Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Casnicie, familie
A-ti renunta la un vis al vostru pentru unul al lui?
14.02.2003 11:35
A-ti renunta la un vis al vostru pentru unul al lui?
miruna
Va intreb pentru ca aseara am renuntat la cel mai mare vis al meu pentru un moft al lui.Sunt trista , dar din dragoste faci multe sacrificii , nu? Ce se intampla atunci cand doar unul se sacrifica?Cert e ca n-o sa mai visez niciodata , n-o sa mai am nici macar vise marunte.
Sunt trista..............

14.02.2003 11:44
Denise
totul nu trebuie sa vina nu numai din partea ta .....eu nu stiu dar nu prea inteleg de ce esti trista si care era visul tau............nu vreau sa intru in amanunte .

iar revin la cuvintul cel mai important intr-o relatie COMUNICATIA ......spunei ce ai pe suflet si care sint dorintele tale ,ascultativa unul pe altul in asa fel evitati instrainarea unul fata de altul


succes

14.02.2003 12:29
Cristina_
Locatie: Antwerp, Belgia
Draga Miruna, sincer iti spun ca eu iti raspund "DA" la intrebare din trei motive:
1) pentru ca il iubesc foarte mult
2) pentru ca merita
2) pentru ca si el ar face acelasi lucru pentru mine.

Dar, din nou foarte sincer iti spun, ca nu se aplica in absolut toate cazurile. Iar daca la ce ai renuntat insemna atat de mult pentru tine, atunci poate el nu trebuia sa-ti ceara sacrificiul asta...

Cu drag,
Cristina.

14.02.2003 2:02
muztu
Locatie: US
Miruna, cateodata viata si nu numai sotul ne face sa renuntam la cate ceva.
Eu am renuntat de dragul lui si de dragul familie mele la locul de munca pe care il aveam in tara si l-am urmat aici in Belgia. Si uite ca sunt de un an de zile aici, an in care nu am facut nimic, in sensul ca nu am lucrat, nu am drept de munca. Acum imi caut doctorat si se pare ca sunt pe aproape sa imi gasesc ceva dar in...Germania. Si de aici incep problemele. Sa mai renunt inca o data la aceasta sansa sau sa pun piociorul in prag si sa zic ca eu nu mai renunt. El mai are doi ani si se pare ca de dragul lui voi mai renunta la un vis sau mai bine zis voi amana momentul si sper sa vina o zi cand va putea face si el acelasi lucrul pentru mine.

14.02.2003 7:43
Ami
Locatie: Bucuresti, Romania
Pana acum nu am fost pusa in aceasta situatie, dar cred ca as face-o pentru ca-l iubesc si-mi doresc sa-l ajut dupa puterile mele. Va depinde foarte mult si de momentul ales de el si de efectul pe care l-ar avea asupra copilului renuntarea sau acceptarea mea...deja toate visele mele se leaga de el (de david), intr-un fel sau altul.
14.02.2003 8:08
Carmella
Eu n-as renunta nici moarta la nici unul din visele mele, pentru nimic si nimeni in lume. In schimb nu am avut, si am grija sa nu am, vise a caror implinire tine de altcineva si nu de mine. Adica sint cu picioarele pe pamint (zic eu) si nici nu numesc "vise" orice simpla dorinta.
14.02.2003 11:57
Anne-Marie
Locatie: bucuresti
Uite ca pe moment nu-mi aduc aminte de nici o situatie de genul asta... nu stiu ce sa zic... depinde de ce ar vrea el sa faca... sau ce as vrea eu... pana la urma s-ar ajunge la un compromis... ca de fapt asta inseamna casatoria: un sir de compromisuri!
15.02.2003 1:22
Aducut
Casatoria pentru mine inseamna implinire.
Visele mele sunt si ale lui, ale lui sunt si ale mele foarte fericit

Doamne ajuta, sa fie asa si de acum inainte.

[Modificat la data 14/2/2003 Aducut]

15.02.2003 11:41
daniluca
Locatie: prin State
Eu sunt o fire extrem de practica si desi visele mele sunt "vreau sa fac..." iar ale sotului "vreau sa am..." ne sprijinim cat putem unul pe altul.
In situatiile in care nu se poate sa le avem pe toate atunci punem in balanta si vedem ce atarna mai greu.
Daca ai renuntat la un vis al tau pentru un moft e grav...pentru ca aici nu-i ca la lupte, cel mai tare invinge. Cea mai inteleapta decizie se ia cu doua minti puse la munca. Insa nu cred ca trebuie sa fii altruista...poate ca discutia a esuat la prima tentativa. Mai incercati...mandria uneori e un mare dusman intr-o familie. Daca va iubiti o sa stiti care e cale cea mai buna si daca gresiti, ce daca? Toti facem si bune si rele dar stii ce? Nu mai e greseala ta sau a lui...nu mai faceti reprosuri..."tu ai zis, tu ai facut"...e greseala voastra si in fata celor ce va judeca sunteti voi doi, o familie frumoasa care a mai invatat ceva. Asta e parerea mea si va doresc multa intelpciune si rabdare.

15.02.2003 7:33
Cora
De acord cu ce au spus Aducut si Daniluca, incercam sa avem visele comune si sa punem in balanta pe ale fiecaruia sa vedem daca sint realizabile. Daca sint doar un moft, atunci ma bucur ca sintem 2, care putem decide daca are rost sau nu sa ne cramponam pt. nimic.
Noi ne-am casatorit din dragoste, dar si din prietenie, care zic eu conteaza de multe ori mai mult decit dragostea "pieritoare" cum se spune in popor.trag cu ochiul

Eu mi-am dorit un copil, pe el l-am luat prin surprindere cu decizia mea, am discutat-o si am cazut de acord ca era timpul, chiar daca nu si momentul.scot limba
Visul lui a fost sa vina aici, am discutat si pus in balanta 2 ani acest lucru, si am decis si eu ca trebuie sa fiu alaturi de el sa realizeze un vis in care imi va fi bine si mie, si copilului.
Nu regretam nici o clipa deciziile luate, desi tare greu ne este citeodata, dar de ce sa mai punem la indoiala cum ar fi fost daca nu faceam copilul sau nu veneam aici? Bine ca sintem sanatosi si poate viata ne va oferi si zile mai bune. Daca nu, ne resemnam cu atit cit vom reusi sa facem. Ata ete!

16.02.2003 12:31
salhiuta
Locatie: stiintei no 5 ap 7 timisoara
Am renuntat la o gramada de vise cind m-am casatorit cu el dar in schimb m-i s-au implinit alte vise.Eu cred ca la capatul unui lung sir de renuntari sint niste impliniri mai asteptate si care-ti bucura sufletul.
17.02.2003 11:56
lumi12a
Pentru ca il iubesc si il respect mai mult decat orice pe lumea asta, as face asa ceva. Pana acum, fiind un om deosebit, a avut insa grija ca toate visele mele, mai mult sau mai putin marunte, sa mi le implineasca. S-a dat de ceasul mortii si m-a surprins mereu cu asta. Si atunci, eu de ce nu as face asa ceva pentru el?!
Si chiar acele dorinte mici si poate pentru altcineva neinsemnate, el s-a straduit sa le implineasca.
Plus ca, mai mereu, ne-am straduit sa avem vise comune (imi place, Coruta, ca gadnim la fel), mai ales ca ne cunoastem atat de bine si suntem un TOT unitar zambet
Eu a trebuit sa plec din Constanta, sa renunt la o super slujba, care imi aducea implinire profesionala, dar nu am regretat niciodata. A meritat din plin.
Visul meu este acum sa plecam din tara. Iar el ma sustine si este de acord cu mine, caci si el s-a saturat de mizeria de aici. Dar asta e alta discutie.

09.03.2003 7:38
eapopescu
Eu n-as renunta la cel mai mare vis al meu (nu stiu care e ala dintre cele pe care le am acum, dar dac-as avea unul caruia sa-i zic cel mai mare, ca am cateva mai medium size) doar pentru un moft al sotului. Cu orice risc! Cica e o vorba nemteasca 'fii primul care ai grija de tine pentru ca ceilalti nu se vor grabi s-o faca'. Acuma, depinde ce numesti tu 'cel mai mare vis' si ce 'moft'. Ca daca vroiai un copil cat de curand si el iti spune ca ar vrea sa-si ia calculator anul asta, s-o lasati pe anul viitor, atunci e grav.
10.03.2003 2:38
vladosmina
Cine oare nu renunta la vise intr-o casnicie care dureaza? Asta este si secretul unei casnicii trainice!
Mai e un secret, acela al fericirii si anume sa inveti cum sa iti atingi scopurile fara a pereclita stabilitatea casniciei. Pentru asta uneori trebuie sa fii inventiv in a-ti expune punctul de vedere, diplomat si sa iei in calcul cat mai multe cai si posibilitati.
Si eu si sotul meu am renuntat la vise, dar asta pentru ca realitatea ne-a obligat, nu unul pe altul. Poate daca analizezi mai bine, ai sa descoperi ca nu pentru sotul tau ai renuntat la vis, ci pentru alt motiv. Eu nu stiu care e visul tau cel mare, dar poate nu a fost chiar atat de important, daca ai renuntat la el. Si daca chiar ai renuntat, nu te mai gandi, mai mult iti amarasti zilele!

10.03.2003 4:20
eapopescu
O sotie multumita (pe toate planurile!) inseamna o casnicie fericita si un sot satisfacut! rad Si un sfat pentru barbatii insurati: renuntati la mofturi, bey! Mai ales de dragul viselor noastre grandioase! Ca altfel ... adio ciorbica calda, adio masaj ..., apar dureri de cap frecvente (ne obsedeaza visul la care tocmai am renuntat de dragul moftului vostru!). Fetelor, sa va aud: YES!
10.03.2003 5:06
Carmella
hm hm, nu am inteles bine sensul. Adica sa ne faca sotii toate poftele (visele) ca altfel ... confuz pauza pe toate planurile ? Sa nu cadem in extrema ailalta, sa-i obligam pe ei sa renunte la visele lor pentru niste mofturi de-ale noastre.
10.03.2003 6:50
eapopescu
Of, Carmella, tu ai mai avea kef de facut mancare, etc., cand visul tau cel mai mare s-a spulberat dinamitat de-un moft de-al lui? Nu zic de mofturi, ca doar unul singur poate fi visul cel mai cel, right? Dar ai dreptate, visurile barbatilor cam la astea se reduc ... o ciorbica ca la mama acasa si-o portie ... de sanatate. Nu e bine sa renunte la astfel de visuri! Incepe sa-i doara stomacul! Ca ... virgula capul nu-i prea doare pe barbati. Oare de ce?!
11.03.2003 5:13
eapopescu
Miruna, fie-ti mila! Nu poti sa ne dai cateva detalii? Asa, in figuri de stil. Eu una sunt foarte curioasa care a fost visul tau cel mai mare (cred ca orice vis poate fi realizat si la un moment de timp ulterior, asa ca nu dispera) si care a fost moftu' domnului inimii tale.
11.03.2003 11:24
Cora
Eu iau apararea barbatilor acum: de ce credeti ca visele lor sint doar mofturi? si de unde pina unde minimizarea acestora la o simpla ciorba calda? Asta-i buna, ce fara ciorba nu se poate trai?
Eu nu pot numi visele sotului meu mofturi si nici pe ale mele, de ce as face-o oare? Ce, nu avem dreptul sa visam fiecare la ceva mai bun, mai frumos, ceva numai pt. noi? Cum si daca se vor pune in aplicare ramine doar la cit de normale sint si daca si partenerul considera ca il includ si pe el, daca nu in totalitate, macar ca suport moral sau ...financiar.
Aveti incredere si dicutati cu partenerii vostri, si mai ales voi femeilor, nu le mai "dati la gioale" mereu barbatilor vostri, ca singure i-ati ales. scot limba

11.03.2003 4:08
eapopescu
Cine a zis ca visele lor sunt doar mofturi?! Visele sunt vise, mofturile sunt mofturi. Spre deosebire de femei, care viseaza vrute si nevrute, barbatii sunt mai pragmatici si se concentreza mai mult pe mofturi. N-ai decat sa renunti la visele tale de dragul mofturilor lor! Aia cu visul si ciorba a fost un rezultat al analizei Carmellei: reiesea, cu putina imaginatie (poate ca-i mai bolnava a mea prostit ) ca daca nu le mai faci ciorba inseamna ca ii condamni la vise naruite de dragul mofturilor tale.


Ultima modificare efectuata de catre eapopescu la 08.05.2003 3:59, modificat de 1 data in total
11.03.2003 4:43
Carmella
ete ... zi si tu altceva, nu de ciorba ... eu sint destul de fraiera sa-mi placa sa fac mincare, chiar cu cit sint mai suparata cu-atit fac mai multa mincare si mai buna, deci lui nu i-ar displacea deloc sa fiu suparata din punctul asta de vedere zambet Si ... pentru ca nu mi-am laudat niciodata sotul, ba dimpotriva, trebuie sa spun ca n-am nimic sa-i reprosez in mod special, ci doar ce reprosez tututor barbatilor: faptul ca gindesc altfel decit noi. Nici macar nu e repros, ci o constatare a unei stari de lucruri pe care n-o poate schimba nimeni. De-aia pastrez o rezerva in privinta tuturor barbatilor. Pot sa dea dovada de tone de marinimie, generozitate si altruism, dar in esenta sint niste copii gelosi si egoisti.
12.03.2003 1:25
miruna
----------
eapopescu a scris:
Miruna, fie-ti mila! Nu poti sa ne dai cateva detalii? Asa, in figuri de stil. Eu una sunt foarte curioasa care a fost visul tau cel mai mare (cred ca orice vis poate fi realizat si la un moment de timp ulterior, asa ca nu dispera) si care a fost moftu' domnului inimii tale.
----------


Visul meu cel mare e sa stau la casa(am crescut la tara pana la 14 ani si nu-mi place deloc la bloc).Stia asta de cand ne-am casatorit si a fost de acord sa ne facem o casuta .Numai ca in fiecare an a simtit nevoia sa-si schimbe masina ( sa-si ia una mai tare , mai mare , ultimul tip).In toamna anul trecut am reusit sa turnam fundatia si deja imi imaginam ca la sfarsitul anului 2003 ma voi muta la curte.Numai ca sotul meu a venit intr-o seara acasa si mi-a zis ca a gasit un client care vrea sa ne cumpere terenul si ca oricum el trebuie sa-si schimbe masina si nu avem bani si de casa si de masina.( a dat toti banii de casa pe masina)
Stia ca asta imi doresc mult si explicatiile mele n-au contat pentru el.A vandut, si-a cumparat masina si acum incearca sa rezolve cumva situatia ca nu a mai primit mancarica demult , nu mai e ingrijit ca inainte si in plus ma si doare capul mereu.

12.03.2003 4:29
Carmella
hmmm, asta e boala barbatilor: masini, calculatoare si "scule" audio-video ... cunosc problema. Din fericire la noi n-a fost cazul sa renuntam la o casa pentru ce si-a dorit si tot ma apuca dracii cind aud ca-i mai trebuie ceva. Numai ca am inceput sa ma bucur si eu de bucuria lui cind il vad ce incintat e de "jucariile" lui. Dar daca imi facea o faza de-asta ... nu cred ca scapa intreg din mina mea.
12.03.2003 4:33
eapopescu
rad Nu rad de visul tau spulberat, Doamne fereste (imi pare tare rau, sincer iti spun! dar se pare ca lucrurile merg spre bine!) ci de ultima fraza. M-a uns pe suflet (de, Leoaica vanitoasa!). E, fetelor, v-am spus io?! Ptiu, ce limba spurcata am!
12.03.2003 5:24
Manu
Locatie: Frankfurt-Main, Germania
Miruna, nu te supara, daŽio-l trimiteam sa doarma in masina!!!!

Io am crezut ca e vorba de ceva serios - de vreun vis de genul sa daca inconjurul lumii sau - cum a fost la noi - o sansa de a lucra profesionist la nivelul lui - daŽnu masina, frate!!!
Mai ales ca avea una!!!

Vorba voastra - puteti sa aruncati cu rosii - daŽeu nu as fi cedat! Echilibrul trebuie sa existe - mai renunta si el la niste cai putere, mai renuntai si tu la o camera - daŽerati impacati amandoi!

Numai bine!

13.03.2003 1:59
Cora
Nu dati cu rosii nici in mine ca eu is de acord cu Manu. Miruna draga, o alta masina chiar nu era motiv serios sa renuntati la o casa. O masina noua mai putea astepta 1-2 ani, dar o casa, a ta, proprie si personala ramine casa pt. ani buni. Trimite-l sa-si gateasca la volan si sa doarma in masina sau in portbagaj. nervos

Si sotul mai vine cu cite o idee: vreau laptop, iar eu ii spun doar: ete ciu-ciu, fi-tu din ce bani va merge la gradinita? Azi la fel, la care eu dupa ce dau raspunsul obisnuit, vine si el: cred ca banii astia de laptop nu se duc nici pe gradinita, se duc pe revizie la masina. Si asa va fi, taman am programat-o. plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist foarte fericit foarte fericit rad rad

13.03.2003 9:34
daniluca
Locatie: prin State
Asta nu mai e problema de cine pentru cine renunta...
Eu serios muream cu el de gat...asta-i visul meu cel mai mare...sa am casa mea si curte nene ca americanii astia au uitat termenul...ei la oleaca de balcon zic curte.... plang sau sunt foarte trist
Dar casa cred ca ar trebui sa fie prioritatea nr. a unei familii in materie de proprietati...asta e parerea mea.
E greu sa spuna cineva ce sa faci...si nu e corect fata de voi sa faca asta...
Tu stii cel mai bine ce sa faci...si deja faci... scot limba
Si sotului ii plac masinile si foarte bine...sunt expozitii, targuri de masini, reviste, emisiuni...chiar si posbilitatea sa mearga sa incerce masini...raliuri...etc. sunt o mie de posibilitati sa-ti satisfaci hobbyurile fara sa ruinezi bugetul familiei.... trist

13.03.2003 11:52
Sofie
Vaiii Miruna, imi pare foarte rau ... am ramas fara cuvinte!
Bine zice Carmella ca barbatii sunt niste copii egoisti si gelosi!

Nu stiu ce sa zic, eu cred ca-l lasam cu masina si dusa as fi fost ... dar asta sunt eu, uneori actionez din impuls, si abia dupa aceea gindesc mai profund ...
Ce-ti ramina tie acum de facut, este sa-l faci sa inteleaga cit de mult te-a ranit gestul lui si ca uneori intr-o casnicie se mai fac si compromisuri, chiar daca acestea inseamna renuntarea la un moft, nicidecum la un vis ... ptr ca gestul lui nu poate fi caracterizat decit MOFT de copil rasfatat!

14.03.2003 12:15
miruna
Nici eu nu stiu ce sa fac.Dar situatia asta m-a schimbat mult.Nu mai sunt persoana toleranta si buna care am fost.A vazut si dragutul meu sotior fatza asta a mea si a ramas surprins ca eu pot fi rea.Oricum il iubesc , ma iubeste si nu cred ca asta ne va destrama familia.Regreta , dar nu pentru ca m-am suparat eu ci pentru ca intre timp a vazut o masina mai super pe care ar fi putut s-o cumpere cu aceeasi bani. nervos Asta e pasiunea lui plang sau sunt foarte trist si n-am ce face.
Tatal meu cand a auzit ce a facut a zis: "ai grija sa nu-ti vanda vre-un rinichi".Asa ca o sa fiu mai atenta de acum .

15.03.2003 2:24
sumisa
rad rad rad rad Buna faza cu rinichiu. Mai Miruna sotu tau parca ar fi unchiumiu da pe asta chiar l-a tinut matusa-mea 2 luni in masina rad rad rad pana i-au venit mintile la cap.
15.03.2003 8:13
eapopescu
Miruna, cati anisori are sotul tau?
15.03.2003 8:23
cornelia
Locatie: Galati-Romania
Uneori noi nevestele ne iubim asa de mult barbatii caci de la inceput ne place sa ne sacrificam de dragul lor si sa renuntam la ceea ce vrem. Ei bine eu mi-am invatat lectia. Fetelor daca voi nu va respectati si nu aveti pretentii de la voi nu asteptati ca sotii sa va respecte mai mult decat o faceti voi. Asa ca pune-ti piciorul in prag si spuneti clar si raspicat ce va doare.Invatati sa negociati ... Da!!! tu iti vei lua computer dar dupa ce eu voi avea canapea noua in sufragerie ...Stiti voi proverbul "Ii dai omului un deget si el iti i-a toata mana". Ce rost are sa te enervezi si sa te superi ? Nu!!! Te postezi in fata lui si cu moaca cea mai seriosa pe care o ai poti sa-i spui "Barbate vinde masina si cumparati alta mai iefita ca de nu valiza iti este la usa si numarul de la casa iti va fi XY-02-BAI" Pai ce-ar fi sa cheltuim bugetul familie asa cum ne vine fiecaruia. De ce suntem doi? Ca sa ne sfatuim si sa construim ceva impreuna ca daca vreau sa ma inec ma pot ineca de una singura nu am nevoie de tine sa ma tragi la fund....
Una din prietenele mele pleaca la munte cu cei doi baieti si sta o saptamana dupa care decide sa mai stea una ca vremea era frumosa. Si cum nu erau magazine da telefon sotului si-i face o lista cu ce sa aduca atat pentru ea cat si pentru copii. Masina era la ea asa ca el a fost nevoit sa vina cu autobuzul apoi sa stea la o ocazie. De la statia de autobuz a gasit o ocazie care la lasat cu vreo trei sate distanta de locul unde trebuia sa ajunga . De-acolo masini ioc asa ca a luat o caruta si apoi vreo cinci km a mers pe jos si a inceput si o ploaie rece si vai de capul lui a ajuns intr-un sfarsit la destinatie plini de nervi si bineinteles a fost moracanos toata seara . Nevasta-sa la lasat si a doua zi cand copii erau la joaca la luat la intrebari : "Ce ai avut domnule aseara?" " La ce-ti trebuia sa mai stai o saptamana la munte si sa ma faci pe mine sa vin pana aici cu sacose de mancare dupa mine , ce nu puteai sa vii acasa???" ... si el tot continua sa se vaicareasca de drumul greu ce la avut de parcurs ...Ea la lasat sa termine si apoi foarte calma si serioasa ii spune: " Eu sunt nevasta ta si nu cred ca e cazul sa te plangi atat ca ai mers cu caruta cativa km si pe jos alti cinci km carand doua sacose de 10kg fiecare. Eu am stat cracanata pe masa 12 ore si mi-am rupt puta ca sa-ti faca doi baieti frumosi , destepti si sanatosi, si am avut nopti in care tu ai pus capul pe perna si ai adormit iar eu am stat sa pazesc copii cand aveau temperatura sau nu puteau sa adoarma ... asa ca nu veni sa-mi reprosezi prin cate ai trecut tu ca sunt fleacuri pe langa durerile si oboseala mea....Eu si copii suntem familia ta si daca eu te chem la capatul pamantului tu trebuie sa vii mergand in ghenunchi daca nu te mai tin picioare..." Ce a facut sotul ei? Si-a cerut scuze pentru tot tambalaul pe care l-a facut.
Sau alta faza tot cu acelasi cuplu . El ii cumpara lalele. Ei nu-i plac lalele le primeste ii multumeste si cand prinde momentul ii spune: " Gestul tau a fost foarte frumos si m-a impresionat foarte mult dar nu stiu daca ti-am spus ca lalelele nu sunt printre florile mele preferate . Data viitoare m-ar incanta si mai mult niste garoafe."
Mie tare mult imi place de ea in aceasta privinta ... ca se respecta ... asa ca ... aveti grija de voi !!! Sa fi-ti iubite!!!

15.03.2003 9:14
Carmella
Cornelia, desi haios, exemplul tau se situeaza la extrema cealalta. Femei care traiesc doar pentru ele. E adevarat ca le admiram in secret pe aceste femei care scot untul din barbati, dar cind construiesti o familie nu faci bilanturi de-astea: eu ti-am facut copii, tu imi pupi picioarele o viata-ntreaga. Nu sint de acord cu asa ceva. Mi se par mult prea egoiste femeile astea. Stii cum se zice ... Dumnezeu e sus si vede, si nu bate cu paru'. Citeodata e chiar bataie de joc ce vezi in unele familii. Femei in haini de blana, parfumate, aranjate, iar barbatul la un pas in urma nevestei intr-o haina ponosita si cu pantofii scilciati. Intr-o casnicie trebuie sa pornesti de la ideea ca nu mai sintem 2 persoane, ci un intreg ... iar necesitatile familiei, inainte de cele ale fiecaruia dintre noi, sint cele mai importante. Iar cei care nu-si dau seama ca pina nu e familia indestulata si-apoi sa se ocupe de necesitatile lor nu merita sa aiba o familie. Adica sa ai posibilitatea sa-ti faci o casa si sa dai cu piciorul la asta pentru o masina (pe care, Doamne-fereste, poti s-o faci praf intr-o secunda) e pentru mine un semn clar de infantilitate, imaturitate, egoism si ... multe altele. Si asta in conditiile in care ai facut si un copil ...
15.03.2003 9:39
Cora
Carmella mi-ai luat cuvintele din gura, cred ca nu as fi putut sa spun toate astea mai bine si mai la obiect. Nici eu nu aprob astfel de femei (care isi fac sotul si femeie in casa, si dadaca eventual), dar nici pe barbatii care-si "joaca pe degete" nevestele calcindu-le practic in picioare demnitatea si care considera ca dorintele lor sint "litera de lege" in familie..
Din nefericire Miruna a ramas fara casa, dar eu cred ca daca ar fi oleaca mai "tare" si ar pune "piciorul in prag" ar reusi sa dreaga cumva problema. Miruna draga, curaj! ..."gaina ca te tai "... zambet

17.03.2003 5:05
eapopescu
Carmella, e distanta mare de la o femeie care-si plimba sotul ca pe-un catelus pana la aceea prietena pe care ne-o descrie Miruna. La tine a fost cam asa, din cate imi aduc eu aminte: tu ai ramas insarcinata, sotul a ramas mut dar si-a revenit, v-ati casatorit si sunteti foarte fericiti. La unele femei e cu totul altfel, sotul isi doreste foarte mult un copil, sotia ramane insarcinata si accepta sa faca sacrificiul (pentru mine e un sacrificiu, probabil c-or sa arunce multe cu ... diverse!; pentru unele femei e chiar o problema de viata si de moarte si s-au vazut destule cazuri cu final tragic; cine vrea sa ignore acest aspect n-are decat!) si atunci normal ca se enerveaza cand vede ca un hatar de-al ei e tratat cu atata tam-tam. In fond, ce mare efort a facut sa ia trei autobuze si vreo doua carute, plus 30km pe jos?! Ca doar a facut-o si pentru copiii lui, sa mai beneficieze de aerul curat de la munte inca o saptamana! Si sunt de acord ca trebuie sa-i spui sotului ce-ti place si ce nu! Dom'le, mersi mult pentru parfumul asta, poti sa-l folosesti tu pentru ca-i 'pour homme' (adica for men)!
17.03.2003 5:00
vladosmina
Ce sa zic, la asta chiar ca nu ma gandisem, Miruna!
Eu nu pot sa numesc vis dorinta ta, ci necesitate.
La mine sotul meu cand vede o masina scumpa zice:
" Mai ce bine ar fi sa am eu masina asta! As vinde-o si mi-as lua casa! rad "
Undeva, in lista lui de prioritati, a intervenit o greseala si cred ca este normal sa faci tot posibilul sa il determini sa o vada.
Cum vad ai si inceput sa gasesti solutii si daca te iubeste nu o sa-l lase sufletul sa nu reconsidere alegerea facuta.

Eu una sunt pentru egalitate intr-o casnicie. De aia am si vrut sa participe sotul la nastere.
Nimeni nu are o casnicie perfecta si toti gresim(mai mult, sau mai putin), important este sa existe dragoste si bunavointa si toate se rezolva.

Intodeauna cand ceva nu a iesit cum mi-am dorit m-am gandit ca poate e mai bine asa si poate Dumnezeu are planuri mai bune pentru mine. Sunt convina ca asa o sa fie si in cazul tau, Miruna!

17.03.2003 7:29
Carmella
eapopescu, tratezi cu foarte multa superficialitate subiectul. Ceea ce tie ti se pare firesc ("ai ramas insarcinata, te-ai casatorit si acum sinteti foarte fericiti") pentru mine a fost o zbatere imensa in perioada respectiva. Daca nu te-ai gindi decit la socialul din jurul nostru in anul 1989, ca sa nu mai vorbesc de politic, economic etc. Te asigur c-as avea de "scos ochi" inca 7 vieti tatalui copilului pentru ce-am simtit eu in timpul acela. Plus ceea ce traieste in mod fiziologic o femeie care duce 9 luni o sarcina si, intr-un final, naste. Asta daca as fi genul de femeie despre care vorbesti tu. E varianta ieftina a unei mentalitati. Sint si barbati care considera cele citeva luni de armata pe care trebuie sa le faca drept cea mai grea napasta, si o folosesc ca argument in fata femeilor ca ei sint mai incercati de viata decit noi. Femeile care fac copii doar ca sa-si foloseasca acest dar drept moneda de schimb in subjugarea barbatului nu sint idealul meu in viata.
Copilul nu a aparut c-am vrut eu, mama, sau el, tatal, ci pentru ca a vrut el, copilul. Uite-asa ... pur-si-simplu. Pentru ca am decis eu sa-l pastrez nu gasesc ca are tatal vreo vina si nu cred ca i-as fi reprosat ceva nici daca nu vroia sa vada copilul vreodata in viata lui. Si probabil ca chiar daca-si dorea el copilul nu l-as fi facut pina nu as fi considerat ca merita sacrificiul PENTRU MINE. Astfel incit sa nu consider pe cineva vinovat pentru "sacrificiul" meu, si "bun de plata" o viata intreaga pentru ceva exterior lui. Dar pentru toate astea e nevoie de dragoste si respect. Iar in ceea ce tu ai considerat ca fiind povestea vietii mele ai uitat sa pui undeva la inceput "prietenie, respect, dragoste" pentru ca astea au stat la baza relatiei noastre.

17.03.2003 8:21
Cora
----------
eapopescu a scris:
La unele femei e cu totul altfel, sotul isi doreste foarte mult un copil, sotia ramane insarcinata si accepta sa faca sacrificiul (pentru mine e un sacrificiu, probabil c-or sa arunce multe cu ... diverse!; pentru unele femei e chiar o problema de viata si de moarte si s-au vazut destule cazuri cu final tragic; cine vrea sa ignore acest aspect n-are decat!) si atunci normal ca se enerveaza cand vede ca un hatar de-al ei e tratat cu atata tam-tam.
----------


Pai Anda fac eu onorul si arunc prima cu ceva rosii si oua stricate in tine scot limba ...cum poti numi un sacrificiu faptul ca ai adus pe lume un copil? Vrei sa fiu sincera la capitolul asta? Ei bine, mie astfel de afirmatii din partea unei femei care poate aduce pe lume un copil normal, sanatos, un "viitor" imi displac complet. Ma intreb oare ce simt cele care isi doresc un sufletel mic si nu reusesc sa-l aiba fara ajutor medical puternic sau adoptie, cind iti citesc aceste rinduri ... trist

P.S. Si eu sint de aceeasi parere cu Cosmina si Carmella, in casnicie trebuie sa existe egalitate, respect, prietenie si dragoste, nu :"eu sint mai tare ca ti-am facut un copil" sau "eu sint mai tare ca am fost 6 luni in armata". Cind apar deja astfel de discutii eu pun un semn de intrebare asupra bunului mers in acea casnicie si ma intreb cit va rezista. confuz De cind ma stiu, chiar daca parintii mei au avut si situatii cumplite de criza, niciodata vreunul dintre ei nu a adus astfel de reprosuri celuilalt si nu a incercat sa-si acorde numai lui merite deosebite. Si normal ca sint inca impreuna dupa aproape 33 de ani. trag cu ochiul La fel si bunicii, unchii, matusile si altii din neam. scot limba

18.03.2003 5:21
eapopescu
----------
Carmella a scris:
Copilul nu a aparut c-am vrut eu, mama, sau el, tatal, ci pentru ca a vrut el, copilul. Uite-asa ... pur-si-simplu.
----------


E, asta n-o cred! Un copilul nu apare uite-asa ... pur si simplu! Un copil apare atunci cand o femeie decide ca vrea sa fie mama. Si un copil ar trebui sa apara cand o femeie s-un barbat decid impreuna ca vor sa fie parinti. Eu nu sunt pro mame singure. Nu inseamna ca le condamn pe cele care divorteaza de tatal copilului. Dar nu le aprob pe cele care decid singure ca vor copil si nici macar nu conteaza daca tatal vrea sau nu sa-si vada copilul. Si nu le aprob pe care care decid sa pastreze o sarcina chiar daca tatal nu se simte responsabil pentru a fi parinte. Si nici pe cele care fac copii si Dumnezeu cu mila, vad ele cum il cresc si din ce.
Codruta, n-ai decat sa arunci cu ce vrei tu. Doar pentru ca esti atat de categorica nu inseamna ca tu detii adevarul absolut. Faptul ca un copil e un sacrificiu pentru unele femei e evident, d-aia si sunt femei care nu isi asuma acest sacrificiu sau nu-si asuma responsabilitatea asta. Depinde ce vrei sa faci cu viata ta. Poate nu ma exprim eu corect, cateodata scriu in fuga si nu pot sa descriu pe larg ce vreau sa spun. Si poate e mai bine sa urmez sfatul sotului meu si sa nu-mi mai spun parerea ca se pare ca eu sunt mai alien.

18.03.2003 6:09
Cora
Un copil apare atunci cand o femeie decide ca vrea sa fie mama. .... Faptul ca un copil e un sacrificiu pentru unele femei e evident, d-aia si sunt femei care nu isi asuma acest sacrificiu sau nu-si asuma responsabilitatea asta.

Pai afirmatiile astea, fara suparare, se cam bat "cap in cap". Daca femeia a vrut copilul, de ce fuge apoi de responsabilitate si se considera "sacrificata"? Nu cumva, vorba Carmellei: Copilul nu a aparut c-am vrut eu, mama, sau el, tatal, ci pentru ca a vrut el, copilul. ? confuz
Cine-i acum mai categorica daca nu deranjez prea tare? Eu? sau tu?
Sa inteleg ca daca sotul si-a dorit asta, o sa-i fie mereu aruncata in fata vorba: "ai vrut copil, ti-am facut copil ...pt. asta trebuie sa platesti" ? Nu ma refer strict la tine, ci in general la cele care considera ca sacrificiul de a aduce pe lume copii trebuie rasplatit prin umilirea partenerului. nervos

Nu vreau discutii aprinse, dar zi-mi si mie, te rog, cum explici cele 2 afirmatii contradictorii pe care le-ai facut?

Si niciodata nu am sustinut ca detin adevarul absolut, daca era asa, fii sigura ca nu aveam de ce-mi pierde vremea pe forum-uri, le-as fi stiut pe toate si nu aveam nimic de invatat. foarte fericit

18.03.2003 7:25
eapopescu
Fiecare intelege ce vrea, which is normal, la urma urmei!
1. nu copil apare atunci cand o femeie decide ca vrea sa fie mama
2. ... un copil e un sacrificiu pentru unele femei ... d-aia sunt femei care nu isi asuma acest sacrificiu sau nu-si asuma responsabilitatea asta

Nu inteleg de ce s-ar bate cap in cap aceste afirmatii.
Alea care nu-si asuma sacrificiul sau responsabilitatea decid ca nu vor sa fie mame si ca atare nu fac copii. De unde pana unde reiese ca a vrut copilul si apoi a fugit de responsabilitate si s-a simtit sacrificata?
Sunt femei care-si asuma sacrificiul si responsabilitatea, acele femei decid ca vor sa fie mame. Ca e un sacrificiu, asta nu poti sa-mi scoti din cap! Daca vrei incerc sa motivez, dar imi trebuie un pic de timp ca sa gasesc cuvintele potrivite!
Si nu inteleg, da' deloc, oricat as reciti, de unde se deduce ca de aici se ajunge la umilirea partenerului. Adica ce-i umilitor in a-l ruga sa renunte la un moft pentru un vis de-al tau??? Sau chiar sa renunte la un vis pentru un vis de-al tau. In cazul meu particular, sotul meu considera copilul nostru ca pe cel mai minunat dar pe care i l-as fi putut face vreodata. Si considera ca am facut un sacrificiu pentru noi amandoi! N-am zis niciodata c-ar fi un sacrifiu pe care femeia il face doar pentru sot, e un sacrificiu pentru amandoi. Sotul meu mi-a spus, inainte sa decid daca pastrez sau nu copilul, ca nu si-ar asuma nici cel mai mic risc care ar implica viata si sanatatea mea. Exista un risc in orice sarcina, sper ca asta n-o neaga nimeni, risc pe care eu mi l-am asumat.

18.03.2003 7:40
eapopescu
Nu e vorba de plata si rasplata, e vorba de ceea ce face fiecare pentru celalalt si pentru familie. Ca nu se poate ca unul sa renunte la foarte multe si altul sa-si faca toate mofturile! Cel putin in conceptia mea despre familie, asta nu se poate!
Carmella, pornesc de la premiza ca exista respect, iubire, prietenie in orice casatorie, ca daca n-ar exista s-ar destrama. D-aia nu le-am amintit. Am amintit diferentele, sunt situatii diferite.

Probabil c-o sa deranjeze urmatoarea afirmatie dar imi asum riscul: sunt foarte multe femei care vor sa vada numai jumatatea plina a paharului; nu zic ca-i ceva rau in asta, e doa o observatie; sunt optimiste, trec usor peste probleme; bravo lor; sunt insa si femei care se intreaba despre jumatatea goala; sa nu-mi spuneti ca exista pahare pline ochii; alea dau repede pe-afara si se golesc!



Ultima modificare efectuata de catre eapopescu la 08.05.2003 4:06, modificat de 1 data in total
18.03.2003 7:47
eapopescu
Carmella, inca un lucru, n-am zis ca prin sacrificiul tau trebuie sa scoti ochii cuiva sau sa-l subjugi, eu am zis ca mi se pare normal si de bun simt ca sacrificiul sa fie recunoscut si apreciat. Femeile care iau totul pe propriile puteri si pe propria responsabilitate nu sunt idealul meu.
18.03.2003 7:55
eapopescu
Si parintii mei sunt de 31 de ani impreuna! Le doresc tuturor sa ajunga sa traiasca o poveste de iubire ca a parintilor mei! Ca s-au certat si ei din cand in cand, asta cred ca e cat se poate de normal. Tata sustine sus si tare ca el nu s-ar recasatori si nu s-ar fi recasatorit daca mama ar fi patit ceva, Doamne fereste! Eu il cred, ca prea o spune din inima! Si la despartire nu s-a gandit nici un moment in viata lui! Mama cateodata se mai supara mai tare si zicea "plec la mama" dar ii trecea repede si nu pentru ca avea copii sau ii era rusine ci pentru ca n-ar fi putut trai fara tata!


Ultima modificare efectuata de catre eapopescu la 08.05.2003 4:04, modificat de 1 data in total
18.03.2003 8:02
eapopescu
----------
eapopescu a scris:
Carmella, e distanta mare de la o femeie care-si plimba sotul ca pe-un catelus pana la aceea prietena pe care ne-o descrie Miruna.
----------


Sorry, nu Miruna ci Cornelia.

18.03.2003 8:51
Carmella
eapopescu (sper sa aflu cum te cheama pina la urma, ca e cam incomod nick-ul tau zambet ), cind am citit mesajele tale am fost tentata imediat sa vad citi ani ai. Esti doar cu doi ani mai mica decit mine, asa ca sintem cit-de-cit pe aceeasi lungime de unda, nu iti spun chestii pe care tu nu ai fi putut sa le traiesti. Dar imi este foarte clar ca ne situam la poli opusi in ceea ce priveste viziunea asupra partii pline a paharului. Eu am mai zis si in cadrul altor subiecte ca eu nu ma conduc dupa ceea ce-mi dicteaza ratiunea, ci dupa sentimente si instinct. Deci actionez de cele mai multe ori spontan si fara multa judecata prostit Intimplarile din viata mea de pina acum mi-au dovedit ca la mine functioneaza cel mai bine acest mod de a-mi trai viata. Tot ce a fost prea mult rumegat si gindit nu a iesit bine. Tu ai avut in plus fata de mine 10 ani in care sa-ti judeci, poate, fiecare miscare pe care trebuie s-o faci ca sa ajungi acolo unde ai vrut tu. E modul tau de a trai si ti-l aprob atita timp cit tu esti multumita cu ce ai realizat in viata. Tu nu esti de acord ca o femeie sa faca un copil daca nu e pregatita sa devina mama. Daca ti-as spune eu ca la 18 ani eram pregatita si decisa sa devin mama, m-ai crede ? confuz Ma indoiesc ... Deci copilul a venit fara sa vrem nici unul dintre noi, a venit pentru ca, asa cum stii cred, cind faci dragoste "necalculat" se intimpla sa ramii gravida jenat Motivul sa-l pastrez a fost ca reprezenta dovada unui moment foarte fericit din viata mea, dar atunci priveam lucrurile abstract. Pina la virsta aia, neavind nici frati mai mici, nici nu tinusem un copil in brate, nici nu auzisem un copil plingind ... etc De-abia cind s-a nascut am vazut ca un copil mai inseamna, pe linga materializarea dragostei dintre doua persoane, si urlete si kkt si nopti nedormite. Dar, daca as folosi toate sacrificiile mele ca argumente in fata sotului meu ca eu sint mai "totala" decit el, as simti ca dragostea noastra de atunci a fost o "mizerie" si nu un "sublim" asa cum a fost si vreau sa ramina.
Eu inteleg in mare ce vrei sa spui, si cum ziceai si tu, poate nu stii sa exprimi corect ceea ce simti. Spui ca e greu sa faci un copil si riscant, dar daca stai cu gindul ca se poate intimpla ceva ... nici nu mai iesi din casa, dar sa mai faci un copil. Si gindesti asa pentru ca, poate, ai facut copilul pentru tine si sotul tau, pentru sprijin la batrinete sau sa aveti o jucarie pentru ocuparea timpului liber, nu pentru VIATA in general. De fapt asta e singurul motiv pentru care ar trebui sa facem copii si atunci nu ne-am mai simti sacrificate.
Tu zici ... ce mare lucru sa faca un drum sa duca niste haine ... drumul asta trebuia sa-l faca fara sa aiba justificarea aia. Femeia aia sta sa puna in balanta cine si cit face in casnicia lor, iar saracul barbatul ala o sa se sature intr-o buna zi sa i se spuna ca nu e bun de altceva decit sa salahoreasca la o familie pentru ca nu a fost inzestrat cu darul maternitatii. Chiar copiii din familia respectiva mi se par de plins ... daca mama considera ca sarcinile si nasterile ei au fost un sacrificiu sigur o sa vina vremea cind le va scoate ochii si copiilor ei cu acest lucru.

18.03.2003 9:18
daniluca
Locatie: prin State
Acum ma bag si eu ca nea Ilie....cand spuneti sacrificiu va referiti la sarcina si nasterea copilului sau la cresterea si educarea lui?
Ca daca ma intrebati pe mine...e simplu...eu nu consider ca am facut prea multe prin sala de nasteri...am asistat uimita si neputincioasa la fenomenul "nastere" ....deci pentru ce sa-i scot pe nas sotului meu care cred ca a aproape a lesinat de cateva ori.... rad
S-ar putea ca eroul tot el sa fie... rad rad rad
Dar daca vorbim de cea de a doua parte, cresterea si educarea...eu nu am ce sa-i reprosez sotului meu. Desi a lucrat (n-a avut concediu decat 4 zile surprins ) m-a ajutat...venea seara frant si-i facea baita...ma rog...
Ma uitam la el si in sinea mea ma il intrebam...ce am facut de ma iubesti asa de mult? (niciodata cu voce tare...stiti voi..mandria barbateasca!... rad )
Eu in general prefer sa ma abtin in a aprecia persoanele care decid sa creasca altfel decat mine copiii...mi-as dori in schimb ca fiecare copil din lume sa aiba cel putin un parinte ...n-ar fi frumos? Nu doi...unul macar! sarut

19.03.2003 4:23
eapopescu
----------
daniluca a scris:
Desi a lucrat (n-a avut concediu decat 4 zile surprins ) m-a ajutat...venea seara frant si-i facea baita...ma rog... Ma uitam la el si in sinea mea ma il intrebam...ce am facut de ma iubesti asa de mult?
----------

Eu una nu inteleg. Da' ce-ai facut sa nu te iubeasca asa de mult?! Adica de ce n-ai merita sa fii iubita asa de mult?! Sunt convinsa ca erai la fel de franta la ora aceea. Si sotul meu vine de la lab seara pe la 8 si desi e terminat de oboseala sta cu baietelul nostru, se joaca cu el, il plimba prin toata casa. O face in primul rand din iubire pentru fiul nostru.

Sacrificiu inseamna pentru fiecare altceva. Eu lucram (de fapt mai lucrez temporar dar cu norma redusa trag cu ochiul , adica mai trag kiulu', lesne de-nteles de ce) intr-un domeniu foarte interesant, brain science, mai exact functional brain imaging. Eram pasionata de ceea ce faceam. Sotul meu lucreaza in acelasi domeniu si pierdeam seri intregi discutand despre ce-am mai citit, ce idee ne-a mai venit, etc. Si mai aveam mult pana departe! Adica aveam foarte multe lucruri pe care trebuia sa mi le lamuresc studiind. O sa incerc sa reiau activitatea cat pot de repede, desi nu stiu daca voi mai gasi o pozitie in acelasi domeniu. E adevarat, poti sa faci lucruri bune in orice domeniu, trebuie doar sa vrei. Anyway, cam asta ar fi sacrificiul. Dar mai sunt si alte aspecte. Eu una nu-mi gasesc linistea sufleteasca, aproape zilnic apare cate o problema care ma macina, ba nu bea laptic, ba nu vrea sa pape mancarica, etc. Le au toti parinti; si tatici se zbat si ei cu astfel de probleme. Dar sufletul de mama e mult mai chinuit. Eu una sunt alien bine de tot! Ma gandesc c-am adus pe lume un omusor a carui viata va fi chuita de aceleasi intrebari care mie nu-mi dau pace: de ce existam, de ce murim, de ce iubim. S-as vrea sa am raspunsurile pentru el dar nu le am! N-am decat lacrimi! De neputinta! Hai c-am cazut in latura ailalta, noroc ca-mi revin repede!

19.03.2003 9:29
daniluca
Locatie: prin State
Pai eu cred ca daca nu ma iubea venea si se culca, tu ce zici?
Asta nu insemna ca nu-si iubeste copilul care oricum bebe ar fi fost inbaiat...de mine!
Si de ce multumesc? Pentru ca eu ma simt norocoasa ca ma iubeste....e asa de grav?
Gandeste si altfel? Eu nascut, avut grija de bebe, trezit noaptea, alaptat....facut nani cu bebe.
El servici, naveta de 2 ore, facut baie copil, trezit noaptea..facut nani ioc....tu ce zici?
Sunt sau nu norocoasa?
Eu zic ca da!
Mie imi place sa multumesc in fiecare zi pentru ce am...nu sa plang pentru ce as putea avea....
Simt in fiecare zi ca-i recunoscator ca si mine pentru ca o avem pe Alexa...nu e nevoie sa-mi spuna nimic! Si nici nevoie de dovezi nu am. Poate ma multumesc eu cu putin...nu stiu...
Eu nu lucrez si nu am banii mei dar niciodata sotul nu mi-a reprosat ca am cheltuit sau am trimis parintilor mei...putea sa o faca...
AAAA...am uitat sa-ti spun...eu si sotul am nascut nu numai eu...asa-i la noi in familie. trag cu ochiul
Eu vorbeam de zilele grele de dupa nastere pentru ca acum cand vine de la servici evident ca sta cu fata si se joaca, ii face baie uneori...face ce poate. Insa acum e partea "funny"..a trecut perioada de incercare... scot limba

19.03.2003 11:12
vladosmina
Sunteti TOTALE in argumente!
Trebuie sa recunosc ca noi l-am facut pe Vlad cand am considerat ca-i putem oferi un trai foarte bun. Am tinut cont de toti factorii pe care ii consideram importanti( varsta noastra, finante, faptul ca ne aflam intr-o tara in care spitalele sunt foarte bine dotate si nu trebuie sa dai mita), ne-am lasat si de fumat. Am facut totul ca la carte, plus informatii cu carul despre sarcina, nastere si cresterea copilului pana la adolescenta.
Cu toate astea...
...nimic nu a fost cum mi-am imaginat pana acum si in ciuda faptului ca ne-am da viata pentru Vlad, tot sunt momente cand ne simtim impovarati de griji si responsabilitati si vrem vacanta.
Eu una, cand vreau ceva si nu mai razbesc cu argumentele obisnuite trec si la faza cu: da, dar ...eu am nascut. Uneori sotul ma mai intreaba cat timp mai folosesc asta ca sursa de santaj si ii zic ca e un drept pe care nu mi-l poate lua nimeni scot limba . Totul e in gluma, bineinteles.
Revenind acum la subiectul principal, cred ca intr-o casnicie renuntam la vise cu usurinta, daca acestea nu sunt importante pentru viata copiilor nostri; dar o casa e extrem de importanta in acest caz.
In dragoste, in razboi si... in ce priveste viata buna pentru copiii nostri totul este permis( chiar sa-ti santajezi sotul cu durerile pe care le-ai suportat in timpul travaliului)! trag cu ochiul

19.03.2003 11:14
vladosmina
Am uitat sa va amintesc ca ... ulciorul nu merge de multe ori la apa.
Deci folositi numai in caz de urgenta durerile de nastere scot limba

19.03.2003 11:39
cornelia
Locatie: Galati-Romania
Dragele mele ....exemplu pe care l-am dat a fost ca sa-i dau putin curaj Mirunei ca cred ca ea e mai slaba de inger .... acum aceste exemplu l-ati privit fiecare din punctul vostru de vedere si ati inceput sa aduceti argumente pro si contra.... Eu va spun ca cei doi in cauza sunt impreuna de vreo 12 ani ani de zile si au doi copii ca doua flori. Amandoi baieti si sunt destepti si foarte bine crescuti. Cat despre casnicia lor eu consider ca este una dintre cele bune si chiar daca din exemplu pe care l-am dat a reiesit ca ea ar fi foc si para iar el un papa lapte va asigur ca nu-i asa. Unii barbati au doar darul de a se plange de cat de greu si dificil a fost sa faca cutare sau cutare lucru si in aceste cazuri femeia are rolul de al aduce cu picioarele pe pamant.
Cat despre sacrificiul aducerii unui copil pe lume ... uffff ... sacrificiu ???!!! ....ce urat suna....nu prea cred ca este un sacrificiu aducerea pe lume si cresterea copilului ... sacrificiu ar fi faptul ca renuntam la slujbe ... scoli... afaceri ....lucruri care ne fac placere si care ne confirma ca suntem capabile intelectual sa facem ceva ... desigur ca si cresterea copilului este un mare lucru ... totusi multe dintre noi tanjim dupa libertaea de a pleca si a veni cand vrem.( asta nu inseamna ca suntem mame denaturate...ca sa nu sariti iar de fund in sus scot limba )

va pup si tare mult imi place ca sunt asa de multe opinii.... ca daca am raspunde cu un simplu "Da , sau Nu " s-ar duce forumul de rapa.

20.03.2003 4:03
eapopescu
----------
cornelia a scris:
Cat despre sacrificiul aducerii unui copil pe lume ... uffff ... sacrificiu ???!!! ....ce urat suna....nu prea cred ca este un sacrificiu aducerea pe lume si cresterea copilului ... sacrificiu ar fi faptul ca renuntam la slujbe ... scoli ... afaceri ... lucruri care ne fac placere si care ne confirma ca suntem capabile intelectual sa facem ceva ... desigur ca si cresterea copilului este un mare lucru ...
----------


Cornelia, de acord cu tine! Exact de sacrificiul asta vorbeam si eu, acela de a renunta la cariera profesionala. Poate pentru unele femei nu conteaza. Nici mie nu mi se pare un sacrificiu sa duci o sarcina si sa nasti (eu am nascut destul de usor, cezariana, nu-i placut dar dac-ar fi doar atat as mai face vreo doi). Asa cum am zis, in orice sarcina si nastere e un risc. Riscul e una, sacrificiul e cu totul altceva.

20.03.2003 4:09
eapopescu
----------
daniluca a scris:
Pai eu cred ca daca nu ma iubea venea si se culca, tu ce zici?
Asta nu insemna ca nu-si iubeste copilul care oricum bebe ar fi fost inbaiat...de mine!
----------


Pai, eu cred ca daca venea si se culca, bine nu era!

20.03.2003 11:32
daniluca
Locatie: prin State
Pai Anda, si daca mi-am sacrificat cariera, si am facut-o, nu pot sa-i reprosez sotului asta...nu e el vinovat de asta....
Asa a fost sa fie..doar sunt atatea femei care dupa doua saptamani se intorc la munca...
Si pentru mine e la fel de importanta cariera (cercetare) si eu as vrea sa ma doctoresc pe aici dar e mai important pentru cativa ani sa fiu alaturi de bebelica mea....
Cornelus, pricepui eu cam cum vine treaba in mesajul tau....sigur ca partenerii se mai tachineaza si nu numai pe tema asta. Si foarte bine...ca altfel am muri de plictiseala. Sunt barbati carora tre sa le spui din cand in cand ca nu mai ai loc sa te vaiti de ei...dar nu e cazul meu. Ce sa fac...nu stiu ce sa spun daca asta e situatia.
Si noi glumim si destul de des despre cat de tare m-am scremut eu acolo....sotul spune ..."ai facut p^ac si gata"... rad Dar nu are mai mare importanta decat situatia sosetelor lui de sub pat... scot limba

06.04.2003 1:19
maudi
Locatie: Florida
Miruna,
am o intrebare: el a putut sa vinda casa fara semnatura ta? surprins
atunci, am si o solutie sadica: vinde si tu masina fara acordul lui si cumpara casa la loc! ei, ce m-am enervat! adica numai dorintele lui conteaza? argumentul este urmatorul: el si-a indeplinit visul in fiecare vara cumparindu-si o masina noua, acuma e rindul tau,macar o data, sa iti vezi visul cu ochii. altfel, ce iubire e aia? plang sau sunt foarte trist

multumesc lui dumnezeu ca nu e cazul sa renunt la visul meu cel mai mare si ca sotul meu e primul care ma sprijina neconditionat sa mi-l indeplinesc. sarut

06.04.2003 3:29
lovey-dovey
Fetelor, sunteti incredibile si minunate!! Tot citind la mesajele voastre de cateva ore incoace, am inceput sa imi pun intrebari despre casnicia mea si m-am dus sa imi intreb sotul de una de alta, printre care si ce crede el despre ce a facut sotul Mirunei. Mi-a zis ca tipul este egoist si iresponsabil, cuvintele lui au fost mai exact: "hahaha, ce prostie sa-si vanda terenul sa-si ia masina, acu' sa se duca sa doarma in masina, fata aia trebuie sa ia atitudine".

Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=722
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.