· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Comunitate >Grupuri de interese, reuniuni > depresiile cauzate de infertilitate
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3  »
subiect nou  raspunde
autor depresiile cauzate de infertilitate     
angy29




Locatie: fetesti

am nascut deja!

10.04.2010 2:26   depresiile cauzate de infertilitate  citat 

M-am saturat sa fiu vazuta ca puternica de altadata cind am momente cand nici nu mai vad pe unde calc de lacrimi, m-am saturat de frazele alea sablon, mai bine nu spui nimic daca nu stii ce trebuie sa spui... Mi se tot repeta cat de norocoasa sunt ca am un sot extraordinar si ca ar trebui sa-mi fie suficient... si ce se intampla cu necesitatile mele personale, acelea de a eu cu tine, numai ca eu vreau inca sa fiu cu picioarele pe pamant sa nu o iau razna....asa ca te imbratisez, te pup si te tin in brate sa nu cedezi.

sus

Denunta
angy29




Locatie: fetesti

am nascut deja!

10.04.2010 6:55     citat 

Sa inteleg ca eu am luat-o razna nu? confuz

sus

Denunta
lordy80




Copii
Nectarie Ioan: 12 ani, 1 luna

11.04.2010 1:47     citat 

-angy-nu..nu ai luat-o razna..doar ca toate cele ce am trecut prin acele perioade avem grije cum vb...in ideea de a serioase..cel putin de vre-o 2ori m-am speriat si eu.. jenat acum chiar daca am reusit..sunt asa..inca cu o frica in mine.. ochi peste cap stiu ca orice se poate intampla oricand..si ma rog la Dumnezeu sa ne aiba in grija lui! sarut dupa ce ca e foarte greu in perioada in care vrei sa vina bebe..si toata lumea te mai streseaza cu minunatele lor intrebari..dupa ce rausesti in loc sa se bucure alaturi de tine majoritatea vor sa afle daca ai facut cu Fiv?..daca ai facut tratament?..etc..nici de cum sa te felicite sa iti zica ca o sa fie bine..ca uite toate la timpul lor..ei te intreaba:-dar ce ai facut spune drept???,..ai facut tratament ..asai..?.. nervos nervos nervos helooo...chiar daca e cu tratament sau fara..cu Fiv sau fara..ce conteaza atata timp cat Dumnezeu a o minune!!! sarut in fine..sa sti ca in general lumea e destul de rea..tu trebuie sa sti sa treci peste ce zic ei..sa nu ii iei in serios..si sa te bucuri de ce ai tu pt. ca asa simti tu!..nu pt. ca asa zic alti!! trag cu ochiul sarut te tzuk..si te inteleg perfect! sarut sarut sarut

sus

Denunta
simoop





11.04.2010 7:06     citat 

angy sunt alaturi de tine si te inteleg perfect sarut
ce poti face? hmmm, greu de spus, din experienta mea iti pot spune ca nu am facut nimic cu nevoia mea de a mai am doar un fir de speranta zambet
am mers la psiholog, am facut tratament , dar am realizat ca doar eu ma pot ajuta, stiu, nu spun nici o noutate, dar viata chiar are sens asa cum este... poate intr-o zi voi simti fericirea deplina, poate intr-o zi sotul meu va avea ocazia sa tina copilul nostru in brate, poate...
pana atunci...mai am un fir de speranta zambet
te imbratisez si daca vrei iti daruiesc din firul meu zambet


sus

Denunta
angy29




Locatie: fetesti

am nascut deja!

13.04.2010 6:46     citat 

dragele mele va multumesc pt incurajari ,am scris aici pt ca nu vroiam sa stric atmosfera de la burtoase ,pt ca aunci ne bucuram de vestea ca ADECE va fi mamica! sarut sarut sarut

sus

Denunta
Yasmina




Copii
G: 9 ani, 5 luni
M: 9 ani, 5 luni

13.04.2010 7:24     citat 

angy sarut eu nu am plans (inca), dar in butoi cad in fiecare luna. Acus se face anul de cand incerc si ... nimic trist si ma panicheaza ideea ca CEVA nu e in regula.

Daca eu sunt problema, exista rezolvare, chiar de ar fi trompele infundate. (de ovulat, ovulez sigur, ovarele sunt curate, cu toate ca in adolescenta am avut ovare micropolichistice, m-am controlat anul trecut). si ma seaca pur si simplu gandul ca poate al meu are o problema. Aici se rezolva mai greu trist

Oricum, la mine sunt ciclice emotiile. Cel mai dezamagita sunt imediat dupa ovulatie, cand a dor sanii si stiu sigur ca vine peste 2 sapt. Asta ma deprima cel mai rau. Plus ca mai traiesc si cu speranta "dar, poate" pana vine. si cand vine sunt dezamagita, dar ma imbarbatez gandindu-ma ca de fapt incepe o noua luna cu posibile rezultate. si doua saptamani sunt increzatoare. Pana acum degeaba. Asta e. ma multumesc sa aud de altii, sa vad gravidutze pe strada, sa ma joc cu copiii trist

Dar traiesc cu speranta ca exista minuni.


Acum cand a eu am stresat proaspetele gravidutze de pe forum "cum s-a abtin jenat Eu intreb tocmai pentru a chiar daca o sa ma chinui 1 an, 2 ani, pana la urma se poate

Asa ca ma scuzi lordy cand te-am intrebat daca ai ramas "natural", dar n-am formulat bine prostit


sus

Denunta
gonzonica




Locatie: Bucuresti
Copii
Andreea Teodora: 14 ani, 5 luni
Denis Ciprian: 10 ani, 10 luni

13.04.2010 7:34     citat 

Angy sarut sarut sarut , asa e , e foarte greu sa treci peste deziluzie luna de luna si sa reiei calculele, sa o iei mereu de la capat.Lumea e rea si am avut si eu parte de "cuie", dar am invata sa le ignor la momentul acela.
E foarte greu sa dai sfaturi, dar eu am invatat ca forta de a eu sunt convinsa ca o sa reusesti (doar ai sange de bucovinean:-))
Hia ca poate luna viitoar ene luam de manutza, ce zici? scot limba


sus

Denunta
lordy80




Copii
Nectarie Ioan: 12 ani, 1 luna

13.04.2010 9:36     citat 

-yasmi.. sarut sarut sarut sarut sarut asta inteleg..eu ziceam de cele ce intreaba sperand sa zambeasca de greutatile prin care ai trecut trist ..la tine e alceva..de fapt la cele ce isi doresc bebeii e alceva..eu vb. de alta categorie..de cei ce isi dau seama ca ranesc..si totusi continua.. trist dar sa-i uitam si pe acestia..totul e frumos si Doamne ,Doamne sa ne ajute pe toate sa fim mame bune si sanatoase cu prunci buni si sanatosi! sarut sarut sarut

sus

Denunta
BlackCat





am nascut deja!

13.04.2010 10:29     citat 

As minti daca as spune ca eu nu mai am momente in care ma simt dezamagita,parasita de Dumnezeu si ghinionista.Cel mai rau mi-am facut cand ma uitam la al meu intr-o noapte cand dormea si ma invinovateam ca din cauza mea nu are copilul pe care si-l doreste de atata timp.Sunt sigura ca el nu gandeste astfel.Daca e ceva ce-l face sa sufere,atunci e vb de tristetea din ochii mei.
Acum cateva luni mi-am propus sa schimb tactica si sa nu mai traiesc doar pt a concentrez asupra altui subiect.
Am inceput sa am mai multa grija de mine,sa slabesc,sa fiu femeia pe care a mint singura,ori am ajuns sa ma simt ok cand vine cm pt ca mai am inca o luna in care ma pot tine de dieta si pot sa slabesc.
Persoanele din jurul meu,mai ales cele de la tara,ma intrebau saptamanal de o eventuala sarcina,pana cand am reactionat mai dur la adresa uneia si s-au potolit toate.Am zis ca cine ma cunoaste cu adevarat o sa ma inteleaga,cine nu,n-are decat sa ma considere o ciudata si o artagoasa.
Mi-am pus prea multe sperante in metodele mele prin care am incercat sa raman insarcinata si am fost mereu dezamagita.Ce ma doare cel mai tare este ca nu mai sunt persoana optimista pe care o cunosteau toti.Asa de fatada par ok.Incerc sa nu ranesc pe nimeni,dar eu tot pesimista sunt.Parca m-am obisnuit sa merg la dr si sa imi dea o veste proasta.Am ajuns atat de rece si indiferenta,incat nu mai stiu sa plang sau sa rad daca rezultatul este altul.
Cred ca mai am multe de invatat.Cred ca mai intai trebuie sa ma simt pregatita sufleteste pt un copil.Cu siguranta nu i-ar placea o "sucita" ca mine.Am nevoie sa cred mai mult in minunile lui Dumnezeu.Sunt sigura ca El e cel care hotaraste,dar trebuie sa mai lucrez la partea asta spirituala si sa am incredere in El.M-am schimbat din punctul asta de vedere,desi adeseori parca m-am rugat mai mult pt altul,decat pt mine si am fost auzita zambet .Cel putin pt linistea mea interioara,biserica e singurul loc unde ma simt ocrotita si linistita.

Am scris cam multe si as mai fi avut de scris,dar poate alta data.


sus

Denunta
angy29




Locatie: fetesti

am nascut deja!

14.04.2010 10:24     citat 

top asa este ,si eu ma simt bine la biserica ,dar nu am timp mereu sa ma duc si in plus cind stau acolo ma rog ,dar incep si sa pling si parca se uita toata lumea la mine ,si ma simt aiurea...........asa ca prefer sa ma rog in casa,unde nu ma vede nimeni

sus

Denunta
monica77




Locatie: in familie
Copii
VIP: 16 ani, 9 luni
D-P: 9 ani, 10 luni

14.04.2010 4:40     citat 

nu sunt o persoana rabdatoare..de fapt ceea ce imi lipseste cel mai mult este rabdarea. Dar viata m-a sa ne plimbam , sa ne iubim inainte sa avem copilul, ma stresam si ma focusasem pe ideea ca nu voi avea niciodata copilul meu. Trebuia sa ma relaxez, sa profit de faptul ca eram stapana doar pe destinul meu, puteam face ce/cum/cand voiam.

Ce traim noi acum in trei este absolut minunat. Daca deznadajduiam atunci si faceam cine stie ce, pierdeam anii astia plini de fericire.

cred cu tarie ca Dumnezeu ne vrea doar binele. Insa tine de noi sa fim pregatiti sa il primim.

angy, sper sa reusesti curand ce iti doresti cu ardoare, sincer. sarut


sus

Denunta
ralu_lidia




Locatie: Bucuresti
Copii
Alex, minunea noastra: 11 ani, 7 luni

15.04.2010 11:30     citat 

Depresie?

Adica vorbim de acea stare care ma ia la cateva saptamani maxim...

Cateodata ma gandesc de ce a-mi vine sa-mi dau singura pumni...
Nimeni nu stie ce e in inima mea cand raman seara singura in dormitor si ma holbez in tavan...inainte vorbeam cu bebe, imi faceam planuri - acum imi fac griji.
Paradoxal pe voi va intristeaza ziua cm, eu am ajuns sa ma rog sa vina pentru a la capat.Desi a cand ERAM mama. Parca nici nu a repede.
M-am revoltat in fata lui Dumnezeu, am spus lucruri pe care le regret...toti incercau sa ma consoleze " asa a ce n-a sanatos de la inceput?
Acum m-am resemnat si incerc sa ma gandesc ca oricum stateam prost cu banii, cu psihicul si poate ca nu eram pregatiti cu adevarat pentru acel bebe. Am invatat mult din experienta asta....pacat ca am invatat si cum te poate sfasia durerea.
Tot ce imi doresc e sa mai am o sansa....o sansa sa demonstrez ca pot fi o mama buna.
Acum incerc sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de Ciprian, sa facem toate lucrurile pe care nu le-am facut din cauza mea, ca eram mereu ciufuta si stresata si complexata. Incerc sa ma bucur de faptul ca sunt in viata si ca am un sot minunat - pe care desi mereu l-am iubit si apreciat - niciodata nu mi-am dat seama cat de nefericit il fac.
Vreau sa mergem la munte, vreau sa mergem la teatru, la film, sa ne plimbam...Am inceput sa-i fac cadouri, sa-l rasfat si sa-l iubesc asa cum n-am facut-o pana acum.
Trist dar adevarat - a aceea va rog sa va bucurati din plin de orice secunda si sa nu fie nevoie vreodata sa traiti un soc ca sa va treziti la realitate. Sunteti frumoase, sunteti iubite, apreciate. Traiti asta din plin. Traiti-va povestea de dragoste independent de bebe - si sigur va veni. sarut


sus

Denunta
simoop





15.04.2010 12:19     citat 

e trist ce povestim noi aici, dar observ ca intr-adevar ce nu te omoara te face mai puternic, chiar daca nu constientizam acest lucru...
si da, viata chiar daca este grea are atat de multe aspecte frumoase, sunt atat de multe lucruri de descoperit si admirat, trebuie doar sa avem rabdare si incredere, va veni si ziua in care vom surade amar amintindu-ne aceste sentimente de acum si vom incuraja alte femei dandu-le exemplu cazul nostru fericit!


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: