· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > istericale - ce pot sa-i fac??
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor istericale - ce pot sa-i fac??     
fata




Locatie: Finland
Copii
David-Andrei: 14 ani, 6 luni
Iulia Alexia: 9 ani, 7 luni

20.04.2007 3:10     citat 

Nu Christa, nu sunt de acord nici cu pocnitul, ma oripileaza in aceeasi masura, dar mie ddadraiana imi pare foarte autoritara din ce spune, asta este. Eu sunt foarte maleabila, asa am fost crescuta si nici nu pot sa fiu altfel, desi poate ca ar trebui, nu stiu cum e mai bine, la ce instructie face Andrei cu mine.......
Cat despre isterica, era la figurat, pusesem ghilimele.


sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 9 luni

20.04.2007 4:09     citat 

bun, hai ca mi-am facut timp de raspuns.

Christa din bun simt, si din "oripilarea" de a mai crea inca un conflict aiurea - sport destul de des intalnit in ultima vreme prin subiectele "fierbinti" - si din respect pt. restul trupei, ma abtin sa-ti raspund. multumesc oricum pt, complimentul facut la adresa stilului meu "epic". evident c-o sa contui sa "stau de vorba" cu tine, atata timp cat voi simti ca am ceva de spus. e parerea ta, si ti-o respect, si n-o sa ma supar ca gandesti asa. e dreptul tau.

despre batut la fund, si mandria de a o face. daca cineva a inteles ca sportul meu preferat este sa-mi bat copilul, atunci imi cer scuze, m-am exprimat eu gresit. eu nu stiu daca am atins-o pe Yvonne de 4 ori in viata mea, si asta nu cu bata si cu lantzul, ci pur si simplu cu o palmuta (bine dozata, n-am dat ca animalul!) la fund. acu n-are rost sa deschid un subiect care sa inceapa cu un sondaj "cati dintre noi am fost atinsi la fund cand eram mici de catre parinti". evident, ca unii mai norocosi, ca Christa, care probabil c-au fost copiii model, cu parinti model, n-au avut parte de o asa "trauma", dar uite, eu una, recunosc, ca uneori, cand faceam ceva foarte grav, mama ma mai atingea la fund (si nu, nu zburam prin pereti, era o palma care nu ma durea fizic, ci mai mult sufleteste). probabil ca, cum multe dintre voi o sa ziceti, am ramas traumatizata subliminal si subconstient,si d-aia recurg uneori la acelasi metode. si ca sa nu-mi uit ideea, sper ca n-o sa-si piarda nimeni definitiv respectul pt. mama, da? nervos

e o solutie de criza, la care recurg cand nu mai functioneaza cu nimic altceva (cum spuneam, nu s-a intamplat de mai mult de 3-4 ori), si care o "trezeste" putin din strigaturi. nu zic ca-i bine. eu, ca mama, ma recunosc uneori blocata, ratata, proasta si incapabila sa reactionez "political correct" in unele cazuri. asta e, nu-s perfecta, si nici nu-mi doresc, si nici nu pretind.

acuma, despre faptul ca mi-e frica sa ma impun in fata copilului. o fi, mai stii? mi-e frica de multe, de paienjeni, de viespi, de ce nu si de asta, nu? dar pe de alta parte, discutam despre copii de 2-3 ani. am suficiente familii de prieteni (romani, dar si nemti) cu copii de varsta lui Yvonne. nu exista o educatie identica la nici unii. unii dintre ei ascund lucrurile periculoase din calea copiilor, decat sa le explice ca n-au voie (inca o data, discutam de copii de 1-2-3 ani). altii isi lasa copiii sa experimenteze cu obiecte/ in situatii mai putin periculoase, dar nu le interzic totul. altii, lasa totul la suprafata si interzic cu spor. n-aud decat "nu e voie acolo, nu pune acolo, nu te du acolo" etc. (Christa, nu, n-am prieteni drogati, care dorm prin gari si boschete sau fac trafic de carne vie, cum prea bine te-ai putea astepta de la mine). eu am ales calea de mijloc, respectiv am lasat-o de descopere, am lasat-o sa invete,n-am tinut-o nici in piramida de cristal, dar nici la Gherla, i-am zis "nu" cand a trebuit, si "haide, incearca" cand a fost cazul. Pana acum nu au aparut rezultatele negative.

eu - probabil fiind mai...naiva asa - nu pot sa inteleg cum poti sta de vorba cu un copil de 2 ani la modul "nu e bine, uite, eu las toporul aici pe masa, dar tu sa nu pui mana pe el, ca te ranest, da?" eu una am fost atat de toanta, incat n-am reusit. mai bine am luat toporul de pe masa, l-am pus pe sifonier, si gata, pt ca am observat ca interdictii continue sunt mult mai frustrante decat inalturarea (selectiva!) a posibilelor riscuri. cand a fost nevoie sa ma "impun" (nu-mi prea place termenul) cu spalatul pe dinti,cu mancatul frumos la masa, cu imbracatul, etc. am facut-o la modul prietenesc si prin puterea exemplului. acuma, cum sunt eu mai stupida asa, mi se pare mult mai...traumatizant sa tin copilul de mana cu forta (ca banui ca copilul se trage-n spate) obligand-o sa ma asculte (si aici am dubii, daca vorbele noastre au impactul scontat in momentul in care le spunem unui copil suparat si nervos) decat s-o ating la fund, nu atat cat s-o doara, ci atat cat sa o fac sa priceapa ca e deplasat ce face ea. dar fiecare parinte isi cunoaste copilul cel mai bine, are o istorie personala din care a invatat ceva, si cred ca nici un parinte zdravan la minte nu-si traumatizeaza copilul de dragul traumatizarii.

la noi functioneaza f. bine "time-out-ul". daca e nervoasa, sau daca a facut vreo boacana, se duce singura in camera ei (nu, nu incui usa, Christa! zambet ) unde fie sta cam 5 min si dupa aia iese si spune "scuza-ma mama" sau ma duc eu dupa ea si caut sa stau de vorba. dar daca spumega de nervi (si in general cand e asa nervoasa, nici ea nu mai stie ce-o deranjeaza de fapt), o las in pace pana-i trece. eu una sunt la fel. cand sunt nervoasa mai bine sunt lasata de toti in pace, decat sa vina cineva dupa mien cu "da ce ai, da ce s-a intamplat, da ce e?" atunci ma enervez si mai rau. sunt momente in care - dupa parerea mea - copiii mici (1-2-3 ani) pot fii tratati "de la egal la egal" si vorbit cu ei ca si cu oamenii mari, sunt momente in care trebuie sa te pui la mintea lor, si sunt momente in care - din pacate - trebuie sa iti arati coltii. cand, cum si cat stie fiecare parinte cel mai bine.

eu chestii de genul "crize de isterie" (apropos, eu acuma n-am avut mult timp sa citesc in urma comentariului meu anterior...dar sper din suflet sa nu se fi trezit careva sa-mi faca copilu isteric, nu de alta, dar m-ar durea!) le vad de fapt ca crize de personalitate, prin care am trecut cu totii (mai putin cei perfecti, evident), si cred ca inca mai trecem. copiii incearca sa rupa limitele in tot felul, e libertatea lor, in fond. si responsabilitatea noastra sa ii punem inapoi pe linia de plutire, cum stim si noi mai bine. ca nu toti am crescut cu manualul de educatia copilului multi-lingv la cap.

poate doar un singur lucru as mai avea de spus, si anume ca eu n-as putea spune ca Vovolica "ma deranjeaza de la treburile mele". ea nu ma deranjeaza niciodata, nici cand se scoala de 100 de ori pe noapte, nici cand da buzna peste mine in baie, nici cand vorbesc la telefon si ea vrea musai sa vorbeasca si ea...pt ca pur si simplu ea nu ma poate deranja, pt ca-i copilul meu. si daca am treburi atat de delicate incat nu vreau sa fiu "deranjata" caut sa le fac dupa ce ea se culca.


sus

Denunta
kmn




Locatie: sibiu,
Copii
alexandra iulia: 14 ani, 7 luni

20.04.2007 4:16     citat 

Inuca....nu trebuie sa te scuzi si sa te justifici in fata nimanui......

sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 9 luni

20.04.2007 4:24     citat 

pai nu, dar din ce zic unele fete desper mine aici mai ca-mi vine sa dau eu telefon la protectia copilului si sa ma predau. zambet oricum, recunosc ca-s foarte neplacut surprinsa de duritatea (poate nu chiar motivata) si autoritatea cu care se emit uneori pareri preconcepute despre oameni. eu una, inainte sa apas pe taste sau sa deschid gura, incerc sa ma gandesc si la efectul asupra celui caruia ii raspund. ca la aruncatul cu vorbe grele se pricepe tot...omul, mai greu insa sa gandesti si la cum il faci pe celalalt sa se simta, si daca facandu-l sa se simta ca un kkt, te simti tu mai bine, mai important...mai intelept... eh.

sus

Denunta
goroba





20.04.2007 4:34     citat 

Adevarul, adevarat, recunosc cu mana pe inima, unul dintre motivele pentru care ii multumesc lui D-zeu ca sunt baliga, e fii-mea!
E sufletul meu, da' cate odata asa ce i-as hute doo peste popo acompaniate de urlete ... da nu-mi iese!
Imi iese un, "mmmmaiii Irina, maiiii mammma mmmai!" sughitzat si ... toata lumea se mira cat de calma (sau nesimtita, dupa caz) sunt... si pe mine ma dor ficatii si stomacul foarte fericit


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 7 luni

20.04.2007 4:42     citat 

----------
goroba a scris:
Imi iese un, "mmmmaiii Irina, maiiii mammma mmmai!" sughitzat si ... toata lumea se mira cat de calma (sau nesimtita, dupa caz) sunt... si pe mine ma dor ficatii si stomacul foarte fericit
----------

rad

Inuca, nu am zis ca o tii in batai, insa am citit de mai multe ori la diverse subiecte ca ai "atins-o", si asta e o chestie cu care nu sunt de acord. Da, si eu am incasat-o de la parinti, si tocmai asta e unul din motive pentru care nu vreau s-o fac cu Mona. Si cum ziceai, nu e nici macar musai sa doara fizic, "ajunge" daca doare sufleteste. Asta pur si simplu nu e educatia pe care mi-o doresc sa i-o dau Monei.


sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 9 luni

20.04.2007 4:48     citat 

Christa, Christa. acum reciteste-ti cu atentie ultimul mesaj. citeste-l si pe cel in care spuneai ca ti-ai pierdut "total respectul" fata de mine. si vezi un pic implicatiile a ceea ce ai spus.


Ultima modificare efectuata de catre Inuca0212 la 20.04.2007 4:49, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
arond





20.04.2007 4:48     citat 

Pentru ca nu putem scrie mesaje private, as vrea sa stii, Inuca, faptul ca eu o vad pe fata ta in persoana fetei cumnatei mele. Au acelasi comportament. Sunt copii inteligenti, dotati intelectual care se manifesta de foarte multe ori agresiv. Asta este o consecinta a mintii lor foarte dezvoltate.
Cel putin Inuca e sincera, mai fetelor, de ce va luati de ea, nu-si maltrateaza fata, nu ii creaza stres. Psihologic vorbind, faptul ca-ti tii copilul de mana cu forta sa-ti asculte toate descarcarile tale "electrice" nu mi se pare bas cea mai buna metoda cu atat mai mult cand gasesc mesaje pe ici si colo care se contrazic. Mai exact, ddadriana, cu toata simpatia ce ti-o port, am gasit ca profesorul poate fi sfidat de catre elevi printr-o animatie in timpul orelor, ala nu trebuie ascultat, dar parintele trebuie ascultat, cu forta. Imi pare foarte rau ca nu apreciem faptul ca suntem toate niste mame interesate pentru a aduce echilibru in viata copiilor nostri, ne cautam noduri in papura, fara sa mai tinem minte ca ce se aplica cu succes la mine poate aduce esuari drastice la altul. Eu nu o vad pe fata Inucai sa stea tinuta de mana, fortat, sa asculte ce-i zice mama, e altfel fata asta.


sus

Denunta
onitzu




Locatie: brasov
Copii
radu: 17 ani, 3 luni
luca: 13 ani, 11 luni

20.04.2007 5:07     citat 

Inainte sa nasc mi-am propus sa le dau o anumita educatie copiilor si sa dezvolt fata de ei un anumit comportament, pe alocuri radical modificat fata de cel al parintilor mei. Am luat-o pe coaja de nenumarate ori in copilarie, mai tare sau mai moale, depinde de cat de tare intinsesem coarda. Si acum sunt convinsa ca nu toate au fost incasate pe drept, dar traumele nu-s atat de mari incat sa nu-mi mai pot vedea mama in ochi (ea era ,,capul rautatilor"). Mi-am promis ca eu nu-mi voi atinge copiii de nicio culoare. Primii trei ani din viata lui Radu asa au trecut. Mai cresteam volumul decibelilor ocazional, dar ma limitam la asta (desi cand eram mica preferam o palma unei morale interminabile). Dar lucrurile s-au schimbat. Fie ca rabdarea mea se pierde pe parcurs, fie copilul se schimba, cert e ca a luat-o de vreo cateva ori peste fund. Mi-a parut rau in secunda in care am ridicat mana, am plans toata noaptea si a doua zi, dar a cerut-o. Si sunt convinsa ca se va mai intampla. Incerc pe cat posibil sa evit asta. Stiu teoria poate mai bine decat majoritatea celor de pe forum, dar practica ne omoara.
Asa cum am mai spus si pe la alte subiecte, pana nu esti pus tu in situatia aia, nu ai cum sa judeci. Nu ai dreptul sa judeci.


sus

Denunta
fata




Locatie: Finland
Copii
David-Andrei: 14 ani, 6 luni
Iulia Alexia: 9 ani, 7 luni

20.04.2007 5:14     citat 

Inuca, mie mi-a placut mult faza cu deranjatul, nota 10.

Pai mai fetelor, daca voi l-ati vedea pe Andrei la 1 an si 8 luni ce face cu mine........pai Vovolica Inucai e copil cuminte, pe bune. Dar eu ce sa-i fac, trebuie sa-mi scot coltii acum, sa nu mai fiu deranjata, pe bune acum.


sus

Denunta
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 13 ani, 4 luni
MICA: 9 ani

20.04.2007 5:15     citat 

----------
onitzu a scris:
[...]pana nu esti pus tu in situatia aia, nu ai cum sa judeci. Nu ai dreptul sa judeci.
----------


este foarte adevarat ceea ce scrii.


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 7 luni

20.04.2007 5:21     citat 

----------
onitzu a scris:
Asa cum am mai spus si pe la alte subiecte, pana nu esti pus tu in situatia aia, nu ai cum sa judeci. Nu ai dreptul sa judeci.
----------

Am dreptul la propria parere, ca si oricine altcineva.


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

20.04.2007 5:21     citat 

Auzi, madam Inuca, da tu alta treaba n-ai ? Tu vezi butonu cu 'ignore'?La mine nu se mai vede scrisu pe el.

sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 9 luni

20.04.2007 5:23     citat 

roxa: 1. cum ti-au iesit oolelele (nu mi-ai confirmat de primirea vopselelor); 2. io pot ignora multe, prostia, rautatea, invidia, etc. da o singura chestie inca n-am invatat sa ignor, si anume nedreptatea. da ma fac io mare!

sus

Denunta
bdliana




Locatie: constanta
Copii
Alexia: 15 ani, 11 luni
Natalia: 13 ani, 9 luni

20.04.2007 5:23     citat 

----------
fata a scris:
Ddadriana, nu te supara dar ma bag si eu in discutie.
Mie nu mi se pare deloc "isterica " fata Inucai. Din ce-a spus Inuca de ea pe forum mie mi-a lasat impresia unui copil dezghetat cu foarte mare personalitate, cat despre metodele tale de a pune la punct copii, eu raman surprins . Ma surprinde si ma intriga ce spui, faza cu o obilg, o tin de mana, deja ma infior, sa nu fii deranjata, vai saracul copil. Cum o obligi, apropos? Si inca ceva: ce varsta are copila ta?
----------

Hai fii serioasa, te infiori ca isi ia fata de mana si nu o lasa sa plece pana nu aude ce are de spus! ochi peste cap
Mie mi se pare ok metoda ddadrianei, ale carei mesaje le citesc cu placere.
Pe de alta parte, nu ca ar conta parerea mea, dar am admiratie pt. o mama care se descurca cu un copil precum Vovo. foarte fericit


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: