As spune "speriat", dar am votat "socat". Cand am aflat era ceva nou si nu stiam daca e bine sau rau pentru ca nu eram casatoriti si deja ne certam... Era si incertitudinea daca e al meu. Cand s-a dragul ei, dar nu era euforie pentru ca oricat iti place copilul tau, nu poti sa fi fericit daca cel/cea pe care ai alaturi nu iti ofera linistea unui camin, armonie si buna intelegere. Erau si vremuri mai grele ca sa cresti un copil... nu erau Pampers, masina automata de spalat rufe... fata s-a mine, peste ani de zile si oricum din punctul ei de vedere nici pana in ziua de azi nu se bucura ca au mai venit doi fratiori dupa ea. Mai mult m-am bucurat de primul baiat. Nici el nu fusese planificat. Dar nu era plangacios ca fata din orice... si era hazliu de mic. Tin minte ca am fost incantat sa il port in brate pe drum spre casa de la maternitate (era aproape) si imi era frica sa nu il scap, ca parca nu avea nici o greutate. Cand s-a nici in ziua de azi nu as putea sa spun ca prefer pe unul sau pe altul mai mult. Fiecare are aceeasi importanta pentru mine si slava Domnului au crescut maricei. As vrea sa am o fetita cu noua mea sotie... ar fi prima oara ca as avea un copil intr-o atmosfera normala...
M-am simtit mai matur, mai responsabil, plin de bucurie cu o impresie buna despre viitor.
Fiecare zi petrecuta impreuna cu el aduce un plus spuselor de mai sus.