· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Probleme psihologice > Asteptand "barza"
< subiectul anterior :: subiectul urmator >
subiect nou  raspunde
autor Asteptand "barza"     
Psihologul





09.08.2002 6:18   Asteptand "barza"  citat 

Este bine cunoscut faptul ca in perioada de sarcina apar multe modificari fiziologice ce ajuta organismul matern sa se acomodeze cu noua stare si sa fie capabil sa asigure hrana si protectia fatului. Modificarile psihice ale acestei perioade sunt si ele numeroase dar mai putin cunoscute (incepand de la grijile pe care mama si le face referitor la integritatea si dezvoltarea normala a fatului, la schimbarile bruste de dispozitie, la \"poftele\" gravidei si pana la visele cele mai ciudate, starile de depresie, plans, teama nejustificata, modificari ale atitudinii fata de ceilalti etc). Este interesant ca femeile care au purtat mai multe sarcini relateaza modificari diferite de la o sarcina la alta. Alt copil, alta situatie, alte schimbari. O nastere e mai usoara decat alta, o sarcina \"mai buna\" , alta \"mai dificila\".
Primele miscari ale fatului sunt un moment psihologic foarte important pentru ca reprezinta inceputul unei comunicari active, mama incepe sa si-l imagineze, nu-l vede dar il simte, interpreteaza miscarile lui ca agitatie sau joaca; comunicarea cu tatal devine si ea posibila. Adesea parintii se joaca seara cu copilasul lor, ii pun muzica, vorbesc cu el. Toate acestea sunt benefice atat pentru fat, cat si pentru parinti, sporesc increderea si bucuria, risipesc grijile si problemele aparute peste zi.
Daca parintii au un copil mai mare, atunci isi pun o multime de intrebari:
- Cand ii spunem copilului ca va avea un frate sau o sora?
- Cum va reactiona copilul?
- Ce ii spunem despre burta mamei?
- Este cazul sa mai povestim despre barza?
- Cum il pregatim pentru sosirea bebelusului?
- Ce ii raspundem daca intreaba despre nastere?
- Ce facem daca cel mare incepe sa aiba probleme? (enurezis, agresivitate, tulburari de somn, cosmaruri, refuz alimentar, tulburari de vorbire, nu mai vrea la gradinita, devine incapatanat sau se supara din orice, devine egoist sau cere mai mult decat ii putem da).
Daca ati trecut prin asemenea situatii si aveti un raspuns la unele dintre aceste intrebari, scrieti-l pentru a ajuta si alti parinti cu experienta voastra.
Va asteptam.[Modificat la data: 10.8.2002 admin]


sus

Denunta
sumisa




Copii
Daria Ioana: 21 ani
Andrei Alexandru: 17 ani
Matia Stefan: 13 ani, 3 luni

10.08.2002 6:26     citat 

Eu sunt insarcinata in 13 saptamani si am o fetita de 3 ani si 6 luni, Daria. I-am spus de bebe din momentul in care am stiut si eu. Stie ca bebe creste in burtica inca inainte de a fi eu insarcinata, i-am povestit despre ea si a vazut si pozele cu mine cand eram insarcinata.
Ii impartasesc totul , stie chiar si medicamentele pe care le iau pentru mentinerea sarcinii, am dus-o cu mine la eco sa-l vada pe bebic.
Deocamdata este totul bine, chiar pot sa spun ca venirea bebicului a determinat-o sa renunte singura la sticla cu laptic de la culcare si ca urmare si la pampersu de peste noapte.
Probleme am avut doar cand au fost caldurile alea mari si eu ma simteam destul de rau si daramata. Atunci am cam neglijat-o pe Daria si ea a luat-o putin razna. Dar cu ajutorul fetelor de pe forum am inteles care este problema , am remediat si acum totul e bine.
Are grija mare de mine, iar seara nu uita niciodata sa se roage la Doamne Doamne pentru bebe, desi eu nu i-am spus niciodata ca ar trebui sa faca asa ceva. Cred ca isi dorea foarte mult un tovaras de familie. looool


sus

Denunta
margaritar





am nascut deja!

12.01.2011 1:28     citat 

Eu am o fetita de 4 ani si 4 luni si un baietel de 2 luni. Am pregatit zic eu destul de atent momentul venirii pe lume a fratiorului, in sensul ca stia ca va avea un fratior sau o "fratioara" inca de cand am aflat si eu. Stia de asemeni ca va creste in burtica, stia cum se hraneste acolo, stia pe unde se va naste (pe burtica in cazul nostru, desi stie ca exista si o alta varianta), stia ca ma vo interna la momentul potrivit ca doctorul sa ma ajute sa il nasc pe bebe, ca va avea un cutitas potrivit si micut cu care va face o taietura micuta si il va scoate pe bebe si ca apoi va coase cu o ata speciala, ca nu ma va durea in acele momente etc., ca ma voi intoarce acasa cu bebe si ca daca va dori ma va putea ajuta sa il ingrijesc, ca va manca la tzatzica fiindca nu stie si nu poate altfel...si asa mai departe.
Dupa ce am ajuns acasa nu s-a intamplat nimic iesit din comun, decat mici episoade de gelozie, firesti zic eu...adica avea nevoie de mine exact cand il alpatam (asta la inceput cand dura si mai mult alaptatul), nu ma primea cu el la ea in camera mereu, m-a zis o data sa-l bag inapoi in burta, alta data sa-l las acolo singur sa vin la ea, din astea...Eu i-am explicat ca daca il lasam singur si plange mult i se poate face rau, ca daca nu mananca de asemeni ii este rau soi mie si lui, ca trebuie sa-l tinem drept sa nu verse laptic...Cu timpul s-au atenuat si acele episoade foarte mult.
Insa, si aici intervineproblemacu care ma confrunt.

Eu dorm cu fetita mea de la varsta de 2 ani, deoarece asa am considerat ca este mai bine pentru absolut toata lumea din casa.La 2 ani jumate a inceput sa renunte la pampers si noaptea mergeam la baie (unde era olita) de cateva ori pe noapte. De la 3 ani a inceput sa ude patul in fiecare noapte cu foarte mici exceptii, in vara asta a avut o pauza de aprox. 3 luni, dupa care din toamna cand am avut o tentativa de a incepe gradinita a luat-o de la capat. Am amanat gradinita pentru anul urmator gandindu-ma ca urma si nasterea si mi s-a parut prea mult; in plus esecul inregistrat cu educatoarea din gradinita a inrautatit mult situatia.
In fine, de circa o saptamana nu mai face in pat intrucat datorita fricii ei de intuneric, m-am gandit sa-i las o veioza aprinsa intreaga noapte si de atunci se trezeste si merge la olita sau nu se trezeste deloc, ceea ce fireste ma bucura.

Intrebarea mea, de fapt, este: cum as putea proceda, in cazul in care cel mic se va mari si va fi gelos ca eu dorm cu ea. (acum el doarme singur, nu se trezeste des, decat o data mananca si atat.) Sigur ca intre timp fetita ar putea cere sa doarma singura, dar daca asta nu se va intampla? Ceea ce vreau eu este sa nu il supar sau sa il ranesc pe nici unul dintre ei.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> 
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: