Copii Bria: 16 ani, 10 luni Nicolas-Alexandru: 12 ani, 2 luni am nascut deja!
18.07.2006 7:12
imi e dor tare de el! Cred ca as face orice sa il aduc inapoi!
Cand l-am vazut in sicriu am zis ca acolo nu e tata! Nu era asa cum il cunosteam eu! A trebuit sa imi scot pozele, ca sa mi-l pot aduce aminte si pur si simplu, parca nu a fost niciodata omul din poze. Nu mi-l puteam scoate din minte asa cum a ajuns, uscat, galben.... asa cum zicea si el cand se uita in oglinda" Nu a ramas de mine decat ochelarii" si urechile( completam eu).
Nu stiu ce e cu mine! De cateva zile ii simt asa de tare lipsa... Imi lipsesc telefoanele lui in care ma intreba doar " ce faci?" imi e dor sa fim amandoi cu telefoanele in mana si sa ne sunam unul pe altul in acelasi timp, imi e dor sa ma ia in brate, imi e dor sa ma trimita la dr., ca avea atata grija de mine...
Incep sa fiu din ce in ce mai " slaba" si nu pot sa inteleg ca " asta-i viata"...
mi-e dor de el...
Scuze! astea sunt niste randuri in care sa ma descarc ca nu stiu de ce nu o pot faca de fata cu cineva din familie.
Din pacate as vrea sa -ti spun ceva sa te linisteasca, dar ... nu iti pot transmite decat regretul meu . Imi pare rau, dar gandeste-te ce si-ar fi dorit el pentru tine. Unele lucruri nu ni le putem explica
Bria, imi pare atat de rau ca treci prin asa ceva, ca s-a intamplat asa... O sa treaca in timp, o sa ramai cu amintirea frumoasa a ceea ce a fost tatal tau. Chiar daca nu poti sa crezi acum, va veni o zi cand vei putea sa zambesti gandindu-te la el, cand nu vei mai simti durere. E cumplit si e pacat, si e cu atat mai greu cand ti se intampla tie, dar chiar asta-i viata, din pacate...
Bria, as vrea sa iti pot spune si eu ceva care sa ajute.... insa sunt muta.... nu stiu ce sa fac. doar plang alaturi de tine. Dumnezeu sa iti odihneasca tatal in pace