· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Probleme psihologice > Cum trecem peste "moarte" ?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
subiect nou  raspunde
autor Cum trecem peste "moarte" ?     
rdolyy




Locatie: IASI
Copii
EDUARD-MIHAI - O minune de copil.
13 ani, 9 luni

29.11.2010 10:15     citat 

Marina draga...regretele dupa o asfel de pierdere sunt inevitabile, toti traim aceleasi sentimente,
cel putin asta am vazut in jurul meu asta am simtit si eu...
chiar cred ca nu se putea face mai mult, trebuie sa ne impacam cu noi si cu ei...atat...
incearca sa-ti revii si sa te pastrezi limpede.
te imbratisez cu drag...


sus

Denunta
adnas




Locatie: cluj-napoca
Copii
Ana Iarina: 14 ani, 2 luni
Alina Miruna: 11 ani, 7 luni

21.07.2011 12:09     citat 

In data de 12 mai mi-am pierdut mama... imi este greu si acum si poate inca mult timp de acum incolo...
Dar sa va spun povestea noastra...
In 14 octombrie 2010 am primit cumplita veste: mama suferea (fara sa stie si fara sa aiba vreo durere) de cancer la pancreas, stadiul 4 , fara sanse de operatie. Toti dr. ridicau din umeri, imi spuneau ca mai are de trait 2-3 luni, tumora fiind foarte mare si cuprindea si alte organe. Mama a stiut din prima clipa ceea ce are . Acum nu pot sa ma intreb daca am facut bine atat eu cat si dr sa o tinem la curent cu evolutia bolii, dar asta a fost dorinta ei. Am incercat sa nu ma las doborata , sa ne continuam viata pe cat posibil normal.. Pot spune ca am acceptat diagnosticul cu seninatate... Imi intrebam mama ce isi doreste sa mai faca acum spre sfarsitul vietii... daca doreste sa calatorim , sa faca ceva deosibit... singura ei dorinta a fost sa-i las fetele cat mai mult cu ea... Dupa cca 2 saptamani parca am revenit la realitate... am zis ca nu pot sta asa fara sa fac nimic... am cautat tratamente naturiste , am luat legatura cu diversi medici... din pacate toti imi spuneau acelasi lucru... nu sunt sanse de supravietuire ... doar sa-i imbunatatesc viata atat cat o mai are. A facut cateva sedinte de chimioterapie. A avut perioade de cadere dar pe urma si-a revenit in asa fel incat ma ruga sa o duc la ecograf sa vada daca nu cumva au gresit primii dr. Am fost alaturi de ea cat mai mult timp posibil, i-am facut singura toate injectiile(nu suporta sa o vada altcineva ca sufera). A fost prima persoana careia i-am facut injectii ( eram la postliceal sanitar anul 2 , facusem doar 2 injectii la orele de instruire practica pana la acea vreme). De cate ori plecam de la ea imi spunea: du-te linistita , sa stii ca nu am sa mor decat atunci cand vii... In luna mai m-am mutat la ea... era tot mai rau... nu mai manca... bea doar putina apa... In ziua in care s-a stins m-a trimis la scoala stiind ca am cateva lucrari de dat... am plecat la ora 12 iar la 15 m-a sunat sora mamei spunand ca s-a dus... Nu va pot spune ce a fost in sufletul meu... stiu doar ca m-am ridicat si am iesit din sala... m-a urcat in taxi , cand imi suna telefonul... era tatal meu ... " inca respira"... Cand am intrat in casa plangea ca o doare... i-am facut o doza de morfina.. iar la cateva minute imi spune: " vezi.. te-am asteptat..." dupa 10 minute s-a stins in bratele mele...
Fetelor le-am ascuns faptul ca bunica lor este bolnava pana intr-o zi cand imi spune Iarina ca ea nu vrea ca buni sa plece la Doamne Doamne... A fost un soc pt noi pt ca nu discutasem in prezenta copiilor despre ceea ce se intampla... Am incercat sa o pregatim dar pe masura ce trece timpul plange tot mai des ca ii este dor de "buni Lia"... A participat chiar si la inmormantare , si stiu ca i-a fost greu... A plans foarte mult... Multa lume m-a condamnat ca am dus-o dar a fost dorinta ei si nu a vrut cu nici un chip sa ramana acasa... imi spunea;" daca acum nu ma duci sa o vad pe buni, eu cand am sa o mai vad"... Acum isi doreste sa mergem la mormantul ei...
Miruna fiind mai mica nu a realizat schimbarea decat in mica masura... la 2 saptamani de la inmormantare, dupa somnul de amiaza imi spune" hai sa mergem la Bubu a venit buni Lia" ... am intrebat-o daca stie unde a fost plecata si imi spune: la Doamne Doamne dar venit inapoi...
Pe parcursul bolii nu puteam sa nu ma gandesc cum v-a fi fara mama... credeam ca primele saptamni vor fi mai grele... dar m-am inselat... Dupa inmormantare eram parca intr-o transa iar acum incep sa ma trezesc...
M-am rugat de multe ori sa i se usereze suferinta dar acum sunt coplesita de sentimente de vinovatie...
Imi este dor de ea... pun mana pe telefon sa o sun... sa-i povestesc despre fete...


sus

Denunta
rome




Copii
Lucas Rafael - minunea mea
11 ani, 3 luni

21.07.2011 12:25     citat 

plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist Adnas...trebuie sa fie foarte greu, nu vreau nici macar sa ma gandesc ce e in sufletul tau, imi pare rau de fetitze, dragele de ele, probabil ca a visat-o cand ti-a zis ca s-a intors inapoi...e groaznic ca trebuie sa trecem prin asemenea clipe, nu cred ca-mi gasesc cuvintele...as vrea sa scriu si nu stiu ce...multa putere sarut

sus

Denunta
somnorici




Copii
maimutza bengaleza
bolfosica

21.07.2011 10:27     citat 

Adnas, cred ca ti se rupa sufletul in bucatele... Multa putere iti doresc!!!
Un prieten a primit astazi rezultatul unei biopsii: e cancer. Are 27 de ani, s-a insurat luna trecuta. Viata ne da niste palme usturatoare!


sus

Denunta
wildrose




Locatie: Botoşani
Copii
Mihai: 17 ani, 3 luni
Amarilis: 8 ani, 9 luni

22.07.2011 7:53     citat 

Adnas condoleanţe! trist Dumnezeu s-o odihnească în pace.
Ştiu ce e în sufletul tău, mama mea a murit de cancer uterin când eu aveam 18 ani trist
Somnorici ce veste cumplită trist Sper din suflet ca prietenul tău să se vindece.


sus

Denunta
adnas




Locatie: cluj-napoca
Copii
Ana Iarina: 14 ani, 2 luni
Alina Miruna: 11 ani, 7 luni

22.07.2011 12:35     citat 

Va multumesc pentru cuvintele voastre...
Poate nu trebuia sa scriu prin ce am trecut dar pt mine a fost un mod de a ma descarca...
Somnorici - din pacate viata ne loveste atunci cand te astepti mai putin... Poate prietenul tau mai are o sansa la viata.


sus

Denunta
Carmella





22.07.2011 10:21     citat 

Condoleante, adnas, Dumnezeu s-o odihneasca!

Ai procedat cit se poate de bine spunindu-i exact mamei tale care e situatia si mai ales vorbind despre sfirsitul care se apropia. Cei mai multi aleg sa ascunda diagnostice chiar cind stiu ca mai e doar foarte putin pina cind celalalt o sa dispara pentru totdeauna. Mama ta a avut ocazia sa isi vada nepoatele in tot timpul acesta, sa vorbeasca cu ele despre faptul ca ea nu va mai fi, sa isi ia adio de la ele. Gindeste-te ca nu multi au "privilegiul" acesta. Faptul de a cauta vindecare acolo unde nu se mai poate face nimic nu face decit sa chinuie inutil bolnavul, sa-l puna fata in fata cu o lupta crincena care il sleieste si mai tare de puteri, in tot timpul acesta cei din jurul lui fortindu-l aproape sa nu vorbeasca despre ceea ce-l ingrijoreaza, despre propria moarte. De multe ori sint invinuiti ca nu lupta destul, ca abandoneaza... si e trist cind se intimpla asta in loc sa fie folosit timpul asta pentru a-l petrece impreuna cu cel care e pe moarte.
Ce traiesti tu acum e o manifestare fireasca de durere, e doliul care s-a instalat si pe care il vei parcurge in perioada urmatoare. Ignora sfaturile de "treci peste, incearca sa nu mai plingi, nu te mai gindi etc". Doliul se face plingind, traindu-ti toate sentimentele exact asa cum iti vin. Nu exista o reteta universala, o sa gasesti singura metodele prin care vei face fata acestei perioade extrem de grele.

Daca crezi ca iti poate aduce alinare, ti-as sugera sa intri pe blogul de mai jos, intretinut de o persoana extraordinara, Mihaela, care a trecut prin experienta pierderii tatalui ei. O sa gasesti acolo multe resurse care iti pot fi de folos.

http://doliularomani.wordpress.com/


sus

Denunta
ANA_B




Locatie: .....
Copii
Venetia: 27 ani, 3 luni
Federica: 14 ani, 2 luni

25.07.2011 2:46     citat 

----------
adnas a scris:
In data de 12 mai mi-am pierdut mama... imi este greu si acum si poate inca mult timp de acum incolo...
Dar sa va spun povestea noastra...
In 14 octombrie 2010 am primit cumplita veste: mama suferea (fara sa stie si fara sa aiba vreo durere) de cancer la pancreas, stadiul 4 , fara sanse de operatie. Toti dr. ridicau din umeri, imi spuneau ca mai are de trait 2-3 luni, tumora fiind foarte mare si cuprindea si alte organe. Mama a stiut din prima clipa ceea ce are . Acum nu pot sa ma intreb daca am facut bine atat eu cat si dr sa o tinem la curent cu evolutia bolii, dar asta a fost dorinta ei. Am incercat sa nu ma las doborata , sa ne continuam viata pe cat posibil normal.. Pot spune ca am acceptat diagnosticul cu seninatate... Imi intrebam mama ce isi doreste sa mai faca acum spre sfarsitul vietii... daca doreste sa calatorim , sa faca ceva deosibit... singura ei dorinta a fost sa-i las fetele cat mai mult cu ea... Dupa cca 2 saptamani parca am revenit la realitate... am zis ca nu pot sta asa fara sa fac nimic... am cautat tratamente naturiste , am luat legatura cu diversi medici... din pacate toti imi spuneau acelasi lucru... nu sunt sanse de supravietuire ... doar sa-i imbunatatesc viata atat cat o mai are. A facut cateva sedinte de chimioterapie. A avut perioade de cadere dar pe urma si-a revenit in asa fel incat ma ruga sa o duc la ecograf sa vada daca nu cumva au gresit primii dr. Am fost alaturi de ea cat mai mult timp posibil, i-am facut singura toate injectiile(nu suporta sa o vada altcineva ca sufera). A fost prima persoana careia i-am facut injectii ( eram la postliceal sanitar anul 2 , facusem doar 2 injectii la orele de instruire practica pana la acea vreme). De cate ori plecam de la ea imi spunea: du-te linistita , sa stii ca nu am sa mor decat atunci cand vii... In luna mai m-am mutat la ea... era tot mai rau... nu mai manca... bea doar putina apa... In ziua in care s-a stins m-a trimis la scoala stiind ca am cateva lucrari de dat... am plecat la ora 12 iar la 15 m-a sunat sora mamei spunand ca s-a dus... Nu va pot spune ce a fost in sufletul meu... stiu doar ca m-am ridicat si am iesit din sala... m-a urcat in taxi , cand imi suna telefonul... era tatal meu ... " inca respira"... Cand am intrat in casa plangea ca o doare... i-am facut o doza de morfina.. iar la cateva minute imi spune: " vezi.. te-am asteptat..." dupa 10 minute s-a stins in bratele mele...
Fetelor le-am ascuns faptul ca bunica lor este bolnava pana intr-o zi cand imi spune Iarina ca ea nu vrea ca buni sa plece la Doamne Doamne... A fost un soc pt noi pt ca nu discutasem in prezenta copiilor despre ceea ce se intampla... Am incercat sa o pregatim dar pe masura ce trece timpul plange tot mai des ca ii este dor de "buni Lia"... A participat chiar si la inmormantare , si stiu ca i-a fost greu... A plans foarte mult... Multa lume m-a condamnat ca am dus-o dar a fost dorinta ei si nu a vrut cu nici un chip sa ramana acasa... imi spunea;" daca acum nu ma duci sa o vad pe buni, eu cand am sa o mai vad"... Acum isi doreste sa mergem la mormantul ei...
Miruna fiind mai mica nu a realizat schimbarea decat in mica masura... la 2 saptamani de la inmormantare, dupa somnul de amiaza imi spune" hai sa mergem la Bubu a venit buni Lia" ... am intrebat-o daca stie unde a fost plecata si imi spune: la Doamne Doamne dar venit inapoi...
Pe parcursul bolii nu puteam sa nu ma gandesc cum v-a fi fara mama... credeam ca primele saptamni vor fi mai grele... dar m-am inselat... Dupa inmormantare eram parca intr-o transa iar acum incep sa ma trezesc...
M-am rugat de multe ori sa i se usereze suferinta dar acum sunt coplesita de sentimente de vinovatie...
Imi este dor de ea... pun mana pe telefon sa o sun... sa-i povestesc despre fete...
----------


Doamne Sanda!!!! N-am stiut ce s-a intimplat!!! Prin c ai trecut!! sarut sarut sarut scumpa... sincere condoleante.. sint alaturi de tine...


sus

Denunta
kimm





25.07.2011 4:17     citat 

Sanda condoleante trist

sus

Denunta
adnas




Locatie: cluj-napoca
Copii
Ana Iarina: 14 ani, 2 luni
Alina Miruna: 11 ani, 7 luni

27.07.2011 6:22     citat 

Multumesc tuturor

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: