Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament
musca, zgarie si trage de par
01.08.2005 12:08
musca, zgarie si trage de par
misha
Locatie: bucuresti
ma confrunt cu o problema pe care nu stiu cum s-o rezolv ... baietelul meu are apucaturi destul de enervante, ne zgarie pe fata, ne musca si ma trage de par, la fel le face si copiilor cu care intre in contact, nu stiu unde a vazut el ca asa se face, caci noi nici in joaca nu l-am influentat spre asa ceva , .... chestia cu muscatul stiu ca a copiat-o de la fetita prietenei mele, caci mama ei o musca in gluma cand era mica si ea asa a inteles probabil sa-si arate afectiunea, dar in rest nu stiu de unde a invatatat , .... insa important pentru mine acuma este cum sa-l fac sa inteleaga ca nu-i bine , dar nu stiu cum sa fac,
daca ii spun ca nu e voie se uita cu ochii mari la mine si continua sa faca si mai des, daja cand se apropie de mine ma apuca tremuratul la gandul ca ma musca, si musca destul de tare ... ce credeti ca ar trebui sa fac ? plang sau sunt foarte trist

01.08.2005 12:18
ddadriana
Locatie: Germania
misha, bebelusu tau nu stie ca va doare cind va trage de par, va zgierie, sau va musca. Incearca sa-l faci sa inteleaga ca te doare, ara-i ca plingi,
sau tragel si pe el de par, zgiriel, si musca-l (binenteles nu ca sa-l doara) ca sa cunoasca efectul.

01.08.2005 12:25
micri
Locatie: Romania
Si a mea ma ciupeste pana imi sau lacrimile...asha de tare...si ma trage tare de par plang sau sunt foarte trist ...ma apuca asha doar de cateva fire si uneori trage pana mi le smulge plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist ...de ma apuca nebunia de durere dar ce sa-i fac ea nu stie intra-adevar ca doare zice ca se joaca...eu ma enervez nervos trist ...dar imi trece ca deh ...ce sa-i fac
La un moment dat eram pe maini numai vanatai una langa alta de parca ma batuse cineva jenat foarte fericit zambet plang sau sunt foarte trist
Nu stiu daca e vorba de vazut undeva...ca nu a vazut la nimeni asta...ci doar ca asha simte ea sa faca...o sa-i treca trag cu ochiul ...sper zambet


sarut

01.08.2005 12:25
misha
Locatie: bucuresti
am incercat sa-i arat ca ma doare, ba chiar odata mi-au dat lacrimile insa el crede ma ma joc cu el si incepe sa rada ...
01.08.2005 12:27
micri
Locatie: Romania
Si a mea la fel... daca o cert sau ma rastesc un pic la ea cand chiar imi sar ochii de durere...uneori asha doare de tare ca-mi sare mushtarul...si ea rade crede ca ma joc cand o cert...asta e!!!! foarte fericit plang sau sunt foarte trist ochi peste cap

sarut

01.08.2005 12:38
ddadriana
Locatie: Germania
Eu stiu ca fica-mea era mai mare, vorbea destul de bine. Cind o data mi-a tras o palma pe fata de am vazut stele verzi. I-am spus ca ma doare, si ea spune de unde sa stiu ca te doare ca eu nu simt nimica.
01.08.2005 12:40
Lady_Dy
Locatie: Galati
Cred ca o sa le treaca cu timpul. A avut si al meu o periaoda cand eram plina de muscaturi si imi smulgea parul din cap. I-am spus sotului ca o sa ma tunde cheala rad rad pt ca pur si simplu nu mai rezistam sa-mi smulga firele de par din cap. Am incercat apoi sa-l dau alta preocupare atunci cand voia sa muste sau sa ma traga de par. O jucarie mai colorata chiar si o hartie colorata. Orice dar numai ca sa-i atraga atentia de la ce voia sa faca. Nu pot sa spun ca s-a dezvatat de acest obicei,numai ca o face f rar cand il dor gingiutele tare sau cand este nervos si il iau in brate. Atunci ma musca de umar. foarte fericit
01.08.2005 12:46
kami72
Si al meu,face asa,isi infige dintisorii aia in mana mea de lasa urme!Ai mai dau manuta lui la gura cand face asa,si ai zic uite musca la tine sa vezi si tu cat doare pe mami!Apuca cu gura dar nu strange la el rad si incepe sa rada,se repede tot la mine!Cu parul,ma fac ca plang,se opreste se uita cu niste ochi mirati,si apoi cand ma vede ca zambesc se repede cu amandoua mainile razand,crede ca ne jucam...sa speram ca-i faza trecatoare si va trece repede!
01.08.2005 2:31
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
si nepotzelul meu de 1 an si jumatate a avut asemenea apucaturi cu zgariatul. toata familia a fost crestata pe toate partile, indiferent cat de bine i se facea manichiura foarte fericit . acum i-a trecut faza cu zgariatul, dar ne musca, mai ales cand nu vrem sa-l lasam sa faca ce vrea el. speram sa-i treaca, pt ca acum mai toti avem vanatai pe maini sau pe obraji. inca nu am gasit remediu sau dezvat
01.08.2005 7:30
getuleana
Locatie: nascuta in Cluj-Napoca,acum la Roma
Este o "faza trecatoare"pentru ei este ceva nou,experimenteaza din pacate pe noi rad doar noi suntem mamele ...am patit si eu dar observasem la un moment dat ca era interesata de aceste lucruri -cand s-a lovit Sara de perete cu capul din greseala ea nu a plans s-a mai dat de cateva ori ,cred sa vada senzatia apoi si in alte zile,cu parul la fel ma tragea de-mi smulgea si mie firele din radacini si -i super enervant ,am tras-o si eu asa mai incetut s-a incruntat si a simtit ea cum e ,acum mai da palme uneori dar rar, acum suntem la faza in care ,daca nu ne convine zbieram si ne trantim pe spate si aruncam tot in sus ce prinem lamana zambet ...sunt etape si spun eu normale...rabare asta e tot,cred eu.numai bine mamici! sarut sarut
01.08.2005 11:20
roxanica
Si Liviu de curand a inceput sa ciupeasca.Nu ciupeste foarte tare...dar cat sa simt prostit ....ciupeste si pe urma fuge si rade.Cred ca el o i a mai mult ca pe o joaca.Spe doar sa nu faca la fel si cu copii afara, si sper sa fie o faza trecatoare.
02.08.2005 12:24
Cora
Cred ca toti bebeii ajung la faza asta, dar parintele trebuie sa fie consecvent si sa spuna si de 100 de ori daca trebuie: "au, doare, nu-i frumos, e buba!"... Repetind si aratindu-i pruncului ca produce durere, il va lecui de incercari si astfel nu va ajunge sa le-ncerce pe alti copii. Nu faceti haz, ca asta doar il incurajeaza sa continue tortura. exclamatie
02.08.2005 9:22
getuleana
Locatie: nascuta in Cluj-Napoca,acum la Roma
Da cred ca noi trebuie sa reactionam cu efect ,in cazul in care ne ciupesc ,palmuiesc,etc sa spunem :aaaaaaaaaaauuuuu,asta ca sa vada efectul ,rezultatul ca nu-i de ras ,ca produce durere desi ei nu diferentiaza bine durerea de placere asta cu timpul experientelor din viata (cum e la doctor acolo ei stiu ca doare)asa micutii se intreprind cu toate in viata ,treptat... zambet vor sti ca doare apoi... zambet
02.08.2005 10:49
kami72
Faza cu peretele,am observat-o si eu la al meu!S-a lovit din greseala,nu a plans dar a mai repetat figura de vreo doua ori se atingea cu capul in perete dar incet ,simtise el ca l-a durut putin cred!
Corect,noi trebuie sa fim consecventi sa inteleaga ca nu e joaca,ci provoaca durere,caci apoi experimenteaza pe alti copii ,animale daca au ocazia!
Noi nu avem pisici,catei dar au vecinii,si sant blande nu fug, daca ne apropiem de cate o pisica s-au vreun catelus ,daca ar fi dupa el ce le-ar mai jumuli!!!Ai explic normal cum e treaba cu animalutele sant si ele mici,le dor si pe ele!Si se apara si ele,ai poate face si lui buba apoi!Ancet se vor obisnui si ei cu de toate!

02.08.2005 11:03
Loreena
Locatie: Bucuresti, sector II
Si pe mine ma musca si ma trage de par.........cateodata stau cu ea in pat si la un moment dat simt cum ma musca o mica canibala de picior rad ; iar cand dorm cu ea in pat trebuie sa stau cu fatza la ea ca daca ma intorc cu spatele se infige cu mainile in parul meu ochi peste cap
29.05.2011 12:10
alexxya
Locatie: Constanta
N-am intrat pe forum de ceva vreme pt ca sunt foarte aglomerata si numai pe fuga pana prin august asa... dar nevoia ma aduce pe aici jenat

Fiica-mea...trage de par, impinge, loveste, musca... Indiferent ca vrea sa ia o jucarie sau ca vrea sa se dea prima in tobogan, invariabil se infige in parul copilului din fata ei...si tine copilul de par, fie ca are respectivul 2 ani sau 4 ani...n-are importanta. Il tine strans si trebuie sa tin de mana ei si sa ma chinui sa-i desclestez degetele. Daca ii spun sa deschida pumnul, se uita la mine zambind dar nu-l deschide.
Ajungem la locul de joaca...alearga spre casuta. Intra in ea si, daca erau 3 sau 4 copii, acestia deja incep sa iasa...unii plangand, altii indiferenti. Rezultatul este acelasi...ramane singura in casuta si iese zambind la gemulet. Am schimbat locul de joaca. M-am gandit ca s-a obisnuit prea mult cu el si deja se crede stapana...dar peste tot face la fel. Vineri am fost la o intalnire cu multe mamici si copii si i-a luat aproape pe toti la rand.
Au fost pustani mai mari, de vreo 4 anisori, care au ripostat. Au impins-o si ei si ea a cazut. S-a ridicat si a plecat. Nu plange cand ii fac altii ceva, nici cand se loveste. Doar pleaca, apoi revine si, pe neasteptate, isi ia revansa.

Parintii copiilor o cearta si deja a capatat o teama fata de adulti. Ia mereu pozitia ghiocelului in fata oricarui adult nou care o baga in seama si nu scoate un sunet. E in stare sa stea asa si 10 minute fara sa se miste.

In casa la noi situatia e ok. Niciodata n-am pedepsit-o fizic, de luat de par nici vorba. Eu si sotul meu ne intelegem foarte bine si la noi in casa radem mai tot timpul. Nu ne certam, nu ne bruscam.

Ce fac eu: o las sa vada cand copilul plange. Ii spun ca plange pt ca l-a tras de par. Se duce sa-i faca "mai-mai". Copilul se sperie si tipa si mai tare. Parintele se panicheaza si urla. Eu ii spun: "Acum ii face mai- mai ca sa-si ceara scuze." Parintele si copilul dispar din peisaj cu certitudinea ca problema sunt eu.
Ii spun calma sa nu mai faca asta, ii explic ca de aceea pleaca copiii din casuta si ramane singura. O parte din ce-i spun tot intelege ea...dar mereu o ia de la capat. Si deja sunt vreo 2 luni de cand nu renunta. Nu vreau s-o izolez. Eventual schimbam locul de joaca, nu ca ar avea vreun efect in comportamentul ei.
Mereu o scot din casa cu o jucarie. Am incercat sa o invat sa faca schimb de jucarii cu prietena ei. Accepta acest lucru doar ca pe un joc. Ii da, ii ia, ii da, ii ia...si tot asa. Cand insa scopul nu mai este sa se joace de-a schimbul, uita sa schimbe si, brusc, se infige cu mainile in parul copilului.

Ce sa mai fac?

29.05.2011 8:38
anca_szabo
Locatie: cluj-napoca
alexya e cred ca procedezi bine, adica asa fac si eu cu raul, ii explic cu calm cum stau lucrurile, doar ca la noi e un pic invers, vin copii sa il impinga sau sa-l loveasca

ii explic de ce fac copiii asa, si ii spun ca trebuie sa imparta jucariile, sa dea o jucarie inapoi copilului caruia ii apartine si sa tina de jucaria lui daca in mom ala vrea sa se joace el cu ea, si mai tarziu sa le-o dea si copiilor

eu cred ca odata cu trecerea timpului, diana va intelege efectele faptelor ei, cum ai zis si tu, o parte intelege si acum, dar nu stiu daca e chiar constienta in momentul in care actioneaza

va pupam

29.05.2011 10:27
bebemyc
Locatie: fix unde se agata harta-n cui
copii nostri sunt destul de linistiti si inca nu au astfel de apucaturi, insa cu greu l-am dezobisnuit pe cristi. ne musca fooooarte tare, odata mi-a dat si sangele la picior. nu mai stiam ce sa facem, si cu timpul i-am tot explicat de 1000 de ori ca doare si ca plangem si s-a dezobisnuit.
29.05.2011 10:28
Happy_mami2007
Bun . Eu din start spun ca nu sunt de acord sa-i faci si lui ce face el , cu tine sau cu alt copil , sa vada cum e . Asta o spun in general . Deci nu il tragi de par daca te-a tras de par , nu il musti , etc .
Dar .. daca copilul nu intelege cumva ca face ceva gresit , sau mai bine spus , stie ca face ceva gresit , dar ca lui nu i se intampla nimic , atunci va repeta ce face dupa bunul lui plac . Sunt foarte inteligenti si pricep tot , chiar daca noua ni se par niste pui mici si inocenti .
Acuma , nu zic nici sa va apucati de urlat la ei , de-i certat sau mai stiu eu ce , dar tonul tau cand ii spui ca nu e bine trebuie sa fie un pic altfel , sa vada ca nu aprobi ce face , ca nu ii vorbesti ca atunci cand il feliciti pt ceva .
Asa cum , daca face ceva bine , il recompensati , daca face ceva rau , si deja vezi ca o face intentionat , nu din greseala , trebuie " pedepsit " , sa zic asa . Cum ? Nu lasa copiii sa se joace , ii spui ca nu o mai duci nici pe ea ... poate o zi chiar nu o duci , si ii explici de ce . Nu e o forma de izolare , ii arati ca ce face poate avea si consecinte rele , asa cum are si bune , ca atunci cand ii cumperi ceva ce-i place pt ca te-a ascultat , sau si-a adunat jucariile , etc .
Multi zic : e prea mic , inca nu intelege , o sa-i explic cand creste .. eu va zic , inteleg foarte bine . Si daca nu ii educi de mici cum trebuie , cand deja sunt mai mari e foarte greu .
Cu fata mea mai mare cat a fost asa micuta niciodata nu am avut probleme de astea . I se explica mult , asta e bine , asta nu e bine , de ce , si nu s-a intamplat sa avem situatii imposibil de rezolvat cu ea . Da , m-a muscat o data , o singura data , mi-a lasat vanataie : am plans , i-am aratat " buba " si i-am zis ca doare cum a durut-o pe ea cand s-a lovit . De atunci in veci nu a mai facut asa ceva . Cu trasul de par nici asa , a tras-o pe ea o fetita , a plans , a simtit pe pielea ei ce dureros e , niciodata nu a facut asta .
Si , cand s-a intamplat chiar sa nu asculte ce ii spun , sau sa fie foarte obraznica , fiind mai mare , in ziua respectiva nu am mai dus-o la locul de joaca , apoi la buni .. si i-a fost destul , urmatoarea data a ascultat . ( La ascultat ma refer sa inteleaga ca in ziua aia i-am cumparat o minge , a doua nu i-o mai iau .. sau de astea ) .
Sper ca nu va supara ce zic , eu spun doar ce la mine a mers .

29.05.2011 1:53
alexxya
Locatie: Constanta
Anca, multumesc! Imi e tare dor de voi. Abea astept sa revin sa ma uit in urma sa vad si eu poze cu flacaul tau. Cred ca a crescut mult!
Bebemyc, ma bucur ca sunteti bine acum. Sper sa nu mai dureze mult nici la noi.

Happy_mami...mi se pare firesc sa-i vorbesc calm atunci cand trage de par alti copii. Durerea trebuie sa o vada la ei. Parerea mea este ca ea trebuie sa nu mai traga de par pt ca vede durerea pe care o provoaca, nu pentru ca-i interzic eu. Sincer, nu m-ar multumi sa se opreasca din muscat doar pt ca asa trebuie, pentru ca apoi sa se apuce sa le faca pe toate doar ca asa trebuie. As vrea sa inteleaga durerea pe care o provoaca si disconfortul pe care il creeaza celorlalti. Uneori cand vad ca e foarte pornita pe cate un copil si eu n-am timp sa ajung repede la ea, mai strig si eu la ea mai mult de teama ca ar provoca mai multa durere decat de obicei. Oricum nu se opreste. Distrasul atentiei n-a functionat DELOC. Atunci cand vrea sa traga de par pe cineva nu renunta decat dupa ce reuseste.
Cand ma trage pe mine de par acasa, ma ridic de langa ea si ma apuc sa-mi fac treaba. Ii spun pe un ton mai aspru ca m-a durut. Oricat de somn i-ar fi nu plange. Stie de ce nu mai stau langa ea si vine si incearca sa ma faca sa rad. Eu nu rad dar vorbesc cu ea calma si ii explic. Normal ca dupa cateva minute trage de mine sa mergem la culcare si ma duc cu ea si ne mangaiem. Nu repeta. Stie ca atunci cand ma trage de par ma ridic si plec de langa ea. Uneori se preface ca ar urma sa ma traga de par si rade. Atunci nu intru in jocul ei si ma uit in alta parte asteptand sa renunte ea singura la idee. De obicei, renunta singura. Asta spun...stie ca provoaca "durere"...asa cum percepe ea durerea. Pentru ca sincer...ea nu plange cand se loveste, nu plange cand este trasa de par de alti copii. Se da pe cele mai inalte tobogane, se baga cu capul sub apa, se arunca din pat, urca si coboara singura scari...si oricum s-ar accidenta ea nu plange. Imi arata unde a cazut, se stramba putin si gata.
Mai spuneai sa-i spun ca plecam... hmmm...nu stiu daca ar functiona. In primul rand nu cred ca ar trebui izolata...si pt mine cam asta ar insemna. Ajungem la locul de joaca...dupa 5 min trage de par, eu o iau si ii spun ca plecam pt ca n-a stiut sa se joace. Si o duc unde? Acasa unde este singura? Nu prea cred ca ar functiona. Nesocializand de la cine sa invete sa se poarte bine? Din contra ar deveni mai irascibila cred eu. Tu zici ca n-ar fi tocmai o forma de izolare. Incerc sa o percep si eu cum o descrii tu...dar nu reusesc. Parca tot izolare inteleg ca este.
Azi, de exemplu am fost la bunici unde are locul ei in curte cu tobogan, balansoar, piscina si tot ce vrea. Ce bine ii este ei, dar ce bine imi este si mie! Stau pe balansoar si ma uit ce frumos se balaceste...dar e singura! Eu as putea sa o duc acolo toata vara, dar nu cred ca este o solutie. Eu m-as simti minunat dar ea ar fi singura.

29.05.2011 2:24
Happy_mami2007
No bun , eu inteleg ce spui , dar ... nu vede ca provoaca durere ? Ai spus ca durerea trebuie sa o vada la ei , la copii ... nu o vede ? Nu plange copilul ? Si ea nu se opreste . Daca vede ca nu i se intampla nimic , ca nu este corectata , ca nu suporta consecintele faptelor ei .. de ce s-ar opri ?? Iti spun din experienta , va creste , si-o va tine tot asa .. si va fi mai rau , pt ca fiind mai mare , o sa aiba mai multa putere . Prin experienta ma refer si la vremea copilariei mele , cand cunosteam astfel de copii , dar si de cand eram educatoare la grupa mica .
Si cu " izolarea " nu ma refeream s-o izolezi complet . Azi trage de par sau musca un copil , nu o ameninti c-o duci acasa , o duci acasa . Azi . Maine incerci iar , daca se repeta treaba , repeti si tu . Si va intelege ca suporta consecintele pt ce face . Iar daca ii place asa mult sa mearga , va intelege cum trebuie sa se poarte ca sa mai mearga .

29.05.2011 6:19
Manucrissa
alexxya eu sunt de acord cu happy_mami . Cred ca daca ii explici si ii zici mereu ca nu se poate, si ea vede ca face rau copiilor dar incepe sa rada este pentru ca nu isi da seama ca face rau. Pentru ea este o joaca si faptul ca tu doar ii spui calm dar nu exista de fapt nici o alta consecinta in urma faptelor ei e pentru ca nu isi da seama ca e gresit ce face. Nu sunt de acord cu vilolenta fizica, insa exista mici pedepse care se pot aplica sa vada ca ceea ce face are consecinte. Daca cu explicatul nu merge, eu as incerca si varianta pe care ti-o zice happy_mami, in final daca nu merge si ea va fi mereu ''rautacioasa'' cu copiii din jur nu numai ca ei, copiii, nu se vor mai apropia de ea dar nici parinti nu isi vor mai lasa copiii sa se joace in apropierea fetei tale si atunci ca vrei sau nu oricum va fi izolata. trist
29.05.2011 7:18
alexxya
Locatie: Constanta
Happy_mami...stiu ce zici cu amenintarea aia...adica eu nu o amenint fara sa pun in aplicare. Chestiile de genul "Nu-ti mai dau..." "Nu-ti mai fac..." "Nu te mai duc..." pe mine ma enerveaza ca adult, dar pe ea ca si copil. In primul rand stiu ca nu se prea pun si-n practica...apoi oricum ajung sa fie spuse degeaba. Sa o duc direct acasa cand face asta... nu mi se pare ok si din alte puncte de vedere:
1. pt a ajunge la locul de joaca mai apropiat, parcurgem vreo 4 km cu masina, nu avem altul in apropiere; sincer nu cred ca e o afacere sa o tin 15 minute in masina la dus(atata facem cand este aglomerat), sa stam 5 minute la joaca pt ca apoi sa parcurgem iar 15 minute spre casa pt ca apoi sa o tin in casa pana la ora 2 sau 3 cand se culca. In primul rand mi-ar sari mie tandara sa ma fatai prin oras zile intregi asa...Nu cred ca ar functiona, dar poate voi incerca si cum ziceti voi...Inteleg ca la voi a functionat. Ma bucur ca ai gasit varianta optima pt voi. Eu nu cred ca ar merge cu Diana acum. Poate dupa ce va mai creste...poate da.
2. la 5 minute dupa pedeapsa, dupa ce am urcat-o in masina, sincer, nu cred sa-si mai aminteasca de ce am luat-o de la locul de joaca; eu nu cred ca e in stare ea sa faca astfel de judecati inca... nu are nici 2 ani...abea daca intelegea azi cum sa apese pe o sticla gaurita pentru a stropi...
3. si cel mai important... pe ea nu o intereseaza daca ii schimb locul in care este. Nu plange dupa tobogan daca plecam, nu plange ca nu sta cu copiii. Ea s-ar juca foarte bine singura. Din partea ei nu e o tragedie daca se joaca acasa sau daca se loveste. Singurul lucru care o deranjeaza este sa fie altul in fata ei sau sa aiba altul lucrul ei. Daca eu ii iau acea jucarie si apoi plecam nu zice nimic, absolut nimic. Isi cauta altceva de facut. Eu as spune ca Dianei mele ii trebuie mai multa interactiune cu copiii, nu izolarea de ei. Ea nu vrea la copii neaparat, iar cand este cu ei nu tine sa ramana intre ei. Asta e problema. Nu ar fi o pedeapsa sa o iau de acolo. Ma gandesc acum ca ar plange totusi daca ar fi obosita si eu as tot muta-o dintr-un loc in altul...dar nu dupa locul de joaca, ci de oboseala.

Noi facem drumuri lungi cu masina si am traversat toata tara cu ea in masina, in scaunelul ei singura in spate. E in stare sa doarma doua zile incontinuu asa. Iar cand nu doarme isi face de lucru si cu un fir de ata pt ca dupa 5 minute sa adoarma iar. Se adapteaza repede (daca asta nu presupune sa cunoasca adulti noi)...Ce sa zic...nu o deranjeaza si nu-si doreste nimic in special. Daca plange totusi cand o iau dintr-un loc dureaza maxim 20 de secunde pt ca apoi sa isi faca de lucru cu orice altceva. Cam asa e Diana si cam de aceea nu cred ca ar functiona sa o duc acasa daca trage de par copiii.

Manu...nu am scris ca rade cand plang copiii. Nici vorba! Se uita la ei cu mila...cu o grimasa care ar arata ca ii pare rau ca ei sufera. Daca ei plang nu ii mai trage de par. Rade in schimb cand trage de par si copilul tipa de nervi sau incearca sa dea in ea. In momentul in care vede un copil ca plange se simte rau pe moment. In legatura cu pedepsele fizice stii foarte bine care este pozitia mea si am sa mi-o mentin pana se va marita. Sper sa nu se ajunga pana la a fi ocolita de ceilalti. Eu sper ca va trece faza asta cat de curand. Poate pe undeva a fost vina mea ca nu am dus-o la gradi cand am avut ocazia. Nu stiu daca as fi rezolvat ceva...oricum intre copii sta tot timpul, cu exceptia sambetelor si a duminicilor cand avem alt program. Ce este cert...niciodata nu o vom pedepsi fizic!

De maine vom merge iar la locul de joaca si am sa ma gandesc in acele momente la sfaturile voastre. Poate imi vin alte idei pornind de la ele. Daca ar fi un copil dornic de socializare ar fi mai usor...dar asa... trebuie sa ma mai gandesc. Sincer eu ma gandeam la o varianta opusa...cum sa fac sa stea mai mult intre copii care se inteleg pt a observa cum se joaca ei.
Azi am vorbit cu o prietena si am invitat-o cu fetita (nascuta in aceeasi zi cu Dia) la parintii mei unde are Dia locul de joaca. Ma gandesc sa-i duc eu acolo un copil. Daca vor fi doua nu vor avea cu ce alt copil sa interactioneze si cumva ma gandesc ca va avea mai putini stimuli care sa o deranjeze. Vom vedea maine cum va functiona. Sper sa fac bine.

29.05.2011 7:22
Happy_mami2007
----------
Manucrissa a scris:
alexxya eu sunt de acord cu happy_mami . Cred ca daca ii explici si ii zici mereu ca nu se poate, si ea vede ca face rau copiilor dar incepe sa rada este pentru ca nu isi da seama ca face rau. Pentru ea este o joaca si faptul ca tu doar ii spui calm dar nu exista de fapt nici o alta consecinta in urma faptelor ei e pentru ca nu isi da seama ca e gresit ce face. Nu sunt de acord cu vilolenta fizica, insa exista mici pedepse care se pot aplica sa vada ca ceea ce face are consecinte. Daca cu explicatul nu merge, eu as incerca si varianta pe care ti-o zice happy_mami, in final daca nu merge si ea va fi mereu ''rautacioasa'' cu copiii din jur nu numai ca ei, copiii, nu se vor mai apropia de ea dar nici parinti nu isi vor mai lasa copiii sa se joace in apropierea fetei tale si atunci ca vrei sau nu oricum va fi izolata. trist
----------


Asa e Manucrissa sarut , uite , asta o scapasem din vedere . Educatoare fiind " pe vremuri " scot limba , mi s-a intamplat sa vina parinti la mine sa-mi ceara sa nu mai implic copiii lor in aceleasi grupuri de activitati cu unii copii problema , si copiii se temeau de cei care-i necajeau si ... sa zic agresau , si parintii deja erau disperati sa isi stie copiii ca vin la grupa cu drag , nu cu groaza .

alexxya , poate asta e firea fetei ... poate chiar nu vrea inca sa socializeze , de ce sa o fortezi ?? Poate de asta face asa , nu ii place intre copii . Si Ema era asa cand era micuta , insa ea nu musca sau tragea de par , ci pur si simplu se lipea de mine si nu voia cu niciun chip sa se joace cu copiii . Sau , daca veneau la noi copii mai galagiosi , mai agresivi , plangea , ea fiind un copil linistit . Si nu am fortat-o , am lasat-o pana a vrut ea contact cu copiii . Acum abia o tin in casa rad .

29.05.2011 8:47
alexxya
Locatie: Constanta
Poate ca am exagerat eu cu mersul in parc confuz Mergeam de doua ori pe zi la copii. Parea sa-i placa mai ales la tobogan. Nu am obligat-o sa vorbeasca sau sa se joace cu copiii. Nici macar nu ma implic daca nu ma cheama si de obicei nu ma cheama. Poate ca o sa incerc de maine sa fac alt program timp de o saptamana sa vad cum decurg lucrurile. Uite ca nu ma gandisem ca si ce e prea mult strica. Ma mai gandesc in seara aceasta la acest aspect.
30.05.2011 8:08
symonik
Locatie: Vaslui
Alexxia stai un pic si te linisteste si sa procedezi la fel explicandu-i copilului iar si iar si intr-un final va intelege .Doar stiti ca asa pateam si eu cu Metei si inca n-am scapat tot ne mai trage de par dar incet ,incet si cu rabdare si multe explicatii o sa inteleaga ca le provoaca durere.
a ii poti interzice sa se mai duca la topogan 5-10 minute ca puterea lor de concentrare nu e mai mare de 10 minute si de aia iti zic ca ai procedat fff bine pana acum explicandu-i frumos ca le provoaca durere celorlalti copiii si ea tine muinte max 10 min asta apoi o ia de la capat maine va tine minte mai mult si tot asa.
Si nu e vb de exagerat cu mersul in parc ca doar nu trebuie sa-ti izolezi copilul el trebuie invatat sa socializeze si metoda ta de a explica copilului mi se pare ok
Multa rabdare sa treceti repede peste si lasa ca va creste Dia mare sarut sarut sarut

30.05.2011 8:34
anamaria01
----------
alexxya a scris:
Parerea mea este ca ea trebuie sa nu mai traga de par pt ca vede durerea pe care o provoaca, nu pentru ca-i interzic eu. Sincer, nu m-ar multumi sa se opreasca din muscat doar pt ca asa trebuie, pentru ca apoi sa se apuce sa le faca pe toate doar ca asa trebuie. As vrea sa inteleaga durerea pe care o provoaca si disconfortul pe care il creeaza celorlalti. .
----------


Mie mi se pare o viziune foarte optimista asupra naturii umane. Sigur ca ar fi ideal sa nu avem nevoie de legi care sa ne pedepseasca prin amenzi, sau alte cele, sa ne pese sincer atat de mult de ceilalti, incat sa nu le facem rau. Din pacate societatea nu functioneaza fara control din afara.

Si eu doresc sa cresc un copil empatic, caruia sa-i pese de ceilalti si care sa actioneze corect din convingere proprie, dar uneori va fi necesar sa actioneze intr-un anume fel pentru ca "asa trebuie" (cum spui tu). Trebuie sa se opreasca din muscat, pentru ca le face rau celorlalti. Dupa parerea mea trebuie combinat controlul din afara (pe care il exercit eu ca parinte) cu incercarea de a-l face pe copil empatic la durerea celuilalt.

Copiii sunt foarte diferiti si la fel e si gradul de empatie pe care il au, dar in situatia concreta pe care o descrii nu m-as baza exclusiv pe empatia copilului. Comportamentul in cauza nu e acceptabil. Punct.

30.05.2011 9:33
Cayia
o sa scriu si eu, dar de pe pozitia mamei de copil agresat. Avem niste prieteni de familie cu un copil de 3 ani care l-a zgariat pe v mare pe fata si apoi l-a muscat de mana. A facut asta pentru ca nu are nici un pic de toleranta la frustrare. Parintii lui nu i-au refuzat vreodata ceva, iar el nu stie sa respecrte cand o persoana il refuza. Asa ca atunci cand v l-a refuzat el l-a lovit si zgariat. Reacia mamei lui pe mine m-a scos pur si simplu din minti, a fost ceva de genul daca el nu intelege eu nu am ce face... Eu nu cred ca un copil de 3 ani nu intelege, cred insa ca parintii au o atitudine gresita fata de el. Ei ii permit orice, copilul lor este in centrul universul┼čui 9asta n+ar fi, ca si al meu este) fara insa a tine cont si de cei din jur.
Si parerea mea este ca daca ei ca parinti ar arata ca le pasa si de copilul agresat poate ca ar invata si copilul lor ceva. Insa ei ii trateaza pe ceilalti copii ca pe niste indivizi care au menirea de a socializa cu fi-su, trebuind sa suporte tot ce face acel copil pentru a-i fi bine acelui copil si pentru a avea o personalitate puternica, neafectata de pedepse sau interdictii.
Pana cand fi-miu a fost agresat in felul asta, eu il invatasem ca daca vreun copil il loveste sa plece de acolo. Asta din cauza ca mie mi-e frica de agresiunile astea. Dupa ce a fost agresat, el a suferit foarte mult si mi-a spus ca ar fi vrut sa-l bata pe copil dar nu a facut-o pentru ca nu-i dau eu voie. Asa ca i-am dat voie foarte fericit Din acel moment are voie sa bata orice copil care-l agreseaza.
Acum doua zile ne-am intalnit cu copilul agresiv, care ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat a venit sa se joace cu fi-miu. Iar fi-miu i-a dat ignore, nici nu l-a bagat in seama. Respectivul a facut crize, s-a dat cu capul de pereti, a plans, ca de ce nu se joaca V cu el. Iar ma-sa ii spunea tot felul de minciuni. M-am dus si i-am spus ca V nu vrea sa se mai joace cu el pentru ca el l-a muscat si l-a zgariat. S-a oprit brusc din urlat si parea ca-i pare rau. Cert e ca fi-miu nu s-a jucat cu el, iar el nu a mai facut crize pe tema asta.
Eu am observat ca parintii acestor copii agresivi au un soi de egoism, ar vrea sa nu mai fie agresiv copilul, dar nu cumva sa-l faca sa sufere. Mai bine sufera cel agresat ca sa-i fie bine odraslei. Asa ca eu am adoptat si eu aceeasi indiferenta si egoism si de acum i-am dat liber si lui fi-miu la agresiune. Nu zic ca e bine, pentru ca nu-i bine, dar decat sa-l vad ca sufera ca a fost batut de un alt copil, mai bine sa-l vad fericit ca a iesit cu bine dintr-o situatie nasoala.

30.05.2011 10:06
Happy_mami2007
Cayia , parca ma regasesc perfect in ce spui . Doar ca la noi e vorba de fetite , care , vezi doamne ar trebui sa fie mai linistite . Cea mai buna prietena a mea are o fetita cu 3 luni mai mare decat Ema . Inainte de-a avea fata asta , ea a pierdut o sarcina la 7 luni , si a ramas greu insarcinata iar . Ei , acum a recunoscut ea ca nu vrea sa faca ceva Doamne fereste sa supere fata , pe aceeasi idee " daca ea nu intelege , ea ce sa-i faca ? " si " o sa ii explic cand va fi mai mare " .
Ne-am intalnit foarte des imediat ce am nascut amandoua , inainte de a avea fetele eram de nedespartit . Fetele au crescut , au inceput sa se joace impreuna . Cum am mai zis , Ema e o fire foarte linistita , calma , si nu pt ca as fi izolat-o de lume , sau de copii . Cristina ( fetita prietenei ) , o fetita zvapaiata , agitata , as putea spune rea : chiar daca erau la noi acasa , Ema nu avea voie sa puna mana pe nici o jucarie , ca era gata scandalul . Urlete , plansete , o lovea , o imbrancea , o tragea de par pe Ema .
Am tot sperat ca mama ei va face ceva , deoarece nu voiam s-o supar intervenind eu , ea spunea mereu : " Lasa-le sa se descurce . "
Ema niciodata nu a ripostat , si nu pt ca i-as fi interzis eu , pt ca uneori ma enerva fata aia de-mi venea s-o mananc , ci pt ca asa era ea , mai bleguta . In schimb plangea saraca de ramanea fara aer , asa rau o speria " prietena ei " . Si am tacut , si am asteptat , si am sperat .
Asta pana intr-o seara cand au venit iar la noi . Dupa prima criza din partea Cristinei , saraca Ema a fugit si s-a ascuns intre dulap si masuta ei , intr-un loc in care cred ca doar o pisica ar fi incaput . Si atunci mi-am dat seama cat suferea saraca mea fata . Si am ridicat eu putin tonul la cealalta fetita , cerandu-i sa nu se mai atinga de Ema . Si ghici ce ?? Cea mai buna prietena a mea a sarit ca arsa !! Ce ma bag eu intre fete ? Sa le las sa-si rezolve treburile !
Si-am zis stop : nu-mi terorizeaza nimeni fata . Si sincer am preferat sa pun distanta intre noi si " prietenii nostri " pt acest lucru . Prefer linistea fetei mele in schimbul oricarei prietenii .
Macar daca ea ar fi realizat ca fiica-sa greseste . Nu ma asteptam s-o loveasca , Doamne fereste , dar putea sa-i atraga atentia cand vedea ce-i face fetei mele . Si culmea , cu copiii care nu recurg la impins , lovit , muscat , tras de par , urlat ... se juca si se joaca fara probleme .

30.05.2011 10:51
Cayia
----------
alexxya a scris:
Azi am vorbit cu o prietena si am invitat-o cu fetita (nascuta in aceeasi zi cu Dia) la parintii mei unde are Dia locul de joaca. Ma gandesc sa-i duc eu acolo un copil. Daca vor fi doua nu vor avea cu ce alt copil sa interactioneze si cumva ma gandesc ca va avea mai putini stimuli care sa o deranjeze. Vom vedea maine cum va functiona. Sper sa fac bine.
----------

si ei, prietenei, i-ai spus ca fetita ta s-ar putea sa o loveasca pe a ei? I-ai marturisit ca in spatele invitatiei se ascunde de fapt incercarea ta de a-i aduce fetei tale un copil ca sa vezi cum reactioneaz?
Este exact genul de atitudine despre care vorbeam. e ca si cand i-ai duce copilului un caine sau o pisica ca sa se joace...Pe mine una ma deranjeaza teribil cand fi-miu e tratat asa ca un obiect, ca o jucarie a altor copii, "hai ca te invit si pe tine ca sa nu se plictisesca fi-mea" sau ca sa socilaizeze.
Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, ti-am spus astea pentru ca vad ca te preocupa.

30.05.2011 1:26
alexxya
Locatie: Constanta
Cayia, eu nu iau nimic in nume de rau. Eu va multumesc ca-mi raspundeti. Imi pare rau ca ati avut astfel de experiente. Imi dau seama ca pe undeva ma asemeni cu prietenii vostri de familie. Probabil faci asta pt ca te-a durut foarte mult ce ti s-a intamplat si nu ai putut sa intelegi corect mesajele mele. Nu, eu nu sunt indiferenta. Eu nu o las sa se descurce cand trage copiii de par. O opresc cu blandete si ii spun ca nu e bine pt ca-i doare. Asta ii spun iar si iar. Diana, asa cum spunea Symonik, intelege pe moment si e linistita pt urmatoarele minute, apoi o ia de la capat. Nu sunt indiferenta si nu o las de capul ei sa se descurce.
Prietena mea a nascut in aceeasi zi cu mine. Ne-am cunoscut cu vreo 4 ani inainte sa se nasca fetitele noastre. Ne intalnim de cand fetitele erau mici si le-am sarbatorit lunitele impreuna. Ea stie exact problema cu care ne confruntam noi, asa cum si ele au problemele lor. Ne inatlnim zilnic, uneori de doua ori pe zi. Mergem impreuna in parc.Nu avem aceleasi idei despre alaptare, educatie...dar ne intalnim undeva la mijloc si ne acceptam si ne respectam ideile. Fetita ei este cea care a invatat-o pe Dia sa faca schimb. Ideea a fost a prietenei mele. Dupa cum spuneam...Dia face schimb acum, dar cand e grabita i se pare mai usor sa traga de par. Fetele comunica foarte bine, in general. Fetita ei a fost luata de par de cateva ori de Diana dar imediat am intervenit, dar fara sa ma bag intre ele. Intervin din spate pt a-i desclesta degetele dar in rest le las fata in fata pt ca Diana sa observe ca ce face nu este bine. Celalta fetita nu a plans decat o sg data cand s-au luat in brate, s-au dezechilibrat si au cazut, in schimb plange dupa Diana de cate ori ne despartim. A fost primul si singurul copil pe care Diana l-a luat in brate si l-a pupat. In rest ne pupa doar pe mine, pe sot si pe mama mea. Deci din cate vezi...da, prietena mea cunoaste foarte bine situatia. Nu ii consider copilul un obiect si nu sunt o nesimtita asa cum se pare ca ma crezi. Nu toti sunt ca prietenii tai. Probabil ca ei n-ar inra sa ceara sfaturi. Vreau ca Diana sa fie bine fara sa sufere si fara sa-i faca pe ceilalti sa sufere si sunt convinsa ca in timp voi reusi. In plus, voi vorbiti vad de copii de 3 ani. De la 1 an si 8 luni la 3 ani e cale lunga.

Anamaria...atata timp cat nu este la mijloc o problema de comportament de ordin medical... atunci eu sunt convinsa ca orice copil e in stare sa empatizeze cu ceilalti la timpul potrivit. Daca un comportament nu este acceptabil, astept sa inteleaga asta copilul, nu-i spun eu ca nu este acceptabil si el trebuie sa ma creada pe cuvant sau sa o faca de frica furiei mele.

Symo...multumesc mult! Pot sa n-o mai pun 10 min la tobogan, dar dupa cum spuneam isi va gasi alta activitate fara probleme. Intentionam oricum ca saptamana asta sa ne jucam cu apa: plutire, scufundare, stropire, stari...chestii din astea si deci, mediul cel mai potrivit era in curtea bunicilor unde as fi avut toate sticlele si palniile si ce-mi mai trebuie. Azi insa a plouat torential la noi si am stat in casa. Prietena mea s-a aratat incantata de idee si abea asteptam sa mergem acolo. Problema ei nu e Diana, ci cainele pechinez al parintilor mei care nu e legat si e cam murdar...na, caine de curte. El, micutul, sta in treaba lui ca l-a ciufulit Dia si a invatat sa stea departe dar prietenei mele nu-i place ideea ca umbla liber pe acolo. Ma rog...asta asa in mare ca daca as scrie toate detaliile...nu mi-ar ajunge 2 pagini. Le scriu si eu pe rand cum mi se par importante. Sanatate piticilor tai si multumesc pt ajutor!

Acum 2 luni aveam o amica la care mai mergeam in vizita...pt ca de acolo a pornit totul. Baiatul ei de aproape 4 ani are/avea niste probleme de atasament. Nu o suporta pe Dia in camera aceea si mereu ii facea cate ceva. Eu nu am vazut sa o ia de par vreodata in schimb o impingea si o lovea. Deci am fost si in partea cealalta.Mamica lui ii spunea frumos sa nu o mai impinga, sa-i dea si ei ce are el...etc De atunci Dia a inceput sa muste cum facea el. La muscat a renuntat la foarte putin timp dupa, in schimb a ramas in principal cu trasul de par. Atunci la acel baietel acasa nu plangea ci ii respecta "sefia". Cand el vroia ce avea ea in mana ii intindea si isi gasea altceva. Daca era lovita usor se dadea la o parte si atat. Daca se mai intampla sa o sperie cu o masca venea la tzitzi si se uita in ochii mei si se linistea. Cu timpul a inceput sa ia si ea masca si sa ma sperie chipurile pe mine... Scriu asta ca sa intelegeti ca si eu am fost in situatia in care copilul meu era cel impins dar nu o luam ca o agresiune. Se vor intalni mereu cu situatii de acest gen si trebuie sa stie sa le gestioneze. Atata timp cat copilul nu cere sa plece din acel loc sau nu se ascunde in locul cel mai ingust dupa nu stiu ce dulap, mi se pare in regula sa fie acolo prezent chiar daca parintelui ii place sau nu. Daca este evident ca este speriat si vrea sa plece atunci normal ca-l scoti din anturaj. Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. Nu e un copil care-i terorizeaza pe ceilalti, ci un copil care trebuie sa invete sa se joace cu ceilalti. Un copil care terorizeaza clasa la scoala e copilul care este terorizat acasa. Diana se va opri cu siguranta la un moment dat. Eu caut solutia sa o ajut sa se opreasca mai repede. Atata tot.

30.05.2011 1:34
bilutza
Locatie: Pitesti
----------
Cayia a scris:
----------
alexxya a scris:
Azi am vorbit cu o prietena si am invitat-o cu fetita (nascuta in aceeasi zi cu Dia) la parintii mei unde are Dia locul de joaca. Ma gandesc sa-i duc eu acolo un copil. Daca vor fi doua nu vor avea cu ce alt copil sa interactioneze si cumva ma gandesc ca va avea mai putini stimuli care sa o deranjeze. Vom vedea maine cum va functiona. Sper sa fac bine.
----------

si ei, prietenei, i-ai spus ca fetita ta s-ar putea sa o loveasca pe a ei? I-ai marturisit ca in spatele invitatiei se ascunde de fapt incercarea ta de a-i aduce fetei tale un copil ca sa vezi cum reactioneaz?
Este exact genul de atitudine despre care vorbeam. e ca si cand i-ai duce copilului un caine sau o pisica ca sa se joace...Pe mine una ma deranjeaza teribil cand fi-miu e tratat asa ca un obiect, ca o jucarie a altor copii, "hai ca te invit si pe tine ca sa nu se plictisesca fi-mea" sau ca sa socilaizeze.
Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, ti-am spus astea pentru ca vad ca te preocupa.
----------


Exact acelasi lucru am simtit si eu, Alexxya, cand am citit. "Ma gandesc sa-i aduc acolo un copil" - parca ar fi un ursulet de plus, nu un individ. Cred ca privesti f gresit situatia asta.

30.05.2011 1:46
alexxya
Locatie: Constanta
Bilutza...am raspuns putin mai sus. Urma si urmeaza sa mergem la curte pt a ne juca cu ele. Am facut un program cu activitati bazate pe jocul cu apa. Am vorbit cu ea despre asta de acum o saptamana. Stie problema Dianei dar ne ajuta. Fetita ei este foarte incantata cand ne vede. Striga mereu dupa Diana...ii spune Daia. Cand ne despartim plange dupa Diana. Deci din cate vezi sunt constienta ca nu este un ursulet de plus.
Caya...De ce te deranjeaza sa mergi cu copilul tau la altul care are nevoie de socializare? Pe asta chiar nu o inteleg. Poate din aceasta nevoie a celuilalt copil va reiesi o prietenie pe viata. Cand copiii nu se inteleg evident...atunci inteleg grija parintelui. Dar daca celalalt copil are nevoie de socializare iar copilul tau este dispus sa-si faca prieteni noi...de ce nu? Ai auzit probabil de boala oaselor de sticla. Un copilas de 6 ani avea aceasta boala si povestea cu lacrimi in ochi cum copiii nu se joaca cu el pt ca parintii le interzic ca nu cumva sa-l loveasca. Acasa la el nu primea vizite decat in anotimpul friguros. Unii copii au nevoie de socializare si mi se pare firesc ca ceilalti sa incerce sa-i ajute. Altefl ce facem cu cei "rai"? Ii catalogam ca fiind rai si ii ducem la marginea societatii? Cursuri care sa ii invete pe copii sa se poarte corect inca nu exista si sa mai fie si eficiente. Totul se invata din practica, fie ca vream sau ca nu vrem.

Am recitit...m-am exprimat foarte gresit daca am zis "sa-i duc un copil". In momentul in care scriam ma gandeam exclusiv la problema Dianei. Privind per ansamblu ma intereseaza binele tuturor copiilor. Nu as lua un copil de la casa de copii ca sa aiba Dia cu cine sa se joace pt ca apoi sa-l duc inapoi. Niciodata! Daca din aceasta experienta invata ambii copii mi se pare benefic. Ma scuzati pt exprimare atunci... din graba, din lipsa de timp n-am mai intrat pe forum si in speranta ca voi gasi idei noi tot scriu pe aici si mai gresesc. Am o gramada de poze si filmulete cu fetitele noastre dar inainte de a pune poze cu ele trebuie sa-i cer aprobarea mamei ei.

30.05.2011 2:00
symonik
Locatie: Vaslui
Draga mea multa bafta si sa stii ca m-am exprimat gresit cand am scris ca ar trebui sa-i interzici ca nu se mai dea pe topogan 10 min ca la copiii de 3-5 ani perioada maxima de izolare e de 5 minute si sigur va face altceva ,alta activitate cum ai zis si tu ca ei la varsta asta uita repede .Eu abia dupa 3 ani am inceput sa pun in practica cateva pedepse sau izolari cu alex (de exemplu daca musca ii luam papusa preferata si o puneam 1-3 minute pe sifonier)Asta a durat vreo luna pana sa inteleaga ea care e rostul confiscarii jucariei cu toate cai-i explicam iar si iar de ce ii iau acea jucarie
Asa ca ce pretentii sa avem la 1,9 luni auzi asemenea "comportamente inacceptabile"(anamaria01)atat timp cat ii explici si nu ignori ceea ce face e ok cum procedezi eu am inteles din primele randuri cum sta treaba si nu m-am gandit o secunda ca nu ai fi acolo ca o umbra.Multa bafta cu noile experimente mi-ai dat si mie idei.
Si copiii mei au trecut prin multe situatii urate dar daca te duci si-i explici copilului frumos ca nu a procedat corect si ca celalat sufera nu mi se pare o tragedie asa va invata cu timpul ce e corect si cum sa se comporte nu daca mami sau bunica respectivului copil sta pe banca si rade ca uite ce fapte mari a facut al meu .....atunci ce sa invete copilasul?????

La un moment dat voiam sa renunt sa dau cateva sfaturi aici ci pe mp dar asta e parerea mea si o sustin.Copilul e prea mic si la varsta asta nu se aplica nici o pedeapsa ci i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut
multa rabdare Alexxya si pupici lui Dia care sunt convinsa ca va depasi momentul acesta si mami se va linisti sarut sarut sarut

30.05.2011 2:12
alexxya
Locatie: Constanta
Symo...ne vom linisti si vom da de altele. rad Multumesc mult!

Hai ca azi se pare ca stau numai pe forum, ce atata invatat...deci la ce ma gandeam...

Cayia...pornind de la ce spuneai tu... In satul parintilor mei sunt niste copilasi mai saracuti. Nu cred ca au vazut tobogane in viata lor. In satul-oras n-au...in Constanta ma indoiesc ca au ajuns. Sa presupunem ca intr-o zi invit un copilas din acesta cu mamica la noi in curte. Scopul: sa socializeze. Ii spun si mamei scopul meu. Poate ea are altul. Nu ma intereseaza asta pe mine. Diana nu are niciun prieten acolo in sat pt ca nu ne cunoastem. Deci ...Diana are un coleg de joaca -poate in timp prieten-, iar acel copilas se va bucura de jocuri si probabil de prezenta Dianei. Ce e rau in asta? Unde crezi ca vad gresit situatia? Deci am invitat copilul pt a se juca impreuna cu Diana, pt ca Diana nu are cu cine sa se joace. Exact ce nu suporti tu. Dar nu inteleg problema.

30.05.2011 2:41
adana_
Locatie: Washington, o vreme
alexxya, nu am apucat sa citesc tot ce s-a mai scris dar sper sa fie de folos ce scriu chiar si asa.

mie imi reiese din ce ai scris tu si din ce mai stiu eu despre varsta fetitei tale ca ea ar fi super fericita sa aiba tobogane, casute si alte jucarii si pe tine langa ea. ca nu e prea interesata de copii la varsta asta. si eu am mers mult vreme cu delia prin parcuri fara sa o vad in mod deosebit interesata de copii. doar accidental.
deci inteleg ca dorinta de a o avea printre copii la momentul asta e mai mult a ta, si te inteleg. ai nevoie, presupun, sa te afli printre mamici. printre oameni de o seama cu tine, la aer, in plina actiune. poate gresesc. dar eu cred ca la varsta pe care o are fata ta, e grozav sa fie copilul printre alti copii pentru ca (si in mare doar pentru ca ) poate fi si mama cu alti adulti.
nu zic ca nu e bine sa aiba copii in jur, sa se acomodeze cu ei de mic. dar nu cred ca este o urgenta asta acum, in faza asta, despre care si eu cred ca e o faza si ca va trece. desigur, depinde de tine cum.

sunt niste lucruri care mi-au atras mult atentia citindu-te. unul din ele, primul, a fost faptul ca dorinta de a o avea pe copila ta printre copii e a ta, nu a ei. al doilea este ca vrei sa o inveti acum sa fie empatica.
nu prea ai cum miza pe asta la varsta ei. multi parinti fac lucrul asta, precum vad in jur, chiar daca tu o faci intr-o mainera mai blanda.
nu poti miza pe empatie, cred, insa poti miza pe altceva la varsta ei. la faptul ca e in perioada in care e sensibila la ordine. la felul in care se fac lucrurile. la varsta ei copii sunt cu urechile ciulite si plini de receptivitate la ce se face si ce nu, la cum si de ce apartin lucrurile.
de asta sunt copii care fac crize serioase ca duce matusa geanta mamei sau ca un obiect nu-i unde tre sa fie.
asa ca probabil cel mai indicat ar fi daca i-ai spune: oamenii nu se lovesc, mingea se loveste, canapeaua se poate lovi, cuburile moi, si ce crezi tu ca se poate lovi. oamenii nu.
mie imi pare ca intelectualizezi mult. pentru ca, presupun, daca te-ai lasa in pace, probabil ca vazand un copil lovit (mai ales de copilul tau) ai fi tentata mai curand sa te asiguri ca e copilul ok, sa ii oferi tu cat confort poti (ceea ce e un mod foarte bun, desi asta e secundar, de a-i arata fetei cum avem grija de sentimentele altora). si sa-i spui fetei tale, care inca nu poate fi empatica, ce lucruri nu se fac in lumea asta a noastra.

eu personal, cand delia era intr-o faza sau alta incercam sa nu o pun in situatia sa se comporte intr-un mod care sa o puna chiar si fata de sine intr-o lumina proasta, deci intr-o situatia similara as fi mers cand parcul e liber si as sta langa ea tot timpul, cu grija sa nu apuce sa faca rau altui copil. cred ca e de responsabilitatea fiecarui adult ca copilul lui sa aiba grija ca al lui copil sa nu puna in pericol pe altii, mai ales cand acest lucru e de asteptat.

sper sa fie de folos. revin.

30.05.2011 2:43
Happy_mami2007
Nu stiu de ce , dar mie chestia asta cu i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , mi se pare ceva gen personajele din Vizita lui Caragiale . Nu-mi spuneti voi mie ca un copil de aproape 2 ani nu intelege . Fetita mea de nici 6 luni de ce stie sa se strambe si sa-si puna manuta la nas cand vede pompita pt nasuc in mana mea ??

----------
citat:
Daca un comportament nu este acceptabil, astept sa inteleaga asta copilul, nu-i spun eu ca nu este acceptabil si el trebuie sa ma creada pe cuvant sau sa o faca de frica furiei mele. sageata acuma spui ca nu are cum intelege , acum astepti sa inteleaga ea .. sa inteleaga cand ? Cand intr-adevar vor refuza alti copii sa se joace cu ea ? Eu tin minte de cand eram eu mica , orice copil bataus era ferit si ocolit de toata lumea , sa nu crezi ca nu se va intampla asta .


----------
In plus, voi vorbiti vad de copii de 3 ani. De la 1 an si 8 luni la 3 ani e cale lunga .. da , fata mea are acum aproape 4 ani , dar problemele cu cealalta fetita au inceput de cand au stiut ele ce inseamna sa se joace impreuna . Si tot atunci m-a si muscat , i-am aratat ce mi-a facut si ca doare , si de atunci gata .. si nu avea decat vreun an jumate .

----------
citat:
Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. .. te-ai gandit ca pe mine una si putinul ala m-ar fi deranjat ? Sa vad ca fata mea plange din cauza ca alta fetita o trage de par , cu atat mai mult , cu mama ei de fata ... m-ar fi deranjat teribil , crede-ma . Si daca nu plang prea mult , nu inseamna ca nu-i si doare , sau ca le face placere . Uite , eu cand eram mica chiar aveam cosmaruri din cauza celor care ne faceau asa ceva cand mergeam in parc ... deci , daca nu iti spune nimeni nimic , sa nu crezi ca copilul a uitat .



----------
Un copil care terorizeaza clasa la scoala e copilul care este terorizat acasa. Permite-mi sa nu fiu de acord . Un astfel de copil poate fi un copil caruia , asa cum a spus si Cayia , i se permite tot , nu i se refuza nimic , si are impresia ca i se cuvine totul .

Si cred ca problema pe care o vedea Cayia era ca , in felul in care ai spus-o tu , suna ca si cum ai face experimente pe alti copii .. ai duce copii sa vezi daca fata ta are de gand sa-i traga de par sau nu , sa-i faca sa planga sau nu ... si asta si eu as vedea-o problema , si sincer nu cred ca as accepta asa ceva . Oricata nevoie de socializare are copilul , mai ales daca stiu ca celalalt ii sare in cap copilului meu si doar .. i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , doar ca dupa 2 minute sa repete faza , pt ca aproape simte ca primeste aprobare sa faca asta , nefiind " pedepsit " ... in asa situatie prefer sa stiu ca nu socializeaza , dar ca e linistit .



Ultima modificare efectuata de catre Happy_mami2007 la 30.05.2011 2:47, modificat de 1 data in total
30.05.2011 2:45
adana_
Locatie: Washington, o vreme
vroiam sa povestesc ceva.
am ascultat acum ceva vreme inregistrari cu delia la 2 ani. ea nu vorbea grozav pe atunci. si nu intelegeam chiar tot. dar acum, ascultand de drag de multe ori, am descoperit ceva ce atunci nu intelesesem.

delia desena pe banca. si eu o intrebam daca e bine sa desenezi pe banca, uite, te-ai murdarit. ea imi raspundea plina de bucurie "daaaa" foarte fericit
ascultand atenta am constatat ca delia ma tot intreba: pe banca? pe jos? vroia doar sa stie unde SE deseneaza.
deci ei acum sunt foarte receptivi la regulile lumii asteia. vrea ca noi sa le facem cunoscute, sa le respectam si noi, si sunt nerabdatori sa o faca si ei. daca are tensiuni de descarcat, ofera-i alternative care sa nu doara. si zi-i ca nu oamenii, continua sa-i spui, cu rabdare, daca nu prinde usor. o sa prinda. copiii coopereaza grozav cu adultii care si ei coopereaza cu ei.

30.05.2011 2:51
adana_
Locatie: Washington, o vreme
aa..ca nu poti miza pe empatie la varsta asta nu inseamna ca nu poti face multe pentru ca ea sa fie empatica mai tarziu. sa arati cum iti pasa tie de ea, dar si de nevoile tale, sa ii arati ca si tu ai nevoi si-s si ele importante. desigur, inca e important sa te ajustezi foarte mult la ea si nevoile ei. dar incepe si ea sa fie capabila de acum sa se mai ajusteze. dar e mai bine sa o faca bland, deci eu as expune-o mai putin la stimulii care o fac sa primeasca inapoi imagini negative ale ei, nedrepte de altfel, si evitabile pe de alta parte. ai putea-o acomoda in relatia cu tine. fiind tu empatica si cu ea, si cu tine, si cu altii. cum probabil ca esti, cu ea. cu tine esti? cu copiii loviti? tu direct.
30.05.2011 3:02
Cayia
----------
alexxya a scris:
Caya...De ce te deranjeaza sa mergi cu copilul tau la altul care are nevoie de socializare?
----------

Nu ma deranjeaza absolut deloc sa merg cu copilul la un alt copil care are nevoie de socializare. Ba chiar in we asta cam asta am facut, am mers cu copiii, la spital, la un copil care este nevoit sa stea acolo si se plictiseste. Ideea este, sa stiu si eu cand sunt invitata pentru socializare, mai ales la un copil care loveste, musca, zgarie, asta ca sa-mi pot si eu pregati sufleteste copilul. Una este ce vreau eu si alta este ce vrea copilul meu. Intr-o astfel de situatie, as vrea ca el sa aleaga daca se supune riscului sa fie agresat.
E drept ca te vad mult asemanatoare cu prietenii mei, folosesti chiar si acelasi tip de exprimare, dar, spre deosebire de tine eu nu-i consider nesimtiti, nici pe ei si nici pe tine. Exact la fel ca si tine, si ei considera ca baietelul lor nu are capacitatea sa inteleaga la 3 ani. tu consideri ca nu intelege la 1 an si 8 luni. Eu consider ca intelege de cand se naste. Cred ca aici e diferenta.
Tu spui ca ii repeti cu blandete ca pe copilul agresat il doare etc. Tu, in momentele acelea simti blandete? Nu e o intrebare retorica, sa stii.
Eu, cand al meu face ceva de genul asta simt uneori revolta, alteori furie, uneori blandete...depinde de situatie, cert e ca eu ii arat exact ce simt. Daca pe mine ma deranjeaza ce face, ii arat lucrul acesta. Si cred ca asta il ajuta mult sa inteleaga.
Eu, daca ma pun in situatia ta, sa merg cu copilul la locul de joaca si copilul meu sa-l muste sau sa-l zgarie pe alt copil, as simti rusine fata de ceilalti parinti, parere de rau pentru ca al meu a produs durere, frustrare ca nu pot face nimic sa indrept lucrurile...blandete nu cred ca as simti.

30.05.2011 3:29
Cayia
Si as mai vrea sa mai spun un lucru. Eu nu cred ca un copil loveste fara sa aiba un motiv anume. Baietelul prietenilor nostri sunt convinsa ca s-a simtit indreptatit sa-l loveasca pe v. Noi am mers la ei sambata, nu eram numai noi, au fost in jur de 10 oameni. Iar parintii lui, din anumite motive l-au dus la bunici de vineri, fara sa-i spuna ca sambata vor avea musafiri. Baietelul a fost adus acasa, dupa ce toti musafirii erau veniti, dupa ce v deja incepuse sa se joace cu jucariile copilului. Cand el a sosit acasa la el, a fost contrariat de atata lume si vizibil deranjat ca nu a fostr acolo cand a sosit v ca sa-i arate el jucariile. si probabil ca l-a agresat tocmai ca sa-i arate ca este teritoriul lui...Deci din punctul meu de vedere, copilul era indreptatit sa fie nemultumit, desigur felul lui de a se manifesta nu a fost cel mai potrivit. Aici poate ca ar fi fost indicat sa intervina parintii, poate ca daca ar fi fost prevenit de ce urma sa se intample nu mai era asa de agresiv.
30.05.2011 3:56
anamaria01
----------
alexxya a scris:



Anamaria...atata timp cat nu este la mijloc o problema de comportament de ordin medical...atunci eu sunt convinsa ca orice copil e in stare sa empatizeze cu ceilalti la timpul potrivit.

Diana se va opri cu siguranta la un moment dat. Eu caut solutia sa o ajut sa se opreasca mai repede.
----------


Cele doua afirmatii ale tale mi se par putin contradictorii. Daca esti convinsa ca se va opri la timpul potrivit, de ce cauti sa o ajuti sa se opreasca mai repede? Ai putea astepta pana vine timpul potrivit, pentru ca invata candva, cu siguranta, ce se accepta si ce nu, din punct de vedere social, in relatiile cu ceilalti. Dar ai deschis discutia cerand ajutor (respectiv, sfaturi), deci asteptatul nu e o solutie.

30.05.2011 10:47
adana_
Locatie: Washington, o vreme
si eu cred in natura buna a omului zambet.
31.05.2011 7:30
Cayia
----------
alexxya a scris:
... O opresc cu blandete si ii spun ca nu e bine pt ca-i doare. Asta ii spun iar si iar. Diana, asa cum spunea Symonik, intelege pe moment si e linistita pt urmatoarele minute, apoi o ia de la capat.
......Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. Nu e un copil care-i terorizeaza pe ceilalti, ci un copil care trebuie sa invete sa se joace cu ceilalti.
----------


Ideea de mai sus se repeta destul de des in mesajele tale. Vroiam sa-ti spun ca fi-miu nu a plans deloc cand a fost agresat si tot asa, s-a intors imediat la joaca. Odata ajunsi insa acasa, el singur mi-a spus ca e foarte afectat de ceea ce s-a intamplat si asta am putut observa si eu in urmatoarele zile de la incident, din pacate.
Intentia ta e laudabila, aceea ce a creea un copil empatic, dar, parerea mea este ca o prima si importanta lectie de empatie pentru ea, ar fi ca tu sa arati intr-un mod autentic ca-ti pasa si de copiii agresati, pentru ca totusi, in situatia descrisa de tine, ei, copiii agresati sunt victimele, nu fetita ta.
Inca o data iti spun, nu scriu aici ca sa te cert, dar mie-mi pare ca tu nu vezi corect toata situatia. Poate ca la 1 an si 8 luni nu intelege chiar tot ce-i spui, insa intelege cu siguranta ceea ce simti tu si daca tie nu-ti pasa de copilul lovit pe motiv ca acesta nu plange, ceea ce invata fetita ta este ca poate lovi linistita, ca oricum nu ne pasa de cel lovit si oricum nu i se intampla nimic daca loveste.

31.05.2011 8:06
adana_
Locatie: Washington, o vreme
pentru ca vad ca se sunt recomandari pentru pedepse pe aici. as vrea sa va povestesc cateva din consecintele pe care aplicarea lor ar putea-o avea.
am spus deja ca nu vad nici un beneficiu in a arata copiulului cum sufera cel lovit, in timp ce copilul lovit nu primeste nici un ajutor.
insa...

am fost plecata din tara de cand delia avea 1 an si ceva si ne-am intors cand avea 4 si ceva. eu copilaria mea mi-o amintesc cumva, dar cea cu care m-am intors vie in minte este, evident, a deliei, cea de pana atunci.
cand am revenit in tara am fost foarte surprinsa de cateva lucruri, pe care nu le observam asa de bine, probabil, daca nu luam distanta, daca nu comparam.
un prim lucru este acela ca un copil lovit (indiferent daca din greseala sau nu) nu se uita aproape niciodata la cel care l-a lovit. si nici cel care loveste nu se uita la cel lovit care plange, daca a terminat de lovit. in america era cel mai natural lucru din lume ca copilul ce a lovit din greseala, sau chiar copilul care il vede pe altul impiedicandu-se, sa intrebe pe cel in pericol daca este ok.
de ce nu se intampla aici?
pentru ca aici totul se raporteaza la autoritatea care imparte dreptatea, care stie ce intentii au copiii dintr-o ochire. la adult, intr-o prima faza, parinte sau educator, profesor...probabil din cauza ca inca de cand sunt foarte mici si nu e clar de ce fac un lucru sau altul, multor copii li se spune ca sunt rai, deoarce cam toate incidentele se pun pe seama intentiilor rele ale copiilor in cauza sau a celor din jur, care si ei sunt etichetati asa.
prin urmare, cel care loveste din greseala, stie imediat ca a facut un lucru demn de cearta sau pedeapsa, e primul lucru care ii vine in minte si-i scurt-circuiteaza alte ganduri, si se uita cine l-a vazut. celalalt percepe si el ca e un lucru demn de cearta si fie se uita sa vada cine il poate consola si pedepsi pe "agresor" sau plange tare ,ca sa fie auzit.
dar privirile celor doi nu se intalnesc. desi, probabil, daca ar avea sansa sa se intalneasca, fara frica sau speranta pedepsirii, cel lovit s-ar simti brusc mai bine, pentru ca ar vedea o fata incurcata, nicicum rautacioasa (cum ii apare, probabil, in imaginatie) si lucrurile ar avansa altfel, iar copii ar trai cu sentimentul ca lumea e un loc bun, si l-ar face sa fie asa.

vad si la adulti asa ceva. ne uitam mereu dupa autoritate. cineva face cuiva ceva aiurea in metrou, suntem multi si el e unu. dar nu facem nimic, nu zicem nimic, trebuie sa vina politia sa rezolve (care a luat locul educatoarei, invatatoarei, dirigintelui...).
cand ne cerem scuze sau ne multumim suntem incurcati si ingrijorati, privim in jos. multumirile se primesc greu, cei ce le primesc stiu din copilarie felul in care s-a ajuns la ele. cat de neplacut a fost pana au fost invatate, asa ca incearca sa il opreasca pe cel care multumeste sa o mai faca (lasati, nu trebuie, nu-i nimic). ciudat, eu ma simt bine sa multumesc, vreau sa multumesc cand mi se face/aduce ceva ce-mi place. pentru scuze, de cele mai multe ori, daca nu e cineva cunoscut, nu reactionam, nu le acceptam, nu raspundem, nu privim. dar ne uitam urat daca nu ne sunt acordate, asa cum "e frumos" sa faci.

si e normal sa fie asa de vreme ce fortam bunele maniere sa apara atunci cand copilul inca nu simte sa faca asa.
cand foarte bine copilul caruia i se multumeste, caruia i se cer scuze, va invata perfect, in timp, sa faca la fel, in contextele potrivite.
poate ca nu asa procedati voi, in particular, dar vad extrem de des asta prin parcuri. vad cum sunt numiti egoisiti sau rai copii de doar un an si ceva care se joaca cu bucurie cu jucaria lor si nu vor sa o imparta. nu atunci.
o va imparti in timp, o va da usor dupa ce termina el de jucat. de ce sa facem in asa fel incat sa devina dificil sa se poarte frumos? de ce sa facem sa vada o corvoada si un efort in purtatul frumos cu celalalt? cand lucrul asta vine asta de frumos de la sine...



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 31.05.2011 8:14, modificat de 1 data in total
31.05.2011 8:13
Cayia
A spune cu fermitate ca nu e acceptabil sa loveasca, nu e nici pedeapsa si nici cearta. Copilul nu are de unde sa stie ca e un comportament inacceptabil decat daca ii spune cineva sau daca e lasata in pace, sa devina empatica candva, fara sa fie invatata niste reguli, atunci va afla ca are un comportament inacceptabil atunci cand toata lumea o va evita.
Eu, ca parinte, daca as fi pusa in situatia asta, as prefera sa-i comunic eu ca e inacceptabil ce face, decat sa ajunga sa fuga copiii din calea ei. Parerea mea.

31.05.2011 8:17
adana_
Locatie: Washington, o vreme
Cayia, cu mine vorbesti? Nici eu nu consider ca a spune cu fermitate nu este nici pedeapsa nici cearta.

Eu mi-am spus parerea despre asta.
Am spus ce as face eu in situatia data.
I-as spune ca oamenii nu se lovesc. De cate ori va fi necesar.
As sta foarte aproape de ea, sa previn.
Si cred ca daca chiar esti aproape multe din situatiile astea se evita.
As merge in parcuri cand sunt putini copii sau deloc, as asigura siguranta copiilor.
As consola copilul lovit, mai inainte de orice. Si as vorbi cu mama, as asigura-o cat de rau imi pare.

Da, nici eu nu as simti blandete cand copilul meu ar agresa un altul. De-aia, alexxya, cred ca intelectualizezi si-ti scurt-circuitezi modul firesc de reactie. Insa cred ca blandetea poate fi foarte fain investita in momentele initiale. Cele in care intrati in parc, in care poti sa o pregatesti, intram in parc, parcul este pentru toti copiii, sa se joace impreuna. Ia sa vedem, cati copii intra in casuta? Ia sa vedem, este vreun loc liber in casuta? Uite, langa aragaz e liber, ai putea gati ceva....In fine, nu stiu cat de inspirata sunt acum, dar ideea unei pregatiri de interactiuni pasnice cred ca ar fi mult mai profitabila.



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 31.05.2011 8:21, modificat de 1 data in total
31.05.2011 8:20
Christa
Locatie: Germania
----------
Cayia a scris:
Intentia ta e laudabila, aceea ce a creea un copil empatic, dar, parerea mea este ca o prima si importanta lectie de empatie pentru ea, ar fi ca tu sa arati intr-un mod autentic ca-ti pasa si de copiii agresati, pentru ca totusi, in situatia descrisa de tine, ei, copiii agresati sunt victimele, nu fetita ta.
----------

Asta am vrut sa scriu si eu inca odata in urma mesajului adanei, care in principiu scrisese si asta, dar dupa parerea mea prea pe scurt, printre celelalte. zambet

Adica ii spui scurt copilului tau ca nu e in ordine ce a facut, dar apoi te ocupi de celalalt, si daca ala fuge la maica-sa sa fie consolat, atunci macar atat sa faci sa iti ceri scuze IN NUMELE copilului tau (vorbesc strict la varsta de acum, mai incolo normal ca isi va cere ea scuze DACA se va mai intampla ceva atunci).

Later edit: intre timp a mai zis-o si adana de cateva ori, acum cre' ca e clar. rad

31.05.2011 8:26
adana_
Locatie: Washington, o vreme
da christa, in urma "criticilor" tale am facut sinteza de mai sus foarte fericit.

care e cam seaca, deoarece e greu pentru mine sa fiu sintetica (ceea ce arata cat de naturala sunt scot limba )

31.05.2011 8:27
Christa
Locatie: Germania
Eu am vazut-o ca pe o completare, nu sinteza. trag cu ochiul
31.05.2011 8:30
adana_
Locatie: Washington, o vreme
pentru christa, in special, ca sa vada ca am scris si mai sus despre asta, chiar daca nu asa accentuat cum ar fi crezut ea necesar scot limba

----------
adana_ a scris:
mie imi pare ca intelectualizezi mult. pentru ca, presupun, daca te-ai lasa in pace, probabil ca vazand un copil lovit (mai ales de copilul tau) ai fi tentata mai curand sa te asiguri ca e copilul ok, sa ii oferi tu cat confort poti (ceea ce e un mod foarte bun, desi asta e secundar, de a-i arata fetei cum avem grija de sentimentele altora). si sa-i spui fetei tale, care inca nu poate fi empatica, ce lucruri nu se fac in lumea asta a noastra.
----------
scot limba
31.05.2011 8:54
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
un prim lucru este acela ca un copil lovit (indiferent daca din greseala sau nu) nu se uita aproape niciodata la cel care l-a lovit. si nici cel care loveste nu se uita la cel lovit care plange, daca a terminat de lovit. in america era cel mai natural lucru din lume ca copilul ce a lovit din greseala, sau chiar copilul care il vede pe altul impiedicandu-se, sa intrebe pe cel in pericol daca este ok.
de ce nu se intampla aici?
pentru ca aici totul se raporteaza la autoritatea care imparte dreptatea, care stie ce intentii au copiii dintr-o ochire. la adult, intr-o prima faza, parinte sau educator, profesor...probabil din cauza ca inca de cand sunt foarte mici si nu e clar de ce fac un lucru sau altul, multor copii li se spune ca sunt rai, deoarce cam toate incidentele se pun pe seama intentiilor rele ale copiilor in cauza sau a celor din jur, care si ei sunt etichetati asa.
----------


din tot ceea ce ai scris, si te-am sorbit, ca tare sunt de acord zambet, citatul mi-a atras atentia. In locurile pe care le frecventez eu, copilul care loveste precum si copilul care este lovit, este LUAT PE SUS si indepartat.... Nu ii este lasata nici o secunda sa proceseze ce s-a intamplat. Cred ca am mai scris si cu alta ocazie despre situatia absurda in care daca baiatul meu se impiedica (de un alt copil sa zicem) si cade, sau cad amandoi, primul lucru e sa icnerci sa faci copilul sa se opreasca din plans. Daca vezi ca nu inceteaza, pac, l-ai luat pe sus si ai fugit ca un dement de la locul faptuei. Suna de parca ar fi lumea nebuna, dar chiar asa e. Eu incerc sa ii explic lui Vlad care plange ca l-a intepat o musculita, incerc sa o caut in iarba, o alta persoana ii vara in ochi o zornaitoare si scutura energic din ea ca sa-i distraga atentia. Ca sa dovedeasca ca "he's in control" , ca eu daca eram langa el linistita eram probabil depasita de situatie... Tare ma frustreza si pe mine chestiile astea...

Alexxya, nu stiu ce planuri ai pt. Dia, dar o gradinita cu o educatoare care sa fie pe gustul vostru, cred ca ar schimba brusc situatia. Gradinita la care merge Vlad e departe de a fi 100% pe placul meu insa de cand merge acolo Vlad accepta sa fie luat in brate, atins, iubit de alti copii. Pana acum nu tolera asa ceva. trag cu ochiul

31.05.2011 9:01
adana_
Locatie: Washington, o vreme
e-alice, ca tot ai amintit de gradinita.
asta e iar o chestie care mi-a atras atentia in subiectul asta.
alexxya spusese ca se gandeste la varianta de a-si da fata la gradinita, si asta ca solutie la problema curenta.
inteleg ca la voi a fost si este atat de bine, ca ai avut noroc si ma bucur pentru voi.

pe de alta parte eu nu vad nimic pozitiv in situatia data in a o da alexxya acum pe fata ei la gradintia.
e ca si cum ai lasa alt adult sa gestioneze situatia asta dificila. un adult care are in grija multi alti copii.
si care probabil nu va avea atata empatie fata de copila care "creaza probleme". scriu asa pentru ca e foarte posibil ca asa sa fie perceputa trist.

in loc sa stai tu, ca mama, si sa incerci sa gasesti solutii ocupandu-te doar de copilul tau, lasi asta altui adult.
nu stiu zau....

31.05.2011 9:21
Christa
Locatie: Germania
----------
adana_ a scris:
pe de alta parte eu nu vad nimic pozitiv in situatia data in a o da alexxya acum pe fata ei la gradintia.
e ca si cum ai lasa alt adult sa gestioneze situatia asta dificila. un adult care are in grija multi alti copii.
si care probabil nu va avea atata empatie fata de copila care "creaza probleme". scriu asa pentru ca e foarte posibil ca asa sa fie perceputa trist.

in loc sa stai tu, ca mama, si sa incerci sa gasesti solutii ocupandu-te doar de copilul tau, lasi asta altui adult.
----------


Eu am fost practic nevoita sa o dau pe Mona la cresa la un an, gurile rele ar spune din motive de cariera (a mea), eu spun ca din motivul de a ne asigura un viitor financiar "cat de cat" sigur (eram in perioada de proba de 3 ani cand am ramas insarcinata, oricum a trebuit sa prelungesc perioada de proba, dar daca as fi prelungit-o si mai mult ar fi fost si mai nasol decat oricum a fost).

Desi am lucrat nr. minim de ore necesar, la cresa a trebuit totusi sa o duc zilnic, deoarece "copilului ii trebuie continuitate blabla". Am spus ca daca vom avea inca un copil, voi face insa TOT posibilul sa raman acasa in primii 3 ani, cel putin la cresa unde a fost Mona SIGUR nu l-as duce, dar mi-e in acelasi timp clar si ca nicio cresa, oricat ar fi de buna, nu inlocuieste parintii.

Si pe undeva are dreptate adana ca mai mult e dorinta alexxyei de a aduce fata in contact cu alti copii, Mona (si ceilalti copii din grupa) abia pe la sfarsitul perioadei de cresa, deci inspre 3 ani, au inceput sa se joace unii CU altii, pana atunci in mare se jucau unii LANGA altii.

31.05.2011 9:36
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
adana_
pe de alta parte eu nu vad nimic pozitiv in situatia data in a o da alexxya acum pe fata ei la gradintia.
e ca si cum ai lasa alt adult sa gestioneze situatia asta dificila. un adult care are in grija multi alti copii.
si care probabil nu va avea atata empatie fata de copila care "creaza probleme". scriu asa pentru ca e foarte posibil ca asa sa fie perceputa .

----------


poate ca tocmai posibila empatie exagerata a Alexyei sa o conduca pe cea mica inspre a brusca alti copii, poate o atentie usor scazuta asupra sa ca individ, plus compania naturala a copiilor, fiecare cu personalitatea nealterata, sa zic, de adultul parinte .... ar putea schimba usor perceptia fetei despre mediul cu ceilalti copii. Sunt doar supozitii, e drept...

Va dau iarasi dreptate cu jucatul copiilor mici unul langa celalalt. Fiecare cu treaba lui... zambet N-am vazut copii sub 4-5 ani jucandu-se impreuna, creand situatii, jocuri..

31.05.2011 9:40
adana_
Locatie: Washington, o vreme
eu deja am un sentiment aiurea cu subiectul asta.
cred ca nu mai scriu pana nu vine alexxya.
mi se pare cumva ca tre sa o asteptam zambet.
deja parca "o discutam" si asta trebuie ca e un pic lipsit de ...empatie zambet.

31.05.2011 9:42
e-alice
Locatie: ploiesti
da, asa e, mi-am dat seama recitind postul meu jenat
31.05.2011 9:43
Cayia
----------
e-alice a scris:

din tot ceea ce ai scris, si te-am sorbit, ca tare sunt de acord zambet, citatul mi-a atras atentia. In locurile pe care le frecventez eu, copilul care loveste precum si copilul care este lovit, este LUAT PE SUS si indepartat.... Nu ii este lasata nici o secunda sa proceseze ce s-a intamplat. Cred ca am mai scris si cu alta ocazie despre situatia absurda in care daca baiatul meu se impiedica (de un alt copil sa zicem) si cade, sau cad amandoi, primul lucru e sa icnerci sa faci copilul sa se opreasca din plans. Daca vezi ca nu inceteaza, pac, l-ai luat pe sus si ai fugit ca un dement de la locul faptuei. Suna de parca ar fi lumea nebuna, dar chiar asa e. Eu incerc sa ii explic lui Vlad care plange ca l-a intepat o musculita, incerc sa o caut in iarba, o alta persoana ii vara in ochi o zornaitoare si scutura energic din ea ca sa-i distraga atentia. Ca sa dovedeasca ca "he's in control" , ca eu daca eram langa el linistita eram probabil depasita de situatie... Tare ma frustreza si pe mine chestiile astea...


----------

Hai ca v-am inebunit cu povestea baietelului prietenilor...dar scriu acum si finalul. Evident ca dupa ce l-a zgariat pe fi-miu a fost luat pe sus si izolat "ca sa se linisteasca" apoi fortat sa-si ceara scuze, dupa ce prima reactie a mamei, fata de mine, nicidecum fata de v, a fost "eu n-am ce-i face, el nu intelege daca-i spun."
Mamica asta nu a venit nici o secunda langa V sa vada cat de rau a fost zgariat, sa vada daca are nevoie de ajutor, nu a venit nici alaturi de mine sa se asigure ca nu m-am suparat, ca sunt ok, ca nu am nevoie de nimic....si dupa aceasta reactie a ei, care mie mi se pare una plina de egoism, ii cerea copilului sa fie empatic si sa-si ceara scuze prostit prostit prostit Copil care probabil ca nici nu s-a prins ca a facut ceva rau pentru ca imediat a fost luat pe sus socat

31.05.2011 10:52
mihiab
confuz
Copiii sub 3 ani se joaca impreuna pentru cei cu frati mai mari garantez eu foarte fericit ! Ca nu-i jocul corect sau nu-l inteleg eu e alta treaba.Din NE JUCAM!!!!!!!!! nu-i mai tace gurita de la vreo 2 anisori la fii-mea si zau ca n-o intereseaza partenerul ca-i bebelus sau ca-i adult..........si nu cred ca e o exceptie .
alexxya rabdare multa ! O sa gasiti voi solutia , una universal valabila nu exista.

31.05.2011 12:36
Christa
Locatie: Germania
----------
mihiab a scris:
Copiii sub 3 ani se joaca impreuna pentru cei cu frati mai mari garantez eu foarte fericit ! Ca nu-i jocul corect sau nu-l inteleg eu e alta treaba.Din NE JUCAM!!!!!!!!! nu-i mai tace gurita de la vreo 2 anisori la fii-mea si zau ca n-o intereseaza partenerul ca-i bebelus sau ca-i adult..........si nu cred ca e o exceptie .
----------


Uite de aia am scris mai sus "pe undeva are dreptate adana" si nu i-am dat nelimitat dreptate. Eram absolut sigura ca va veni cel putin o afirmatie ca cea de mai sus. Si nu am cum sa iti dovedesc, dar iti garantez si eu ca exemplul tau nu e regula. Doar pentru ca la voi e asa, nu inseamna ca la toti (sau la majoritatea, ca sa nu fiu radicala scot limba) este asisderea. Pentru ca in grupa Monei au fost si copii cu frati/surori mai mari, si aia se jucau fix ca ceilalti, unii LANGA altii. Si vorbesc de faptul cand toti copiii sunt mici, nu cand "se joaca" cu un frate/o sora mai mare si sunt angrenati de ace(a)sta intr-un "joc".

31.05.2011 12:42
adana_
Locatie: Washington, o vreme
si acum sa arat si eu ca nu am fost radicala, sa ma citez, sa aduc dovezi ? foarte fericit.
oricum, ceea ce este important este fiecare copil si felul in care este el acum. si asta am pus in primul rand in lumina. cum este aceasta fetita zambet. si apoi cum am observat ca este tendinta. cred ca la frati este, intr-adevar, un domeniu diferit.

31.05.2011 10:46
alexxya
Locatie: Constanta
Hai ca am aparut si eu. Da ati scris...nu gluma. Din partea mea puteti sa "ma discutati" cat doriti foarte fericit numai sa am timp si eu sa citesc postarile

Acum pe bune...va multumesc din suflet pentru tot ce scrieti. Este foarte important pt mine. Nici nu stiu cu ce sa incep. Poate cu recunoasterea faptului ca mai am mult de invatat si probabil ca nu voi reusi intr-o viata de om sa le stiu pe toate. E prima oara cand ma confrunt cu "probleme" de omulet pitic.

Un lucru mi-a atras puternic atentia din ceea ce ati scris voi. Da, eu o las sa vada la celalalt copil ca ceea ce face provoaca durere, da, ii cer scuze mamei in locul Dianei, ceva de genul "Va rog sa ne scuzati. Incercam sa invatam sa ne jucam frumos..."si acum mi-am pus intrebarea...incercam sa ne jucam...cine? noi? ...aveti dreptate...grabesc lucrurile. Am crezut ca solutia este socializarea. Am crezut ca daca va sta mai mult intre copii va invata sa nu mai traga de par si sa se joace "corect". Ma gandesc acum ca poate ea nu are nevoie de compania celorlalti asa cum credeam eu ca este necesar. Adana, poate ai dreptate ca ar trebui sa o duc in locuri unde nu sunt multi copii, doar ca nu-mi dau seama acum care ar fi acestea. Locurile de joaca sunt pline. Probabil ca vom merge o perioada mai mult in curtea parintilor mei.
Si al doilea lucru pe care am inteles ca-l gresesc...da, arat empatie fata de ceilalti copii, ma interesez sa vad daca au patit ceva, daca ii doare, ii mangai unde au fost loviti si Dia vede asta si pare sa-i para rau...pe moment. Gresesc insa crezand ca pot grabi lucrurile...ca si cand eu as putea sa o invat pe ea sa arate empatie...Cred ca stiam ca va veni si aceasta perioada la timpul ei...si totusi am tendinta sa grabesc lucrurile. Poate ea trebuie sa vada asta la mine dar fara ca eu sa consider ca se vor rezolva toate peste noapte datorita acestui comportament al meu.

La cresa nu o voi da. Spuneam ca poate era mai bine sa o dau la gradi atunci cand am avut ocazia...cu ceva vreme in urma. Acum decizia e luata. Voi sta cu ea acasa pana la 3 ani...concediu fara plata, sper sa ne descurcam si sa nu fim nevoiti sa modific ceva. Oricum, in conditiile acestea, nu-mi trecea prin cap sa o dau la gradi.

Adana...mai vorbeai ceva de blandete. La intrarea in parc ii vorbesc cu blandete. Dar de ce atunci cand loveste un copil sa nu privesc situatia cu blandete? Adica ii vorbesc copilului lovit ("a agresa" mi se pare cam dur tinand cont ca este vorba de un copil de nici 2 ani) cu blandete. Il intreb unde-l doare. Ii cer scuze in numele Dianei spunandu-i ceva de genul :"Este micuta si acum invata sa se joace asa frumos ca tine". Apoi ii arat Dianei si ii spun :"Uite, il doare. L-ai tras de par si il doare." Ii vorbesc bland dar apasat. Eu nu tip la ea si nu cred ca ar schimba cu ceva lucrurile. Alte gesturi care cred ca arata ca nu sunt "blanda": nu o mangai, nu o iau in brate, nu o pup...doar ca nu ridic vocea. Asta inseamna ca sunt "prea" blanda?

Sa va spun o descoperire facuta azi. Am fost in vizita la prietena ei. S-au jucat frumos...una langa alta, asa cum spunea Christa. Jocul lor impreuna este cel in care se alearga dintr-o parte in alta a casei, dar fara o alta finalitate. Una fuge tipand iar cealalta urmeaza sa o prinda. Rolurile si le schimba pe neasteptate. Toate frumoase. Dupa vreo 30 de minute Dia incepe sa o traga de par. Cealalta rade. Reusesc sa ii iau mana din parul fetei dar pt ca radeau amandoua am ramas eu fara replica. Am incercat sa le schimb jocul. Diana stia una si buna...una, doua era cu mainile in parul fetei care parea sa nu se sinchiseasca prea mult. Dupa vreo 2 minute uitandu-ma insistent in parul ciufulit al fetei vad ceva roz. Avea o clamita undeva ascunsa de firele rebele si ciufulite. Ii scoatem clamita din par, i-o aratam Dianei si se linisteste fata mea. Cu siguranta nu toti copiii din parc au clamite. De la unii vrea jucariile, pe altii vrea doar sa-i indeparteze din calea ei...si astfel mi-am dat seama ca daca as evita o perioada situatiile in care ea sa-si doreasca ceva de la ei, poate ca atunci cand ar reveni langa ei ar uita de fapt sa mai traga de par. Oare gandesc bine?

Maine vom merge la curte cu prietenele noastre sa se joace la piscinuta. Azi am cumparat si niste acuarele non-toxice cica...pt piticoti. Sa vedem daca le face placere sa picteze. M-am gandit la activitati interesante pt urmatoarele 2 saptamani ca sa-i dau de lucru si sa ii indrum atentia catre alte lucruri. Sa vedem ce-o iesi. In parc n-am cand sa o o duc si sa nu fie copii. Poate doar pe la ora 14 dar evit sa o scot din casa la asa ore.

Adana, mie imi place naturaletea ta rad Daca am timp sa si citesc atunci prefer sa nu fii sintetica. Un lucru pe care ai pus accentul de multe ori in discutiile noastre... e varsta potrivita pentru ordine, apartenenta... de la ceea ce mi-ai spus intr-o zi la telefon in legatura cu acestea am inceput sa aranjam seara jucariile pe categorii...nu ca as fi reusit pana acum...eu le pun, ea le arunca... Cu toate acestea, azi, pentru prima oara -ca de-asta ma gandeam acum la ce ai scris- mi-a aratat ca o bila e aruncata pe hol. A luat-o, a dus-o in cutia cu bile si aramas cateva secunde cu ochii la cutie pentru a-si admira opera. Ea nu era interesata de ordine pana acum. Hartiile le duce la cos, cojile de banana nu le arunca decat daca da de un cos galben la locul de joaca...celel albastre nu le prea recunoaste si se impotriveste cand ii spun sa le arunce acolo scot limba Oricum, ideea este ca a inceput sa fie si ea interesata de ordine mai nou. Si mi-ai dat o ideea buna: as putea pe aceasta latura sa continui si sa-i spun ceva de genul...vrei sa lovesti? Mingea se loveste, copiii nu. Ceva de genul. Cu trasul de par ...nu stiu...ce se trage de....ceva? confuz rad

Alice... sa stii ca asa fac si eu cu Dia. Cand se loveste si se stramba, ca de plans nu prea plange, ii arat in ce s-a lovit. Ii arat...era ceva prea aproape, a calcat pe o piatra...niciodata nu i-am distras atentia. Mereu am cautat sa-i arat si cauza. De mult timp nu-mi mai fac probleme ca-si prinde mainile la usi sau ca se loveste coborand scari. Au fost si copii luati pe sus, au fost si vorbe grele la adresa mea pe care m-am bucurat ca Dia nu le-a inteles, au fost si mamici zambitoare care au inteles situatia si s-au implicat lasand copilul in fata Dianei pt ca ea sa vada ce a facut, au fost mamici care i-au vorbit frumos Dianei dar si un caz de tatic care a prins-o puternic de brat si a tras de ea. Oamenii sunt de mai multe feluri. Eu nu port pica nimanui si nici nu sunt indiferenta la ce face Diana. Daca as fi fost un parinte bucuros ca stie copilul meu sa se descurce in viata, nu m-as mai fi aflat aici.
Alice ai mai scris: poate ca tocmai posibila empatie exagerata a Alexyei sa o conduca pe cea mica inspre a brusca alti copii, poate o atentie usor scazuta asupra sa ca individ, plus compania naturala a copiilor, fiecare cu personalitatea nealterata, sa zic, de adultul parinte .... ar putea schimba usor perceptia fetei despre mediul cu ceilalti copii Am citit de cateva ori dar pricep doar sfarsitul....faptul ca ai dat o solutie rad jenat E drept ca e cam tarziu si ca Dia tocmai mi-a dat puternic de lucru acum langa mine...scuza-ma, dar n-am inteles exact ce spuneai in acel mesaj.

Si...cred ca mai am cate ceva de spus...dar ma duc sa schimb Diana si revin.

01.06.2011 12:46
alexxya
Locatie: Constanta
----------
Happy_mami2007 a scris:
Nu stiu de ce , dar mie chestia asta cu i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , mi se pare ceva gen personajele din Vizita lui Caragiale . Nu-mi spuneti voi mie ca un copil de aproape 2 ani nu intelege . Fetita mea de nici 6 luni de ce stie sa se strambe si sa-si puna manuta la nas cand vede pompita pt nasuc in mana mea ??
----------

Se numeste reflex conditionat. Iar de acolo pana la constientizare e ca de la cer la pamant. Asa as putea folosi tehnica nuielei pe care vad ca o mai aplica si unii parinti in parc... ii arati copilului nuiaua si in urmatoarele 10 minute nici nu stii ca ai copil. Oare de ce... Iar Goe al lui Cragiale nu are cu siguranta 2 ani. Fiecare varsta are particularitatile ei. Diana nu va fi un copil care va primi totul pe tava si i se permite orice. Dar deja intru in discutii prea profunde. Pe scurt... cand va veni vremea/varsta si va fii cazul voi aplica si acea pedeapsa daca va fii cazul: o voi lua din parc si ii voi spune ca nu o pot lasa langa prietenii ei care plag pt ca-i loveste, daca va fii cazul probabil ca o voi ruga sa se gandeasca la niste situatii in care..., sa compuna niste povestiri despre... si sunt zece mii de metode de a ajuta un copil sa vada unde face rau fara a-l brusca. Ca sunt copii care fac rau din placere... e mult de discutat. Ar necesita un alt subiect si parca nu l-as deschide. Abea am timp sa vorbesc pe aici. As vrea sa ma rezum la cautarea unor metode care sa ne foloseasca noua si atat deocamdata.

----------
Happy_mami2007 a scris:
acuma spui ca nu are cum intelege , acum astepti sa inteleaga ea .. sa inteleaga cand ? Cand intr-adevar vor refuza alti copii sa se joace cu ea ? Eu tin minte de cand eram eu mica , orice copil bataus era ferit si ocolit de toata lumea , sa nu crezi ca nu se va intampla asta .
----------

Asta e de fapt ceea ce spunea Adana cand ma sfatuia sa evit astfel de situatii. Copilul poate fii catalogat cumva, apoi deja sa simta consecintele. In afara de asta imi dau seama cat de grav este ca zi de zi sa vada oamenii incruntandu-se la ea. Ar putea cumva sa inceapa sa se considere ea insasi o problema si asta ar fi mult mai grav.


----------
Happy_mami2007 a scris:
In plus, voi vorbiti vad de copii de 3 ani. De la 1 an si 8 luni la 3 ani e cale lunga .. da , fata mea are acum aproape 4 ani , dar problemele cu cealalta fetita au inceput de cand au stiut ele ce inseamna sa se joace impreuna . Si tot atunci m-a si muscat , i-am aratat ce mi-a facut si ca doare , si de atunci gata .. si nu avea decat vreun an jumate .
----------

Cred ca am explicat deja ca nu am lasat lucrurile sa curga de la sine. Cand m-a tras pe mine de par, i-am aratat ca ma doare, m-am ridicat de langa ea si am inceput sa fac altceva pt urmatoarele cateva minute. Am mai scris asta.

----------
Happy_mami2007 a scris:
Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. .. te-ai gandit ca pe mine una si putinul ala m-ar fi deranjat ? Sa vad ca fata mea plange din cauza ca alta fetita o trage de par , cu atat mai mult , cu mama ei de fata ... m-ar fi deranjat teribil , crede-ma . Si daca nu plang prea mult , nu inseamna ca nu-i si doare , sau ca le face placere . Uite , eu cand eram mica chiar aveam cosmaruri din cauza celor care ne faceau asa ceva cand mergeam in parc ... deci , daca nu iti spune nimeni nimic , sa nu crezi ca copilul a uitat .
----------

Stiu ca un copil daca nu plange nu inseamna ca nu sufera. Cunosc mai bine decat oricine domeniul asta. Eu nu las lucrurile sa treaca. Vorbesc cu copilul lovit, il intreb daca si unde il doare. Ii explic ca Dia nu a facut-o din rautate ci pentru ca nu stie sa se joace frumos ca el pentru ca e mica. Ii spun ca de la el va invata sa se joace, ca a reactionat minunat si altele...Tu crezi ca pe mine nu ma deranjeaza teribil sa vad ca Dia trage de par? Sigur ca ma deranjeaza. Am renuntat de cateva zile la invatat pt a gasi solutii. Citesc carti despre asta si ma aflu aici la ora 1 noaptea. Daca nu m-ar fi deranjat as fi invatat pt examenul din iulie asa cum imi propusesem de vreo cateva luni si as fi fost la culcare acum pt ca maine avem o zi plina.


----------
Happy_mami2007 a scris:
Un copil care terorizeaza clasa la scoala e copilul care este terorizat acasa. Permite-mi sa nu fiu de acord . Un astfel de copil poate fi un copil caruia , asa cum a spus si Cayia , i se permite tot , nu i se refuza nimic , si are impresia ca i se cuvine totul .
----------

Esti pornita sa nu fii de acord cu mine. Nu era vorba ca nu esti de acord, ci doar ca ai ceva de completat. Eu nu am spus: Un copil care terorizeaza clasa la scoala e numai copilul care este terorizat acasa Acel numai nu exista in mesajul meu. Eu am vorbit la modul general. De obicei... de obicei violenta naste violenta, de obicei copiii care terorizeaza sunt copii care au cunoscut teroarea la ei acasa...de obicei...
Cei carora li se permite orice sunt copii care ii terorizeaza pe cei slabi...de obicei acesti copii carora li se perite orice sunt copii fricosi...ii terorizeaza pe cei mai slabi dar sunt usor de dat pe brazda...Daca nu exista sprijin din partea parintilor recidiveaza dar macar ii poti controla. Cei care sunt terorizati nu cunosc decat acest mediu si si-l creaza oriunde s-ar afla. De aceea terorizeaza...acasa sunt victime si traiesc doar pentru a deveni calaul. Revenind la cazul nostru, Diana nu face si nu va face parte din nicio categorie...Explicatiile le-am dat deja de cateva ori.

----------
Happy_mami2007 a scris:
Si cred ca problema pe care o vedea Cayia era ca , in felul in care ai spus-o tu , suna ca si cum ai face experimente pe alti copii .. ai duce copii sa vezi daca fata ta are de gand sa-i traga de par sau nu , sa-i faca sa planga sau nu ... si asta si eu as vedea-o problema , si sincer nu cred ca as accepta asa ceva . Oricata nevoie de socializare are copilul , mai ales daca stiu ca celalalt ii sare in cap copilului meu si doar .. i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , doar ca dupa 2 minute sa repete faza , pt ca aproape simte ca primeste aprobare sa faca asta , nefiind " pedepsit " ... in asa situatie prefer sa stiu ca nu socializeaza , dar ca e linistit .
----------

Ma intreb daca ai citit si mesajele mele sau numai printre randuri. Ma vad nevoita sa scriu aceleasi lucruri de mai multe ori si parca n-as vrea sa o fac acum. Vei gasi mai sus relatia dintre noi si prietenele noastre mai sus, la fel cum vei gasi si faptul ca fetita cealalta nu ia ceea ce face Dia ca pe o agresiune. Sunt de aceeasi varsta. Ea nu este luata de par ca si pedeapsa de nimeni acasa la ea. In momentul in care Dia face asta, prietena ei o ia ca pe o joaca iar eu o opresc imediat. In sensul ca-i prind mana cand deja e in parul fetei dar nu apuca sa traga de el sau oricum nu tare. Cealalta fetita rade mereu, se bucura ca o vede pe Dia, se joaca cu ea. Ma rog, nu mai repet. Cauta in urma. In dimineata aceasta am fost in vizita la ele acasa. I-am spus prietenei mele despre acest subiect si a fost uimita sa afle ca sunt persoane care considera ca eu ma folosesc de ele sau mai stiu eu ce spuneai tu.
Si m-as intoarce in urma sa vad sfaturile pe care mi le-ai dat. Sa plec din parc...am spus ca deocamdata chiar nu o afecteaza, pt ea e o plimbare in plus, ii place sa fie plimbata cu masina, n-are nicio importanta ca e in parc sau in masina... ce alte sfaturi mi-ai dat de fapt? incercam sa-mi dau seama ce incerci sa ma convingi. Ca nu fac bine sa fiu calma? Ca trebuie sa o izolez?
Ma gandesc acum la saracii parinti ai copiilor cu ADHD care teoretic ar trebui integrati in scolile normale pt a se integra de fapt in societate. Mi-e mila de ei pentru ca-mi dau seama ca practic acei copii nu se pot integra din cauza mentalitatii pe care o au romanii in general. Azi, in parc, erau doua mamici cu copiii de 4, 5, 6 ani...pe acolo pe undeva. Unul tinea de timona cu dintii la propriu si -l impingea pe celalalt, celelalt razand se inghesuia in primul si isi strecura mainile pe sub haina acestuia. Apar parintii. Al doilea, de teama ca va fi certat pt comportament a luat rolul victimei si a inceput sa planga din senin si primul continua sa tina de timona fara sa-si dea seama de fapt ce se intampla. Dupa 5 minute mamele inca tipau una la alta din cauza acestei intamplari.
La scoala am copii mai grabiti. Nu realizeaza ca in graba lor isi lovesc colegul cu cotul. Lovitura nu e puternica, dar mandria e mare. Incep urlete si scandalurile se intind pana la al treilea neam.
Eu merg pe principiul ca un copil trebuie sa invete sa-i respecte pe ceilalti pt ca e el respectat. In acelasi timp trebuie sa fie corect si trebuie invatat sa ierte. De ce atunci cand altul il loveste, primele cuvinte ale mamei sunt :"E nesimtit""Nu stie sa se joace""Nu are pic de respect"...in loc sa incerce sa-i explice copilului sau ceva de genul "a avut o copilarie grea" "nu a avut norocul de niste parinti care sa-l iubeasca si sa-l ajute sa inteleaga" "el nu are cate ai tu" "simte nevoia de a te avea prieten si nu stie cum sa faca". De ce procedeaza asa parintii? Simplu. Asa gandesc si ei. Cum ai putea explica copilului ceva ce nici tu nu crezi? Si daca societatea e alcatuita din multitudinea asta de adulti plini de teama, de rani, de mandrie calcata in picioare...cum ar putea sa mai arate vreo urma de intelegere fata de cineva care "aparent" calca mandria fiului in picioare. Pana la urma doar farama de mandrie ne-a mai ramas...de cate ori am auzit spunandu-se asta. Traim intr-o lume plina de iluzii.

01.06.2011 2:19
Manucrissa
alexxya eu am fost ''terorizata'' acasa de tatal meu si nu am fost niciodata batausa sau mai stiu eu ce. Din potriva am fost tot timpul timida, retrasa, plina de complexe. Eu nu cred ca se aplica ceea ce ai scris referitor la copiii batuti acasa, sau cel putin nu la majoritatea. In cercul meu, majoritatea persoanelor care nu au fost tratate bine de parinti nu fac aceleasi lucruri, ci din contra incearca sa nu repete greselile parintilor. Normal ca sunt si exceptii si stiu ca esti constienta de asta dar vroiam doar sa iti zic ca nu se aplica regula mereu.

In legatura cu fata ta, eu cred ca acum este mult prea mica sa inteleaga oricat i-ai explica. Stiu ca mai devreme ziceam ca daca nu o pedepsesti nu invata ca face ceva rau, dar este mica. Eu cred sincer ca se va rezolva de la sine, si sunt sigura ca faci tot ce iti sta in putinta sa o inveti ce e bine si ce e rau. Cel putin pana cand nu mai creste un pic sa isi dea seama de faptele ei, eu consider ca metodele aplicate de tine sunt bune. Da, stiu ca sunt inteligenti copiii si ca stiu mai multe decat credem noi dar stiu si ca anumiti parinti au impresia ca un copil de 1 an intelege mult prea multe si nu e cazul.

Oricum ar fi, este o faza si cu timpul o sa treaca, si cu multa rabdare din partea ta.

01.06.2011 10:33
adana_
Locatie: Washington, o vreme
nu incerc sa iti sugerez cum sa fii. nu iti spun ca nu ar trebui sa manifesti blandete. iti spun ca eu probabil nu as simti blandete. si tind sa cred ca in mod natural nu se simte blandete in situatia asta. cand am citit ca ii explici bland mi s-a parut cumva ca e ceva programatic la tine sa faci asa. cand, dupa parerea mea, reactiile firesti ale unor adulti/uneori si copii echilibrati sunt mult mai valoroase. ele ne regleaza.

eu m-as simti probabil incurcata, ingrijorata pentru copilul lovit si probabil as transmite lucrurile astea. mie mi se pare un lucru ingrijorator cand un copil e lovit. dar daca un copil sufera, asa vrea sa pot face ceva, in special daca sunt implicata.

cred ca o atitudine fireasca, fara sa fie agresiva cu copilul tau, este una care sa ii aduca lui multe informatii despre faptul ca acolo s-a intamplat ceva, ca nu e orice lucru, ca e o problema.

nu zic ca nu ar fi o atitudine la fel de naturala sa te ingrijorezi pentru propriul copil daca face ceva care nu-i in regula, in special daca o face deliberat, din furie(cum nu e cazul fetei tale). poate ca asta arata ca lui nu ii e bine deloc. atunci nu prea ai cum sa-l implici in a-si cere scuze si asa mai departe, fiind el insusi in criza. atunci doar il iei de acolo si, cerandu-ti scuze incurcata, mergi cu el sa vezi ce este. si da, esti blanda, asa cum esti cu un copil care are mari probleme, si care are nevoie de cineva sa-l inteleaga si sa-l ajute sa iasa din ele.

tot ce vorbesc aici este despre reactii firesti ale mamei, ale celor din jur. reactii care, ca realitatea insasi - pentru ca sunt, de fapt realitati - regleaza relatia copilului cu lumea.

eu chiar nu cred in dresaj, in educatia asta programatica gen: vreau sa ii dezvolt asta, si asta, si asta. daca vor fi necesare in mediul lui firesc, daca va fi capabil ca experienta si dezvoltare, daca va primi din partea mediului confirmari ca sunt adaptative si nu stanjenesc pe altii, le va manifesta. daca nu, nu. le poate manifesta si prin dresaj, dar oare asta vrem?

e un drum lung prin care sa inveti cu copilul tau, de la copilul tau, dar eu zic ca merita din plin. am copilul asta minunat care ma trage de maneca de cate ori nu ma port corect cu ea, si de la care am invatat mai multe decat din toate cartile de psihologie citite, toate formarile in terapie, toate celelalte relatii ce inseamna sa te porti cu respect si consideratie cu un alt om, cum te rasplateste cu incredere si cooperare fara margini cineva cu care cooperezi si in care ai incredere, in el si natura lui buna.

01.06.2011 12:40
oana_alina
De obicei nu ma bag in discutii contradictorii si sper sa nu regret acum ca o fac dar sunt si eu patita cu baiatul mare.
G era un baietel dulce, sensibil si prietenos.Dupa ce l-am dus la cresa la 2 ani s-a schimbat........sarea la bataie daca ii lua vreun copil jucaria, daca il impingea sau il enerva.Fiind cel mai mic din grupa era bruscat de copii si se vedea nevoit sa se apere trist .
In parc la fel ca la tine Alexxya una doua se infigea la copii, uneori fara motiv, alteori provocat de altii se apara.Eu faceam in felul urmator, stateam in permanenta aproape de el ca sa-i urmaresc reactiile si interveneam imediat asa am evitat multe "batai" sau "impingeri".Ii spuneam ca nu e frumos, ca il doare, ca e bine sa imparta jucariile etc.
A trecut repede perioada aia, acum e acelasi copil dulce si sociabil, nu mai avem probleme in parc la locurile de joaca.Se mai intampla sa-si mai ia cate o palma, sau sa-l impinga cate un copil si nu riposteaza, isi vede inainte de joaca si ignora "personajul".Daca se intampla iar vine si imi spune ca baietelul/fetita nu-l lasa in pace sau il loveste si atunci intervin eu.
Daca e ceva ce nu suport este reactia mamicilor care sunt deranjate de la tigara sau seminte si vin si-ti trantesc o privire taioasa ca din cauza copilului TAU au fost nevoite sa se deplaseze nervos .
Sfatul meu este sa stai cat mai aproape de ea, sa-i urmaresti reactiile, nu s-o urmaresti de la distanta si sa intervii cand te cheama sau mai rau dupa ce deja a tras copilul de par si acela urla.Probabil de aici pleaca si atitudinea parintilor fata de voi asa cum spuneai ca te vad pe tine ca "problema", li se pare ca esti indiferenta fata de ce face fetita ta.Adica se intampla o data.....ok te duci la ea ii explici ca n-a facut bine, pleci, apoi se intampla din nou la nesfarsit.Probabil parintii te privesc ca pe o problema fiindca li se pare ca nu faci nimic pentru a o opri.
Sa nu intelegi ca ti spun s-o bati/bruschezi/pedepsesti sau alte alea...........nu........tot prin discutii sa stie ca nu face bine, tine-o ocupata in parc, stai mai mult pe langa ea, vorbeste-i, atrage-o spre diferite activitati, ia-i creta imparte-o la mai multi copii si pune-i sa deseneze, la tobogan stabileste o ordine asa in joaca incat sa nu mai simta ca i-a luat-o altul in fata si sa-l paruiasca.

01.06.2011 1:49
e-alice
Locatie: ploiesti
alexxutul, citatul meu venea in sprjinul ideii cu gradinita, acum ca spui ca ai luat hotararea de a o tine cu tine, nu mai are rost sa despicam firul in 4 trag cu ochiul

te pup si va urez sa treceti curand de faza aceasta.
(a propos, daca ne intalnim si Dia il trage pe Vlad de par, n-am sa fac nici icter, nici crize, crede-ma. Lui Vlad banuiesc ca n-o sa-i placa dar o sa gasim cu siguranta vorbele necesare ca si unul si celalat sa priceapa ca nu s-a petrecut nimic catastrofic, doar neobisnuit si de nedorit a se repeta. Sunt multe alte scene sinistre care se intampla in cercul copii+parinti, mie comentariul asta cu "mi se rupe inima cand vad copilul altcuiva...si mama ca nu face si nu drege" in anumite contexte precum cel despre care vorbim, ma dezgusta)

01.06.2011 2:12
alexxya
Locatie: Constanta
Multumesc pentru raspunsuri!
Am fost la curte unde fetele au pictat pentru prima data. Au fost foarte incantate. A mai venit si nasa mea cu fetita de 5 luni. Deci pana la urma am fost 6 fete cucuiete. Ne-am simtit foarte bine. Cat a avut Diana o ocupatie totul a fost bine. A lasat-o pe cealalta fetita sa se joace cu toate jucariile ei. Dupa un timp am vazut-o ca se plictiseste. Imediat am improvizat o stropitoare dintr-o sticla cu dopul gaurit si le-am dat de lucru. O singura data a incercat sa o ia de par.Am urmarit-o cu atentie atunci. A vrut sa se dea in leagan dar fetita ii statea in cale avand cu totul alta ocupatie. Diana nu vorbeste si nu-si putea da avant. Spune doar "apa". Cealalta fetita vorbeste si repeta orice. Leaga si cate doua cuvinte si se face inteleasa mai bine. Diana recurge numai la gesturi in relatia cu cei cunoscuti. In relatia cu copiii nu are la ce sa recurga. Asta imi dau seama ca e o problema. A vrut sa-i spuna sa se dea la o parte si nu a stiut cum sa o faca. Primul lucru care i-a venit in minte, stiind ca a functionat in trecut, a fost sa o traga de par. In timp ce facea gestul si-a amintit ca nu este unul inspirat si imediat s-a uitat la mine. A vrut sa lase mana in jos dar deja isi incurcase degetele in parul cret al fetei. Pe fetita nu avea ce sa o doara, abea ca nici nu si-a dat seama ce se intampla. I-am spus atunci Dianei: mai mai...o mangai...In fractiunea urmatoare abea am realizat de fapt ce se intamplase. Diana s-a retras dupa o masa si a ramas in picioare cu capul in jos. Am intrebat-o daca vrea in leagan si am dat-o. Imi pun intrebarea acum...cum sa o ajut sa comunice? Eu am inceput sa vorbesc la 3 ani dar abea pe la 5 m-au inteles si cei din afara casei. Am fost un copil retras si probabil si din cauza faptului ca nu puteam comunica. Bine, la mine au fost si alte probleme. Daca Dia nu vorbeste cum ar putea comunica unui copil ca-si doreste sa treaca? Of, ce greu e sa fii copil! Zau ca nu e usor deloc. Cred ca e mai usor sa fii adult.
Acum ma tot gandesc. Chiar nu cred ca trasul de par e un mod de razbunare la ea. Ea trage de par cand vrea ceva de la celalalt copil...nu ii poate cere pt ca nu vorbeste. Trage de par daca un copil sta in fata ei pe tobogan si nu se da. Daca ar vorbi l-ar ruga sa se dea sau sa o lase pe ea sa treaca. Nu e genul care daca nu reuseste sa comunice atunci face altceva. Ea incearca sa gaseasca modul de a transmite ceea ce doreste. Cred ca daca ar reusi sa comunice n-ar deranja-o sa fie refuzata. Ea nu plange daca ii iau ceva din mana sau daca ii schimb locul de joaca. Nu are preferinte. Isi gaseste oricum ceva de facut. Cred totusi ca atunci cand vrea sa comunice se simte frustrata ca nu reuseste si nu vrea sa renunte. Are o gama foarte variata de gesturi. Cand vrea sa fie mangaiata isi framanta mainile, cand vrea in carucior arata cu podul palmei in jos, cand ii este foame imi arata limba, cand vrea sa plecam dintr-un loc imi arata cu mana peste umar...foarte multe gesturi are! Chiar si cu privirea imi comunica anumite lucruri. In relatia cu copiii insa acestia nu o inteleg si oricum n-am vazut sa incerce sa le arate gestul lor. Deci... cum o ajut sa comunice? Am ajuns la concluzia ca daca va reusi sa comunice mai bine va renunta ea singura la trasul de par.
Nu mai cred ca e vorba de empatie. Imi amintesc acum ca atunci cand copiii plang ea se simte vinovata...ii vad privireA. Daca ceilalti nu plang, continua. Ea si-a gasit acest gest ca fiind singurul care le comunica ceva copiilor. Daca ea e trasa de par nu se arata deranjata. Pe ea nu o doare si deci, nu cred ca isi da seama ca provoaca durere. E doar un mod de comunicare pt ea. In momentul in care va intelege ca nu trebuie sa traga de par pt ca pe ceilalti ii doare, abea atunci cred ca va incepe sa o doara si pe ea sa fie trasa de par. Stiu ca e ciudat ce spun...dar cred ca de multe ori durerea se invata. De multe ori oamenii se tem de frica de durere, nu de durerea in sine. Cred ca asta porneste din copilarie. Ma rog, astea-s cugetari ale mele...
Realitatea este ca Dia trage de par copiii si as vrea sa treaca perioada asta mai repede fara urmari pentru nimeni. Cum o ajut sa comunice cu copiii? De vorbit nu va vorbi prea curand.

01.06.2011 2:46
e-alice
Locatie: ploiesti
e super sa ai reusit sa identifici motivul Dianei de a parui copii, cred ca e un prim pas in a-ti veni tie mai usor sa prevezi momentele. Daca spui ca iti cauta privirea sa vada ce zici de isprava, si ca s-a oprit din a o trage efectiv de par pe fetita, poate e un semn ca faza despre care spuneam mai sus e pe trecute. Sunt sigura ca, chiar daca nu va vorbi curand (lucru pe care nu ai cum sa-l cunosti, de ce spui asa sigura chestia asta? zambet ) va gasi alte metode: gesturi, sunete, cuvinte, sa se faca inteleasa.
01.06.2011 9:58
Christa
Locatie: Germania
----------
alexxya a scris:
Cum o ajut sa comunice cu copiii?
----------

Dupa parerea mea solutia ti-au oferit-o atat adana cat si oana_alina: cel putin atata timp cat nu poate verbaliza, si comunicarea non-verbala se limiteaza la tras de par, eventual impins, stai langa ea si incearca sa anticipezi intentiile ei, cum ai spus ca iti dadusei si astazi seama cu leaganul. Daca nu te uiti de la distanta doar si esti mereu langa ea, cand observi ca vrea ceva ce tocmai nu se poate, o intrebi "vrei sa ..." si atunci rogi copilul care ii sta in drum sa ii faca loc ca vrea si ea sa ... Asa comunici si cu ea, si te aude si pe tine cum se apeleaza ceilalti.

01.06.2011 10:00
adana_
Locatie: Washington, o vreme
mai ramasese o intrebare a ta in aer, cea cu de ce anume se poate trage.
stiu si eu...poti folosi ceva esarfe, poti tine tu una de un capat, una ea, sau pot fi folosite ca si frau - tu sa-i fii calul...

desigur, depinde mult la ce nevoie raspunde trasul asta. ca daca ajuta la a scoate din zona copii incomozi, poate e nevoie de altceva.

01.06.2011 10:16
adana_
Locatie: Washington, o vreme
----------
alexxya a scris:
Chiar si cu privirea imi comunica anumite lucruri. In relatia cu copiii insa acestia nu o inteleg si oricum n-am vazut sa incerce sa le arate gestul lor.
----------


ii trage de par si cand sunt cu fata la ea? sau doar din spate. pentru ca daca sunt cu spatele nu prea are cum sa le arate gesturile ei. poate ca o face cand acestia o privesc.
am cunoscut un copil la gradi care nu prea vorbea. dar nu parea ca asta era asa o mare problema cand venea vorba sa fie inteles de copii. era insa frustrant pentru el. e o mare frustrare sa nu te poti face inteles, pentru oricine.

noroc ca atunci cand suntem mici mamele ne pot fi portavoce zambet.

01.06.2011 10:28
alexxya
Locatie: Constanta
Alice...nu pot sa fiu sigura de niciun lucru din viitor. Banuiesc ca nu va vorbi prea curand pentru ca nu repeta nicio silaba corect. Putin dupa un an zicea si mama, tata, tzitzi, mai-mai...de cateva luni nu a mai zis nimic. Acum cateva saptamani a inceput sa zica "apa" cu intentie. Insa, nu prea vorbeste. Nu se joaca cu silabe, nu vorbeste in "legea" ei asa cum fac copiii. Prefera gesturile si maraielile. De mica, ea comunica prin maraieli iar eu aveam mereu impresia ca plange. Cu timpul am inteles ca e un mod de a comunica al ei, asa cum alti copii comunica prin tipat. Ea a ramas la faza asta. Cand eram mica, eu nu am spus nimic pana la 3 ani. Imi spunea mama ca nici eu n-am silabisit nimic pana foarte tarziu.Si eu preferam gesturile dar dupa doi ani. Primele cateva cuvinte le-am spus la 3 ani dar oricum erau inventate de mine. Primele cuvinte ale sotului au fost undeva dupa 2 ani...Amandoi am vorbit si pe intelesul altora foarte tarziu. Si cum acel centru al vorbirii (nu mai stiu exact cum se numeste) se mosteneste...atunci e foarte posibil ca si dezvoltarea ei sa fie cumva asemanatoare cu a noastra. Nu e batut in cuie ...normal. Dar dupa cum spuneam...ea nu silabiseste, nu incearca macar sa repete dupa mine. Nu-mi fac griji. Va vorbi la timpul ei. Doar ca as prefera sa-si gaseasca un alt mod de a comunica decat cel gasit acum.
Christa...o sa stau mai mult pe langa ea. Credeam ca e mai bine sa o las mai mult pe ea sa invete sa relationeze cu ceilalti, fara sa ma implic eu. In cazul acesta insa e mult mai bine sa fac asa cum zici. O sa incerc sa gasesc un echilibru.
Adana, m-ai ajutat foarte mult. Iti multumesc! Cu trasul sforii...mai caut idei. Mi-am luat acum o carte superba cu activitati pentru copii pana la 3 ani. Cred ca sunt mai interesante activitatile la care ma gandesc pe care le vom face in curtea parintilor, decat jocul in parc la casuta. Nu o rup total de locul de joaca, dar vom merge mai rar.


Multumesc tuturor pentru raspunsuri! Sunt mult mai linistita. Stiu ce am de facut de acum si ma simt oarecum mai bine decat acum cateva zile. Voi reveni peste un timp cu vesti mai bune. Sunt foarte optimista!

01.06.2011 10:32
adana_
Locatie: Washington, o vreme
ma bucur sa aud.
sigur ca veti fi bine zambet.

01.06.2011 10:34
alexxya
Locatie: Constanta
----------
adana_ a scris:
----------
alexxya a scris:
Chiar si cu privirea imi comunica anumite lucruri. In relatia cu copiii insa acestia nu o inteleg si oricum n-am vazut sa incerce sa le arate gestul lor.
----------


ii trage de par si cand sunt cu fata la ea? sau doar din spate. pentru ca daca sunt cu spatele nu prea are cum sa le arate gesturile ei. poate ca o face cand acestia o privesc.
am cunoscut un copil la gradi care nu prea vorbea. dar nu parea ca asta era asa o mare problema cand venea vorba sa fie inteles de copii. era insa frustrant pentru el. e o mare frustrare sa nu te poti face inteles, pentru oricine.

noroc ca atunci cand suntem mici mamele ne pot fi portavoce zambet.
----------


Nu, nu le arata gesturile. Cel putin n-am vazut-o eu sa incerce. Mi-ar fi atras atentia. Ii trage de par si daca sunt cu fata. Nu prea interactioneaza cu copiii. Se alearga cu prietena ei, arunca mingea copiilor, dar nu o asteapta inapoi...si cam atat. In rest mai zice cate un "bau"-imi dau seama ca ar fi un bau dupa mimica, pentru ca silaba nu e niciodata aceeasi, nici tonul. Ii place foarte mult sa sara pe saltea si se uita la ceilalti copii cand sare razand impreuna cu ei...nu-mi mai amintesc exact totul. Dar cam asta inseamna joaca alaturi de altii.

Multumesc pentru ajutor! sarut

02.06.2011 9:11
Cayia
----------
alexxya a scris:
Acum ma tot gandesc. Chiar nu cred ca trasul de par e un mod de razbunare la ea. Ea trage de par cand vrea ceva de la celalalt copil...nu ii poate cere pt ca nu vorbeste. Trage de par daca un copil sta in fata ei pe tobogan si nu se da. Daca ar vorbi l-ar ruga sa se dea sau sa o lase pe ea sa treaca.
----------

Si tu, fiind alaturi de ea in parc, nu-i poti arata ca se poate comunica cu ceilalti copii si fara a vorbi? O atingere usoara pe umar, insotita de un gest cu mana eu cred ca ar intelege orice copil. Poate ca daca te vede pe tine comunicand in acest fel cu copiii, incearca si ea altceva....

----------
alexxya a scris:
Nu mai cred ca e vorba de empatie. Imi amintesc acum ca atunci cand copiii plang ea se simte vinovata...ii vad privireA. Daca ceilalti nu plang, continua. Ea si-a gasit acest gest ca fiind singurul care le comunica ceva copiilor. Daca ea e trasa de par nu se arata deranjata. Pe ea nu o doare si deci, nu cred ca isi da seama ca provoaca durere. E doar un mod de comunicare pt ea. In momentul in care va intelege ca nu trebuie sa traga de par pt ca pe ceilalti ii doare, abea atunci cred ca va incepe sa o doara si pe ea sa fie trasa de par.
----------

Eu cred ca tu vezi durerea cam limitativ. Durere nu este numai cea fizica. Cred ca mai importanta e durerea psihica pe care o provoaca. Fi-miu cand e lovit, nu plange, pentru ca probabil ca nu-l doare, insa mult timp dupa isi aminteste cu durere de incident. Fie e afectat ca un copil pe care el il credea prieten, l-a lovit si nu intelege de ce, fie un copil strain il loveste degeaba, din punctul lui fi-miu de vedere si iar nu intelege. Si neintelegerea asta il doare, dar tu sau copilul care l-a lovit nu aveti cum sa o vedeti, pentru ca durerea asta se intampla mai tarziu, acasa, unde voi nu mai sunteti.

02.06.2011 10:18
Happy_mami2007
alexxya , nu sunt pornita sa nu fiu de acord cu tine , sau sa te contrazic . Nici nu te judec , nici nu te invat ce sa faci , pt ca e clar ca vedem altfel lucrurile .
Doar ca din nou trebuie sa fiu de acord cu Cayia : Trage de par daca un copil sta in fata ei pe tobogan si nu se da. Daca ar vorbi l-ar ruga sa se dea sau sa o lase pe ea sa treaca. .
Chiar , de ce nu ar putea atentiona altfel copilul , daca doar asta ii e intentia , sa comunice ? De ce nu il atinge usor pe umar , sau pe mana , si sa arate unde sau ce vrea ? Mi s-ar parea ca asa comunica mai usor si se face mai inteleasa . Trasul de par mie nu-mi rimeaza nicicum cu rugamintea de a fi lasata sa faca ceva , ci mai degraba cu impunerea vointei ei .

02.06.2011 10:25
Cayia
----------
Happy_mami2007 a scris:
Chiar , de ce nu ar putea atentiona altfel copilul , daca doar asta ii e intentia , sa comunice ?
----------

Probabil ca nu stie. Eu asa ma gandesc. Dar asta poate invata. Mama este model pentru copil. Daca vede cum face mama, cu siguranta va face si ea. Plus ca una e sa nu vorbeasca si cu totul alta sa nu inteleaga ce se vorbeste. daca gestul mamei de a atinge usor un copil este insotit si de verbalizare, atunci cu siguranta va invata ca acela este un comportament acdeptabil si nu trasul de par.

02.06.2011 10:42
Happy_mami2007
Bineinteles . Asta e clar , ea nu are cum sa stie , daca nu e invatata . Dar pt asta e nevoie de implicare , singura nu va prea invata , intre atatia copii care comunica fiecare altfel .
02.06.2011 11:08
e-alice
Locatie: ploiesti
----------
citat:
Cayia
Probabil ca nu stie
----------
(sper ca n-ai spus asta in sensul ca la varsta la care e Dia copiii oricum sunt mici si prosti) ----------
citat:
Eu asa ma gandesc. Dar asta poate invata. Mama este model pentru copil.
----------


Sunt sigura ca deja Alexxya i-a aratat cum sa interactioneze cu copiii, fizic, fara sa ii si traga de par... trag cu ochiul

Si atunci de ce ii trage de par? Pai pt. ca parul e aproape, la fel de aproape ca umarul de atins, sa zicem. Pt. ca reactia celuilalt copil ii poate parea amuzanta. Pt. N motive....

De obicei Vlad bodogane celorlalti copii daca vrea sa intre in contact cu ei, in special cu cei de varste mai mari. Se pune pe tocait si vorbeste asa pana se plictiseste celalalt si pleaca rad Insa, faza pe care vreau sa o povestesc e urmatoarea: Vlad la un an jumate, o copiluta la 7 luni in premergator. Fata se tot apropia de el, atingadu-l uneori....Vlad incepe sa tipe. Tare. Cea mica izbucneste in plans si ea. Vlad se opreste.... cateva minute mai tarziu se duce langa cea mica si incepe sa tipe cat poate de tare. Evident ca rezultatul asteptat de fecior se produce. A trebuit dupa inca doua faze repetate sa imi cer scuze prietenei, copilei sa ii spun ca lui vlad sigur i-a facut placere s-o cunoasca si ca intentia lui nu a fost sa o sperie, ci sa o antreneze intr-un joc.... cert e ca a trebuit sa ma car de la locul faptei jenat
Deci, isi gasesc propriile moduri de comunicare, nu cele pe care le folosim noi, nu cele pe care le dorim noi.... :

02.06.2011 11:22
adana_
Locatie: Washington, o vreme
mie imi pare ca acest subiect si-a atins scopul.
alexxya a avut nevoie de sfaturi, le-a primit si e optimista.
daca va mai avea nevoie va reveni.
cred ca fiecare din noi, cand ne expunem, trebuie sa primim un tratament bland.

02.06.2011 11:44
oana_alina
Alexxya al meu a vorbit tarziu pana la 2 ani n-a spus decat cuvinte simple, mama, tata, apa, pa si inca cateva silabe.Asta in conditiile in care mergea deja la cresa unde se facea mereu inteles de copii si ingrijitoare.Apoi pe la 3 ani a inceput sa invete alte cuvinte si incet, incet cu multa rabdare din partea noastra a facut multe progrese, ii spuneam si de 20 de ori pe zi ce e aia si aia, cand imi dadea de inteles ca ii e sete sau foame ii spuneam cum sa ceara..........E greu, copilul e frustrat ca nu se poate face inteles de tine si de cei din jur.Al meu incepea sa planga din cauza ca nu reusea sa ne spuna ce vrea, era nervos, irascibil.N-am crezut ca pot avea atata rabdare dar uite ca am trecut peste si acum poznasul meu nu mai tace din gurita.
Solutia la problema numai tu poti s-o gasesti, noi te-am ajutat cu sfaturi, eu ti-am spus ce-am facut eu cand am patit acelasi lucru ca si tine.
Cu multa rabdare si dragoste se rezolva toate sarut .

02.06.2011 1:15
alexxya
Locatie: Constanta
Multumesc tuturor inca o data! sarut Mi-ati fost de un real ajutor. Voi reveni cu vesti mai bune.
Sanatate multa va doresc si sa va distrati ca a venit vacanta cica. Asta strigau niste copii in jurul blocului acum vreo ora. Pai s-a terminat scoala deja? Oricum, m-au facut sa zambesc si sa ma simt bine. Imi amintesc vremurile cand alergam si eu fericita ca a venit vacanta. Deci...vacanta placuta!

02.06.2011 2:08
e-alice
Locatie: ploiesti
vacanta placuta, Alexxya, si tie!
02.06.2011 8:29
Cayia
[quote="e-alice"]----------
citat:
Cayia
Probabil ca nu stie
----------
(sper ca n-ai spus asta in sensul ca la varsta la care e Dia copiii oricum sunt mici si prosti) ----------
citat:

----------

Daca ai fi citit posturile mele, cu siguranta ti-ai fi dat seama ca nu cred despre copii, de nici o varsta ca sunt mici si prosti trag cu ochiul Din contra, ii cred mult mai inteligenti decat adultii care se cred foarte inteligenti.

----------
citat:
Deci, isi gasesc propriile moduri de comunicare, nu cele pe care le folosim noi, nu cele pe care le dorim noi
----------

si daca propriile moduri de comunicare ii ranesc pe cei din jur, ce faci tu ca adult?
Eu am spus de la bun inceput ca ma situez de partea cealalta, si anume sunt un parinte de copil agresat. Nu am facut icter, asa cum chiar tu te-ai exprimat, ma intalnesc in continuare cu prietenii ai caror copil l-a zgariat si muscat pe al meu, si ma intalnesc cu placere si cu drag, pentru ca-mi sunt prieteni, insa nu pot sa ma uit la copilul care loveste si sa am imaginea unei victime, pentru ca aici, dupa parerea mea cam asta se incearca, bietul copil care nu stie sa comunice decat agresiv, trebuie inteles, lasat sa-si faca damblaua, iar ceilalti copii, cei loviti, sunt vinovati ca i-au stat in cale, iar daca cumva parintele unui copil lovit e revoltat, trebuie pus la zid si acuzat pentru ca nu-i de acord sa-si lase odrasla sa fie gheranita de un alt copil prostit Mi se pare usor deplasat, ca sa nu spun chiar mai mult socat
Iar povestea ta...nu e relevanta, din punctul meu de vedere. Si al meu copil este unul care creeaza situatii, care provoaca reactii, dar nu pot pune semnul egal intre el si unul care loveste. Al meu provoaca, cu intentia de a se juca, sunt curioasa daca un copil care loveste are insa aceeasi intentie ghiduse confuz si atat cat ma duce pe mine mintea, ma gandesc ca nu, nu jocul este intentia.

02.06.2011 9:09
Manucrissa
caiya eu inteleg ce spui tu insa tu vorbesti despre baiatul tau care are 5 ani si fata alexxyei nu are nici macar 2 ani. Eu nu cred nici ca baietii mei la 1 an si ceva (si mai au putin pana acolo) vor intelege 100% daca eu le atrag atentia cand fac ceva gresit. Ei acum intre ei se joaca cateodata, insa cateodata isi smulg jucariile unul la altul, se trag de par, si plang, sunt clar suparati unul pe altul . In momentul acesta tot ce poti sa fac este sa le zic calm si bland ca nu se face si ca pe fratele lui il doare. Dar ai mei sunt inca mici, fata alexxyei e un pic mai mare insa nici la varsta ei puterea de intelegere nu e mare. Si nu pentru ca e proasta, dar e mult prea mica. Eu cred ca tu ai asteptari prea mari de la un copil atat de mic. Si ma repet ,diferenta de varsta dintre baiatul tau si fata ei e mare. E normal sa inteleaga diferit lucrurile.

Eu cred ca se va regla situatia, cum am mai zis cu timpul si rabdare si normal explicat fetei ca nu se face asa, ca ceilalti copii sufera.

Dar trebuie sa intelegem totusi ca este vorba de un copil de nici 2 ani.

03.06.2011 7:24
Cayia
Manu, la nivel de discutie pe forum eu nu am nici un fel de asteptare de la nimeni. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, in viata reala, in parc, nu am asteptari nici mari si nici mici de la copii, indiferent de varsta (nu uita insa, ca baiatul meu de aproape 6 ani a fost si el de varsta fetitei in discutie, deci nu vorbesc chiar ca televizorul scot limba ), insa de la parintii insotitori am ceva asteptari, recunosc. Iar pe mine una, povestea cu clamita, povestea cu trasul de par ca sa se dea la o parte, pe mine nu m-au convins. Poate doar daca as crede ca copiii sunt in primul rand rai si agresivi. Atunci as putea accepta ca in incercarea lor de a comunica pot fi agresivi, in mod natural. Dar eu nu cred asta, dincontra, eu cred ca orice copil, mai ales in prima parte a vietii lui, este bun si se raporteaza la ceilalti cu blandete.
Argumentul cu trage de par ca parul e mai aproape prostit m-a lasat chiar masca, trebuie sa recunosc. Parul e mai aproape decat ce? Decat umarul? Decat fata? Hai sa fim seriosi prostit

07.10.2011 3:22
hellokatty
Eu imi duc fetita la tot felul de cursuri interactive, si de cand fac asta am observat o schimbare majora in comportamentul ei. Interactioneaza altfel cu copii din parc si cu copii musafirilor. Pana acum , cand venea cineva in vizita si avea copil iesea cu scandal de la jucarii si alte lucruri, era foarte posesiva cu obiectele ei, nu vroia sa le imparta. Acum am inscris-o la cursul asta http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/20...-cei-mici/
Nu stiu poti cauta ceva sa i se potriveasca si sa vezi cum e.

07.10.2011 5:46
e-alice
Locatie: ploiesti
Am retinut!
A retinut toata lumea? Asta cu fundatia calea victoriei? ochi peste cap

vezi si ca mai sunt cateva subiecte pe care le-ai ratat scot limba

07.10.2011 6:33
furnicutza26
Locatie: Norvegia
----------
e-alice a scris:
Am retinut!
A retinut toata lumea? Asta cu fundatia calea victoriei? ochi peste cap

vezi si ca mai sunt cateva subiecte pe care le-ai ratat scot limba
----------


rad
dom'le, ne repeta fata de multe ori, sa ne intre bine in cap foarte fericit

03.07.2018 2:05
Muscat/lovit la varste fragede
PovestiPentruCopii
Muscatul, zgariatul si celelalte tipuri de comportamente de acest gen sunt firesti la varste fragede (pana in 4 ani). Poti gasi aici mai multe sfaturi pentru a actiona corespunzator in astfel de situatii

http://povestipentrucopii.eu/blog/2018/...-ce-musca/

03.07.2018 2:09
Muscat/lovit la varste fragede
PovestiPentruCopii
Povestioarele sunt cele care, e multe ori, au efect mai mare decat orice explicatie. Citeste-i copiluui tau povestioare prin care sa inteleaga ca nu este singurul care are astfel de comportamente si care sunt efectele acestor comportamente.
Daca vrei idei de povesti special create pentru indepartarea acestui tip de comportament (muscat, lovit) gasesti idei aici:
http://povestipentrucopii.eu/blog/2018/...eprevazut/

30.10.2018 11:27
MarinaRo
Eu am doi, gemeni (stiu, impuscati-ma)!!
Au trecut prin aceasta faza pe la 1 an si jumatate. In concluzie mi-o luam la dublu, daca unul ma tragea de par, celalalt ma ciupea. Asta pana am inceput sa ma trantesc pe jos si sa plang (uneori d'adevaratelea) si sa nu vorbesc cu ei, sa ma prefac suparata si ca ma doare si sa ii pun sa pupe "buba" ca sa treaca (exact cum faceau si ei) M-am gandit ca din moment ce ei reactioneaza la fel vor recunoaste comportamentul. Si am avut dreptate :) Dupa vreo catev atranteli pe jos au incetat in a ridica manuta la mine sau a ma trage de par: )


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=8518
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.