Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Educatie
EDUCATIA. O muchie de cutzit????
27.03.2003 12:50
EDUCATIA. O muchie de cutzit????
simona
In ceea ce priveste dezvoltarea micutilor trebuie sa luam in seama si acest aspect: educatia.
Ce le permitem, ce nu, cat le permitem?? confuz
Este suficient pentru dezvoltarea intelectului libertatea pe care o lasam copiilor nostrii?
Ce facem cand, fara voia noastra, copilul nostru (cel mai bine educat, dealtfel, - apropo' de cioara si puiul ei- foarte fericit ) intra in joaca cu un alt copil care noua ni se pare a avea niste lipsuri in educatie? intrebare

Ar fi cateva intrebari pe marginea carora as dori sa incercam sa invatam unii de la altii.
Ce ziceti????
Va astept cu comentarii.

Sanatate maxima.



Ultima modificare efectuata de catre simona la 03.04.2003 10:49, modificat de 1 data in total
27.03.2003 5:22
Carmella
Cred ca in discutia asta trebuie sa pornim de la citeva reguli foarte clare:
-copilul are o personalitate proprie, nu este o prelungire a personalitatilor noastre
-copilul trebuie respectat la fel ca un adult
-copilul trebuie sa fie considerat un "egal" intr-o familie si nu "ala micu' " care n-are nici un cuvint de spus
-copilului trebuie sa-i fie lasata libertatea de a alege ...
... si cite ar mai fi ...

Si cind faci toate astea cei din jurul tau zic "vai, da' ce rau l-ati invatat! socat "
rad rad rad

27.03.2003 8:08
daniluca
Locatie: prin State
N-au decat sa faca ce vor cu comentariile lor (cei din jur... trag cu ochiul )...
Eu o las pe Alexa intotdeauna sa aleaga desi nu prea stie ea ce si cum la varsta asta.
Are o destul de mare libertate in casa...ne-am facut casa "childproof" (sigura pentru copil) dupa toate standardele americane de securitate...si o las sa faca ce vrea ea. In afara dormitorului nostru unde usa e permanent inchisa.
Restul este teren de lupta...
In felul asta nu a fost nevoie sa-i spun tot timpul "nu e voie acolo" .....
Pe alocuri evident ca se impune...
Afara cand mergem sunt cateva reguli pe care i le repet:
1. nu batem, muscam, lovim alti copii
2. daca cineva isi vrea jucaria inapoi ii multumim ca ne-a dat-o si o returnam
3. intotdeauna raspundem la apel....
Va dati seama ca e mult de munca dar poate intr-o zi o sa functioneze...
Pana acum am avut succese cu punctul 1 si ceva la punctul 2.
La trei insa...catastrofa...raspunde cand o strigam doar daca e ceva interesant in ce-am spus...Altfel.... trist
E mica insa..noi mai avem rabdare....
Am facut si greseli cum am mai spus si la alt mesaj...am pedepsit-o cu trimisul in camera ei si am renuntat la asta....am instaurat scaunelul...sa vedem....
Dar cum spunea Carmen si eu cred ca trebuie sa i se acorde copilului incredere, sansa sa se exprime si dreptul la replica.....
E greu in practica mai ales cand toata ziua cere dreptul la replica..... scot limba

27.03.2003 9:03
Gingirel
Raspunsul Danilucai a cam acoperit ceea ce eu as fii raspuns.
Cu exceptia faptului ca eu tin usile de la dormitoare si bai deschise. Si nu se duce, ca nu-i curios. Pai daca usile ar fii inchise, in schimb atunci ii problema. Ca am inchis de cateva ori fara sa vreau usa de la o baie. Si imediat, s-a sesizat Alex. Imediat s-a dus sa o deschida, si apoi a plecat linistit. La noi nu exista "In spatele usilor inchise" trag cu ochiul .(numai noaptea, daca-i cazul, dupa ce el adoarme, atunci se mai inchide usa de la dormitoru' nostru scot limba ).
Am incredere in el, si nu a mai primit o pedeapsa de tare multisor timp. S-a mai marit si intelege mai bine acum. Nici eu nu l-am trimis in camera lui, caci am considerat ca nu-i camera de tortura. Este camera lui cu jucarii, este camera in care se culca si dupa-amiaza si noaptea, deci el nu trebuie sa-si "urasca" sau "refuze sau detesteze" camera.

Il las pe el sa aleaga imbracamintea, in sensul ca eu ii aduc 2 tricouri ,sau 2 perechi de pantaloni, si pantofi. Si-l intreb pe care dintre ele si le-ar dori sa le poarte. Are deja personalitatea lui si eu una zic ca-i un copil destul de bun, plus ca ma gandesc (pentru a cata oara?), ca s-a mai marit si va fii mai usor. zambet


ps. de ce Daniluco, sa comenteze cineva? fiecare si-l creste asa cum crede el/ea ca-i mai bine pentru copilasul lor. Nu? Greseli, cred ca toata lumea face.

27.03.2003 9:05
Gingirel
Si am uitat sa adaug, sunt 100% de acord si cu spusele Carmellei. zambet
27.03.2003 10:12
Cora
De acord cu Carmella, Daniluca si Gingirel. foarte fericit Dar hai sa repet o parte dintre ele si ca mine. foarte fericit

Lui Alex nu i-am interzis niciodata nimic din start, si categoric. Daca a insistat cu ceva gresit i-am repetat de zeci de ori unde, de ce si cum sa evite sa repete aceeasi greseala mereu. Daca a gresit si a fost pedepsit cu stat la colt, fara TV sau 1-2 palmute la fund i-am explicat si inainte de ele si dupa de ce s-a intimplat unde a gresit exact.
Nu am avut niciodata sertare, dulapuri, usi la camere sau la baie inchise. Am preferat sa stau eu cu ochii pe "butelie" fara sa ma tin dupa el cu eternul "Nu-i voie acolo". Cind observam ca intrece "masura" sau se indreapta spre un loc periculos, il urmam si ii ofeream explicatiile necesare.
Il lasam sa incerce de toate, chiar pornirea obiectelor electrocasnice, dar dintotdeauna a avut explicatii legate de masuri de precautie cu obiectele electrice si prizele. Slava Domnului! ca pt. astea nu a facut niciodata o pasiune, dar si au fost singurele securizate, acoperite cu protectii transparente. Substantele chimice si medicamentele au fost mereu asezate pe rafturi sus si pe fiecare dulap sau sertar cu astfel de lucruri ce pot deveni otravitoare, avem pus un sticker verde cu "Mr. YUK", il vede si o intinde de acolo imediat. L-am invatat cum sa se strimbe ca "Mr. YUK" si stie ca-i lucru serios. trag cu ochiul

Afara, in preajma copiilor violenti doar il tragem deoparte, il intrebam daca-i place cum se comporta acei copii si il sfatuim sa stea mai departe de ei daca el crede ca pot sa-l loveasca chiar si accidental. Stie de cind era de 17-18 luni ca nu are voie sa muste, sa impinga, sa loveasca, sa smulga sau sa vorbeasca urit cu cineva, fie ca este mama, tata, copil sau alt adult. Stie sa se fereasca daca cineva il agreseaza si sa-i raspunda imediat "I don't like that. I don't like to be hurt. If you can't stop, I'll talk with an adult.", sau gaseste el ceva sa improvizeze din vorba frumoasa.

Deasemenea isi cunoaste numele intreg, adresa si nr. de telefon, ne cunoaste numele noastre bine; stie ca nimeni in afara de mami, tati si nenea doctorul nu are voie sa-l atinga pe fund sau pe putza, sau sa-l mingiie. Stie ca nenea politistul este cel la care poate cere ajutorul si vinzatorii cu ecusoane din magazine; ca daca se pierde acolo trebuie sa mearga la unul dintre ei ,sau la o alta mamica cu copii si sa ceara ajutorul. Stie ca nu trebuie sa vorbeasca cu straini si in nici un caz sa la acorde incredere si sa-i urmeze.

Stie ca nu are voie sa tipe sa plinga sau sa se tavaleasca prin magazine sau locuri publice daca isi doreste ceva. A invatat ca trebuie sa intrebe daca poate avea un lucru si a inteles demult ca nu toate sint necesare, iar mami si tati nu au destui bani sa-i poata oferi chiar orice aiureala.

Avem si scapari este drept, dar nu sa ne stie tot poporul. Se mai opreste prin magazine la vreun stand cu masinute si e drept ca atunci ma apuca "piticii" cind nicicum nu-l pot smulge de acolo. Ma mai scap si cu o mina de urechea lui cind cu vorba buna nu mai merge, dar in rest e OK, pricepe ce vreau. foarte fericit

28.03.2003 9:28
lumi12a
Eu ma voi stradui sa ii ofer copilului meu RADACINI si ARIPI. Sper sa am destula intelepciune sa fac asta.
28.03.2003 2:57
Carmella
Dar concret, Lumi, cum ai de gind sa faci asta ? Banuiesc ca toti parintii au aceleasi bune intentii ... dar atunci cum se ajunge sa fie atitia oameni fara radacini si fara aripi ?
28.03.2003 4:17
lumi12a
In mare, ati descris voi cum, toate ati spus lucruri foarte frumoase si pe care le-am citit cu mare, mare atentie si admiratie. Am printat toate raspunsurile voastre, ca sa le am eu acolo, caci tare mult mi-au placut. Cora, iti multumesc, va multumesc voua tuturor.
Lexi e inca mica si chiar vroiam sa va intreb, cum sa fac cand trage de sertare? ca asta e noua ei pasiune. Sa o las sa vada ce e inauntru si sa scoata tot sa imprastie? Pai nu ar invata din asta ca... i se permite orice? Sau sa astept sa mai cresca pentru a-i explica frumos? Iar pana atunci sa ii distrag atentia la altceva?
Astept raspunsul vostru de mamici cu... mai multa experienta.
cu drag,

28.03.2003 6:55
Denise
rad lumi acu incepe ..........acum inveti sa fi tot timpul cu ochii nu in 4 dar in 10 sau mai multe parti trag cu ochiul

normal ca fetita vrea sa vada ............soacra a gasit o solutie care de multe ori a mers .......ii spunea si spune lu tyron cind deschide dulapurile la bucatarie sau lazi: lucrurile leai vazut?lada inchideo sau ai vazut papusile?inchidem ladita chestii de astea ........de multe ori vrea tyron ceva din lada si iti zic de multe ori chiar si acum mai face scoate toate capacele de la oale si da cu ele de pamint ca face zgomot sau se invirte rad ..............soacra ii explica insa foarte calma ,astai capacu de la oala de ciorba ,asta de la oala de fiert cartofi sau de la tigaie............si asa mai departe ............eu mai faceam si altfel il chemam si atrageam atentia cu altceva sau ieseam pe afara cu el sau dansam multe chestii trebuie sa inventezi dar pin la urma tot merge ca sint curiosi sa stie cei acolo si ce sint alea si ce zgomote fac etc..............de exemplu lu tyron ii mai placea sa ia vreun pahar sau vreo floare de pe geam si sa lasa sa cada ca sa vada cum cade si cum se face bucati (si asta e normal)trebuie sa descopere nu? rad

sint foarte multe chestii si stai sa vezi cind va scrie cora despre alex rad scot limba


mai las si pe altii sa comenteze trag cu ochiul

28.03.2003 7:37
Carmella
hihihi rad rad rad rad mutam "nervi de copil" aici ?? rad rad rad
Lumi are fetita, mai, de obicei ele sint mai cumintele ... de obicei, zic...
Eu ziceam asa: sa vedem daca ce ne zic altii ca nu e bine, de fapt e bine pentru copiii nostri. Mie imi zice toata lumea ca am facut un dl. Goe din copilul meu, pentru ca l-am obisnuit sa stea de fata cu toti musafirii si sa-si mai dea si cu parerea fata de adulti in anumite probleme. Sau pentru ca ne spune pe nume si nu "mama" si "tata", desi n-am avut nici cea mai mica intentie in sensul asta. Pe la 1 an jumate mi-a zis mie "mamucă" (ca-n capra cu 3 iezi zambet ) apoi a abandonat si ne-a zis pe nume la toti. In afara de soacra-mea care e "mamaia" toti sintem ... cum ne cheama. Faza haioasa e ca lui taica-miu nu prea-i zice nimeni pe nume, noi ii spunem "tata", maica-mea ii zice "mosule" ( exclamatie ) si el a inceput sa-i zica Ic, pentru ca maica-mii ii zicea Ica. Probabil a facut un masculin de la Ica ... cert e ca si-n ziua de azi tot asa ii spune, si nepotelul meu, baiatul sora-mii, tot asa ii zice zambet
Alta chestie ar fi ca noi il luam cu noi indiferent pe unde ne-am duce, si asta de cind era foarte mic (restaurant, discoteca, plimbari etc) iar unii dintre prietenii nostri nu erau de acord cu asta, pentru ca nu intotdeauna era comod sa nu poti vorbi ceva pentru ca "vorbeste" copilul, sau pentru ca se uita strimb ospatarul ca varsa sucul sau mincarea pe masa.
Cind ziceam de personalitatea copilului ca nu e prelungire a personalitatii noastre ma gindeam la cum interpreteaza ceilalti ce face si ce ar trebui sa faca copilul. Multi dintre profesorii lui Andrei mi-au fost mie sau sotului meu profesori si stiau ce ne pasioneaza pe fiecare, asa ca aduc mereu in discutie ce faceam eu sau ce facea taica-su la virsta lui, fara sa-si puna problema ca poate copilul nostru n-are nici cea mai mica inclinatie catre ...stiu eu ce naiba ma pasiona pe mine in copilarie ... sport, sa zicem, si electronica in cazul lui taica-su, ca asta a fost si ramine marea lui pasiune. In loc sa-l incurajeze intr-o directie care-i place si catre care are talent, cum ar fi literatura, istoria, in general ce tine de stiintele umaniste, nu fac decit sa-l tortureze cu neimplinirile din celelate domenii.
De tras de dulapuri si sertare ... nu mai vorbesc acum, ca am si uitat cum era ... dulapurile in care nu trebuia sa intre erau legate 2 cite 2 cu niste elastice, televizoarele erau puse pe sifoniere, prizele obturate cu banda izolatoare ... la bucatarie trebuiau scoase toate oalele daca nu vroiai sa le scoata el ... si multe altele.
Ei, si cum zicea si daniluca, ma intereseaza prea putin de ce zic ceilalti daca eu zic ca fac bine ce fac ... dar intrebarea e: fac bine confuz surprins

28.03.2003 8:16
Berea
Locatie: in puf
Aiiiiii, fetelor ce bine de unele dintre voi care ati trecut de faza sertare, usi, dulapuri!!!!! trist . La noi acum incep. Si ca sa nu ii spun NU toata ziua, ca ar fii ajuns saracul Robi sa spuna primul cuvintel NU, am decis sa ma descurc cum pot: Sa pun elastice pe dulapurile de jos, ca la alea de sus inca nu ajunge, dar trece vremea repede, nu scot limba ?, sa pun capace de protectie la prize, sa blochez unele sertare si altele. Dar sunt perfect constienta ca asta e doar inceputul plang sau sunt foarte trist Si va dati seama ce dezastru va fii, ca Robi a mostenit pasiunile lu taticul lui (inginer) in loc sa le mosteneasca si el pe ale lu mamica (filologie) ca un baietel cuminte sarut
Da' lasa ca vine si fetita peste o vreme. Poate ca va semana mai mult pe mine si nu va trebui sa urc pe pereti toate cablurile care nu aveau ce cauta in tuburi rad

28.03.2003 11:52
Anne-Marie
Locatie: bucuresti
Eu am noroc ca nu prea am sertare... la bucatarie am numai dulapuri suspendate... am o singura comoda cu sertare, care e in dormitor... isi face de lucru la ea. dar acolo sunt numai hainute de-ale ei.. le scoate... le tarsie prin casa si le abandoneaza... la sifonier... tot asa... mi le arata, imi spune ale cui sunt.... si se plictiseste... nu face chestia asta asa des... si am vazut ca daca nu zic nimic, se plictiseste repede... daca ii interzic.. atunci sa te tii!!!!!! la biblioteca de ex scotea cartile... am rezolvat-o si pe asta... am bagat multe carti... a vazut ca nu mai poate si a lasat-o balta... acum nu o mai intereseaza.... telecomanda o trantea ca sa-i scoata bateriile... am lipit acolo cu scotch, a vazut ea ca degeaba o tranteste, si a renuntat.... dar am o problema... se suie pe masa... tare mi-e frica sa nu cada de acolo!... asta nu prea am cum s-o trec cu vederea... si pentru ca i-am interzis de la inceput... acum o face intentionat... cum ajunge la bucatarie asta e primul lucru pe care il face... tup pe coltar... si top pe masa!
29.03.2003 12:20
zizee
Locatie: la rascruce de 3 vinturi
mai, ce consolare pe voi, ca fetele-s mai cumintele... n-o cunoasteti pe snoopica-smotocica mea careia de citeva luni i se mai zice si scotocica. m-a innebunit cu cotrobaiala prin dulapuri de orice fel, de preferinta virgine da' astea-s destul de rare. pe unde am putut am blocat, incuiat, legat dar e de groaza maimutica mea, scoate keile din usi si le-nfunda-n orificiile de la dulapuri. cu alte cuvinte nu se descurajeaza usor si isi face drum singurica printre obstacole. mie mi se pare ca eforturile mele sint extrem de ineficiente si, cum ati zis si voi, cu cit interdictia e mai vehementa, cu atit atractia-i mai mare, am lasat-o-n pace, m-am asigurat ca ce gaseste prin dulapuri nu e periculos si-o lasa sa-si faca micile damblale, ca altfel nu ma-nteleg cu zuzi, urla de ne stie tot cartierul

acum intervine insa ekilibristica pe muchia de cutit, cum bine a numit-o simona: cind mergem in vizita cu ea face acelasi lucru. mai ales ca sertarele, dulapurile, cutiile, televizoarele, telecomenzile alea-s virgine, cum ziceam. ne-am surprins, sotul meu si cu mine, oripilati (dar din pacate cu intirziere) de lipsa unei reactii valabile din partea noastra. adica abia dupa citeva vizite cu experiente din astea ne-am pus problema ca daca ii e permis acasa sa faca asa cvea, nu-nseamna ca poate face si in case straine surprins din pacate se pare ca asta-i capcana: lucrurile care te agaseaza la alti plozi nu mai sint grave cind e vorba de plodul propriu si personal...

29.03.2003 12:41
daniluca
Locatie: prin State
Eu am folosit destul de des tactica "momelilor" prin dulapurile la care ajungea....lasam in urma tot felul de nimicuri care o incanta...
Ii plac la nebunie tuburile cu crema....sa-si bage degetelele sa-si dea ca mami pe fata....sau sa puna pe periuta de dinti....
Asa ca am golit cateva le-am spalat bine, si le-am pus langa ale noastre in baie...cand striga dupa tuburi...i le dam pe cele goale...si pana se prinde ea ca nu-i nimic in ele gata..i-a trecut...
Avem o telecomanda micuta nefunctionala care e a ei...nimeni nu are voie....si inca doua ale noastre...fiecare persoana are cate una dupa marime....si ca sa creada ca face minuni cu a ei... noi butonam pe ascuns cu ale noastre.
Si asa telecomanda ei e cea mai minunata....
Nu ne-o da noua dar nici nu are voie la ale noastre.
Si asa mai departe...ii facem intotdeauna cota parte la orice.....cu putina imaginatie cred ca pacalesti destul de elegant un copil... scot limba

29.03.2003 12:49
zizee
Locatie: la rascruce de 3 vinturi
mai dani, si noi am incercat faze asemanatoare cu telecomanda sau telefonul portabil de pacaleala, dar n-au tinut, mai, maimuta s-a prins ca-trasa pe sfoara si-a protestat... e vigilenta si capatinaosa snoopaleza si lu' ta-su i se rupe inima s-o contrarieze. noroc cu mami care-o mai smotoceste-un pic din cind in cind, ca altfel ar fi de jale.
29.03.2003 3:10
mamaluieric
Locatie: germania
foarte interesanta discutie. inca nu inteleg faza cu pedeapsa, nu a fost cazul zic eu, dar se poate ca sunt prea indulgenta. exersam "daca cineva isi vrea jucaria inapoi ii multumim ca ne-a dat-o si o returnam" sau macar sa il convingem ca ne putem juca in 2 cu ea. sunt excelente reperele de la ce stie alex, cora!
daniluca, eu ce sa mai spun? eric avea vreo 3-4 luni, cand am intrat la Babywalz si am vrut sa-i cumpar ceva animalut. i-am aratat vreo 3, l-am lasat sa puna mana pe ele in caruciorul mare, sa vad la care reactioneaza cel mai bine. vanzatoarei i s-a parut ciudat, a si venit sa vada. s-a linistit cand a vazut ca doar mama ii dadea dreptul la alegere copilului rad. in schimb, alegerile cred devin mai grele in perioada "de ce"-ului.
si eu l-am lasat / il las sa incerce tot ce vrea. cand mie imi e frica pt. el ii spun sa aiba grija, uneori cu o voce mai domoala, alteori mai raspicat, alteori pe ton mai ridicat. este insa cand se opreste, atunci ii explic ca poate sa faca, numai sa aiba grija. nu categoric i-am spus doar la prize, avem 2 pe care nu le protejam (si unde a si incasat de cele 2 ori cate una peste mana). asta in casa. pe afara s-a intamplat mai des sa zic nu, doara trebuie sa ne si comportam, nu?

sertarele: una e ce poti face acasa si alta in vecini. acasa poti scoate orice sertar vrei, oricate, in vecini ajunge sa deschizi unul, pe urma mama se va simti sa te indrepte inspre alt loc, desi si ea e curioasa rad
niciodata n-am inteles de ce sa nu scoata oalele? la capacele de sticla i-am spus sa aiba grija ca se pot sparge. in rest sunt o jucarie foarte buna, intra una in alta, sunt de diferite forme. am aplicat metoda soacrei lui denise rad dar conservele au fost si mai interesante si si punga cu orez, grisul, faina, ce sa mai zic de taitei, macaroane etc. daca punga am considerat-o prea mare pt a fi imprastiata pe jos, i-am pus intr-una mai mica (daca am mai avut timp). si condimentele miros bine, dar pe astea le deschidea mama si i le dadea pe rand copilului sa le miroasa si sa inchida si sa deschida cutiutele, in afara de piper, sa si guste. lucrurile pe care le consider de valoare au urcat la etaj, medicamentele la fel. sunt de principiul: lucrurile sunt facute pt. mine si nu eu pt. ele... in afara celora de la etaj.
nu sunt de acord sa "momesc" copilul, in afara de momitul inspre locul de schimbat rad mai bine ii cumpar un tub cu ceva neotravitor, foarte ieftin, dar cu care se poate juca in voie. asemanator, in prima faza am folosit pahare de mustar (care aici au o forma destul de placuta), cu incetul vad ca putem trece si la ceva mai bun ... de spart rad

ce ii permit: orice in limita bunului simt al meu si inca putin peste ... pt ca este totusi copil zambet
ce nu ii permit: sa umble la prize, sa fie nesimtit, mai multe, dar atat imi aduc aminte.
cat ii permit: pana nu intrece limita mea de rabdare - uneori am mai multa, alteori mai putina, sunt si eu om. sunt de acord cu teoria sa se joace cat mai mult cu acelasi lucru, pana se plictiseste singur, dar nu sunt de acord cu ideea sa stea numai si sa se uite la pereti de plictiseala, aici intervin.
nu cred ca este suficienta doar libertatea pe care o las copilului. libertatea trebuie sa o simti ca sa stii ca o ai, nu? deci cateva limite (reguli) se impun din start. ii expun optiunile, asa cum mi le expun si mie, automat le zic cu voce tare sau incerc sa analizez situatiile impreuna cu el, de ce am ales eu asta, daca e cazul. am grija sa invete ceva in fiecare zi, pt. mine principal este sa am un copil care va stii intr-o zi sa-si poarte singur de grija, pe langa chestia cu OMul. se inmultesc principiile astea...
lipsa de educatie la partenerul de joaca: depinde de la caz la caz.
nimeni nu da mana la gradi in semn de bun venit sau la revedere, deobicei nici macar nu saluta. eric s-a imprietenit cu un copil cam de varsta lui. nici acesta nu stia sa salute. dupa mai multe zile, luni, copilul saluta, vine si imi da deocamdata mie mana, nu-si mai trage mana cand eric il prinde de mana. eric insa nu mai intinde mana la fiecare copil in parte, doar la cei cu care s-a jucat in ziua respectiva sau care ii este mai aproape cand plecam. si mai mult saluta educatoarea, care ii raspunde de fiecare data, dar copilul saluta de fiecare data... inca trag cu ochiul
cu un partener de joaca temporar si pe care copilul il imita, ii spun ca nu e frumos, explicatii, blabla, eventual il indrept in alta parte. trebuie tinut seama ca micutul meu inca nu vorbeste o limba recunoscuta unanim.
a iesit cam lung... scuze!

31.03.2003 8:13
lumi12a
Am zis eu ca, fata desteapta cum sunt, rezolv problema sertarelor. Asa ca sambata m-am "pus" eu frumos si am lipit sertarele cu un scotchi special. Cine credeti ca dezlipea in urma mea si trantea de zor sertare, ca m-am si speriat: LEXI! M-am sfasiat de ras. Eu lipeam, ea cu degetelele alea minuscule, dezlipea si cotrobia prin sertare.
Problema nu ar fi cotrobaitul, ci faptul ca sertarele sunt pe sine (cu rotite) si ea isi prinde degetelele sau se loveste peste gurita.
Si cand ma gandesc ca acum inca e in premergator, da' cand o incepe sa meargaaaaaaa..... prostit prostit prostit

31.03.2003 3:03
Alec
Parearea mea este ca trebuie sa existe o motivatie pentru toate actiunile copiilor. Altfel nu va intelege rostul lor si li se va parea ceva inutil.

Relatia parinte-copil ajunge undeva la genul copil-copil si asta datorita faptului ca parintele trebuie sa se "coboare" la nivelul de perceptie si intelegere al copilului.

Restrictiile trebuiesc motivate chiar daca la motivatie trebuie adaugata alta motivatie. Pentru o perioada de timp si aceste motivatii o sa le accepte ca pe niste restrictii. Personal, nu sunt de acord cu lasa-l ca acum nu intelege sau ca este prea mic. Trebuie obisnuit cu principiile si legile ce ghideaza viata sociala.

Educatia in sine reprezinta linii trasate in viata, dupa care se vor ghida. Ca se vor indeparta de ea sau ca o vor urma indeaproape, tzine si de personalitatea copilului.

Teoria este idealul, practica este realul.

31.03.2003 3:56
Cristina_
Locatie: Antwerp, Belgia
Eu cred ca am rezolvat intr-un mod destul de dragut problema sertarelor. Mare parte dintre ele, recunosc, au trebuit inchise cu elastic sau cu incuietori speciale pentru asa ceva.

Dar de cand am eliberat unul dintre ele si i-am permis lui Eric sa faca ce-o vrea din el (sa-si puna jucariile, sa-l foloseasca de ascunzatoare sau in loc de scara sa se catere), interesul pentru toate celelalte sertare a scazut drastic.

Dezavantajul la metoda asta e ca atat e de folosit sertarul asta in ultima vreme, incat incepe sa se miste din balamale si credeti-ma, mobila din bucatarie e destul de solida foarte fericit

Cert e ca, acum, Eric isi face de lucru cu "sertarul lui" si nu mai are treaba cu celelalte zambet Toata lumea e fericita si multumita cool

04.04.2003 1:46
simona
Dupa ce am parcurs tot ce ati scris, am observat ca, in general", obsesia" prostit mamicilor este legata de accesul micutzilor la sertare. foarte fericit

Ca sa nu va retin prea mult am sa incerc sa va relatez pe scurt o "isprava" rad a fiicei mele din domeniul cotrobaitului prin sertare.

Avea Francisca vreo 6-7 luni nervos (stadiul de premergator) si o curiozitate nebuna. Fericita ca poate parcurge toata casa fara ajutorul nimanui, binenteles ca a "atentat" si la sertare. trag cu ochiul Sertarele de la bucatarie (in numar de 3) sunt dispuse pe verticala (unul deasupra celuilalt).

Dupa ce "inventaria-se" de nenumarate ori continutul primelor 2 de jos, era normal sa treaca si la al treilea, cel de sus. idee (trebuie sa va mentionez ca lateralele sertarelor sunt diferite, cel frontal, care are si manerul, este mai inalt, iar celelalte sunt un pic mai mici in inaltime, dif de aprox 15 cm.).

Ca sa poata deschide sertarul (fiind destul de greu pentru ea, cu toate ca e pe sina) trebuia sa stea chiar in fata lui. Dupa ce a reusit sa-l deschida, si-a dat seama ca nu vede ce se afla in el, s-a ridicat pe varful picioruselor, dar degeaba. scot limba

Ce credeti ca i-a trecut prin cap? intrebare sa se deplaseze in lateralul sertarului unde inaltimea sertarului era mai mica si de unde avea continutul acestuia in toata splendoarea. rad rad

MORALA.
Daca eu mama "grijulie" trist , ca sa nu spun altfel, nu o lasam sa umble pe acolo, nu-i puneam mintea la contributie...., nu-i dadeam posibilitatea sa descopere ca obiectele pot fi privite din unghiuri diferite (stiintific vorbind).

In consecinta, eu sunt pentru libertatea de miscare si gandire a copilului, libertate controlata mai mult sau mai putin, in functie de varsta si temperamentul copiluilui.

Inchei aici. sarut sarut
Nu uitati ca suntem oameni si suntem supusi greselilor. plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist

04.04.2003 2:18
lumi12a
Daaaaa, va anunt ca Lexi a trecut de la sertare la dulapuri rad . Cotrabaie fericita peste tot, ia continutul si fuge... E fericita nevoie mare. Macar acolo nu are ce sa pateasca. Zic eu, ca era sa-si dea cu usa in cap daca nu eram eu pe faza. Si-asa ieri am tras o speritura sora cu moartea, de am crezut ca fac infarct.
Ieri mamaie a iesit cu Lexi afara si s-a impiedicat pe scari si s-a rasturnat carutul, iar Lexi s-a lovit la cap de scara.
Noi trebuia sa mergem la cumparaturi dupa ce am iesit de la servici si dupa ce toata ziua l-am batut la cap pe George sa nu uite si sa isi faca timp, cand a venit sa ma ia, i-am zis ca numai am chef sa mergem la cump., vreau sa mergem acasa. Iar cand am ajuns, mamaie era plansa toata, iar Lexi ne zambea printre cucuie si un nas cat casa. Am incremenit, dar m-am straduit sa nu ma pierd cu firea, sa nu o sperii si mai tare pe mamaie, care si asa era speriata. Am fost repede cu ea la Medicover si noroc ca era si doctora ei acolo, i-au facut investigatii, radiografii si au constatat ca nu are nimic fisurat sau rupt, a fost doar socul loviturii. Ne-a zis sa ii dam cu lasonil si sa ii punem comprese reci. Ceea ce am si facut. Acum se apre ca e mai bine. I s-a invinetit ochisorul, dar parca la cap s-a mai tras umflatura. Nu prea a dormit azi noapte, ca ea doarme de obicei pe burtica si probabil ca o durea nasucul, asa ca s-a cam agitat si pana la urma a adormit cu fata in sus. Prin ce am putut sa trec... Slava Domnului ca nu a fost mai rau. Desi mie tot mi-a ramas o teama in suflet. Acum ma straduiesc sa nu fac din asta o manie si sa sufoc copilul, ca mamaie era atat de speriata de nu o mai lasa jos din brate, iar ea zbiera ca vrea sa mearga PA (adica sa mearga tinuta de manute).
Cand ma gandesc ca asta e doar inceputul, ca va incepe sa meraga si pana va capata stabilitate, o sa tot cada... UF!

07.04.2003 6:34
vladosmina
Multe din reperele educationale pe care le aveam inainte de a naste s-au "sters". Pe atunci cand vedeam un copil de trei ani ca alearga prin supermarket si zbiara ca apucatul ma gandeam ca nu l-au educat cum trebuie parintii; acum inteleg ca nu e asa usor sa inveti cu copilas ca tavalitul pe jos nu e cea mai nimerita metoda de a obtine ce vrea...
De cand sunt mamica am devenit mai toleranta si mai flexibila in modul de gandire. Ma gandesc mai mult la buna dispozite a copilului meu, decat la ce cred "spectatorii" crizelor lui de personalitate.
Poate uneori sunt si prea obosita ca sa mai imi pese de educatia " ca la carte"...
Sunt cateva reguli batute in cuie, dar nu prea multe:
nu lovim alti copii
nu se recompenseaza tavalitul pe jos
daca urletele nu sunt cauzate de o durere fizica, atunci nu le aud:)

Cat despre joaca cu copiii needucati ce sa zic...
La noi nu functioneaza sa ii spun ca nu se poate juca cu respectivul, pentru ca un copil de nici doi ani nu face diferenta intre un copil bine educat si unul lipsit de educatie. Daca insa copilul respectiv e violent am grija sa stau tot timpul in garda. Oricum la gradinita o sa dea peste multi copii needucati( ca danezii nu au aceleasi norme ca romanii in acest domeniu) si acolo nu o sa pot sa mai stau sa-l feresc.

Am observat totusi ca acei copii care au fost inconjurati cu dragoste, respect si intelegere tot timpul nu sunt nici violenti si nu au probleme de comportament mai tarziu.
Pentru inceput am grija de sufletul copilului meu si mai tarzior o sa trecem si la educatie, pornind de la principiul: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"

Numai bine si sanatate!
Cosmina si Vlad


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=969
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.