----------
dana_vlad a scris:
... e teribilism sau chiar crede ce vorbeste? e posibil sa vrei sa nu mai traiesti la 16 ani?
----------
Da, e posibil, cred ca pe acolo am trecut mai toti, dar unii dintre noi mai uitam...  Este, desigur, si teribilismul varstei adolescentine, in masura in care aceasta este o etapa a sensibilitatii maxime, a lucrurilor si sentimentelor... definitive si traite pana la capat, a hotararilor mari si a durerilor si suferintelor exacerbate si insuportabile... este varsta cand furtunile hormonale isi pun amprenta, mai mult decat am vrea sa credem, pe ceea ce gandim...
Din cate descrii, fara sa cunosc persoanele implicate, un lucru imi este insa evident: mama fetei, poate si tatal, s-a demonstrat un parinte intruziv, dominator si prea putin aplecat la bunastarea (fie ea numai psihologica) a copilului. A impune (inca, in zilele noastre) copilului unde sa-si continue studiile, ce drum sa urmeze in viata, fara a se tine cont de aspiratiile, sensibilitatea si interesele reale ale acestuia mi se pare ca denota o suficienta si un arbitrariu greu de infruntat zilnic de un adolescent. De aici se poate extrapola cu destula usurinta ca acest comportament al parintilor exista in toate privintele, sufocand si ranind o persoana care nu este suficient de puternica sau hotarata sa duca o lupta inegala, in care ar trebui sa lupte cu si sa nesocoteasca doua fiinte la care probabil ca tine. Asa ca este mult mai usor sa te intorci impotriva ta insati si sa iei decizii majore...
Nu este un moment usor, dimpotriva, dar aici si acum, macar in clipa a 11a, cred ca s-ar impune o cotitura in atitudinea parintilor, probabil ca cel mai sigur ar fi sa se puna cartile pe masa, cu mare delicatete, empatie si cu multa... cenusa in cap. Fara acuze, invinovatiri, reprosuri et comp.! Doar cu un maxim respect fata de fiinta independenta, autonoma, care este fiica lor. Pasul al doilea ar putea fi si psihologul, probabil, este evident ca fata are nevoie sa vorbeasca despre aceste lucruri, sa se descarce si parintii - poate fara sa vrea - au ajuns intr-un impas. 
Numai bine!
|
