Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament
Nu mesteca mancarea...
20.08.2005 7:35
Nu mesteca mancarea...
mondragona
Locatie: vaslui
Am mai spus-o,mititelul meu are 1 an si 8 luni,si mi se pare normal sa ii dau mancarea in bucati mai mari,bucati de mar,biscuiti,bucati de paine... dar daca fac asa copilul meu baga totul in gurita si ...e clar ca se ineaca!Nu mai stiu ce sa fac si mai ales pana cand o sa-i dau mancarea tocata marunt...Invatati-ma ce sa fac!
21.08.2005 12:34
emi_us
Locatie: New York
Eu am aceeasi problema; numai ca Ethan are 1 an si 2 luni.

Intai de toate, nu trebuie sa te ingrijorezi. Mie pediatrul mi-a spus ceva de genul ... doar n-o sa manance pasat pana la 18 ani, nu ? La un moment dat tot o sa mestece trag cu ochiul rad

E intr-adevar frustrant sa vad cum copii chiar mai mici decat Ethan mesteca mere, biscuiti, carne ... iar eu trebuie sa stau dupa el cu frica-n san ca se ineaca trist Chestia e ca nu sunt inca pregatiti. Unii copii sunt mai inceti ...

La fel si tu, ia-o incet. Pentru inceput incearca sa-i dai alimente care se dizolva repede in gura sau sunt moi la mestecat. Da-i pufuleti sa roada la ei .... oricat de mare e bucata oricum se topeste in gura, deci nu se inneaca. Sau pepene rosu. Eu il tai feliute subtiri si ii dau sa muste si am grija sa nu ia o bucata prea mare.

Biscuitii ii pun in iaurt si se inmoaie ... dar oricum tot mesteca ceva la ei. Branza ii mai dau ... feliute subtirele. Merele i le coc in cuptor, nu i-am dat niciodata felii crude ... mi se pare mult prea greu de mestecat pentru el (acum) .
In rest, totul ii fac in blender. Asta e si altceva n-am ce face. Am incercat sa mestec in fata lui sa-i arat ce si cum dar nu a functionat, binenteles : zambet .

Oricum, suntem pe calea cea buna ... incet incet trag cu ochiul

21.08.2005 2:34
ddadriana
Locatie: Germania
Eu stiu ca multe mamici nu le dadea nimica in mina de ros la copii, sa nu se murdareasc. Eu cind plecam din casa aveam intotdeauna ceva de ros la mine, ca a mea era rea de foame.Binenteles ca se murdarea, si i-si punea si in cap mincarea, dar aveam liniste. Nu-mi aduc aminte sa fi avut probleme de mestecat. Poate este numai un moft de moment, tu insista si dai in mina citeceva, mai ales cind le ies dintii le prinde bine sa muste.
21.08.2005 8:15
Onush
Ruxandra are un prieten de joaca care la 2 ani jumatate nu mananca decat pasat. Nu stiu daca se ineaca sau daca pur si simplu nu vrea ... parintii nu au incetat sa incerce dar nu il forteaza ... conteaza sa manance si treptat va incepe sa accepte si bucati mai mari.
Rabdare zambet
Pe de alta parte, pot sa spun cum am procedat eu si ai mei mananca bucati de la 8-9 luni. Le-am dat bucatele ...cate una ... urmatoarea venea doar dupa ce o inghitea pe prima ... pe de alta parte daca dadea semne ca ar putea sa se inece asteptam o secunda ...in 99% din situatii aduceau singuri bucata inapoi in gura pentru a o remesteca ... a fost nevoie sa intervin de vreo 2 ori la fiecare din ei inainte de a se prinde ca e cazul sa mestece mai mult inainte de a inghiti. Incearca la inceput cu fructe ce se topesc in gura ... piersici, nectarine, pepene galben... apoi treci la lucruri mai tari paine, biscuiti, carne...

21.08.2005 9:47
bdliana
Locatie: constanta
[quote="ddadriana"]Eu stiu ca multe mamici nu le dadea nimica in mina de ros la copii, sa nu se murdareasc. Eu cind plecam din casa aveam intotdeauna ceva de ros la mine, ca a mea era rea de foame.Binenteles ca se murdarea, si i-si punea si in cap mincarea, dar aveam liniste. Nu-mi aduc aminte sa fi avut probleme de mestecat. Poate este numai un moft de moment, tu insista si dai in mina citeceva, mai ales cind le ies dintii le prinde bine sa muste.[/quote]
Sunt perfect de acord. Si a mea se face ca un mic purcesul, de se uita lumea la mine ca la urs. Dar nu imi pasa, important e sa stea cuminte.

21.08.2005 9:48
bdliana
Locatie: constanta
Erata: foarte fericit PURCELUS
16.10.2005 12:48
Sinuhe
Locatie: Bucuresti
trist mie nu-mi era teama de murdarie, dar copilul daca inghitzea o bucatzica mai mare sau mancare nepasata, isi facea sila singur (mega sila trist ) si vomita tot.


asa ca.............decat nemancat, pasam, pasam toata ziua prostit de ma acrisem
acum vad ca accepta, o fi fost de la eruptzia dintzilor/maselelor

19.10.2005 9:27
Re: Nu mesteca mancarea...
sharon
----------
mondragona a scris:
Am mai spus-o,mititelul meu are 1 an si 8 luni,si mi se pare normal sa ii dau mancarea in bucati mai mari,bucati de mar,biscuiti,bucati de paine... dar daca fac asa copilul meu baga totul in gurita si ...e clar ca se ineaca!Nu mai stiu ce sa fac si mai ales pana cand o sa-i dau mancarea tocata marunt...Invatati-ma ce sa fac!
----------

Trebuie sa ai rabdare,va veni si vremea cand copilasul tau va refuza mancarea pasata si va dori sa mestece.Spre ex. fetita mea a mestecat doar dupa varsta de 2 ani,pana atunci i-am dat doar mancare pasata, nu puteam altceva,se ineca tot timpul,in schimb,baietelul meu de la 1 an si 2 luni,mesteca si roade tot.
Incearca sa-i dai daca ii place o bucatica de cascaval in manuta sau o felioara de cartof fiert,iar daca ii dai paine ,nu-i da decat cojita,nu va ramane ca si miezul, in cerul gurii,neputand astfel inghitii.
Succes !!!

25.11.2005 5:07
IoanaP
Locatie: Bucuresti
la noi nu e vb de innecat....daca da de o bucata ceva mai mare....scoate totul cu mana, se uita sa vada ce este si o arunca....de cele mai multe ori refuza sa continue sa manance trist trist
mananca nepasat doar biscuitzii si galbenusul de ou...si din cand in cand, dar doar 2-3 guri, banana...in rest refuza... ochi peste cap ochi peste cap

26.11.2005 4:10
martinutza
si noi avem aceeasi problema trist
06.02.2006 3:46
Anita04
Locatie: Timisoara
Si fiica-mea are un an si jumatate si nu accepta decat mancare pasata. Ii mai dau in manuta cate un covrig sau painica, uneori le mananca, alteori le scuipa.
Eu ma ingrijorez doar din motivul ca s-ar putea ca acest mod de alimentatie sa-i afecteze dezvoltarea maxilarelor si dentitia definitiva. Asa mi-a spus un stomatolog.

10.05.2008 7:33
Lulica
Am o fetita de 6 ani si jumatate si inca nu vrea sa manance decat mancare pasata. Are momente cand mananca singura si momente in care nu mananca decat daca ii dau eu. O alta problema este ca nu are decat cateva feluri de mancare pe care le accepta, in rest nu se atinge de nimic.
Dimineata mananca gris cu lapte si cu gem, la pranz ciorbica si seara mamaliguta cu branza si smantana. La gradinita o punga cu pufuleti (pe care mai mult ii suge decat sa-i mestece) si intre mese mai ia cate un iaurt cu fructe sau cate un ou Kinder. Nu se atinge de sucuri, de fructe sau de altceva nou (am incercat prajituri, bomboane,...). Cand o imbii cu ceva uneori refuza categoric, alteori miroase ce-i dau si apoi fuge.
Daca in mancare nimereste o bucatica ceva mai mare instantaneu vomita tot ce a mancat.
Eu mai am putin si o iau razna; doctorii mi-au spus sa o las 2-3 zile nemancata, sa-i ascund iaurturile, pufuletii sau oualele de cicolata. Nu am reusit sa fiu de acord cu ideea asta desi se pare ca este ultimul lucru care mi-a ramas. Mi-e teama insa ca dupa asta in loc sa manance mai bine nu va mai manca deloc de ajung cu ea la alte belele.
Pana la 3 ani si jumatate nu a vorbit, foarte greu s-a integrat la gradinita; acum vorbeste binisor dar trebuie sa lucrez mult cu ea ca sa recupereze ceea ce a pierdut: la 6 ani si jumatate a ajuns la nivel de 4 -5 ani. In rest nu sunt probleme de sanatate doar ca este foarte activa, nu sta 5 minute cat e ziua de lunga.
Ce ma sfatuiti sa fac sa o conving sa se atinga si de alte feluri de mancare, s-o manance singura si, mai ales, SA MESTECE?

10.05.2008 10:15
ddadriana
Locatie: Germania
Lulica, nu prea i-mi vine sa cred ce scrii tu aicea.
11.05.2008 7:29
Lulica
Chiar credeti ca as spune asemenea povesti?
Din pacate pentru mine este purul adevar.

11.05.2008 7:38
papusa1
Lulica, fetita este sau a fost vazuta de un specialist logoped? Din cate descrii, mie-mi pare ca ar avea unele probleme de dezvoltare si sensibilitate in special oromotorii, e posibil deci sa aiba nevoie sa lucreze cu un logoped. Vezi, de asemenea, la rubrica Sanatate exista un subiect intitulat SED (Selective Eating Disorder), cap.I si II, vei intalni mai multe mamici cu dificultati asemanatoare. Mult succes!
12.05.2008 7:10
ANYA
Locatie: Cluj-Napoca
----------
ddadriana a scris:
Lulica, nu prea i-mi vine sa cred ce scrii tu aicea.
----------

Pare ireal, intr-adevar, dar nu m-as grabi sa cred ca minte ....noi avem aceeasi pb....dar muuuuult mai usoara, adica nu mesteca anumite consistente la masa de pranz....in rest cam orice mananca, ieri m-a surprins mancand salata cruda de la fina mea din castron (niciodata nu incerca de la noi...) si arahide (care i-au placut ).

Eu nu stiu ce sa iti zic despre sfaturile specialistilor, la noi nu a fost nevoie, Amalia a fost peste medie la varsta ei cu vorbitul si cu dezvoltarea motorie si dr. ei mi-a scpus ca nu are nevoie de mers la psiholog sau logoped ca vor rade de mine si ca cel mai probabil la noi e vorba despre incapatanare si frica de lucruri noi, asa ca perseverenta ramane arma noastra, asa ca sfaturile mele se refera doar la partea de diversificarea alimentatiei.

Cel mai bine la noi a functionat gatitul impreuna...la voi poate fi mai dragut ca are indemanare mai buna...si din chestiile care le accepta fa o macare noua pentru ea....dar fara ceva nou la inceput..apoi poti adauga un ingredient nou....la noi functioneaza mai ales daca vine tati si intreaba "cine l-a facut?".."eu, hai sa vezi ce bun e....." si papa si ea, sau macar incearcao gura la inceput, apoi treptat in cateva zile din ce in ce mai mult. Noi facem orice mancare impreuna, ma intreaba ce pun si o las sa taie sau sa puna ingrediente in oala, asa am scapat si de sedentarism si uitatul la desene si mai si gustam macar din mancare....
Multa sanatate si mai tine-ne la curent sarut

12.05.2008 1:57
Lulica
Multumesc pentru raspuns
Am fost cu ea la logoped si mi-a spus ca nu sunt probleme fizice sau psihice. Acum vorbeste destul de bine si destul de clar (undeva pe la nivel de 4 ani) si totul nu tine decat de exercitiu. Dragut este ca la gradinita face engleza si pronunta mai bine in engleza decat in romana!
In privinta mancatului din toti doctorii pe care i-am consultat (si au tot fost vreo 10) nu a reusit sa-si dea nici unul seama daca este pur si simplu un "blocaj" de teama (de a se ineca) sau pur si simplu faptul ca s-a obisnuit sa i se dea totul in gurita si ea sa nu depuna nici un efort.

12.05.2008 3:19
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
am vazut la tv niste emisiuni cu astfel de probleme la copii unde niste psihologi incercau sa ajute mamicile sa rezolve situatia. primul caz era al unui baietel care la 4 ani nu manca decat pasat, iaurturi, etc. al doilea era al unui baietel de 5 ani care nu manca decat paine. in ambele cazuri s-au facut cativa pasi: in primul rand, copiii au fost pusi la masa cu parintii sa manance impreuna iar parintii nu au mai stat tot calare pe copil sa il convinga sa manance ce are in farfurie ci si-au vazut de farfuria lor. 2. aua scuns iaurturile, respectiv painea si au pus copiilor doar manacre normala in farfurie. 3. au recompensat copii cu stelute, bulinute, etc, de cate ori miroseau o mancare noua, o atingeau, o gustau, o mestecau. si cica a dat roade in ambele cazuri..ideea e ca aveti nevoie de foarte multa rabdare. de exemplu fetita mea nu prea accepta mancarea pasata cu blenderul, p-refera sa ii zdrobesc mancarea cu furculita, sa ii pun in iaurt bucatele de fructe, sa rontaie ea singura biscuiti. desi nu are inca niciun dinte, de la inceput a preferat mancarea care sa nu fie o pasta, ci sa aiba ceva bucatele bune de rontait. nicodata nu s-a inecat. si ea cand papa biscuiti face o mizerie de nedescris, umple totul de firimituri , se murdareste pe fata, pe maini, pe haine, dar asta e placerea ei, sa rontaie singura.
12.05.2008 3:38
Lulica
Chestia cu mancatul cu mine la masa am incercat-o; rezultatul a fost ca m-am facut eu cat malul si ea tot nu s-a atins de mancarea nepasata.
Undeva am senzatia ca "am scapat trenul": eu sunt mamica singura si, fiind nevoita sa ma intorc la serviciu cand ea avea 6 luni, am lasat-o la o matusa a mea. Aici, profitandu-se de faptul ca a fost un copil foarte cuminte si care nu deranja niciodata, era tinuta in dormitor cu televizor si jucarii si din cand in cand se mai uita la ea sa vada ce face. La matusa mea o lasam dimineata la 7.30 si o luam seara la 19.00; toate cele 3 mese le manca acolo. Necazul este ca ei i se dadea sa manance inainte sa se aseze toata familia la masa; i se punea ciorbica sau mancarea in castronel, era luata in brate si hranita repede "ca sa putem sta si noi linistiti la masa". Sambata si Duminica cand eram cu ea acasa nu mai puteam face mare lucru pentru ca dejai se formase un ritual pe care nu-l puteam schimba in 2 zile. Desi am insistat pe langa matusa mea nu am ajuns la nici un rezultat. Cand a facut 2 ani si jumatate, eu am ramas fara servici si 3 luni de zile am stat cu ea acasa; in aceste 3 luni a inceput sa manance pufuleti si iaurt. Prtea buna era ca pufuletii ii rodea (chiar daca sunt moi). Dupa ce am inceput din nou serviciul (nu-mi permit sa stau acasa, din pacate) am angajat o doamna care sa aiba grija de ea; a fost si mai rau din punctul de vedere al mancarii: doamna iesea foarte mult cu ea in parc sau pe strada, si, ca sa nu piarda mult timp in fata farfuriei, ii dadea repede sa manance si plecau. In parc sau la gradinita mai vedea copii mancand si asa a invatat sa manance si biscuiti sau cipsuri (f.f.f.f.rar).Singurul "progres" pe care l-am inregistrat a fost ca am reusit ca masa de seara sa o manance singura.
Toti doctorii cu care am vorbit mi-au spus ca nu este ceva de natura fizica ci pur si simplu copilul nu stie sa mestece si numai cu rabdare o voi invata. Rabdarea asta a mea nu stiu cat va mai ajunge si nu stiu cand se va transforma in disperare. Deja am multiple mustrari de constiinta ca daca aveam posibiltatea sa ma ocup altfel de ea nu ajungeam aici... Progrese sunt, destul de vizibile, dar avem si mult de recuperat...
Mi se rupe sufletul sa duc la aplicare sfatul medicilor "lasati-o pana zice ea ca-i este foame", dar se pare ca nu am de ales...

13.05.2008 10:52
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in Ardeal
nu trebuie sa iti faci mustrari d econstiinta ca ai muncit si nu ai putut sa fii tu cu copilul toata ziua acasa. pai parintii nostri ce sa mai zica? pe mine m-au dat la cresa de la 3 luni, de la cresa direct la gradinita, apoi la scoala, etc. dar cred ca e f important sa clarifici cu persoana care are grija de copil exact ce doresti si sa respecte dorintele tale. ca sa vezi niste progrese la un copil cu probleme, de orice natura ar fi (mancare, somn, etc), mai ales ca nu sunt de natura fizica, si asta e clar, trebuie multa rabdare si mai ales perseverenta!!!insista ca pana la urma vei reusi! mai greu e la inceput.
26.07.2015 9:41
Xray
Buna,

Stiu ca subiectul e f vechi, dat ma confrunt cu aceeasi problema ca a lui LULICA.
Rog frumos daca doamna respectiva vede mesajul, sa imi dea un mesaj privat sau orice alt semn.
Sau daca altcineva are idee cum se poate rezolva asta.
Multumesc!


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=8824
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.