· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Cultural > ce inseamna "malaiesi in calcaiesi"?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3
subiect nou  raspunde
autor ce inseamna "malaiesi in calcaiesi"?     
ionika01





20.09.2011 4:19     citat 

:lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol:
e fte tare topicul ...dar cu aceasta ocazie m-am lamurit si eu


sus

Denunta
ionika01





23.09.2011 4:33     citat 

bine ca am aflat si eu ....aveam o dilema ..din copilarie rad

sus

Denunta
mihaifilip





28.06.2019 5:45     citat 

buna ziua
vin cu o parere personala cu care eu am trait mereu privind acesta expresie: malaies in calcaies= stiuleti de porumb in carambul cizmei, asa cum tineau haiducii pistoalele in cizme, cum mai vedem prin filmele cu haiduci.
apoi ar mai fi niste explicatii mai academice aici http://www.estica.eu/article/cum-devine-de-se-leaga/
daca nu reusiti sa vedeti cam asta scrie:
M&#259;l&#259;ie&#537; în c&#259;lcâie&#537;
… V&#259; mai aduce&#539;i aminte de cântecul Caprei la Creang&#259;? Iat&#259;-l dup&#259; manuscrisul autorului:

Trei iezi, cucuie&#539;i,

Mamei u&#537;a descuie&#539;i

C&#259; v-aduce mama vou&#259;

Brânz&#259;-n buze,

Lapte-n &#539;â&#539;e;

Drob de sare,

Pe spinare

M&#259;l&#259;ie&#537;

În c&#259;lc&#259;ie&#537;,

Smoc de flori

Pe sub&#539;iori

Nu diferen&#539;ele de text m&#259; intereseaz&#259; (în spinare, la sub&#539;iori, etc.), nici cele de punctua&#539;ie. Vreau s&#259;-mi explic &#537;i eu, ca &#537;i unii dintre dumneavoastr&#259; poate, cum aduce Capra la iezii ei, descul&#539;&#259; fiind ca orice capr&#259;, m&#259;lai (fie de porumb, fie de grâu sau orz) – în c&#259;lcâi?! La noi, în Muntenia, e o vorb&#259;, cic&#259;: î&#539;i cânt&#259; greierii în c&#259;lcâie, adic&#259; ai c&#259;lcâiele cr&#259;pate de alerg&#259;tur&#259; (&#537;i de munca de peste an; se întâmpl&#259; mai ales toamna, la claca de porumbi, când ne c&#259;&#539;&#259;r&#259;m to&#539;i pe gr&#259;mada imens&#259; de &#537;tiule&#539;i pu&#537;i undeva, a acioal&#259;, unii mai sus, al&#539;ii mai jos, cum ne g&#259;sim loc &#537;i culcu&#537;, astfel c&#259; ni se v&#259;d picioarele goale – c&#259; doar nu ne-om urca înc&#259;lca&#539;i pe roade)…A&#537;a s&#259; fie, adic&#259; mama capra &#537;i-a îndesat m&#259;l&#259;ie&#537;ul în cr&#259;p&#259;turi?! Sau, m&#259; rog, între copitele ei – mici, dar patru la num&#259;r, s-ar aduna ceva-ceva pentru iezi&#537;orii ei. A&#537;a ceva nu se poate, dom’le!

Ei bine, chestia e c&#259; eu am reu&#537;it s&#259; leg lucrurile cumva, dar mi-e cam greu s&#259; v&#259; explic. O iau pe îndelete, cu bini&#537;orul, s&#259; nu se supere unii &#537;i al&#539;ii. A&#537;adar, f&#259;ceam c*r&#259;&#539;enie prin bibliotec&#259;, tot adunând pentru a nu &#537;tiu câta oar&#259; c&#259;r&#539;ile care nu-mi trebuie pentru a le pune în saci (iar sacii…s&#259;-i trimit la moara timpului, adic&#259; s&#259;-i mai desfac la Sfântul A&#537;teapt&#259;). Având câteva edi&#539;ii Creang&#259;, m-am decis s&#259; opresc doar dou&#259;, pe Iorgu Iordan &#537;i pe G. T. Kirileanu – &#537;i am dat deoparte, între altele, hâr&#539;oagele vechi din BPT, de la începutul secolului al XX-lea, acelea pline de gre&#537;eli de liter&#259;, de cuvinte… &#536;ti&#539;i cum era: BPT-ul a fost la început o colec&#539;ie respectabil&#259; &#537;i respectat&#259; pe drept cuvânt, foarte corect&#259; cu textul – dar a avut principiul prelungirii continue de tiraj, pe m&#259;sura vânz&#259;rilor, f&#259;r&#259; a nota c&#259; este o edi&#539;ie nou&#259;, a câta edi&#539;ie este, ci p&#259;strând doar num&#259;rul de ordine al c&#259;r&#539;ii din colec&#539;ie. A&#537;a se face c&#259; po&#539;i avea un BPT Creang&#259;, crezând c&#259; este edi&#539;ia princeps (aceea din 1892) – dar s&#259; fie, de fapt, o carte cine &#537;tie când retip&#259;rit&#259;, recorectat&#259; dup&#259; reforma ortografic&#259; din 1904, de pild&#259;, reculeas&#259;, , etc. Dac&#259; nu stabile&#537;ti c&#259; o edi&#539;ie veche, ai o copie oarecare. Îmi propusesem, dar n-am studiat-o, o &#539;ineam mai mult de decor, ca prima carte a operelor lui Creang&#259;. A&#537;adar, jos cu ea, cine &#537;tie când voi mai avea eu timp de lucruri atât de gra&#539;ios gratuite.

Totu&#537;i, i-am mângâiat pentru ultima oar&#259; coperta – &#537;i am deschis întâmpl&#259;tor una dintre cele cinci bro&#537;uri. Nimeresc tocmai la Capra cu trei iezi, chiar la cântec – &#537;i citesc:

M&#259;l&#259;ie&#537;i

În c&#259;lcâie&#537;

Îmi atrage strident aten&#539;ia pluralul: se formase reflexul m&#259;l&#259;e&#537; în c&#259;lcâie&#537;. Cine &#537;tie, mi-am zis, gre&#537;elile lor. Iau edi&#539;ia Iordan: m&#259;l&#259;ie&#537;. Edi&#539;ia Kirileanu: m&#259;l&#259;ie&#537;. Convorbirile literare din 1875 (sunt pe Internet) cu prima t6ip&#259;ritur&#259;: la fel. Glosarele, la ambele edi&#539;ii, nu au termenul, desigur pentru îl consider&#259; cuvânt curent, cu sensul obi&#537;nuit. Trec, leg sacul, îl las în plata Domnului (nu-i mai dau de urm&#259;, o fi fiind pe la &#539;ar&#259;, pe undeva) – dar îmi r&#259;mâne în minte acest plural, care-mi leag&#259; bine, dar bine de tot, lucrurile. Am gândit, adic&#259;, a&#537;a: dar dac&#259; tipograful n-a gre&#537;it, ci a sim&#539;it termenul? Poate c&#259; e vorba de ceva cum ar fi m&#259;l&#259;ie&#537;, m&#259;l&#259;ie&#537;i, m&#259;l&#259;ie&#537;uri. Ar fi o iarb&#259;, cum e m&#259;cri&#537;ul, unti&#537;orul, ceva cu gust, un „condiment” de pus la mâncare. P&#259;i, sigur c&#259; da: capra, ca orice capr&#259;, are copite – dar ceva mai sus de ele mai are cei doi pinteni, pu&#537;i la cap&#259;tul unei alte articula&#539;ii, pe care sprijin&#259; piciorul când merge, mai ales când urc&#259;: acesta este „c&#259;lcâie&#537;ul” ei, ea n-are decât s&#259; aga&#539;e în ace&#537;ti pinteni o iarb&#259; cu gust pentru iezi&#537;ori. Mai jos, vede&#539;i cum spune: „Smoc de flori / pe sub&#539;iori”. Pentru vaca mea, din copil&#259;ria, ziceam c&#259; acest sprijin de rezerv&#259; c&#259; se cheam&#259; chi&#537;i&#539;&#259; (&#537;i am argumente s&#259; cred c&#259; de aici vine &#537;i numele Chi&#537;in&#259;ului…dar cu alt&#259; ocazie). Memoria îmi aduce în fa&#539;&#259; caprele ie&#537;ind de prin stuf&#259;ri&#537;uri, de pe deal: poart&#259; pe drum fire de iarb&#259; încurcate în acest „c&#259;lcâie&#537;” pân&#259; acas&#259;. Iat&#259;, Capra lui Creang&#259; a &#537;tiut unde s&#259; calce ca s&#259; le aduc&#259; iezilor ceva bun, o iarb&#259; acri&#537;oar&#259;.

Da, dar caut&#259; acum prin dic&#539;ionare o plant&#259; numit&#259; m&#259;l&#259;ie&#537; cu pluralul m&#259;l&#259;ie&#537;i/m&#259;l&#259;ie&#537;uri. Nu exist&#259;, eu am c&#259;utat cuvântul în toate dic&#539;ionarele pe care le-am g&#259;sit. Exist&#259;, totu&#537;i, ceva: o localitate prin Vâlcea, cu numele M&#259;laia. Nu, nu vine de la m&#259;lai, ci de la o … plant&#259; care se cheam&#259; m&#259;laie, este galben&#259; ca unti&#537;orul (ca m&#259;laiul de porumb) &#537;i cre&#537;te pe pantele însorite ale dealurilor dimprejur. E aromat&#259;, zice-se. Este un augmentativ: m&#259;lai – m&#259;laie (un fel de m&#259;lai mare). Dar diminutivul, n-o fi existând? Am întrebat pe cineva din zona Râmnicu S&#259;rat-Br&#259;ila, &#537;i mi-a confirmat c&#259; m&#259;l&#259;ie&#537;ul e o plant&#259; aromatic&#259; de pe la ei, un fel de m&#259;cri&#537;. N-am confirmarea din teren, îns&#259;, &#537;i exist&#259; posibilitatea ca doamna s&#259; fi vrut doar s&#259;-mi dea dreptate, pentru c&#259; i-am explicat mai înainte ce caut de fapt.

Despre m&#259;l&#259;ie&#537; în c&#259;lcâie&#537; a scris, într-o revist&#259; celebr&#259; un filolog celebru. Este vorba de Emil Vrabie, mare slavist, specialist în etimologii, &#537;i textul s&#259;u „M&#259;l&#259;ie&#537; în c&#259;lcâie&#537;” s-a publicat în revista Limba român&#259;, a Academiei Române, în 1970, fiind apreciat de Iorgu Iordan &#537;i al&#539;i mari filologi ai momentului. Face parte din lecturile mele de studen&#539;ie, &#537;i re&#539;in bine ideea. Autorul este la fel de nedumerit ca mul&#539;i dintre noi: cum poate Capra s&#259; poarte m&#259;lai în c&#259;lcâi? Pe scurt, el emendeaz&#259; textul, considerând c&#259; Ion Creang&#259; n-a în&#539;eles vorba popular&#259;: era „m&#259;l&#259;ie&#537; un c&#259;lcâie&#537;” – &#537;i explic&#259;: în limba veche „c&#259;lcâie&#537;” înseamn&#259; &#537;i „c&#259;u&#537;”, „coltuc”, o bucat&#259; mic&#259; din ceva: asta aduce capra, nu în, ci un c&#259;lcâie&#537; de m&#259;lai. Demonstra&#539;ia este superb&#259; (&#537;i spumoas&#259;: autorul analizeaz&#259; traducerile din Creang&#259; în francez&#259;, german&#259;, rus&#259;, maghiar&#259; – ar&#259;tând absurdul sensurilor)…Dar se refer&#259; la al doilea termen din expresie, eu ce s&#259;-i fac dac&#259; tipograful BPT-ului l-a gre&#537;it pe primul? Men&#539;ionez probitatea &#537;tiin&#539;ific&#259; a lui Emil Vrabie: nu cere schimbarea textului, ci doar o not&#259; marginal&#259; – pentru el, ca filolog – a&#537;a cum ar trebui s&#259; fie pentru to&#539;i filologii – textul fiind de neschimbat.

Nici prin gând nu-mi trece, nici mie, s&#259;-l schimb pe Creang&#259; – dar de explica&#539;ii este nevoie. Totu&#537;i, dac&#259; privi&#539;i facsimilul din edi&#539;ia G. T. Kirileanu, povestitorul pare a fi scris m&#259;l&#259;ie&#537;i, se vede un adaos la finalul cuvântului. Dac&#259; e a&#537;a, rezult&#259; c&#259; tipograful de la Convorbiri literare, din 1875, a în&#539;eles diminutivul de la m&#259;lai, &#537;i textul tip&#259;rit a înghe&#539;at astfel peste tot. Dar face&#539;i, rogu-v&#259;, singuri constatarea, eu &#537;tiu doar s&#259; leg lucrurile, nu &#537;i s&#259; le (mai) dezleg.

citat dupa Nicolae Georgescu din Estica News, 05.04.2016


sus

Denunta
mihaifilip





28.06.2019 5:48     citat 

nu stiu de ce a inserat atatea simboluri

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: