denisa26


Locatie: strada almasu mic,nr11,bl.b10,sc.1,ap.10,et.4Copii diana alexandra maria: 14 ani, 7 luni nicolas eduard: 13 ani, 6 luni am nascut deja!
|
19.12.2010 1:21 mama singura a ajutor.... |
|
| |
|
ma numesc denisa si in ciuda faptului ca am 25 de ani sunt mama a 10 luni si Nicolas-1 an si 9 luni) si un al treilea pe drum...nu e nimic iesit din comun pana acum.doar ca aceasta mama a o luna de zile...eram o familie normala si fericita.sotul meu pleca des in strainatate si am reusit sa deschidem o mica afacere care ne ajuta sa traim binisorpana intr-o zi cand tatal copiilor mei a droguri.de atunci totul a nimic.deseori lua ultimii bani din casa si pleca sa isi procure doza zilnicalasandu-ma fara lapte sau alte lucruri de care copii sau eu aveam nevoie zilnic.nici momentul in care fetita meaAlexa zacea ca o leguma in pat cu febra 40...am incercat de zeci de ori sa il ajut in ultimele lunicumparandu-i eu tratament din putinii bani care ii puneam deoparte pentru a acest viciu(eu neavand servici pentru ca stau cu copii acasa).de fiecare data ma mintea si isi batea joc de suferinta meadupa doua zile luand-o de la capat.tot ce incercam sa fac pentru el era in zadar.in tot acest timp nu am putut sa merg la nici un control medicalinsa am facut acum cateva zile o ecografie...la eco a garda sa ma vada cineva pt ca am foarte putin lichid si nu este bine ca bebelusul sa stea pe uscat.insa nu am fost.nu am cu cine sa las copiii in cazul in care vor sa ma interneze in spital. in ultimul timp sotul incepuse sa consume plante etnobotanicedisparea cate 2-3 zile de acasa iar cand venea adesea intra in crize de paranoiavedea lucruri care nu existause purta ca un nebun.ba chiar de cateva ori Alexa s-a o boala complexa la inima si se pare ca ar avea nevoie de o operatie la inima pt implantul unui pacemakerun aparat care ii va ajuta inima sa bata ca unui copil normal.am trecut prin foarte multe incercari cu Alexasi multe zile de internare in multe spitale din bucurestimulti doctorinici nu vreau sa ma mai gandesc la asta.asa ca in cele din urma mi-am luat inima in dinticopiii de mana cateva lucruri intr-un sac si banii care reusisem sa ii pun deoparte(planuind de ceva vreme sa fac acest pas)si am reusit sa platesc chiria pe o luna intr-un apartament modest din cartierul berceni.abia daca mai am ce sa le pun copiilor pe masa...nu am parinti carora sa le cer ajutorul sau prieteni care sa imi intinda o mana de ajutor.ma gandesc cu disperare la ziua in care nu voi avea ce sa le dau sa manance. ma cuprinde groaza si disperarea pentru ca sunt neputincioasa...nu pot sa fac nimic...e greu...foarte greu...dar cred ca este cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau.nimic nu poate fi mai cumplit decat infernul prin care treceam alaturi de tatal copiilor mei..caut cu disperare un patut pentru cel mic.abia ma descurc sa le pun ceva pe masa celor mici,si asta tot din ajutorul pe care mi l-au dat alte persoane.daca cumva ma puteti ajuta sau daca cunoasteti pe cineva care o poate face va rog din suflet sa imi spuneti...nu am cerut nimanui bani sau bunuri pt mine...insa pentru copii nu imi este deloc rusine sa o fac.ei sunt cel mai important lucru pentru mine in momentul de fata.multumesc mult....
|
sus |
 |
|