Ne ca de data asta nici eu nu-mi amintesc pe unde s-a mai discutat problema  , dar uite cum am facut eu si cum am vazut ca faceau educatoarele aici la day-care.
Copilul care imbrincea, ciupea, musca, sau lovea cu vreun obiect pe altii, era luat in brate deoparte, i se explica (poate pt. a 100-a oara) ca nu-i frumos ce a facut, ca nici lui nu i-ar place sa primeasca un astfel de "tratament" si apoi dupa ce era linistit pe un ton calm, era rugat sa mearga sa-si ceara scuze la "victima". Cind o facea, adultul ii multumea ca s-a purtat frumos.
"Victimei" i se spunea sa incerce ca data viitoare sa se fereasca si sa spuna clar si raspicat ca nu-i place sa fie lovit, muscat etc.
Aici aceasta tehnica se poarta la toti copiii, chiar daca inca nu merg in 2 picioare, ideea este ca repetindu-i mereu si mereu ce nu este bine si frumos, intr-o zi vei constata ca a priceput mesajul.
Ideea de a-l pedepsi, bate sau a-i vorbi pe ton rastit in astfel de cazuri este gresita, nu duce decit la inversunarea si mai rau a copilului, iar tot ce va pricepe este ca atita timp cit cineva se poarta urit cu el, este OK sa faca la fel cu cei din jur. 
Iar ca sa adopti politica "strutului", fara sa iei nici o atitudine fata de astfel de copii este la fel de gresit, ei vor intelege ca este normal cum se comporta si vor face si mai rau.
|
, mai smulge si el cand apuca!). De fiecare data ii scot cu greu manutele din par si ii explic ca nu e voie sa faca asa ceva (mai ales ca-l apuca cand suntem pe strada!!!). Ii repet ca NU are voie si nu e frumos dar in secunda urmatoare e cu manutele in par. Deocamdata nu intelege el ce e bine si ce e rau, NU sau DA, dar mai avem rabdare si suportam sa ne traga de par 
.
