Index www.parinti.com > Copiii >1-3 ani
Interactiunea
06.10.2011 11:51
Interactiunea
cristik123
Taticul disperat a revenit, din pacate cu probleme. Cata al meu...nu interactioneaza cu alti copii, plus intarziere limbaj. Are 2,5 ani si vocabularul lui e limitat la tata, mama, pisu, ursu, pa, dica, si inca vreo 3-4 cuvinte. Am fost zilele trecute cu el la doctor, psihiatrie infantila...sau asa ceva, si doamna doctor ne-a spus ca sunt si parti bune dar, din pacate, si parti rele. Cum spuneam mai sus, probleme de interactiune, stimulare vizuala, limbaj intarziat, si ca fuge uneori pe varfurile picioarelor si se bucura agitandu-si manutele si, inca o chestie, e fascinat de usi...le deschide si inchide la exasperare. L-am dus la gradi si acolo sta doar cu doamna educatoare, abia azi s-a uitat si la ceilalti copii, dar nici vorba de joaca. Plange cand il lasam dimineata si se bucura enorm cand venim dupa el, la 16. Doamna doctor ne-a sugerat si un examen neurologic, apoi functie de evaluarea pe care o va face si in baza filmarilor pe care i le-am pus la dispozitie, va stabili un vercict, diagnostic. Tratamentul medicamentos va consta sau intr-un sirop cu Omega 3 si Omega 6, sau injectii cu cerebrostim...sau asa ceva, nu am retinut foarte bine cuvantul avand in vedere socul avut cu ocazia discutiei cu dansa. Daca cineva a mai avut probleme de acest gen (sincer, sper sa nu fie nimeni) il/o rog din suflet sa ne ajute cu un sfat. Multumesc mult si sanatate maxima copiilor si dvs. Sarumana
07.10.2011 3:20
adana_
Locatie: Washington, o vreme
cristik, este prima oara cand "te citesc".
daca nu te superi, ti-as pune cateva intrebari, pentru ca sunt unele lucruri despre care as vrea sa stiu mai multe.
primul lucru despre care as vrea sa te intreb este ce anume te-a facut sa apelezi la doctor.
ce anume te ingrijoreaza? sau ce te ingrijoreaza cel mai tare.
apoi:
spui ca uneori puiul tau merge pe varfuri. cand? cat de des? cat de mult?
cum si cand a invatat sa mearga si de cand e mersul asta pe varfuri?
ce inseamna probleme de stimulare vizuala?
despre limbaj, sunt copii care isi dau drumul mai greu la limbaj, din diferite motive. nici fetita mea nu avea un vocabular prea bogat la varsta baiatului tau, dar intelegea foarte mult. este aceeasi situatie si cu baiatul tau? cum ii incurajati voi sa vorbeasca? este cineva care vorbeste mult cu el?
copii la varsta baiatului tau, chiar daca uneori sunt interesati de alti copii, nu au ca prim obiect de interes ceilalti copii. se joaca eventual pe langa ei, nu cu ei. asta vine mai tarziu. deci eu zic ca nu prea ar fi motiv de ingrijorare.
despre deschisul si inchisul usilor iar nu este nimic ingrijorator. dimpotriva, este ceva foarte de mare interes la varsta lui. eu personal i-as crea toate conditiile sa o poate face. banuiesc ca nu toate usile sunt potrivite pentru asta, avand in vedere ca au de obicei clantele sus. dar banuiesc ca a descoperit faptul ca poate face asta si felul cum poate face asta si e fascinat.
nu te ingrijora de caracterul repetitiv al actiunilor, este foarte normal pentru un copil de varsta copilului tau sa faca asta. copiii de varsta asta repeta o actiune de un numar numai de ei stiut de ori, pana cand isi rafineaza miscarea. asta daca adultii din jur ii permit si au rabdare sa astepte. la varsta asta nu e important scopul, ci procesul. isi poate umple, de exemplu, galetusa cu pietre nu pentru ca o vrea plina, ci pentru a repeta umplerea, a invata miscarea, pentru procedura.
faptul ca se bucura agitandu-si manutele mie imi suna de aici de unde sunt ca fiind o exprimare puternica de entuzisam, imi imaginez ca freamata de bucurie. e ceva bizar in felul in care arata aceasta manifestare?
felul in care s-a comportat la gradinita este foarte firesc. e foarte mic, probabil ca acomodarea nu e usoara. faptul ca a acceptat-o pe educatoare este grozav. faptul ca a stat langa ea inseamna ca s-a simtit securizat. ceea ce e bine. iti ia timp sa te acomodezi intr-un spatiu nou. banuiesc ca i s-a parut destul de amenintator. cat este de obisnuit sa fie lasat cu persoana staine?
Manifestarile lui la lasarea la gradinita sunt normale. Cum este el pe perioada cat sta acolo? E vesel?
Tot ce ne povestesti cu doctorul si restul imi sugereaza ca este ceva mai mult decat de spui. Ce anume?
Cum arata Cata? Arata bine dezvoltat? E vesel in general? Nu ma refer la timpul cat sta la gradinita, care pare, de unde privesc eu, ca nu e un timp tocmai fericit pentru el.
Cine a avut grija de el pana acum? Cum s-a facut tranzitia la gradinita?
Astept raspunsuri si sper ca unele lucruri pe care le-am spus sa fie de ajutor.

07.10.2011 9:04
Happy_mami2007
Buna . Sunt si eu de acord cu adana , nu imi par manifestari ce ascund probleme cele ale copilasului tau .

Fetita mea mai mare are 4 anisori , inca si anul trecut , o vreme , cand venea la noi cineva strain , sau Doamne fereste sa ne intalnim cu vreun strain ( pt ea strain ) pe strada , ca facea un taraboi si se baga in mine de era in stare sa ma rastoarne in drum . Cat despre joaca cu alti copii , din nou sunt de acord cu adana . E mititel , iti vorbesc din experienta noastra , pana anul asta nu am avut curajul s-o introduc in vreo comunitate de copilasi , nu numai pt ca nu s-ar fi jucat cu ei , dar ar fi si urlat , nu aveam ce incerca s-o lasam fara noi . Si puiul tau e mic , e normal sa nu se simta in siguranta chiar atatea ore departe de voi ..

Cat despre vorbit , asa a fost si fata mea , asa am si o prietena . Fetita ei are 3 ani , dar inca foloseste o serie de sunete ca sa ceara ce vrea , si spune prea putine cuvinte . Insa de inteles intelege tot , doar ca asa ii convine ei momentan sa se exprime . Isi va da drumul brusc , asa a fost si fetita mea ... trebuie vorbit mult cu el , dar nu trebuie sa se faca presiuni asupra lui , sa faca totul cand se simte el pregatit , nu cand e fortat .

Si pana si cu mersul aiurea , am trecut si prin faze cu mersul pe varfuri , iar acum , mare , experimenteaza mersul pe marginile exterioare ale picioarelor .. se prostesc si ei , se joaca .

Nu spun eu ca stiu ce are copilul tau , sau , Doamne fereste , daca sunteti nelinistiti , nu spun sa nu intrebati un medic .. doar ca mie una nu mi se pare nimic in neregula cu el .. daca , desigur , cum spune si adana , nu e vorba de mai mult ..

Sper sa va linistiti si sa fie tot ok cu puiul vostru . zambet

07.10.2011 12:31
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
Asadar, medicul suspecteaza diagnosticul de autism. Pe care n-o sa-l primiti oricum probabil pana la varsta de 3 ani.

Poti sa detaliezi problemele de interactiune si cele de stimulare vizuala? Dar, te rog, lasa la o parte atat cat poti concluziile trase la consultul medical si povesteste despre asta.
Spun ce spun caci tu acum ne expui situatia prin prisma rezonantei pe care ti-a produs-o discutia cu medicul care ti-a vazut copilul.
Zici ca merge pe varfuri. Da, autistii merg pe varfuri, probabil TOTI autistii merg pe varfuri. Dar nu TOTI copiii care merg pe varfuri sunt autisti. Daca-i spui sa lase/puna talpa jos, pare ca intelege ce vrei de la el?
Si al meu se "prosteste" mergand pe varfuri. La inceput ii puneam mana pe incheietura impingand talpa pe podea, spunand in acelasi timp: "pune talpa jos!". Apoi a fost de ajuns numai sa-i spun. Ca tot am ajuns aici... raspunde la comenzi? (De exemplu, daca-i ceri sa-ti aduca mingea macar priveste obiectul pe care l-ai solicitat?)
Zici ca agita mainile cand se bucura... i-ai precizat doctorului daca isi priveste sau nu manutele atunci cand le flutura?
Ca "fatzaie" usile si butoanele... deh... cei mai multi copii normali o fac. Pana te aduc la exasperare. Aici e undeva teama specialistilor de a diagnostica autismul mai devreme. Unele lucruri normale pentru varsta de 1 an (spre exemplu) nu mai sunt normale si la 4 ani.
Pe de alta parte, multi autisti stiu sa foloseasca destule electrocasnice din gospodarie chiar daca nu pot sa pronunte un singur cuvant si nici nu raspund la numele lor. Stiu sa prajeasca paine, sa manuiasca telecomanda (fara a nimeri postul dar stiu sa ajusteze volumul), stiu sa aprinda lumina, sa dea drumul la calculator sau la masina de spalat, stiu ce cauta in frigider.

Daca-i dai cateva cuburi, ce face cu ele? Dar cu masinutele cum se joaca?
Mananca singur?
Ce jucarii ii plac si ce face cu ele? Foloseste macar 2 jucarii in mod adecvat?
Foloseste in general obiectele din casa in scopul pentru care ele sunt destinate? (matura, telecomanda, carpa de sters praful, pune hainele in sifonier etc)
Se autoserveste? Cat si cum? (Mananca singur cu lingura? Se dezbraca/imbraca? Isi spala manutele la chiuveta sau se spala cu buretele in cada?)
Cuvintele pronuntate sunt folosite in mod adecvat? Le spune in mod spontan pe toate sau unele sunt pronuntate doar prin repetitie?
Zici ca spune "pisu". E vorba de pipi sau de pisica? Mai poarta scutec? (Nu ca eu as indrazni sa sper ca Ayan va scapa de el pana vara viitoare. foarte fericit )

Cand l-ati dus la gradinita? A trecut de perioada de acomodare? Faptul ca plange dimineata e un lucru bun. Sta cu educatoare, foarte bine.
Al meu statea singur intr-un colt si socializa de la distanta, "vorbea" cu ceilalti fara sa se apropie. zambet
Nici in parc/pe strada nu interactioneaza cu oamenii? Adulti sau copii.

Se uita in ochii sau macar spre fata celui care vorbaste cu el?
Cand vrea ceva, te priveste? Cand iti ia mana sa te duca undeva, unde e privirea lui? La fata ta, la obiectul pe care-l doreste sau la mana ta?

Eu am avut probleme de acest gen. Singurul neuropsihiatru infantil din oras mi-a suspectat copilul la un moment dat de autism, de ajunsesem si eu sa-l suspectez. Bine ca a trecut. ochi peste cap Eu nu i-am facut tratamentul recomandat de medic insa lui ii prescrisese Encephabol. Am ales sa-i dau un complex de B-uri.
Eh... prin minune, dupa 20 de zile de la un Portage cu rezultat infricosator, a recuperat foarte bine deficitul.
Acum e un copil normal, zic eu. Nu leaga 2 cuvinte, nu face multe lucruri pe care multi copii la varsta lui le fac... insa evolueaza. Stie aproape 50 de cuvinte (cu una-doua silabe), mananca aproape singur, face "curatenie", indeplineste unele cerinte (desi la majoritatea priveste obiectul si declara raspicat: "nu" sau, mai frumos: "nu ve" - nu vreau rad )

07.10.2011 12:38
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
Cristik, vizualizand profilul tau, observ ca obisnuiesti sa pui intrebari iar apoi nu-ti prea place sa raspunzi la comentariile ivite. Te-as ruga, ca din respect pentru cele care ti-au scris aproape un roman, care au "rumegat" problema ta si au vrut sa te ajute, sa ne tii la curent cu situatia voastra. Ok?
07.10.2011 9:41
cristik123
Intr-adevar, D3lia, citesc de multe ori raspunsurile si incerc sa aplic sfaturile bune date de cei care mi-au raspuns. Nu e otdox, recunosc, mea culpa.
Sa incep pe rand:
- cand merge pe varfuri si ii spun clar si raspicat (fara a ridica vocea) Cata mergi normal, sau Cata nu pe varfuri, reincepe sa mearga normal, ca orice copil.
- nu isi priveste manutel;e cand si le agita (tot mai rar si le agita), dar de obicei proiveste printre ele sau la persoana care i-a produs bucuria, sau la obiect, ursulet Barney, etc.
- cu masinutele a inceput sa se joace nromal,dupa o perioada in care era preocupat de studiul lor, identificarea modului in care se deplaseaza, respectiv invartitul rotilor.
- cuburile nu-i prea plac, prefera ...nu stiu cum le cheama, niste chestii de plastic care se imbina si poti face diverse forme, dar dupa ce reuseste sa le imbine se plictiseste
- de mancat mananca singur, dar trebuie sa-i fie extrem de foame ca sa faca asta, sau sa fie bine dispus"
- manutele si le spala, dar la baie nu-i place buretele si, in general, nici apa, la spalatul pe cap stie tot cartierul ce facem :oops:
- stabileste contac vizual bun, dar nu-l mentine decat cateva secunde, 10-15 secunde, dupa care se intoarce la "treburile" lei
- cand vrea ceva...deh, asta e problema mare. Stie absolut orice obiect pe care-l vrea unde e, papa, dulriuri, identifca fara gres cerealele scoase din cutia aia frumos colorata si ramase doar in punga aia argintie alor, chiar daca langa acea punga este punga de cafea, asemenatoare cu cerealele
- medicul nu a pus diagnostic autism, a spus ca nu e de spectru autist clasic, dar abia dupa evaluare poate sa se pronunte exact.
- e un copil cu sentimente puternice, nu este zi ca, atunci cand ajung acasa, sa nu ma imbratiseze, sa nu dea noroc cu mine, sau pupicul de rigoare. Si la fel procedeaza cu cei care-i sunt dragi, vecini, nepotica lui...pe care o pupa mai ceva ca un adolescent iubita...pe nasii lui, etc.

Completare pentru adnana:

- a invatat sa mearga cu rotobilul, apoi ajutat de noi, cu ham (urasc hamulala, mi se pare injositor pentru copil, dar, de, asta e doar parerea mea...cand il vedeam in ham imi aduceam aminte de bunicul meu cu inseua caii la caruta...probabil ca sunt dus cu pluta dar asta simteam)
- la gradi azi a fost prima zi in care s-a bucurat ca a ajuns acolo, cand i-a dat sotia hainuta jos, a fugit in sala, direct la educatoare, i-a dat un pupic si apoi a inceput sa se plimbe prin sala, am crezut ca nu e copilu meu cand mi s-a povestit
- la gradi nu papa decat biscuiti, atat vrea
- tot de azi doamana educatoare poate iesi din sala si merge...la toaleta fara Catalin ca insotitor (ori va fi un crai ori un monogam convins) :wink: deci nu mai fuge dupa ea cand pleaca
- chair acum am venit de la doama pediatra (are o tuse rebela care nu vrea sa treaca...se pare ca are ceva polipi) si ne-a zis ca,la 2 ani si cinci luni are 15 kg si 95 cm inaltime, fiind peste maxmul varstei (si asta in conditiile in care la nastere a avut 2.80 kg si a stat in ATI vreo 5 zile)
- grija de ela avut doar sotia mea si eu, eu mai putin, serviciul; cu program lung, et. Mama mea locuieste la 20 km de noi, mai venea doar cand sotia depunea declaratiile contabile la finante.
- e un copilas vesel, cand rade imi dau lacrimile de bucurie, chiar azi a revazut (ca nu prea are voie la tv, aproape deloc) reclama gummy bear, a ras cu lacrimi, apoi s-a apucat sa il imite pe personaj...si toate astea in masina...Deh, desfacerea centurilor de la scaun a fost o sarcina prea usoara pentru el, a rezolvat-o in timp ce eu ocoleam masina si ma indreptam spre volan...cateva secunde...

Doamnelor, va multumesc din suflet pentru raspunsuri si pentru Speranta. Sper ca si acest mesaj sa aibe ceva raspunsuri, sfaturi...pentru ca, desi nu ma arat nici sotia nu ma ghiceste (sunt un actor destul de bunicel) sufletul si creierul meu sunt....pe butuci...dureri de cap cum am avut de luni pana azi nu am avut nici ...niciodata, ce mai! Si cu toate astea, cand vin acasa de la servici..nu exista om mai vesel ca mine in cartier.
Sarumana

07.10.2011 10:53
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
N-ai raspuns chiar la toate intrebarile dar mi-am facut o oarece idee despre ce discutam.
Nu, nu i-a dat diagnostic de autism dar asta suspecteaza. Clasic... da, clar nu e. Probabil se gandea la o tulburare pervaziva de dezvoltare, asta in sens larg. Tu, venind de la consultatie, ai subliniat in mesajul tau aici tocmai simptomele autismului.

Spui ca intelege ce i se spune. Asta-i foarte bine.
Nu te supara ca observ... insa tu povestesti ce face si ce nu face copilul. De preferat ar fi sa descrii situatiile respective, relatand si cum face ceea ce face. Ziceai ca merge pe varfuri, trebuia sa spui si ca inceteaza atunci cand i se atrage atentia. Aceeasi chestie si pentru fluturatul mainilor. Cand te-am intrebat ce face daca-i dai cateva cuburi, asteptam sa-mi spui exact ce face cu ele (le arunca, le baga in gura, le aliniaza pe marimi sau culori, construieste sau nici nu le priveste). Totdeauna e important CUM realizeaza copilul un comportament, cum intelege o situatie.
Treaba cu face aia sau ailalta e pentru povestile mamicilor/taticilor din parc. scot limba

Mai devreme ziceai ca are probleme cu interactiunea sociala (apropo, n-ai raspuns la ce te-am intrebat: cum se comporta cu oamenii? in general, nu numai cu cei cunoscuti). Din ce spui tu in ultimul mesaj, mie-mi pare ca e ultimul lucru pentru care sa-ti faci griji.


Asadar, eu zic sa te linistesti, sa va linistiti caci numai bine n-o sa-i faca stress-ul vostru celui mic. Stiu eu ce spun.
Parerea mea e ca sta prost cu verbalizarea si cam atat. Gasiti ceva materiale si lucrati in sensul asta.
Daca te intereseaza, iti pot spune ce-am facut eu. Poate e drastica masura dar... a mers. In afara satisfacerii nevoilor de baza, am refuzat sa mai sar ca arsa la fiecare "îîîî" insotit de un index indreptat catre ceva. Pe alocuri, ii mai povesteam calm dar raspicat ca îîî-ul nu-l accept si ca nici macar nu vreau sa ma uit sa vad ce vrea. I-am repetat, pentru ca eu n-am pus accent pe substantive, sa spuna "asta" daca nu stie sa pronunte cuvantul.
Pe scurt, cam asta a fost. Nu tipi, nu miorlai, ma strigi. Nu scancesti, spui. Daca ma iei de mana, nu ma misc pana nu spui (nu conteaza ce: asta, hai, da/na, du-te).
Am avut grija ca Ayan sa stie sa diferentieze corect spune/arata/fa, hai/stai.
Stiu ca suna destul de urat treaba asta cu nu primesti pana nu spui insa a dat roade. Acum, spre norocul meu, isi spune singur ce face atunci cand trece la actiune, numai bine ca sa aud eu din alta camera si sa-l prind "in fapt". rad
M-am bucurat si am aplaudat energic ori de cate ori reusea sa spuna cate ceva, in rest eram ca o stana de piatra care mai articula din cand in cand: "spune", "cum spui?"

Ziceai la un moment dat ca nu va imita, parca. Acum zici ca imita nu stiu ce personaj din reclame. Deci nu-i o problema aici, numai ca i se pare ca voi, adultii, nu faceti chestii suficient de interesante. rad Sunt copii care nu imita decat alti copii, nu si pe adulti. iar asta nu-i nicio problema.

Eu nu prea aprind televizorul cand e el treaz. Mai prinde cateodata reclame si e fascinat de ele. Insa, in schimb, se uita la Clubul lui Mickey Mouse (care mie mi se pare ok) si acum incearca sa numere pana la 10 ca acolo. Ma rog, n-a retinut decat 1 si 6 pana acum. rad Cert e ca daca ma apuc eu sa numar, ma trateaza cu posteriorul.

08.10.2011 12:01
cristik123
Sincer sa fiu, D3lia, a trebuit sa ma uit in dictionar pentru termenul pervaziv...nu sunt convins ca l-am inteles nici acum...nu glumesc sau , Doamne fereste, fac misto, dimpotriva, cred ca e un termen medical folosit de medici...de aia zic ca nu-l cunosc (sper ca s-a inteles exact ce am vrut sa spun).
In general, cu oamenii...se pare ca ii plac, l-am dus la servici de cateva ori, se uita la ei, ii studiaza putin, apoi incerca usile de la birouri, iar ii priveste, dupa care se plimba fara sa-i mai bage in seama. Daca o persoana ii atrage atentie cu un cuvant, strigandu-l pe nume, nu reactioneaza din prima (si la noi reactioneaza din a doua sau a treia strigare - exact ca si nepotica noastra care, la 1 an si 8 luni vorbeste poate mai bine decat un copil de 3 ani), dar duoa 2-3 incercari se intoarce, stabileste contact vizual apoi isi reia plimbarea, fuga, etc., ce facea inainte de a fi strigat
Am incercat si metoda ta, sa nu reactionam, a renuntat la ce vroia, papa sau apa sau obiecte. Apoi a incercat iar, si iar, pana cand am cedat noi (stiu, am gresit).
Referitor la stimularea vizuala...fuge pe langa obiecte si le priveste uneori din lateral, cu coada ochiului.
Cuvientele le pronunta adecvat, in magazin i-am luat ursulet Barney...atat a comentat in limba lui sa i-l dau pana cand a spus, rastit nevoie mare, ursu...ursu...M-am executat. A mai spus ursu si de fata cu stoia, cand l-am intrebat ce-i da tata lui sa pape.
A a vut, pana acum, un singur episod de nervozitate, a trantit o masinuta a nepoatei de i-au sarit papusile din cutiuta prin toata curtea, suparat foc pentru ca nu l-am mai lasat sa "sparga" usa. Nu am schitat niciun gest i-am spus doar ca nu e masinuta lui si se supara Sara. Am vorbit singur dar, dupa vreo 5 secunde s-a linistit si a reincercat usa. Vazand ca nu merge, a vorbit ion limba lui cu cainele care cred ca s-a speriat ca, 3 ore cat am stat la curte la nepoata nu a mai iesit din cusca....Nu a lovit catelul, pur si simplu i-a zis ceva, ce nu stiu cine poate intelege...dar cainele cred ca a interpretat drept posibila agresiune si...cand il vede pe Cata al meu, saracu catel e timorat rau.
:D

Taticul disperat
Sarumana

PS. Mi se pare ciudat ca nu vad mai multi tatici pe forum, sau nu am accesat eu taburile care trebuie...se spune ca pana la 7 ani copilul e al mamei, apoi trebuie sa-l preia tatal...Mi se pare aiurea, tatal trebuie sa participe de la inceput la tot ce tine de copil.

08.10.2011 4:59
adana_
Locatie: Washington, o vreme
buna.
din ce scrii aici mi-e din ce in ce mai neclar de ce ai fi un tatic disperat.
adica nimic din ce povestesti nu pare sa justifice. din ce ai scris.
desigur, ai povestit doar de copil, nu si despre tine.
dupa toate aparentele ai un copil absolut OK, pe care insa s-au pus uneori presiuni inutile si pe alocui daunatoare.
exemplu faptul ca la voi in familie s-a considerat necesar sa fie invatat copilul sa mearg. cand in general copii invata sa mearga singuri.
in general cand copii isi gasesc singuri cum sa mearga stiu cum sa-si deplaseze corect centrul de greutate in timpul mersului. hamurile si alte sisteme ii impiedica la a dezvolta un mers frumos.
cred ca de un singur lucru ar avea nevoie copilul vostru. sa-l priviti cu alti ochi. cel putin tu, pentru ca despre sotie nu stim.
sa il priviti si sa va ganditi: aha, deci asa este un copil! asa este copilul nostru. frumos si minunat. este sanatos, vesel. asta e grozav. si sa invatati sa-l cunoasteti si sa va adaptati la el. fara sa-l comparti cu altii.
eu zic ca este bine ca taticul sa se procupe. dar as vedea mai productiva o implicare plina de bucurie si dorinta de a-l cunoaste sincer decat o implicare plina de neincredere, suspiciune, critica.
mi se pare ca ai niste asteptari foarte clare si, sa-mi fie scuzat, complet nerealiste de la copil. vezi subiectul in care erai ingrijorat ca nu pupa?!?
nu vad ce alt sfat sa-ti dau decat sa te linistesti. nimeni nu are nevoie de un parinte "disperat". in mod sigur nu se dezvolta nimeni cu o personalitate puternica si incredere in sine daca are un parinte "disperat", intrebandu-se tot timpul daca esti normal sau nu.
doar incearca sa te gandesti cum ar fi pentru tine sa stii ca ai tai parinti se gandesc la tine asa.
ca in loc sa te asculte cu seriozitate cand le spui ceva important pentru tine se gandesc: o fi normal copilul nostru?
bafta si incredere in copil.

08.10.2011 8:06
cristik123
Buna, sunt Geta sotia taticului disperat si va multumesc din suflet pentru toate raspunsurile trimise. Dupa ce le-am citit ne-am linistit si am recunoscut ca suntem vinovati de situatia actuala, am facut comparatii cu alti copilasi de varsta lui si nu am crezut cu tarie ca ficare copil se dezvolta in felul lui. Noi l-am incadrat in niste tipare medicale citite , d.p.d.v. fizic este asa cum ar trebui sa fie la varsta lui 2, 5 ani are 15 kg, 94 cm etc dar cu dezvoltarea nonfizica este mai greu pentru noi :) , cerem prea mult, in timp ce noi nu i-am oferit prea multe asteptand sa faca totul singur asa cum am vazut la alti copii. Suntem constienti de situatia actuala si ne rugam la D-zeu sa ne lumineze mintile sa stim cum sa lucram cu el , in asa fel incat sa nu il stresam cu lucruri inutile .Va multumesc inca o data :) si va rog daca doriti sa imi dati adresa de Facebook daca aveti prin personal message pentru ca imi doresc mult sa va cunosc.
08.10.2011 12:29
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
----------
adana_ a scris:

din ce scrii aici mi-e din ce in ce mai neclar de ce ai fi un tatic disperat.

----------


Sa-ti explic eu. Vazand prin parc sau pe langa casa copii care spun poezii la un an si jumatate, citind pe diferite site-uri pentru copii despre ce ar trebui sa faca la varsta nu stiu care, vizionand diverse emisiuni despre patologiile pediatrice, ascultand parinti care nu mai prididesc in a-si lauda pruncii cat sunt de destepti (mi se face rau cand aud cuvantul asta)... parintele foarte preocupat banuieste ca ar fi ceva in neregula cu copilul, copil de altfel foarte abordabil, sociabil, descurcaret dar care nu vorbeste si nu se hraneste cu lingurita fara a varsa niciun strop pe pantaloni. Panica apare cand acelasi copil are actiuni repetitive, banuite a fi stereotipii.
Si astfel, parintele preocupat si speriat, isi ia copilul si merge la specialist. De unde iese mai confuz decat a intrat, cu niste notiuni noi si cu banuielile oarecum sedimentate (vezi primul post de la acest topic, unde taticul subliniaza exact cele mai importante caracteristici ale autismului), cu copilul intr-o mana si reteta in alta. Daca inainte parintele era numai nelinistit, de la doctor poate iesi de-a dreptul panicat.
Asa se ajunge la postari de felul asta.


Cristik - Ca sa nu-l stressezi, eu zic ca cea mai buna chestie pe care o poti face e sa insisti (cu un cuvant, o actiune) pana cand copilul spune "nu" sau da semne evidente ca-l plictisesti.

Mai e ceva ce va nelinisteste in afara de lista de simptome cu care ati venit de la medic? A intrebat si adana mai sus dar n-ati raspuns.

Eu n-as merge pana acolo incat sa va consider vinovati. Daca esti opersoana oarecum panicoasa si ti-ai da sufletul pentru copilul tau, asta nu inseamna ca esti vinovat. Poti sa te autoeduci in sensul de a privi mai cu detasare lucrurile, atat. Nu-i cazul sa va asumati vreo vina, ci doar sa va restabiliti prioritatile (cum am spus... eu am renuntat sa incerc sa-l fac sa spuna dulap, lingura, farfurie, cioara, vrabie etc... m-am multumit cu "asta", cuvant pe care-l pronuntam eu de cateva ori - acum ca-l pronunta singur, eu denumesc obiectul.) Nu stiu cat e de corect ca nu mi se par atat de importante substantivele (adica nu tin musai sa stie cana/pahar, farfurie/castron) dar pun accent pe a pronunta cuvinte care sa ne ajute sa comunicam constructiv. Adica nu m-ar incalzi cu nimic daca ar pronunta "hipopotam", atat timp cat nu poate spune "hai", "hopa", "sus", "gata". zambet


PS: Mi-am adus aminte... oameni buni, eu am iesit si mai sifonata din cabinetul medicului, plangand de-a binelea. Doctorul, printre altele care mai de care mai nasoale, mi-a spus ca eu pentru Ayan nu-s mama lui, ci doar obiectul care-i satisface nevoile.
trist

08.10.2011 12:50
furnicutza26
Locatie: Norvegia
e foarte greu de rezistat presiunilor astora din partea celor din jur... am fost cu fata in Romania 10 zile si am auzit de minim 20 ori 'cum, nu merge?', ba chiar am fost intrebata 'ce am de gand?* (evident sa ma duc la doctor, psihiatru, mii de specialisti).. pentru ca nu merge.... Doamne, are doar 10 luni! nu conteaza, copiii tuturor vecinilor, rudelor, cunoscutilor au mers la 7-8 luni, facut la olita la 8-9 luni etc...
dar faptul ca Coana Mitza de la etajul 3 ma intreaba ce am de gand nu e asa grav, mai grav e ca daca mergi la doctor iesi plangand... copil care nu sta in fund la 7 luni primeste eticheta de 'retard in dezvoltare'.... copil care nu recita poezii la 1 an are sindrom autistic de nu stiu care... sa auzi din gura unui psiholog 'mai bine autist decat retardat, doamna' (o cunostinta de a mea a primit chestia asta in plina figura).... mi se pare de-a dreptul dramatic..

ma intreb si eu, prosteste... ce atata graba? oare de ce trebuie sa se puna atata presiune pe absolut orice?
greu, foarte greu.. si va admir pe toate mamele si pe toti tatii care puteti rezista la presiunile astea si sa va luati copilul asa cum este, sa il asteptati sa faca pasii dezvoltarii in ritmul lui si asa mai departe...

08.10.2011 3:19
adana_
Locatie: Washington, o vreme
felul in care ii vorbeam eu copilei mele era prin propozitii largi.
vorbeam mult. copila mea are acum un vocabular bogat si destul de sofisticat.
dar si-a dat drumul mai tarziu.
insa cand si-a dat drumul si-a dat zambet.
in momentul in care a fost expusa la ceva copii mai mari care s-au jucat cu ea, sau pe langa ea, a avut un progres fantastic.
copiii vorbesc in propozitii scurte. este un fel de ping-pong verbal, usor de invatat.
este nevoie ca cineva sa vorbeasca cu el si sa-i arate obiecte prin casa. de exemplu mama in timp ce le pune la loc. hai sa punem sticla in frigider. sa luam cartea. da-mi paharul, etc...si ii foarte de folos sa repeti tot ce spune el. de exemplu, cand arata ceva si nu stie sa spuna, spune tu: vrei sa-ti dau paharul? rosteste cuvantul.

un alt mod in care limbajul se dezvolta usor si frumos este atunci cand se dezvolta intr-un mediu senin. daca va incepe sa simta ca e o problema cu el ca nu vorbeste, asta nu va ajuta prea mult. adica probabil se va stradui, dar se va stradui simtindu-se mic si neajutorat, pentru ca nu poate raspunde mereu bine. si limbajul fortat (gen nu-ti dau daca nu imi zici cum se numeste obiectul) nu ii va crea o atitudine pozitiva si fireasca pentru vorbit.
ii va arata ca e greu pe lumea asta, e o munca grea sa vorbesti, si ca "trebuie" sa o faci.

astept sa ne spui cam cum se intampla la voi.

08.10.2011 4:06
cristik123
Doamnelor, sraumana.
Intr-adevar, problema cea mare e cea a comparatiei, a celor care, privindu-me mirati, intreaba, oarecum condescendent...cum, nu vorbeste???!!!! Dar si mai mare e problema ca eu, ca parinte, fac comparatii, in special intre Cata si nepotica Sara. Pana acum sustineam sus si tare ca oprice copil are ritmul lui propriu de dezvoltare, acum se pare ca am uitat chestia asta. Si cu scuzele de rigoare pentru limbaj, de la medic nu am iesit confuz...am iesit de-a dreptul tampit. Se pare ca inca nu am scapat de acest sentiment, dar sper sa scap.
In afara de ceea ce am scris, nu sunt alte chestii care sa ne nelinisteasca. Si copilul are un simptom grav...sunt eu,. tatal lui acest simptom grav...dar prin autoeducatie voi elimina acest simptom.
Si, totusi, sunt vinovat, sunt vinovat de faptul ca, de la un an, nu am petrecut mai mult timp cu Catalin, am preferat d emulte ori sa ma refugiez in calculator, in diverse jocuri, Internet, in loc sa ma joc Exclusiv cu el. Asta e vina mea principala si, din pacate, nu pot da timpul inapoi, pot doar sa reincep de acum, de fapt am reinceput, sa fiu tata nu doar pentru plimbare, ci pentru tot.

08.10.2011 5:05
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
----------
adana_ a scris:
si limbajul fortat (gen nu-ti dau daca nu imi zici cum se numeste obiectul) nu ii va crea o atitudine pozitiva si fireasca pentru vorbit.
ii va arata ca e greu pe lumea asta, e o munca grea sa vorbesti, si ca "trebuie" sa o faci.
----------


Depinde de copil. Poti sa incerci dar trebuie sa stii cand si daca sa te opresti.
Nu faceam asta cand ii era sete, foame sau cerea jucaria preferata cu care doarme. Nu o faceam ca sa se isterizeze. Cand incepea sa planga (trecea de la scancet la urlet) nu-i dadeam ceea ce a cerut dar il redirectionam (hai sa cautam mingea, unde-i mingea?). Rareori, numai daca nu mergea redirectionarea, cedam.
Si... da, bineinteles, propozitii cat mai scurte. De curand am inceput sa ii vorbesc si in fraze, alaturand 2 propozitii scurte prin "si".

Cristik, incearca sa te autoeduci fara a te blama. Te va ajuta sa privesti mai senin toata treaba asta.Ti-ai facut mea culpa suficient, acum capul sus si mergi mai departe. Toti facem greseli uneori, principalul e sa invatam din ele. trag cu ochiul

Si eu sunt de acord ca e bine sa verbalizati tot ce faceti cu copilul langa voi. Nu-i nimic daca-si vede de ale lui si va ignora, vorbiti in continuare ca niste mori stricate. Numai daca se uita confuz la voi, repetati combinand gesturile cu vorbele sau/si reformulati, dupa caz. "Eforturile" va vor fi rasplatite. trag cu ochiul

08.10.2011 11:37
adana_
Locatie: Washington, o vreme
cu placere zambet.
09.10.2011 11:38
ana_348
Locatie: Bucuresti
waw...mi s-a parut incredibil ce am citit, nu pricepeam deloc care e problema. Intre timp m-am lamurit. bine ca nu-s pasionata de comparatii....
09.10.2011 1:16
cristik123
acum am inceput munca psiho cu mine, sa-mi revin si sa-l ajut pe mostenitor....
10.10.2011 8:40
Christa
Locatie: Germania
----------
D3lia a scris:
Si... da, bineinteles, propozitii cat mai scurte. De curand am inceput sa ii vorbesc si in fraze, alaturand 2 propozitii scurte prin "si".

----------

Eu am inteles-o pe adana altfel, ea scria "felul in care ii vorbeam eu copilei mele era prin propozitii largi.
vorbeam mult."
Adica daca tu vorbesti cu copilul propozitii scurte, atunci el nici nu are de unde sa-si dezvolte vocabularul, dar e normal daca o vreme ti se adreseaza el cu propozitii scurte (pana isi dezvolta vocabularul).

10.10.2011 9:49
D3lia
Locatie: prin preajma pruncului
----------
adana_ a scris:
felul in care ii vorbeam eu copilei mele era prin propozitii largi.
vorbeam mult. copila mea are acum un vocabular bogat si destul de sofisticat.
dar si-a dat drumul mai tarziu.[...]

in momentul in care a fost expusa la ceva copii mai mari care s-au jucat cu ea, sau pe langa ea, a avut un progres fantastic.
copiii vorbesc in propozitii scurte. este un fel de ping-pong verbal, usor de invatat.
----------


Acum intelegi si tu, Christa, ce am inteles eu?


Cand folosesc fraze sau propozitii in care exista multe virgule sau mai mult de 2 conjunctii subordonatoare, ii este greu sa ma urmareasca. Daca ii expun totul in propozitii scurte, ma fac mai bine inteleasa.
Spre exemplu, daca ii spuneam: "du-te in dormitor si ia ursul de pe pat", se uita la mine confuz. De aceea, lungeam treaba: "Aaaa, vrei ursul? Ursul e in dormitor." Cand ajungea la usa dormitorului ii spuneam: "Ia ursul de pe pat".
De curand si numai dupa ce vocabularul lui a depasit 20-30 de cuvinte, poate pricepe si fraze scurte.
Atat timp cat el nu alatura inca 2 cuvinte (adica nici macar "mama papa"), nu ma gandesc decat cel mult la fraze formate din 2 propozitii scurte alaturate prin "si".

10.10.2011 5:03
adana_
Locatie: Washington, o vreme
----------
adana_ a scris:
despre limbaj, sunt copii care isi dau drumul mai greu la limbaj, din diferite motive. nici fetita mea nu avea un vocabular prea bogat la varsta baiatului tau, dar intelegea foarte mult. este aceeasi situatie si cu baiatul tau? cum ii incurajati voi sa vorbeasca? este cineva care vorbeste mult cu el?
----------


asa de mult imi place sa fiu citata ca m-am citat si eu foarte fericit.
si cu ocazia asta am observat o greseala. vroiam sa spun ca fata mea nu avea un vocabular activ (adica spunea putine cuvinte - cel putin putine erau cele inteligibile) dar avea un bun vocabular pasiv.

ce am vrut sa spun acolo unde m-ai citat tu, delia, este ca fata mea si-a dezvoltat un vocabular bogat in timp, datorita faptului ca vorbeam mult cu ea, in fraze lungi, dar ca si-a dat drumul la vorbit repede atunci cand a fost expusa la copii si fraze lungi.
eu cred ca expunerea si la unele, si la altele e buna. in ceea ce ma priveste, nu mi-am facut nici un fel de probleme in legatura cu faptul ca nu vorbea "ca alti copii". avea tot timpul din lume. in plus, in cazul nostru mai mult romana mea o auzea. si in rest ceva engleza de la persoane cu care nu prea interactiona (probabil tot pentru ca nu vorbeau romana).
sigur ca am putut constata ca erau copii care vorbeau mai mult decat fata mea, dupa cum am putut constata ca unii copii sunt chiar foarte dezvoltati pe partea asta - cum era baiatul prietenei mele (al doilea copil al ei!) care la nici 4 ani vorbea de numa si ii mai si spunea Deliei ce litera a spus gresit si ce litera ar fi trebuit sa foloseasca ("am inteles ce o deranjeaza, doar ca a folosit a in loc de e" - fata mea spusese "ma daranjezi "foarte fericit ).

sunt complet impotriva incercarii de a face cuvintele mai simple pentru ca un copil sa le inteleaga. de exemplu sa folosesti doar frumos-urat, bun-rau pentru o gramada de alte calitati.
daca vrei sa ai un copil inteligent si sensibil, capabil sa aiba in final o intelegere buna a relatiilor si oamenilor, iar nu o persoana superficiala si cu un univers ingust, cred ca e bine sa incerci sa folosesti exact cuvantul potrivit. sa folosesti cuvinte multe. pana la 5 ani jumate copii au o mare sensibilitate pentru limbaj si acum ii vei pune bazele pentru limbaj. Si poate memora o cantitate uimitoare de cuvinte si le va putea folosi adecvat daca si tu o faci. daca ai folosi de exemplu denumirile stiintifice ale lucrurilor, copilul le va invata ca atare acum, pe cand mai tarziu o va face cu mare dificultate.
cat vorbeste copilul acum nu este o masura pentru cat stie si cat va folosi mai tarziu. nu trebuie sa fie treaba adultului, dupa parerea mea, cat tine copilul minte, ci grija adultului ar trebui sa fie sa foloseasca un limbaj clar, adecvat, corect, bogat. si, sigur, a insoti actiunile cu cuvinte va ajuta foarte mult pentru a invata substantive si verbe. dar copilul se pregateste sa foloseasca perfect corect, in curand, intreaga gramatica romana, cu toate regulile ei. ma rog, atat de corect cat o folosesc cei din jurul lui.

10.10.2011 7:59
cristik123
Sunt singur acasa, Cata din pacxate e la spital din nopatea trecuta cu o laringita rebela...desi nu eram siguri daca sa mearga sa nu la spital cu el, cand am vazut pe site la ce poatre duce o asemenea boala usoar, in fond, i-am spus doctoritei de pe Ambulanta...urgent la spital. Nu suporta deloc spitalul, vrea tot timpul sa plece afara, sa exploereze, face scandal acum cand nu il lasa. Eu nu pot sa merg la ei. pt ca vederea mea ii provoaca bucurie, dar plecarea un plans care conduce la tuse. Asa ca, merg pana acolo si le rog pe fete sa le duca papica. Speram ca maine sa scapam si sa ii aduc acasa.
In alta ordine de idei, singuratate asta fortata ma determina la introspectie. Imi dau seama foarte bine acum de presiunile pe care le-am pus asupra copilului, din dorinta de a fi la fel ca nepotica lui, sau ca un alt baietele de varsta relativ apropiata. O greseala imensa, dar care sper sa o putem corecta, astfel incat si Catalin sa comunice cu noi si nu, cum a comunicat ieri, cu o buna prietena si vecina, careia i-a spus de vreo cateva ori cuvantul "suc"....si cand a primit suc a tacut, iar cand l-am rugat sa repete, nu a mai vrut. L-am presat...spune suc, Cata, spune suc...pana cand mi-a venit sa ma arunc de la etaj, realizand, in fond si la urma urmei, ce greseala fac. E un copil inteligent in felul lui mititel de a fi. Cred ca ar trebui sa il ajut sa-si dezvolte aceasta inteigenta nativ si, prin jocuri, sa il invat cuvinte noi. Aseara, cand inca era bine, i-am dat un cub (abia ieri am gasit cuburi...si sunt suficiente marketuri prin Aradul meu natal ) si i-am spus "Cata, pune-l deasupra celorlalte". Dupa ce i-am spus, mi-am dat seama ca niciodata nu am folosit cu el cuvantul deasupra, ci peste, pe, etc. Dar el, suranzand, s-a dus la cuburile celelalte si l-a pus pe cel din manuta exact deasupora lor. Am repetat jocul, si, la fel, apus cubul din manuta deasupra celorlalte. Pai, si atunci, va intreb, mamicilor care mi-ati raspuns, lasand alte chestii mai importante deoparte, va intreb, sunt oare eu om normal????

10.10.2011 7:59
cristik123
Scuze pentru toate greselile de ortografie
10.10.2011 8:20
furnicutza26
Locatie: Norvegia
cristik, incearca sa te relaxezi putin si sa nu mai analizezi sa monitorizezi totul atat de mult.. incordarea ta il face pe copil sa fie si el 'incordat' vizavi de vorbire ori orice altceva la care insisti prea mult. incearca sa uiti ca tu esti adultul care trebuie sa il invete lucruri, sa i le vare in cap.. cand ai aparut cu cuburile, imediat ai vrut sa verifici daca stie notiunile spatiale 'deasupra, pe, dedesubt' si apoi imediat te-ai gandit ca nu ai folosit cuvantul 'deasupra'... mi se par enorm de multe probleme, intrebari, evaluari pentru cateva secunde de joc cu cuburile.. copiii prind cuvintele din zbor, nu e neaparat necesar sa ii spui un cuvant de 10 ori ca sa il invete... cu siguranta baiatul e inteligent si intelege mult mai mult decat iti dai tu seama-. in general toti copiii inteleg mai mult decat cred adultii, asta e o regula foarte fericit

uite, sa iti spun si eu o poveste cu fiu-meu... el este bilingv, dar nu vorbeste nici una dintre limbi la nivelul varstei de 5 ani.... si romana nu vorbeste foarte bine, dar ne intelegem.
eu niciodata nu l-am pus sa isi ceara iertare... se intampla sa il trimit in camera si ii zic sa vina cand nu mai are nervi si s-a calmat.. si cand vine il intreb daca s-a calmat, ori daca acuma mai tipa, si el zice nu, si aia e...
si o data nu mai stiu ce se intamplase, dar iesise cu scandal intre noi... din senin vine la mine si ma pupa pe obraz si zice 'te rog sa ma ierti'.. eu am ramas masca si nu am stiut ce sa zic.. si el continua 'acuma sa ma ierti si tu' si imi intinde obrazul sa il pup...
el vazuse Veronica, unde vine Veronica si ii cere iertare zanei si zana o pupa pe obraz.. el nestiind ce e aia sa iti ceri iertare, ca nu folosisem expresia, a inteles el ca e ceva cu pupat cand te superi.... zambet .. si mi se pare ca a inteles destul de bine zambet

11.10.2011 5:21
adana_
Locatie: Washington, o vreme
imi pare rau ca e bolnavior.
si imi pare rau ca trece prin experienta asta a spitalului.
sper sa-l aveti cat mai curand acasa. sanatos.

mi-a placut ce ai povestit despre cuburi, mi-a parut un moment frumos, relaxat, la care el a raspuns ca atare.
joaca-te cu el si, mai ales, bucura-te de el.
si o sa-l vezi inflorind.
nu-ti propune sa-l inveti nimic, si ai sa vezi cu mult mai bine ce are el nevoie de la tine ca sa creasca minunat. si da-i doar atunci. cand afli de la el ce.

11.10.2011 5:23
adana_
Locatie: Washington, o vreme
corectie (credeam ca deja am corectat, nu stiu cum de nu s-a salvat corectura):
[quote="adana_"]
----------
adana_ a scris:
\
ce am vrut sa spun acolo unde m-ai citat tu, delia, este ca fata mea si-a dezvoltat un vocabular bogat in timp, datorita faptului ca vorbeam mult cu ea, in fraze lungi, dar ca si-a dat drumul la vorbit repede atunci cand a fost expusa la copii si fraze lungi.
----------


copii si propozitii scurte, am vrut sa zic la sfarsit.

11.10.2011 9:58
Happy_mami2007
----------
cristik123 a scris:
. O greseala imensa, dar care sper sa o putem corecta, astfel incat si Catalin sa comunice cu noi si nu, cum a comunicat ieri, cu o buna prietena si vecina, careia i-a spus de vreo cateva ori cuvantul "suc"....si cand a primit suc a tacut, iar cand l-am rugat sa repete, nu a mai vrut. L-am presat...spune suc, Cata, spune suc...pana cand mi-a venit sa ma arunc de la etaj, realizand, in fond si la urma urmei, ce greseala fac. E un copil inteligent in felul lui mititel de a fi ... Pai, si atunci, va intreb, mamicilor care mi-ati raspuns, lasand alte chestii mai importante deoparte, va intreb, sunt oare eu om normal????
----------


Sigur ca esti un om normal , preocupat doar de binele copilului tau . E oarecum inevitabil sa facem comparatii intre copiii nostri si alti copii , chiar daca unele comparatii sunt favorabile copiilor nostri : al meu la varsta lui face aia , dar nu face aialalta , ala e mai plinut , ala merge mai repede , al meu vorbea , si lista e luuungaaa . Eu nu iti dau tie sau sotiei nici o vina , vina mare e in tara asta a minunatilor nostri medici , nu ca nu le recunosc meritele si cunostintele , dar care , asa cum spuneau si fetele , daca copilul nu e chiar 100 % in tipar , repede pun diagnostice de astea crunte : retard , autism , bla bla .
Si acum sa-ti spun doar de un caz asemanator cu cel povestit de tine cu sucul . Fetita prietenei mele implineste 3 ani luna viitoare . Pana de vreo luna , cand cerea suc facea " tss tss " ( sunetul ala de cand deschizi sticla mai exact ) , si cat cerea apa facea " pss pss " . Cu cat insista toata lumea mai mult sa zica cum trebuie , nu voia nici in ruptul capului . Acum , ca nu a mai bagat lumea in seama asta , cere fata suc , si apa , exact asa cum trebuie .

Sanatate multa puiului tau , si voua liniste si rabdare , sunt convinsa ca in scurt timp o sa va doriti sa mai taca un pic foarte fericit ( glumesc ) , asa brusc isi dau drumul cu vorbitul si apoi nu mai tac deloc zambet .

11.10.2011 10:19
furnicutza26
Locatie: Norvegia
tot citind ce se scrie la acest subiect, am inceput si eu sa reflectez asupra comparatului copiilor... oricat am zice noi ca nu comparam copiii, e foarte greu sa nu o faci.. in mod automat cand apare si al doilea copil incepi sa zici 'primul dormea mai bine/manca mai mult, mai putin/ parca la varsta asta nu facea nu stiu ce...'... ori cand iti vezi copilul alaturi de altii iti sar in ochi unele diferente...
cred ca ce putem noi, ca parinti, sa facem este sa ne educam sa acceptam ca fiecare copil e diferit si sa fim prezenti cand e nevoie de noi... usor de zis, greu de facut zambet

11.10.2011 1:18
Happy_mami2007
Exact . Si cred ca involuntar facem asta . Si eu , cu fetele mele : Gabi mananca asta , Emei nu ii placea .. sau Ema dormea atat , Gabi nu doarme .. si multe altele . Sau cu alti copilasi : Ema la 4 ani e cat Daria ( o prietena ) la 6 ani .. sau Ema a renuntat la suzeta la 2 ani , Miruna ( Sora Dariei ) are 3 ani si nu se lasa de ea .
Nu cred c-o face nimeni voit . Ideea e , cum ai zis si tu , furni , sa acceptam ritmul fiecaruia de a se dezvolta . Eu cu Ema abia asteptam sa mearga , sa vorbeasca , sa creasca , sa scapam de pampers , etc . Abia cand am avut-o si pe Gabi mi-am dat seama cat de dor imi era de momentele alea de cand era Ema bebe sarut ... bine-ar fi sa avem rabdare toti sa lasam natura sa-si urmeze cursul , sa nu grabim noi lucrurile ...

11.10.2011 3:53
cristik123
Inevitabil, in viata de adult comparam si, la randul nostru suntem comparati. Problema e ca noi suntem dezvoltati din aproape toate punctele de vedere, pe cand cei mititei si dulci nu. Ei au ritmul lor propriu, asa cum si noi, adultii, il avem. Eu, de exemplu, nu mi-a putut controla noaptea vezica pana aproape de 6 ani....si sa nu mai spun ce comparatii faceam ai mei cu altii...Acum am ajuns ca ei....poate ca suntem "condamnati" sa repetam anumite...pseudogreseli ale parintilor nostrii.
In alta ordine de idei, l-am adus acasa pe Cata mic. De trei ori pe zi trebuie sa mergem la tratament, dar aici, acasa, e in mediul lui...si s-a vazut asta de cum am intrat in casa. Radia de bucurie. I-am pornit TV-ul, azi e liber la vizionat fara limita. De maine intram in ritmul normal, adica doar anumite desene, Bernard...e innebunit dupa ele. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu sa scapam odata de laringita si sa reincepem viata de gradinar...Ciudata e si viata asta, cand a inceput, in sfarsit, sa relationeze cat de cat cu copii de la gradi...vine laringita...Dar am credinta ca lucrurile vor evalua spre pozitiv. Momentan principala grija e santatea, sa nu mai tuseasca. Apoi, joca il va invata sa comunice, sa interactioneze sa etc...
Inca o chestie interesanta. Am primit de la o doamna psiholog mai multe materiale din SUA, traduse si/sau netraduse. Acolo nu exista intarziere in vorbire, dezvoltare, etc. Acolo totul e catalogat drept autism de spectru vorbire, motor, etc. Inclusiv parintele Microsoft e catalogat drept autist de spectru tehnic...sa-mi fie cu iertare aprecierea, dar daca nenea Billy e autist...si eu vreau sa fiu ca el in tot...

02.12.2018 5:57
anamarya107
----------
cristik123 a scris:
Inevitabil, in viata de adult comparam si, la randul nostru suntem comparati. Problema e ca noi suntem dezvoltati din aproape toate punctele de vedere, pe cand cei mititei si dulci nu. Ei au ritmul lor propriu, asa cum si noi, adultii, il avem. Eu, de exemplu, nu mi-a putut controla noaptea vezica pana aproape de 6 ani....si sa nu mai spun ce comparatii faceam ai mei cu altii...Acum am ajuns ca ei....poate ca suntem "condamnati" sa repetam anumite...pseudogreseli ale parintilor nostrii.
In alta ordine de idei, l-am adus acasa pe Cata mic. De trei ori pe zi trebuie sa mergem la tratament, dar aici, acasa, e in mediul lui...si s-a vazut asta de cum am intrat in casa. Radia de bucurie. I-am pornit TV-ul, azi e liber la vizionat fara limita. De maine intram in ritmul normal, adica doar anumite desene, Bernard...e innebunit dupa ele. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu sa scapam odata de laringita si sa reincepem viata de gradinar...Ciudata e si viata asta, cand a inceput, in sfarsit, sa relationeze cat de cat cu copii de la gradi...vine laringita...Dar am credinta ca lucrurile vor evalua spre pozitiv. Momentan principala grija e santatea, sa nu mai tuseasca. Apoi, joca il va invata sa comunice, sa interactioneze sa etc...
Inca o chestie interesanta. Am primit de la o doamna psiholog mai multe materiale din SUA, traduse si/sau netraduse. Acolo nu exista intarziere in vorbire, dezvoltare, etc. Acolo totul e catalogat drept autism de spectru vorbire, motor, etc. Inclusiv parintele Microsoft e catalogat drept autist de spectru tehnic...sa-mi fie cu iertare aprecierea, dar daca nenea Billy e autist...si eu vreau sa fiu ca el in tot...
----------
Buna, postul estr destul de vechi, acum am ajuns si eu la el cautand pe google despre fluturatul manutelor cand cel mic este entuziasmat. Baietelul meu are 3 ani si 3 luni si are o intarziere de limbaj, plus partea de fluturat manute. Ma intereseaza cum a progresat cel mic? Ati facut terapie ABA? Multumesc
08.01.2019 8:22
Rika2019
Buna, dar cum credeti - e posibil ca copilul sa inceapa a vorbi mai tarziu (la 3 ani) si sa fie totul in regula?

Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=40268
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.