu prea multe, si le era clar care e motivul pentru care sta la baza fiecareia. mi s-a intamplat sa imi spuna, insa, unii copii - ca ei nu vor regula asta. dar ca sunt dispusi sa o respecte daca e importanta pentru altii.
de-aia te intreb. ai incercat si fara pedepse?

18.04.2011 9:42
ralu-mada
intrebarea ta imi pare irelevanta...din tot ce am scris, banuiam ca reiese clar ca nu sunt o persoana zbir....insa da, lucrul cu copii de varste diferite, probleme de comportament etc, presupune un comportament complex ...si da, sunt introduse consecintele (pedepsele)dar numai acolo unde e cazul (scopul acestora l-am scris aseara)

nu vad de ce vorbim de empatie, cand ea este fireasca si dezvoltata deja (in momentul consecintei) din ambele parti, prin intelegere, relationare, cooperare, etc...si aici intervine imediat problema personalitatii individului aflat intr-o anumita faza de dezvoltare (exemplul adolescentului rebel...)

in fine, imi pare rau sa constat ca totul e impins la extrem in opinia unora...

iti respect punctul de vedere, ma bucur sa aud ca da roade, insa in ceea ce ma priveste : experienta, formarile, informatiile, studille de caz, etc...m-au modelat diferit !

cum am spus, copii sunt cei care pot aprecia in contextul dat si feed-backul primit este extrem de pozitiv...departe de dresaj, umilire sau ce mai spui tu...

este opinia ta, o respect...eu zic doar ca...nu sunt de acord cu etichetarile pe care le faci, orizonturile cred ca trebuie largite la maxim, nu limitate la notiunea mottamo a cuvantului !

o zi frumoasa va doresc zambet

18.04.2011 7:02
adana_
Locatie: Washington, o vreme
toate reactiile mele la acest subiect se bazeaza pe convingerea (formarile, lecturile, experientele) ca efectul pedepselor este doar distructiv in educatie. ca este o abordare distructiva. inca nu am gasit nici un argument care sa apere intr-un mod convingator pentru mine caracterul constructiv al pedepselor in educatie. dar sunt atenta si astept.
ce vreau sa spun este ca nu consider ca a te deschide spre comportamente distructive este ceva ce sa imi doresc.
putem sa ne oprim aici, cred ca si tu o sugerai. putem sa mai vorbim pe masura ce or sa apara lucruri concrete.

19.04.2011 10:45
ana_348
Locatie: Bucuresti
mie-mi place tare subiectul asta zambet
un pic la extrema ce zice adana, dar stiam parerea ei din-ainte...adica nu neaprat la extrema dar imi pare putin utopic.

Noi avem cam aceleasi conceptii cu adana in cresterea fetelor, si nici nu ne-am vorbit, ni s-a parut firesc. Dar nu pot spune ca asa se intampla in 100% din cazuri. se intampla sa ne mai enervam, sa amenintam, sa conditionam...
Nu folosim amenintarile, conditionarile sau pedepsele ca instrumente de educatie, dar nu pot spune ca lipsesc cu desavarsire si nici nu-mi imaginez parintele care nu le-a folosit niciodata.
de exemplu, maia cu tati sunt la mare acum, el e genul care o lasa sa faca orice si ii respecta toate dorintele, totusi mi-a povestit ieri ca a fost foarte foarte ciufuta si la un moment dat i-a spus "daca nu te porti ok ramai doar pe sezlong si te joci acolo"...ea a preferat sa se joace totusi cu copiii.
mai conditionez mancatul de dulciuri, cumparatul de tone de jucarii/hainute...ca ea tot cere, motivul fiind ca...isi doreste, ca le vrea.foarte fericit

Am mai incercat eu s-o conving sa stranga jucariile, spunandu-i ca daca chiar nu vrea, eu le arunc ca m-am saturat sa fac mereu asta...dar n-am ajuns decat la varianta sa le strangem impreuna, adica eu strang ea se uita si ma sustine moral. Totusi odata mi-a facut o surpriza si a facut curat in sufragerie.

dar, in general, o lasam foarte libera...doarme la pranz doar daca adoarme ea cumva, de pe la 3 ani nu mai doarme mai deloc insa, se imbraca cum vrea, isi pune plover/caciula daca ii e frig, chiar daca eu sunt imbracata mai gros si tremur, bea apa rece, lapte direct din frigider, de 2 ori a vrut sa ramana singura in casa si am lasat-o...poate sa stea in curent, sa sara in balti, sa scrie pe pereti.
Ii explicam si vorbim cu ea orice, o tratam oarecum ca pe un adult.

Din pacate, are momente relativ dese cand rabufneste, si in special pe mine, se poarta urat, ma jigneste etc. La un moment dat mi-a spus ca face asta doar cu mine pt ca eu ii permit prostit ...toate frustrarile acumulate la gradi sau cu alti adulti si le varsa pe mine....si eu inca nu am gasit varianta optima i ncare sa reactionez.

20.04.2011 8:03
dabelea
Este greu sa comentezi la acest gen de subiecte pentru ca sigur va fi cineva sa-ti spuna cat de mult gresesti si ce mama rea esti.
Totusi, cum nu ma pot abtine, vreau sa spun ca lucrurile difera de la copil la copil. Un copil poate fi mai intelegator, unul mai fricos, altul prea avid in a explora mediu in care se afla, altul calm, altul iute si furios, etc. De asemenea difera varsta, iar explicatile devin mult mai utile atunci cand copilul este mai maricel. Nu?
Nu putem sa reactionam in acelasi fel, pentru ca este imposibil.
Fiecare dintre noi ne dorim sa reactionam cu calm si multa, multa iubire. Iubirea se pastreaza, dar stim ca starea constata de calmitate este imposibil de realizat, mai ales atunci cand si adultul are o fire iute, impulsiva, etc.
Eu, ca parinte, cred ca este imposibil sa nu te enervezi la unele actiuni ale copilului care nu-ti sunt pe plac si care se tot repeta. Cred ca uneori, oricat de multe explicatii i-ai da copilului pana nu se da cu capul de perete sa vada daca intr-adevar l-a durut, el nu cedeaza. Iar, atunci ma intreb nu era mai bine sa-i ard una la fund atunci cand l-am vazut ca se da cu capul de perete (dupa lungile explicatii care m-au dus in culmea disperarii - pentru ca asa credeam) sau sa pun mana pe telefon si sa chem salvarea ca puiutul meu, care l-am lasat sa face ce vrea, si-a spart capul. In acest caz consecintele sunt doua: fie plansul in urma palmutei la fundulet pe care i-am dat-o eu ca mama; fie capul spart .
Uneori, ne enervam, tipam (ridicam tonul), certam, criticam, amenintam si pedepsim. Doar suntem oameni.
De ce nu ne-ar santaja copilul?
Nu poate sa zica in mintea lui: ,,fac acest lucru, chiar daca mama mi-a explicat ca nu este bine, pentru ca oricum nu-mi zice nimeni nimic, oricum nu patesc nimic, bla, bla, bla,,?
Ba da. Si inca ce mai poate........ Nu le putem lasa la voia intamplarii actiunile lor in care persista si stim ca sunt periculoase sau foarte periculoase pentru ei. Asta-i parerea mea.
Oricat de multe tratate de psihologie citim, niciodata, in niciunul nu vom gasi o metoda perfecta care sa functioneze la fel pentru toti copiii.
Important este ca noi sa incercam sa fim, de ce nu,... parintii perfecti ......ceea ce ste imposibil de realizat. Parerea mea!

20.04.2011 8:14
Christa
Locatie: Germania
Sa revin la ce scriam pe pagina 2 despre somn. Alaltaieri am fost cu Mona la piscina, a fost aproape 3 ore in apa, dar nu mi s-a parut mai obosita decat in rest, si de dormit a dormit "normal", poate chiar un pic mai putin. Ieri dupa amiaza eram asa obosita ca a trebuit sa ma culc, si mi s-a parut ca nici ei nu i-ar strica un somn, asa ca i-am propus sa ne culcam impreuna. Zis si facut, ne-am culcat pe la 15:30. Eu m-am trezit iar la 17:45, mi-am vazut de treaba, ea dormea. Si o ora mai tarziu, si doua ore mai tarziu, si trei ore mai tarziu ... si cand am mers eu iar la culcare pe la 23:15 ea inca dormea. Eu eram ferm convinsa ca cel tarziu la 3-4 dimineata se va trezi, pentru ca isi va fi facut somnul. Ei bine, s-a trezit la 6:40, deci dupa mai bine de 15 ore! Pai atata nu a dormit nici cand a fost bebelus. Am zis eu ca a mai recuperat ea, in sensul ca de cateva ori a dormit 13-13,5 ore, dar peste 15 inca n-a dormit.
20.04.2011 8:27
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
adana

e un lucru pe care il vad foarte des in parcuri si ma intristeaza de fiecare data: vad copii lovindu-se din greseala. si vad reactiile lor. copilul care a lovit nu se asigura decat foarte rar ca celalalt e bine. cel mai adesea se uita sa vada cine l-a vazut si, de cele mai multe ori, se indeparteaza. cel care a fost lovit se uita si el la altcineva, fara sa mai aiba sansa sa vad ca vatamatorul nu a avut intentii rele, cauta pe cineva care sa faca dreptate. (acum e randul altuia sa fie pedepsit. )

----------


copilul plonjeaza la picioarele bunicii. Tu ca adult te-ai uita in jur sa vezi de ce te-ai impiedicat, te-ai uita la genunchi sa vezi daca ti-i i-ai zdrelit....
"N-am cazut!" exclama picea, sa asigure adultul ca e totul ok, sa se salveze dintr-o situatie din care poate fi pedepsita, luata din parc, dusa acasa, ca am vazut ca "it' s a must" daca copilul face mofturi.

Inca un exemplu: pe Vlad il inteapa o musca/albina, o dracie de insecta de care nu vazusem nici eu, habar nu aveam ca inteapa.... El plange, eu incep sa ii explic ca l-a intepat insecta pe care o caut prin iarba....vine o mama si ii baga o zdranganitoare intre ochi, ca sa linisteasca saracul copil.
Cand plangea cand era mic, nu apucam sa vad de ce ca cineva in jur incepea sa bata din palme, sa faca catoate animalele....
Adultii trebuie sa controleze TOTUL, sa asigure copilul ca ei stiu totul inca din primele zile de viata. Asadar, pedepsele vin ca o consecinta normala.

Mie nu mi se pare deloc utopica o "educatie" fara pedepse. Habar nu am daca o sa reusesc, va trebui sa lupt mai degraba cu sotul decat cu mine, ca el crede in astfel de lucruri ochi peste cap

20.04.2011 8:49
adana_
Locatie: Washington, o vreme
Nu cred ca trebuie sa fim parinti perfecti. Nici nu cred ca e bine sa ne propunem asta. Cred ca poate fi periculos, de altfel.
Mie imi place mult mai mult "parinti suficient de buni". Si despre asta ne pot spune copiii proprii. Si ne spun. Din cand in cand.
Sigur ca nu suntem prefecti. Sigur ca ne enervam. Sigur ca gresim. Ce mi se pare important este sa recunoastem asta. Si, din punctul meu de vedere, sa nu ne consideram stapanii destinului lor. Nici macar cand sunt mici si ne lasa atat de mult sa o facem. Uneori nici nu realizam cate drepturi ne lasa sa avem asupra lor. Doar ne invatam si ne miram ca pe al 1001-lea drept revendicat in saptamana asa nu ni-l da si nu ne da ascultare absoluta. Eu m-am mirat sincer, de multe ori, cum de MA asculta.
Si ma asculta pentru ca-s de incredere.
Si ma asculta cand nu-s cicalitoare. Cand sunt cicalitoare ma trage de maneca si-mi zice ca nu-i place asta.
Si, mai ales, ma asculta probabil pentru ca ii dau sfaturi mai ales, si simte ca poate sa le urmeze sau nu.
Este intr-o situatie periculoasa? Se intampla sa o opresc inainte sa ii pot spune de ce. Si e foarte neplacut. Si ii explic de ce am facut-o si ca imi pare rau. Stiu ca am fost brutala si imi asum asta. stiu ca va fi suparata pe mine o vreme. Dar nu am avut incotro.
Sa o opresc este o varianta parca mai buna, insa, decat sa lovesc copilul. Si, in general, nu e nevoie sa fac asta prea des pentru ca i-am oferit o relatie plina de incredere si respect si ii pasa de ce spun eu, considera ca sunt o persoana competenta in multe privinte. La fel cum o consider si pe ea.

Este la fel de utopic ce spun eu, pe cat de utopic parea acum ceva vreme sa iti rezolvi conflictele si sa-ti salvezi onoarea altfel decat prin duel.
Asta era felul in care stiau oamenii sa procedeze, asa se cuvenea, asa faceau.
Pentru mine nu a existat niciodata ideea ca ar trebui sa aplic pedepse, sau sa conditionez, asa ca nu am conditionat, si nu am pedepsit. Si copila mea devine foc si para cand aude pe cineva care conditioneaza. Ai inceput asa, ai pierdut-o. Vorbesti cu ea firest, e cea mai joviala si prietenoasa copila din lume.
Vrei ceva de la ea, trebuie sa ii ceri frumos. Daca poate, va face. Daca nu, iti va spune ca nu. Si inca o face amuzant de prietenos: "Nu, multumesc " foarte fericit
Dar eu nu consider ca trebuie sa imi zica da la tot ce cer eu. Cum nici eu nu ii zic da la tot ce imi cere ea. Doar la ce ni se pare rezonabil.

20.04.2011 9:14
adana_
Locatie: Washington, o vreme
[quote="e-alice"]----------
citat:

copilul plonjeaza la picioarele bunicii. Tu ca adult te-ai uita in jur sa vezi de ce te-ai impiedicat, te-ai uita la genunchi sa vezi daca ti-i i-ai zdrelit....
"N-am cazut!" exclama picea, sa asigure adultul ca e totul ok, sa se salveze dintr-o situatie din care poate fi pedepsita, luata din parc, dusa acasa, ca am vazut ca "it' s a must" daca copilul face mofturi.
----------


delia se amuza foarte tare cand isi aminteste de un prieten de-al ei care a zis, cand l-am intrebat daca a cazut:
"nu, dar nu foarte tare".
a amuzat-o de numa. si pe mine. de atunci glumim asa rad.

----------
e-alice a scris:
Adultii trebuie sa controleze TOTUL, sa asigure copilul ca ei stiu totul inca din primele zile de viata. Asadar, pedepsele vin ca o consecinta normala.
----------


mi-ar placea tare mult sa mai devolti ideea asta. simt ca e ceva tare important acolo.
mie ce mi-a venit acum imediat in minte (nu stiu cum sa leg direct, e venit doar prin asociatie libera) este despre cum partintii si bunicii isi tot catara copiii/nepotii foarte mici pe diferite nivele ale ansamblelor alora cu tobogane. si cand saracutii pun mana pe cate o bara, sfoara la care ajung ei de jos, incep sa ii spuna: a, tu esti mic, nu poti.
cumva parca incearca sa le arate pardisul doar ca sa le spuna ca nu-i pentru ei.
si de cele mai multe ori copilul fie ar putea , daca ar fi lasat sa incerce, fie nici nu ar nazui sa faca mai mult decat poate. sau pur si simplu vrea sa atinga bara, dar adultul nu scapa o ocazie sa-i zica cat de neajutorat si dependent de el este trist. astea iar le vad (prea) des.

20.04.2011 9:47
ana_348
Locatie: Bucuresti
tocmai am vorbit cu ei.
in seara asta, maia a batut-o pe fetita, adica i-a tras o palma tare. Nu e stilul ei, sigur a deranjat-o ceva. insa nu vrea sa spuna de ce a facut-o. Dupa multe plansete a spus ca pentru ca e obosita....ce ai fi facut tu in locul tatalui ei (nu spun ce a facut el foarte fericit)

in alta ordine de idei si eu sunt varza ca am auzit-o la tel plangand rau...

20.04.2011 10:06
adana_
Locatie: Washington, o vreme
in primul rand nu stiu cat de neobisnuit este pentru ea sa faca asa ceva. pentru ca daca fata mea ar fi facut asa ceva, as fi fost sigura ca ceva foarte grav s-a intamplat acolo sau/si se intampla cu ea. si as fi convinsa ca si ea este la fel de socata ca si mine de ceea ce a facut.
m-as astepta sa repare. daca nu o face, m-as gandi ca se simte tare aiurea si nu stie cum sa reactioneze. m-as asigura ca cel putin eu merg sa ii spun copilului si parintilor cat de rau imi pare. si as incerca sa vorbesc cu ea sa vad ce s-a intamplat. pe cat posibil as incerca sa nu plecam de acolo fara sa mearga sa vorbeasca sau sa faca ceva sa indrepte.
dar vezi, e foarte greu sa spun ce as fi facut pentru ca mie nu prea imi zboara mana asa ca nici copilei mele nu prea ii zboara. deci nu ajungem la lucruri asa de grave.
atata timp cat un copil este lovit (inteleg ca asta a facut tatal ei, nu?) este normal sa inteleaga ca este o solutie sa rezolvam lucrurile lovind.
eu nu cred in "corectarea comportamentelor". nu m-as astepta in nici un caz sa corectez atunci. as incerca sa vad ce se intampla cu copilul de face astfel de lucruri posibile.

20.04.2011 10:13
ana_348
Locatie: Bucuresti
----------
citat:
dar vezi, e foarte greu sa spun ce as fi facut pentru ca mie nu prea imi zboara mana asa ca nici copilei mele nu prea ii zboara
----------


mi se pare gresit rau asta. Uite ca nu are legatura. Nici noua nu ne zboara mana.
Eu acum pot doar sa imi imaginez cam ce a fost acolo, dar prefer sa vorbesc pe exemple la care particip...asa ca...pe saptamana viitoare zambet .

Insa ca principiu, cam asa procedez si eu, insa uneori imi spune greu ce s-a intamplat, si mai ales imi baga chestia cu "sunt obosita rau, nu am dormit dupa-amiaza, sutn nervoasa de la ciocolata"...adevarul e ca o enerveaza cateodata niste lucruri pe care putini le observa (o privire ironica a altui copil, o rautate spusa, o jignire), si pur si simplu nu-si poate stapani nervii.

20.04.2011 10:18
adana_
Locatie: Washington, o vreme
te cred, si pentru delia a fost o mare provocare asta.
e greu sa ii pastrazi sensibili si puternici zambet.
deliei i-a luat un an de cand ne-am intors in state sa gestioneze situatia asta. acum imi pare ca o stapaneste. nu se mai enerveaza asa usor, e uneori ranita de ce fac unii copii dar in general isi alege prietenii dupa cat sunt de prietenosi zambet.

nu am inteles ce a facut tatal ei. am inteles gresit cred. imi pare tare rau. acum vad ca ai pus o fata cu ranjet acolo unde ziceai de el. cred ca vroiai sa spui ca e secret. ufff...

in general nu cred ca ajuta sa o intrebi de ce a facut asta. eu prefer sa o intreb ce s-a intamplat. sigur, ea zice ce aude ca spun adultii despre ea cand e irascibila, si isi da, probabil, cu presupusul.

20.04.2011 10:33
ana_348
Locatie: Bucuresti
da, clar o intreb ce s-a intamplat, sa stiu varianta ei...asa am si scris
----------
citat:
insa uneori imi spune greu ce s-a intamplat,
----------


da, ranjetul era ca e secret, adica pur si simplu nu am vrut sa spun varianta inainte. Acum mi-a scris in mesaj ca sutn ok, nu s-au culcat suparati, au discutat inainte.

ea din pacate acumuleaza multe frustrari si de regula eu sunt sacul ei de box....adica tipa mult la mine si imi spune vorbe grele desi ei nimeni nu ii spune asa ceva. Am auzit chiar si "mai bine aveam alta mama", apoi regrete, ca nu vrea asta deloc etc etc.

20.04.2011 10:39
adana_
Locatie: Washington, o vreme
uf saracuta trist. saracutele.
eu pot sa-ti spun cum am facut eu.
nu stiu insa daca e acceptabil pentru voi.
delia ajunsese sa se incarce foarte mult dupa ce statea printre copii. in special la gradi.
am vrut sa stiu ce se intampla si sa o ajut si pe ea sa stie.
asa ca am stat aproape de ea sa vad ce se intampla.
si pe masura ce vedeam ce anume ii creaza starile astea, i le traduceam*.
te-ai suparat pentru ca......
si ea confirma sau infirma.
in timp a reusit sa nu se mai aprinda ci sa-si explice, sa spuna sau sa se retraga, dupa caz.

de multe ori se infuria atat de tare incat nu mai stia bine cum/ce, ci doar ca simte sa faca rau cuiva care o enervase. si se simtea rea. si aiurea. si lucrurile ramaneau asa...



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 20.04.2011 10:47, modificat de 1 data in total
20.04.2011 10:46
ana_348
Locatie: Bucuresti
da, si eu am mers pe ideea asta...bine nu pot sta cu ea la gradi, dar vorbim destul si cam stiu ce chestii sunt in parc si la gradi. Ea e foarte cuminte, cred ca prea cuminte, acum incercam sa ii explicam faptul ca daca nu ii convine ce zice sau ce face cineva, coleg, educatoare etc...trebuie sa ii spuna.
Ea la orice critica sau observatie nu reactioneaza bine, e foarte afectata, chiar daca are replica pe moment, in capul ei ramane chestia aia. I-a zis o colega ca e mai grasa ca ea, ca a facut burtica...culmea, fetita aia are cred 5 kile in plus iar maia e slabanoaga...dar maia a crezut-o si mereu imi spunea asta. Sau doamna de engleza i-a spus odata ceva de genul ca daca mai vorbeste cu briana nu o sa invete niciodata cantecelul...sau ceva asemanator...la fel foarte afectata a fost... ochi peste cap


da, si maia imi spunea uneori ca e rea, ca nu stie de ce e asa, ca e cea mai rea fetita...

oricum ca s-a clarific tatal ei nu a dat vreodata in ea. Eu...am mai patit. Cand in furia ei necontrolata ma lovea (motive aiurea, ca nu-si gaseste o papusa si o vrea acum de exemplu)...tare...am mai bruscat-o.



Ultima modificare efectuata de catre ana_348 la 20.04.2011 10:55, modificat de 1 data in total
20.04.2011 10:53
adana_
Locatie: Washington, o vreme
imi amintesc ca intr-o zi mi-a povestit ce ii facea un coleg si cum ea nu reactiona. si i-am spus sa ii zica ca o deranjeaza. si fata a retinut. si dupa putin timp am mers in parc si un alt copil a venit sa se uite la ce facea ea. fara sa se bage chiar in sufletul ei. si am auzit-o spunandu-i : "ma deranjezi ..." rad
20.04.2011 11:06
ana_348
Locatie: Bucuresti
da, cunosc...ea spune chestiile astea. Doar ca daca o fetita ii spune ca e urata, cred ca are tendinta sa o creada, si se lasa ranita.

Desi la capitolul asta sutnem amandoi pe aceeasi lungime de unda si gandim cam ca tine adana, si cam asa o crestem....deocamdata are ceva probleme. Lumea zice pentru ca suntem noi asa si nu ...dam militaria jos din pod parca e vorba, nu o pedepsim, ca trebuie sa ne respecte, sa stie de niste limite....

Noi tot in directia asta mergem. desi rezultatele nu se vad. Adica se vad, ca se mira de copiii care se ascund de parinti si nu le spun cand au facut o prostie, s-au murdarit, au rupt ceva, se mira de amenintari de genul "te spun lui tati", se mira ca unii copii nu-s lasati sa alerge, sa se joace...mereu ne spune ca noi nu suntem ca nu stiu ce alt parinte care uite ce face...Si e foarte libera, independenta, curajoasa...are incredere i nea...dar mi-as dori sa aiba si mai multa.

Insa iesirile ei nervoase, faptul ca uneori e ciufuta si nu vrea sa stea langa anumiti copii, si daca incearca cineva sa o scoata din starea ei tipa sau raspunde urat, toate astea atrag multe critici asupra ei si aspra atitudinii noastre prea permisive cica. Ea mereu are motive, eu le observ si le inteleg (ca-s ma-sa si semanam), dar sunt mult prea subtile pt altii uneori sau par niste prostii.

21.04.2011 6:33
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
adana
----------
e-alice a scris:
Adultii trebuie sa controleze TOTUL, sa asigure copilul ca ei stiu totul inca din primele zile de viata. Asadar, pedepsele vin ca o consecinta normala.
----------

mi-ar placea tare mult sa mai devolti ideea asta.
----------


pai, s-o luam cu inceputul:

cati ml de lapte mananca bebelusul?
pai e alaptat
bine, bine, dar cati ml mananca la o masa?

Trebuie sa doarma cat zice la carte.

Trebuie sa nu se exprime deloc daca se poate, am cunoscut mama+bunica care faceau un sunet asemanator celui cu care ai corecta comportamentul unui caine de cate ori incerca sa scanceasca picea de 7 luni (creepy, stiu). Confortul lor trebuia protejat prin control.

Controlam tot ce bebelusul vrea sa prinda cu mana, tot ceea ce vrea sa guste. 99.99999 % ii sunt interzise.

Adultul are sub control data exacta cand bebelusul trebuie sa manance si altceva, forma sub care i se da mancarea si cantitatea exacta in mg/ ml.

Controlam locul de joaca, tovarasii de joaca, felul de a se juca (de parca ar exista vreunul anume). Nu care cumva sa fie atins cu nisip, sa murdareasca hainele, sa se aseze direct pe asfalt sau sa calce vreo balta.

Controlam cand sa se exprime si cum. trist Cand sa-i lasam sa fie ei insisi si cand sa fie copiii cu care vrem noi sa defilam. trist


Gata, inchei ca mi se strange inima.

21.04.2011 9:46
adana_
Locatie: Washington, o vreme
trist.

Am citit foarte fain despre diferenta intre incredere in sine si stima de sine in Jesper Jull. Dar nu-s sigura ca sunt cele mai fericite traduceri pentru self-confidence si self-esstem.
Oricum, ideea este ca adultii in general, americanii in special s-au gandit sa pompeze mult in self-confidence. ca urmare, auzi azi peste tot adulti spunand la copii "good- job!" chiar si pentru datul pe tobogan. Dar ca, de fapt, ceea ce te face sa te simti implinit (si, secundar/implicit, si de succes) este sa ai self-esteem. Si de unde vine acesta? Pai din faptul ca lumea se bucura de tine pentru simplul (oare - minunea poate e mai potrivit) ca esti.
Si acolo spunea o chestie care imi pare, din pacate, foarte adevarata pentru cei mai multi dintre noi: ne bucuram pentru de copil, dupa caz, cateva minute, sau ore, sau maxim saptamani dupa nastere, ne bucuram ca el este el. ca este. dupa care incepem sa ne gandim deja cum sa-l modelam. si ne mai amintim sa ne bucuram asa doar cand este intr-un mare pericol, cand simtim ca l-am putea pierde.
Mi-a amintit de asta ce ai zis.

21.04.2011 1:01
e-alice
Locatie: ploiesti
good job e la moda si la noi. De ce ai felicita un copil cand face lucruri pe care si tu le faci tot timpul fara a fi felicitat?ochi peste cap Nu-i imprimi deja ideea ca el e mic si cretin?
Imi venea mie sa strig bravoooooooooo sa auda tot Ploiestiu' cand ieri Vlad mi-a dat drumul la mana si a impins-o usor pt. a urca singur in topogan. De absolut fiecare data pana acum a facut-o tarandu-ma dupa el. Pt. siguranta, de drag, you name it. Eh, ieri a fost diferit. Si m-am emotionat.
Bravo-ul asta continuu la inceput imi zgaria urechile, Mai nou ma face sa rad amar.

21.04.2011 1:02
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
adana_
Am citit foarte fain despre diferenta intre incredere in sine si stima de sine in Jesper Jull. Dar nu-s sigura ca sunt cele mai fericite traduceri pentru self-confidence si self-esstem.
----------


inteleg ce spui despre traducere. O sa caut sa gasesc si eu caci suna interesant
trag cu ochiul

07.10.2011 3:23
hellokatty
Eu imi duc fetita la tot felul de cursuri interactive, si de cand fac asta am observat o schimbare majora in comportamentul ei. Interactioneaza altfel cu copii din parc si cu copii musafirilor. Pana acum , cand venea cineva in vizita si avea copil iesea cu scandal de la jucarii si alte lucruri, era foarte posesiva cu obiectele ei, nu vroia sa le imparta.

Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=39684
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.