· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > istericale - ce pot sa-i fac??
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor istericale - ce pot sa-i fac??     
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 14 ani, 3 luni

17.04.2007 11:24     citat 

Da, adana, cred ca folosim cam aceleasi metode, doar ca eu nu am explicat atat de clar ca si tine. In momentul crizei nici vlad nu plange, doar tipa sii se tranteste pe jos. Ca azi de exemplu la billa nu a vrut sa mai lase caruciorul de cumparaturi si a inceput un "show" de toata frumusetea. I-am explicat eu ca nu putem sa-l luam ca nu e al nostru, etc. degeaba.... Atunci ne-am retras in parcare si l-am lasat sa se desfasoare... adica statea in fund pe asfalt si dadea din picioare si tipa cat il tinea gura "mami lau" . eu m-am asezat pe o bordura cu pungile langa mine si am asteptat. Dupa vreo 5-6 min. a venit si el langa mine m-a luat de mina si a zis"gaga" (adica gata) Atunci am putut pleca linistiti spre casa fara alte evenimente.
Nici eu nu sunt de acord cu ignorarea plansului, dar treb. sa fac diferenta intre plansul disperat pt. ca nu se poate face inteles si tipatul prin care incearca sa-mi forteze mana. De obicei un copil nu plange degeaba, cel putin al meu nu a facut-o si nu mi se pare normal sa stau si sa ma uit la el cum plange si sa-l las ca poate uita. Sigur nu o sa uite, mai ales ca mama nu-l ajuta sa uite. Atunci cand plange, chiar daca plange pt. o chestie absurda incerc sa-i distrag atentia cu alceva ( la noi de obicei pasarile sunt "medicamentul").
Tot asfel nu sunt de acord cu tipetele, nici macar in preajma copilului, nu mai zic adresate lui. Chiar daca il cert pe Vlad (la cate boacane face..........) eu consider ca un copil poate fi certat si fara sa tipi si fara sa-ti schibi tonalitatea. O singura data mi-am pierdut cumpatul si am tipat la el. Rezultatul....a tipat si el mai atre si nici chip sa-l mai lase din mana ce luase. Asa ca a trebuit sa-mi cer iertare. A fost ultima data cand am mai tipat la el. Oricum tipa el destul pentru amandoi rad


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 7 luni

17.04.2007 5:20     citat 

nu cred ca m-ai inteles. nu cred ca facem la fel. poate doar daca nu m-am exprimat bine si daca iei greselile pe care le-am facut la inceput si povestit aici ca si metode. (nu zic ca-s greseli la modul absolut, ci doar ca pentru mine sunt)
imi place sa cred ca metodele pe care le folosesc sunt empatia si prevenirea si ca astea au curmat inca de la inceput aparitia crizelor.

daca nu s-a inteles: o las pe delia sa se tranteasca pe jos in joaca, sa isi bage degetele pe gat de distractie. asta a facut ca sa nu le mai foloseasca ca mod de a se comporta in crize, si oricum faptul ca a fost receptiva la ea la ceea ce sa zicem ar fi semnele prevestitoare (dar nu prea-i corect asa, pentru ca ar insemna sa consideram crizele varianata normala) a facut sa nu mai apara crizele.

la noi a fost ca asa: prima criza de care am povestit, in care era prea tarziu sa fac ceva si m-am simtit anesteziata si atat, a doua in care am incercat sa ignor si m-am simtit tare urata si a treia in care vroiam eu sa fac pe sefa si pe care am povestit-o in postarea anterioara. deja dupa a 2-a criza mi-am schimbat atitudinea. a treia a fost dintr-o scapare a mea. in rest nu a mai facut. si daca s-a mai miorlait a fost in limite rezonabile si s-a putut discuta cu ea.

la tine insa e mai greu, rela, te-am citit la subiectul cu ciudateniile prostit foarte fericit sarut


sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 9 luni

17.04.2007 5:49     citat 

Oho! talking about istericale! de vineri, 13 aprilie, o tinem una-ntr-una numa in istericale. dar din alea urate de tot. urla la toata lumea, tranteste usa de la camera ei ca ma mir ca nu cad peretii, cere ceva si daca i se aduce tipa si da cu respectiva "oferta" de pamant, daca intru la ea in camera (nu deschizand usa cu piciorul, nu, intai bat la usa), ca sa stau CALM cu ea de vorba, imi zice "acum sa iesi din camera mea, vreau sa fiu singura sa nu va vad!", daca o ignori vine si zice "da, sigur, nici nu intereseaza pe civa (cineva) ca eu sunt suparata, staaaati si va uitati la tevezel (televizor) si eu sunt suparata", si chestii din astea. ca ma si sperii, Doamne iarta-ma, de comportamentul asta de criza de personalitate care apare la 12 ani nu la 3... de mancat, mananca, de dormit m-m. daca merg cu ea undeva cu carutul (in magazin de ex.) zbiara si se tranteste in carut de zici ca e..."usor"...dusa, nici nu stii cum sa o mai dai ca sa iasa bine. daca-i vorbesc frumos, nu da doi bani, si zbiara la mine. daca tip la ea, se intoarce pe calcaie si se cara la ea in camera (evident, trantind usa de s-a crapat peretele pe langa toc), singura metoda cu care o mai "trezesc" putin, dar pe care o urasc, e s-o mai ard la fund. cand ii aplic un croseu de dreapta peste fund, parca se trezeste din somn, si se normalizeaza, pt scurt timp, dar nici nu pot s-o bat intr-una, nu?!

acuma, eu in prostia mea, i-am tot bagat deshtele prin gura s-o caut de dinti, si am observat eu ca are masele sus, dar ca ramasese un loc liber, pe maxilarul de sus, ultima "pozitie" in dreapta si in stanga, unde eu am considerat ca e locul pt maseaua de minte care o sa iasa peste 16 ani. dar azi, cand am prins-o in toane mai bune (nu mai tranteste usa, pt ca stie ca o ia la fundulet, a zis chiar "mneatza" si nu mai era asa incruntata), i-am bagat iarasi degetul in gura, sa vad de masele, pt ca comportamentul asta nu-i deloc motivat. nu s-a schimbat nimic in rutina noastra, asa ca nu vad de unde isteriile si depresiile astea. si cand colo ce sa vad? ambele "masele de minte" se simt pe sub gingia care sta sa pocneasca. deci clar, ii ies si ultimele maselute de lapte, pe care eu le-am considerat inexistente, si de aici istericalele. in afara de primii 2 dinti, aia de jos, la fiecare, dar la FIECARE dinte iesit, uite asa am tinut-o, in racnete, si tavaleli si nopti nedormite... uf, sa iasa astea doua, ca la iesirea alora de minte o sa am grija s-o trimit in tabara, prin alaska, fro juma de an asa, ca sa nu ma mai "indurereze" cu toanele astea. rad

deci, mame de copii "isterici", capul sus, ca nu suntem singure! macar asta-mi face curaj, ca daca ajung la balamuc, sigur o sa mai am colege de salon! rad


sus

Denunta
ddadriana




Locatie: Germania

17.04.2007 8:12     citat 

Inuca0212, te-am citit de mai multe ori, cind povesteai de comportamentul fetei tale, si am impresia ca tie t-i frica sa-i inpui ceva fetei tale, si inghiti pina i-ti vine rau si atuncia ii dai una. Astfel fata nu va intelege, de ce i dai una, daca a facut de douzeci de ori acelas lucru, tu nu ai zis nimica, chiar daca te-a enervat, si dintr-o data, ptr acelas comportament ii tragi una. Uite un caz comcret, cum reactionez eu, la cele enumerate de tine,:daca a mea trinteste usa eu o oblig sa o deschida si sa o inchida usa inca o data, tinind clanta in mina. Daca eu sint suparata pe ea, si vreau sa o cert, nu i permit sa-mi intoarca spatele si sa plece, la nevoie o tin eu cu mina, dar ramine pina am terminat, si atunci poate sa plece. La copil trebuie sa-i permiti atita cit gasesti tu de cuvinta, nimica mai mult sau mai putin. Daca zice ca e suparata, intru in discutii sa aflu ce a suparat-o, dar nici nu-i permit sa ma deranjeze la ori ce activitate, de-a mea, asa cum si eu nu o deranjez daca nu doreste ea acel lucru.

sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 7 luni

17.04.2007 8:26     citat 

Cata dreptate ai, ddadriana ... zambet

sus

Denunta
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 14 ani, 3 luni

17.04.2007 8:58     citat 

adana ai dreptate.Eu am inteles gresit jenat
Pt. Inuca0212: mama Doamne prostit surprins , pai vlad e un adevarat ingeras pe langa ce povestesti tu aici.


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 1 luna

18.04.2007 5:16     citat 

va multumesc mult de tot pentru raspunsuri

imi cer scuze ca n-am putut sa va raspund asa cum se cuvine, dar miine imi voi scoate pirleala


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 1 luna

19.04.2007 11:47     citat 

miine e azi si vin cu raspunsul

in primul rind, scoica copilului a fost intotdeauna cu fata in sensul de mers, sa poata vedea si ea cite ceva pe geam....problema a aparut la drumuri lungi, de sute de km...dupa 4 ore de mers, eram eu intepenita, dar ea...si mi s-a parut ok atunci s-o iau in brate, sa-i masez putin spatele, s-o ajut sa se dezmorteasca, plus ca trebuia s-o schimb, s-o tin ridicata dupa ce-si bea laptele etc....de aici pina la a-mi adormi in brate a fost doar un pas...iar urmatorul a fost ca trebuia sa ne si jucam inainte...apoi am prins un accident si am stat in coloana aproape 2 ore, la intrare in ploiesti, noi venind de la brasov...atunci a fost prima data cind a ajuns in brate la ta-su', care incerca sa si conduca in timpul asta, cite 2m la 40 minute....n-am facut bine, dar afara ploua marunt si n-am putut cobori cu ea....iar ea incerca sa rupa portiera cu unghiutele, vroia sa scape din masina...n-am inteles niciodata ce-a speriat-o, dar a fost ingrozitor....apoi, dupa ceva vreme, dintr-o data, am inceput sa n-o mai putem stapini in masina, orice am fi facut....de legat in scaun si tinut acolo pina se linisteste nici nu se punea problema, la cum se zvircolea, imi era frica sa nu-si rupa ceva, se misca scaunul cu ea...era ingrozitor...am renuntat sa mai mergem cu ea o vreme, poate se calmeaza...a fost si mai rau...vroia sa stea numai in fata, la ta-su' in brate, sa traga de volan si de schimbator...a fost crincen...nici jocuri, nici ceai, nici cintat impreuna, nimic n-o convingea sa stea locului macar, daca nu la locul ei
la asta s-a adaugat iesitul afara, si, vazind alti copii care urla si se tavalesc pentru a obtine ceea ce isi doresc, si mai si obtin, a considerat ca i se aplica si ei aceleasi reguli...ei bine, nu pot sa fac educatie femeilor care ies cu copiii afara, nu-i treaba mea, si nici pe ea legata de piciorul patului nu o pot tine, ca-i face bine sa iasa din casa, chiar daca aerul "curat" este plin de praf si gaze de esapament
din fericire, la faza cu iesitul afara am rezolvat-o, am gasit niste mamici care-mi plac din toate puctele de vedere, doamna dodosasha cu frumuselul ei de baiat si prietenele ei...ei bine, de cind ies cu ele fata mea s-a calmat usor usor...am inceput sa renegociem acel NU, lasa ea, las eu, este inspre bine
eu am incercat metoda negocierilor: daca faci cutare, mergem acolo, sau facem cutare...pe principiul cine nu maninca bataturica, nu maninca nici ochisor trag cu ochiul ...pina prin ianuarie, a functionat la perfectie...de cind a inceput sa mearga si ajungea singura la obiectele pe care pina acum trebuia sa i le dau eu daca le merita, a renuntat sa mai negocieze cu mine...e drept ca, daca-si poate satisface singura curiozitatea, de ce ar mai trebui sa faca ce-i spun eu ca sa-i dau diverse?!....am incercat cu jocuri, sa cintam, sa dansam, sa facem lucruri dragute, dar nu merg intotdeauna, mai exact au inceput sa functioneze dupa 2 luni in care am luat medicamente de inima din cauza nervilor....
palmuta la fund la noi nu functioneaza, cred si pentru ca mi-este frica sa dau tare, ca am mina tare grea...si atunci, ori o umfla risul, ori se enerveaza si mai tare....plus ca m-am gindit ca daca eu devin violenta cu ea, atunci ea va intelege ca violenta este ultimul atu, atunci cind vrei sa-ti impui punctul de vedere....si nu vreau asta....plus ca eu am fost copil educat cu nuiaua si a intervenit foarte repede in mintea mea asta-i tot ce poti?!, astfel incit, daca imi seamana macar putin, asa nu pot decit sa dau gres

de saptamina trecuta a inceput sa revina la negociere, a inceput sa ia mina daca ii spun s-o ia, cu toate ca insista si asteapta sa-mi intorc privirea de la ea sa faca ce-si doreste...dar asta iar e rau, pentru ca de la asta pina la minciuna sustinindu-mi privirea nu mai este decit un pas, sa inceapa sa vorbeasca, iar asta este fix ultimul lucru pe care mi-l doresc
crizele s-au mai rarit, au inceput sa scada in intensitate, pentru ca asteapta in 90% din cazuri sa uit eu

adica razboiul pe fata s-a mutat in alt plan, in cel psihologic....evident, face foooooarte urit daca o prind, i se citeste furia si neputinta pe chip, este absolut dezlantuita

povestea cineva ca s-a dus in camera ei sa se calmeze...well, eu nu am aceasta reduta, vine dupa mine, bate cu pumnii in usa, ma cearta pe limba ei, plinge, este un spectacol intreg

problema mea este ca-mi dau seama ca daca acum dau gres, imi va fi foarte greu sa recuperez ulterior...si, evident, refuz sa pierd acest razboi...

mi-a placut ideea cu schimbatul scaunului de masina pe care sa-l alegem impreuna, in definitiv daca isi alege singurica jucariile, hainultele si incaltarile la magazin, de ce nu si-ar alege si scaunul de masina, ca tot al ei este, ei trebuie sa-i placa, nu mie...promit s-o aplicam la salariul urmator

va multumesc tuturor pentru raspunsuri, pentru mine inseamna foarte mult ca mi-ati raspuns, ca ma sfatuti, ca citesc despre cum s-a reactionat cind, lucruri clare, punctuale, nu generalitati din carti si reviste sarut


sus

Denunta
fata




Locatie: Finland
Copii
David-Andrei: 14 ani, 6 luni
Iulia Alexia: 9 ani, 7 luni

19.04.2007 10:49     citat 

Ddadriana, nu te supara dar ma bag si eu in discutie.
Mie nu mi se pare deloc "isterica " fata Inucai. Din ce-a spus Inuca de ea pe forum mie mi-a lasat impresia unui copil dezghetat cu foarte mare personalitate, cat despre metodele tale de a pune la punct copii, eu raman surprins . Ma surprinde si ma intriga ce spui, faza cu o obilg, o tin de mana, deja ma infior, sa nu fii deranjata, vai saracul copil. Cum o obligi, apropos? Si inca ceva: ce varsta are copila ta?


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 7 luni

19.04.2007 11:05     citat 

fata, unde a spus ddadriana ca fetita Inucaii ar fi isterica?
----------
fata a scris:
cat despre metodele tale de a pune la punct copii, eu raman surprins . Ma surprinde si ma intriga ce spui, faza cu o obilg, o tin de mana, deja ma infior, sa nu fii deranjata, vai saracul copil.
----------

Adica faza cu tinutul de mana te intriga si te infiori, dar cand scrie Inuca
----------
citat:
s-o mai ard la fund. cand ii aplic un croseu de dreapta peste fund, parca se trezeste din somn
----------

cu metodele astea esti de acord? Pai da-mi voie sa spun ca eu de metode din astea ma simt oripilata. surprins Mie imi place stilul de scris al Inucaii, insa iti spun sincer (si cu riscul sa nu mai stea de vorba cu mine scot limba, nu ca ne-am fi "conversat" prea mult noi doua ...), dincolo de stilul haios de scris, de cand am citit ca o pocneste pe fiica-sa (si mai povesteste asta si cu mandrie, pe undeva) mi-am pierdut orice urma de respect fata de ea. trist


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 7 luni

20.04.2007 4:47     citat 

zuzalina, mie mi se pare tare de inteles de ce reactioneaza asa fetita ta. ce ai povestit tu sunt chestii greu de dus pentru un copil. pentru anumiti copii. pentru ca sunt si din cei care-s luati de parinti pretutindei si plimbati si au poze prin toata tara plus cateva straine. eu privesc cu jind la poze dar...fata mea nu-i asa. ea are nevoie de un pic mai mult confort. am avut eu ceva tentative dupa scoaterea din maternitate sa o calesc foarte fericit. dar fata mea nu s-a lasat calita.
asa ca....eu am lasat-o mai usor cu plimbarile lungi. in general imi propun cam un obiectiv o data. dupa care musai ceva de odihna sau oricum, relaxare, si pornit catre alt obiectiv micut doar daca-i cazul (a apucat sa doarma in carucior peste o ora) si daca suntem suficient de aproape de casa. acum na, depinde mult cat de mult vrei si poti sa-ti lasi viata influentata de copil. eu cred ca-i inca prea mica si ca majoritatea adaptarilor ca stil de viata tre' sa le fac eu. fata mea inca nu stie sa lupte cu somnul (si nici cafea n-are voie cool ), de exemplu, si nici cu plictiseala. o inteleg si incerc sa am grija de asta.

eu ziceam de retrasul in camera. aia nu era o solutie generala, ci a fost o solutie pentru un moment. si oricum, nu era in intentia mea sa fac din el un time out, ci pur si simplu m-am retras sa gandesc ca nu mergea de decibeli. acum delia deschide toate usile si n-ar mai fi rost nici la mine, daca as mai vrea.

vorbesti mult despre influenta altor copii si parinti... n-as fi asa de sigura. delia nu a vazut nici un copil in crize cand mi s-a trantit pe jos, a incercat sa ma traga de par si sa-si bage degetele pe gat. hai sa zicem, eventual, ca-si alegea niste comportamente specifice pentru crizele ei. dar crizele tot crize ar fi fost si tot neplacute si fara exemple. cred ca principala problema este de ce face crizele si nu cum le face si nici ca cine.

am vazut ca incerci multe metode. dar simt (sper sa nu te superi) ca ai evitat una: cea de a-ti da seama ce simte copilul si a-l consola si gasi solutii pentru ceea ce simte. daca copilul este suparat tare si tu incerci sa canti cu el este foarte probabil ca se va simti si mai neinteles. poate ca daca ai consola-o, daca i-ai recunoaste sentimentele ar fi mai bine(neincercand sa inlocuiesti asa...prin dragalasenie...furia in bucurie - si eu sunt din ploiesti dar nu merge chiar asa cu intorsul scot limba ; sau sa-i spui cat de bine se va distra cand ea simte ca explodeaza) . sunt situatii si varste la care nu mai merge cu distrasul atentiei. in plus copilul are sentimente, zau asa, reale!!! (chiar daca tie ti se par mai putin justificate).

m-am intrebat citind povestea cu accidentul si cele doua ore. am simtit ca fetita intrase in panica. de la asa ceva cred ca poti dezvolta claustrofobie.
taticul ei n-ar putea sa se mai joace cu ea cu masina pe loc? si de cateva ori la rand (cand puteti sa-i dedicati ei mai mult timp) sa o duceti undeva unde-i place imediat dupa joaca asta de-a soferul. adica ceva de genul: hai sa ne jucam de-a soferul. bun. dar asta o facem doar cand nu merge masina. ca sa mearga masina si sa ne duca in parc tre sa te asezi in spate si sa dai la tati volanul cool . asta i-ar permite si o reacomodare cu masina. pe loc si pe distante mici. asta daca nu ati facut asta deja. nu mi-e clar daca dupa pauza facuta a mers iar distanta mare prima oara.
in alta ordine de idei: n-ai pe cineva sa te mai ajute cu fetita? ma gandesc ca te-ai mai putea aduna si gasi solutii altfel si ai reusi sa ai grija si de sanatatea ta.

sa ma intorc la consolare. dupa ce am schimbat eu macazul delia a dat, foarte curand, cand eram tot in metrou, semne de nervozitate (semne prevestitoare). era nervoasa pe mine asa ca am pus-o pe un scaun in metrou langa mine. i-am spus ca inteleg ce simte si ca imi pare rau dar ca momentan nu avem cum fi acasa, dar ca mai avem 7 statii si ajungem (nu ma asteptam sa inteleaga ce inseamna 7 statii dar sunt mai convingatoare daca ii zic chestii reale foarte fericit ) si am inceput sa ii povestesc ce vom face acolo, ce jucarii vom regasi...dar pana sa incep cu imaginatia dirijata foarte fericit am intrebat-o daca pot sa o iau de manuta si m-a lasat. si am mangaiat-o pe manuta si i-am povestit continuu. si usor usor furia ei s-a transformat in tristete (stia acum ca eu nu vreau ca ei sa-i fie rau asa ca doar isi traia stare de rau fara furie, lasandu-ma sa o consolez). apoi, dupa ce am inceput sa-i turui in nestire tot felul de lucruri pe care le va face ea cu jucariile a inceput sa participe, sa repete numele jucariilor si sa se insenineze. asta ca exemplu concret.
eu nu-i promit nimic daca inceteaza. asta inseamna, dupa mine, fix acelasi lucru ca a face criza si a obtine "ce vrea", ca si copiii din parc. incerc sa-i ofer consolarea ei de bebelus, nu tinerete fara batranete....incerc sa o consolez in ceea ce o doare. nu vreau sa o invat ca daca se va simti frustrata isi poate oferi o prajitura si-i va trece pentru ca risc sa o am ca adolescenta supraponderala si incapabila pe viata sa-si gestioneze emotiile. si asta mai ales pentru ca nu le va mai recunoaste ca atare.

hai ca m-am lungit prea mult. una peste alta cam asa inteleg eu respectul pentru copilul meu.


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 1 luna

20.04.2007 9:41     citat 

adana...uite mi-ai pus niste intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata...stiu ca ea are personalitatea ei, viata ei, dorintele ei si incerc sa-i respect asta....dar se pare ca nu prea reusesc....adevarul este ca eu nu stiu sa ma port cu oamenii in general si, in particular, uite ca nu mi-am dat seama ca eu sunt responsabila cu acea educatie pe care trebuie s-o primeasca fata mea pentru a putea sa "uite" de suparare atunci cind faptul ca se supara nu-i aduce nimic bun (drumul va continua, tot va trebui sa intram in casa etc.)
cind fata avea 6 luni si ceva, m-am intors la servici si ea a ramas cu bona...sunt zile in care nu sunt capabila nici sa maninc cind ajung acasa, dar sa ma joc cu ea sau mai stiu eu ce...pentru mine este evident ca trebuie sa-mi schimb serviciul, daca vreau sa am o relatie normala cu fata mea
eu am nevoie de rutina si se pare ca si thea tot de rutina are nevoie....numai ca ea nu se plictiseste ca mine (inca) si nu are cum sa inteleaga de ce trebuie sa mearga si ea cu noi....ea nu intelege ca vreau s-o duc la aer mai curat, ca-i face bine sa respire si ceva aer de munte, mai ales cu problemele respiratoriipe care le avem amindoua (de cind m-am mutat in bucuresti, eu am 4-5 crize de astm pe an, ceea ce in ploiesti nu se intimpla, maxim 1 la 2-3 ani, iar thea se pare ca mi-a mostenit sensibilitatea pe caile respiratorii, mi-a facut crize de suieraturi, raceste destul de usor, mai tot timpul ea tuseste, dar fara alte simptome)...vara asta va trebui sa mergem cu ea la mare si la salina, sfatul specialistului orl
ma uit la ea si uneori pare extrem de fragila, are nevoie sa i se arate multa afectiune, iti fura lucrurile din mina si fuge cu ele, te bate pe umar si ridela tine...alteori, cind e nervoasa si dezlantuita, imi pare ca ar fi capabila sa sfirtece pe cel care i se opune daca i-ar veni ideea; cind te imbrinceste te clatini putin pe picioare (si am 77 kg, nu-s tocmai usurica)....iar ochisorii aia albastrii ai ei, uneori, par ca-s de fiara...efectiv mi-e frica de ea....ceea ce sunt sigura ca a inteles si exploateaza la maxim

zilele astea, cit ati scris voi si eu n-am raspuns, am fost plecati din bucuresti, pina la odorheiul secuiesc...adica 4-5 ore de mers cu masina...poate si pt ca era racita (am descoperit acolo ca avea faringita), a stat cuminte la ea in scaunel, s-a speriat o singura data si am luat-o in brate, am impacat-o si am pus-o la loc....a stat chiar legata (ceea ce s-a intimnplat de citeva ori, nu suporta decit centura de siguranta a masinii peste ea) cu centurile ei, s-a jucat, a dormit, am cintat amindoua, a dormit ca o valiza in gara pe serpentine...ma uitam la ea si ma intrebam daca e ea sau e doar un copil care-i seamana surprins

acum citeva luni s-a intimplat ceva intre noi doua care pe mine m-a rupt in fisii si mi-a fost extrem de greu sa uit: era calare pe un scaun, linga ta-su', la masa...s-a intins sa-i sterpeleasca ceva din farfurie, i-au alunecat tenisii si a cazut cu gura de masa, apoi a ajuns cumva pina jos...eu ma uitam la tv in timpul asta, dar am fost amindoi odata cu miinile pe copil...ei bine, am luat-o in brate, pt ca plingea rau si m-a impins, s-a zbatut, vroia s-o ia ta-su' in barte, s-o linisteasca el...ea s-a calmat, s-a culcat, a dormit fain frumos pina dimineata...eu am plins toata noaptea, orice mi-a zis el n-a facut decit sa-mi accentueze starea...au trecut 3 luni de atunci, dar nu m-am vindecat intru totul, chiar daca incerc sa ma port ca si cum nu s-a intimplat nimic...nu pot explica ce si cum, dar violenta reactiei ei, furia cu care m-a impins, setea cu care a dat in mine ca sa se elibereze...iar eu nu eram linga ea, chiar nu eram absolut de loc vinovata pentru ce i se intimplase...n-am inteles, dar acum actionez ca atare: ma vrei, sunt aici; vrei pe altcineva, ok, du-te...poate d-aia imi si face crizele astea cind eu vreau ceva si ea vrea contrarul


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

20.04.2007 11:36     citat 

Zuzo, nu te uraste fata ta, daca asta ai impresia.
La noi e invers. Taxo a calcat-o pe picior in timp ce el intindea rufe, s-a simtit groaznic, avea lacrimi in ochi si tot ceea ce vroia era s-o ia in brate, s-o linisteasca, sa-i pupe piciorul , sa-l absolve de vina. zana insa si-a intors sirena spre biroul meu si sfasiata urla mumee epp(help). S-o simtit omul meu ca ultimul...chiar ca l-o luat plansul cu sughituri si tot ii zicea 'lu tata-i pare rau, iarta-ma, da sa pupe tata piciorusul' si asta mica-i cara pumni in cap cu furie urland mumee.
De la asta lui mark i s-o facut frica, fizic, ori de cate ori era cezara in proximitate, si nu dormea nopti gandindu-se'oare m-o iertat?ce zici, mai tine minte?'. Pana cand si-o prins belul degetul mic de la picior in tocul usii si s-o chircit de durere, zana mea a alergat intr-un suflet, sa-i pupe piciorul, sa-l ia in brate, sa-i zica 'careful daddy', kiss-kiss little toe...ea a invatat draguta, ca l-a tras la chiuveta sa-i puna apa pe picior...
Is mici, nu te judeca..nu si-or da ei seama prea bine ce se intampla, dar te surprind mereu.


sus

Denunta
Anka-Christine





20.04.2007 2:29     citat 

Uf, ca tare mi-e frica de perioada aia cu istericale!

Fii-mea cel putin pana acum e destul de blanda, calma, calina, ascultatoare - DAR are si momente de "vreau asta si vreau acum si te rog sa nu ma superi ca urlu si plang cu lacrimi de elefant pana faci ca mine!". Fireste, nu vorbeste inca, asta e traducerea mea.

Pana acum, se pare ca a functionat metoda (culeasa de prin carti, ca-s fata citita, nu-s prea desteapta eu de felul meu sa-mi fi venit mie ideea) de a ma aseza langa ea, o cuprind in brate (nu pot s-o mai ridic in brate din cauza burtiii cu sor-sa) si-i spun:

"Da, stiu ca esti suparata, te inteleg, si eu as fi suparata in locul tau. Vezi? Eu pot sa ma pun in locul tau, pune-te si tu intr-al meu si vezi ca la fel ai proceda si tu. Nu pot sa iti dau voie sa alergi pe strada in fata masinilor / sau sa nu tii cacilita pe cap iarna / sau sa mananci ciocolata etc. (dupa caz) pentru ca nu ar fi bine pentru tine... Dar tu poti sa plangi intre timp, asta iti dau voie, plangi si descarca-ti nervii si stresul si supararea ca si eu as face la fel (paranteza: si eu sunt plangacioasa si daca ma supara ceva am tendinta s-o dau pe plans, dar asta ma relaxeaza si ma linisteste)".

Singura problema e cu cei de fata, care ma cred putin dusa:
- "Hai, nu mai plange" - soacra-mea, pe ton rugator, metoda cu care nimeni la ei in casa nu isi plange, la propriu sau la figurat, necazurile, toti tin in ei ce-i deranjeaza.
- "Vai, doamna, de ce nu-i dati ciocolata? Ca nu-i face asa de rau!" - diversi "binevoitori" care asista la scene in magazine.

s.a.m.d., ati inteles ideea, ca deja m-am intins prea mult.


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 1 luna

20.04.2007 2:43     citat 

eu stiu ca nu ma uraste, dupa cum ma ia in brate sau imi stinge televizorul sa ne jucam sau se intoarce din cind in cind in carutz sa se uite la mine, sa verifice ca inca sunt acolo....dar faza aia m-a sfisiat, pur si simplu...il inteleg pe sotul tau cum s-a simtit zambet
in general eu am un copil bun, dar are toane si personalitate puternica...iar eu i-am cedat uneori si mi-e cam teama sa nu pierd controlul

faza cu ta-su' acum 3 zile...isi tine laptopul jos, linga pat, ca ori ne uitam la un film, ori lucreaza seara cind ma uit eu la tv....vine zina, se urca pe el si-ncepe sa sara...ta-su': "nu-i voie, il strici, da-te jos"...ea se intorce jumatate si-i arunca o privire peste umar gen "cu mine vorbesti?! mai, sa fie!" si si-a vazut de sarituri...el vine, o ia de acolo, ii explica ca nu-i voie, ca-l strica, ca-i scump si ca nu face bani, chestii d-astea plicticoase...ii da drumul, s-a dus direct la laptop...el, dupa ea, urlind ca nu, ea a inceput sa se certe cu el, fiecare pe limba lui...apar eu, monstrul interzicator in usa si-i spun ca n-are voie...s-a dat jos fata si mi s-a pus pe un plins cu tropaituri de n-ai vazut....si asta pt ca ta-su' ii da voie aproape orice, ii da sa manince de la el din farfurie, oricit scandal as face eu ca n-are voie cartofi prajiti si carne de miel, o scoate la plimbare in brate cite 2 ore, daca vrea fata sa-l calce pe cap el zice hai etc.
de la o vreme s-a prins si el ca nu-i a buna cu fata, ca la el apeleaza pentru distractie si lucruri interzise, ba chiar jucam uneori good cop - bad cop


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: