· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Probleme psihologice > Cum trecem peste "moarte" ?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
subiect nou  raspunde
autor Cum trecem peste "moarte" ?     
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 15 ani

05.11.2010 11:40     citat 

mda...
de aseara tot citesc si nu imi vine sa scriu...
Din pacate dupa trei ani revin la subiectul asta.
Bblusa condoleante. Sitatal meu s-a stins acum trei luni, pe 13 august, dupa o lupta de aproape trei ani cu cancerul. Se pare ca boala asta cumplita imi de langa mine tot mai multi din oamenii pe care ii iubesc.
Tata avea 54 de ani. A murit impacat ca si-a cunoscut nepotii, dar trist ca nu s-a putut bucura mai ult de ei. Nici eu nu realizez ce s-a intamplat. Inca mai ma trezesc la cinci dimineata grabita sa ajung la el inainte de servici....si ma opesc fulgerata in mijlocul bucatariei realizand ca nu mai am unde sa ma grabesc. Acum o inteleg pe mama atunci cand si-a pierdut tatal. Senzatia de gol, de abanon, de singuratate desi sunt inconjurata de oameni, e atat de acuta incat doare si nu are legatura cu varsta. Cred ca si daca aveam 70 de ani o resimteam la fel de acut.
Imediat dupa moartea lui eram amortita, prea indurerata sa vorbesc, sa plang, sa strig....acum sunt furioasa, atat de furioasa ca as lovi, as lovi in orice si oricine. Singur baietelul meu ma tine pe linia de plutire.
Vlad ....lui i-am spus dupa imormantare. El er f. apropiat de bunicul lui, de amandoi bunicii de fapt, mai apropiat decat de bunicile lui. PAna la trei ani a crescut zi de zi cu ei. Inca isi aduce aminte cum venea tataie Romi de la spital cu pefuzia legata de gat si faceau castele amandoi. Stia ca e bolnav, ca are dureri. Dupa ultima operatie din ianuarie tata nu mai putea vb. Mergeam la el si Vlad ii povestea cate in luna si in stele, de la micile patanii din cusul saptamanii pana la povestile pe care i le spunea doamna la gradinita. "acum iti spun eu povesti tataie tu mi-ai spus mie cand eu nu puteam sa vorbesc". In iunie dupa serbarea de la gradi a tinut mortis sa mearga costumat la tata sa-i prezinte progrmul de la serbare. N-o sa pot uita niciodata ce mandru era tata, cum ii sclipeau ochii. Atunci era iar tata asa cum il stiam noi din copilaria noastra.
Asa ca a trebuit sa ii spun lui Vlad. Eu oricum l-am tratat mereu ca pe un adult. Era dreptul lui sa stie. El avea idee de ce inseamna moarte. ii povestisem de bunicul meu, pe care l-am pierdut inainte de nasterea lui.
I-am explicat ca pe tataia il durea f. tare si suferea mult, si ca Doamne doamne a hotarat sa nu il mai chinuie pe tataie si sa il ia la el, sa il duca sus in cer de unde sa se uite la noi zi de zi. M-a intrebat daca sigur nu il mai doare nimic pe tataie, ca daca da el nu se supara."chiar daca o sa imi fie f. dor de el si o sa fiu trist cateodata daca pe tataie nu-l mai doare nimic si nu il mai chinuie cu injectii e bine" Apoi a urmat vizita la cimitir.....atunci a fost socant pentru mine. Mana aia de om s-a asezat langa cruce si-a luat jucariile si vb de parca tata era langa el. "tataie e bine ca nu te plictisesti pana venim in vizita la tine" (tata e ingropat cu bunicul meu).....Cat a inteles si cat nu inca nu pot sa imi dau seama, dar reactiile lui m-au convins ca am facut o alegere buna atunci cand i-am spus adevarul. Si pe el il consoleaza drumurile la cimitir; se uita la poze cateodatasi cand il intreb de ce imi raspunde ca nu vrea sa uite cum arata tataie.
m-am intins mult.....dar mi-am usurat sufletul.
Bbelusa iti doresc ce imi doresc si pentru mine putere sa trecem peste momentele astea groaznice si sa ajungem la momentul in care sa ne putem gandi la ei cu zambetul pe buze, sa ne amintim de ei assa cum erau ei...oamenii care ne-au luminat viata.


sus

Denunta
rome




Copii
Lucas Rafael - minunea mea
11 ani, 3 luni

05.11.2010 11:57     citat 

Am stat acum ceva timp si am citit subiectul Cancer, am plans si m-am intristat de tot ce se intampla cu noi si mai ales din cauza celor care au de pierdut cel mai mult, cei bolnavi

ma scuzati de offtopic dar am simtit nevoia mai ales acum Rela cand am citit postarea ta, m-a bufnit plansul instant cand am citit ca pe tatal tau il chema Romi, pt ca asa il cheama si pe tata... plang sau sunt foarte trist , Doamne cata durere poate fi pe lumea asta.
El are sau a avut nici nu stiu cum sa scriu, cancer la rinichi, acum 2 luni si jumatate i-au scos rinichiul cu tot cu tumora, el nu stie ca a fost canceroasa, ma rog doar sa fie bine, sa nu se extinda, sa nu apara tumori noi la controale (trebuie sa mergem din 3 in 3 luni), ma rog la D-zeu in fiecare seara sa-l tina mult timp alaturi de noi, sa-i dea lui Lucas educatia pe care mi-a dat-o mie, sa- insufle aceleasi principii si sa-l invete tot ceea ce m-a invatat pe mine plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist

BBlusa imi pare tare rau pt pierderea ta, te inteleg perfect si nu vreau sa ma gandesc prin ce treci, trebuie sa fie intr-adevar foarte greu plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist . Cred ca si eu as alege sa-i spun adevarul copilului.

Va pup pe toate si multa putere va doresc sarut sarut sarut sarut


sus

Denunta
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 15 ani

05.11.2010 2:02     citat 

Offf.....Ma doare sufletul cand aud, citesc de oameni care se lupta cu cancerul. Pentru a da asta e o lupta. O lupta crancena pentru fiecare luna, zi, clipa..... Rome va doresc putere. SI voua si tatalui tau. Va doresc sa luptati cu zambetul pe buze si sa invingeti cu zambetul pe buze.
Noi am incercat....perfida boala. Primul diagnostic a venit ca o lovitura in moalele capului. Metastaza...maxim 6 luni.....tata le-a ras in fata. Si le-a ras bine.....a invains 2 metastaze, a trait 3 ani, tot razand, tot glumind. Si asa a murit....zambind. Din pacate pe el l-au ucis complicatiile tratamentului cu citostatice....un cheag de sange, lipsa de anticoagulant din spital....atac cerebral.....si gata

Rome..nu pot sa dau sfaturi. Dar ca una care a trecut prin lupta cu cancerul de doua ori cu doi oameni f. apropiati, nu pot sa-ti spun decat curaj. Spera, roaga-te, bucura-te de fiecare zi pe care o petreci nu numai cu tatal tau ci cu toti dragi tie. Nu lasati boala sa va ia pofta de viata, zambetul, fericirea de a fi om, de a trai alaturi de cei pe care ii iubiti. Poate suna stupid dar e cel mai de pret lucru pe care l-am invatat de la tata....poti sa treci peste orice cu zambetul pe buze si cu sperata.
Sanatate multa va doresc tuturor.


sus

Denunta
rome




Copii
Lucas Rafael - minunea mea
11 ani, 3 luni

05.11.2010 2:20     citat 

MUltumesc mult de sfaturi Rela sarut , din fericire la noi nu au fost metastaze, sa dea DD nici sa nu apara trist , sau cel putin sper cat mai tarziu posibil, imi doresc atat de mult sa fie langa Lucas mult timp, pana creste mare, nu vreau sa-l uite niciodata, vreau sa-l aiba ca un model in viata plang sau sunt foarte trist , offf, sper atat de mult ...
Se pare ca e f important sa aiba un moral ridicat, ceea ce la noi .... cat a fost n spital dupa operatie in continuu a plans, cand vorbea cu noi la telefon cand plangea, nu era in stare sa se adune...si acum desi se simte bine si nici nu stie ca a fost cancer tot timpul ofteaza trist

Daca a fost asa cum spui inseamna ca a fost un om tare puternic si ca si-a dorit mult sa fie alaturi de voi sarut

Iau in ceea ce priveste citostaticele...as vrea aasa de mult sa nu se ajunga la ele, sa vrea tata sa adopte naturistele, desi e atat de incapatanat, nu vrea sa ma asculte deloc...problema e ca inca ma considera un copil, doar no-i sti eu ce e mai bine, doar doctorii...


sus

Denunta
bblusa




Locatie: bucuresti , sector 2
Copii
eduard cristian: 14 ani, 1 luna

05.11.2010 3:20     citat 

offfffffff, azi am o zi tare grea.
la noi in casa, in casa parintilor, am fost dintotdeauna 2 *tabere*. eu cu tata, frate-miu cu mama. eu SUNT fata lu' tata si la comportament, si la gandire, si la aspectul fizic. si acum eu sunt singura si ei sunt tot ei doi. stiu, mi s-a spus, am un sot, am un copil, am o mama, am un frate, nu sunt singura, dar TATA nu mai este.
a fost prea brusc. eu eram foarte entuziasmata ca rezolvasem problema oxigenului, era dependent de oxigen si nu aveam un aparat portabil, ci doar la priza. cu o zi inainte rezolvasem cu oxigenul pt transport, vb la spital, sa-l aduc la alt spital, la un dr. foarte bun, sa facem un set de analize, sa vedem cum este si daca ar rezista unui transplant. fetelor, vb. inclusiv daca ar fi posibil sa primim formularul E 112.
in ziua respectiva, sambata, in jur de ora 11.00, am vb acasa si tusea un pic. am rugat-o pe mama sa se duca sa=i ia un sirop cu patlagina. vineri avusese musafiri, isi facuse planuri.
a fost brusc, sambata s-a simtit un pic mai rau, el nu a avut dureri, nu au fost semne, pur si simplu tusea. in 2 minute tata a inchis ochii pt. totdeauna. i-a cedat inima. noi nu ne-am asteptat. poate daca cineva ne-ar fi spus dinainte, macar cu cateva zile, ca nu mai este mult, am fi fost mai pregatitit sufleteste.
si eu cad de la entuziasmul de a rezolva o data pt. totdeauna boala asta si problema lui cu aerul la dezastru.
rela, si tata a rezistat 4 ani in conditiile in care speranta de viata la cancerul pulmonar este in 90% din cazuri sub 6 luni. toti doctorii care auzeau cat a trecut de la prima diagnosticare, erau muti de uimire.
rome, tata a facut si cito, si radioterapie, dar eu sunt convinsa ca toate naturistele pe care le-a inghitit l-au ajutat sa o duca atat.
daca vrei info mai multe putem discuta la subiectul cu Cancerul.
nu stiu cum voi face cu edy, voi mai amana momentul pentru ca nu pot sa-i spun.


sus

Denunta
rome




Copii
Lucas Rafael - minunea mea
11 ani, 3 luni

05.11.2010 3:41     citat 

BBlusa te inteleg perfect in ceea ce-l priveste pe Edy.
Sunt bucuroasa daca ai putea sa ma ajuti, sa-mi dai niste sfaturi, eu astept sa mergem la sfarsitul lunii la Tg Mures, sa vad cu ochii mei rezultatele, pt ca dr la tel nu mi-a spus decat ca a fost cancer, scurt, nici eu nu am mai intrebat nimic si nici n-am mai sunat, cred ca de frica trist


sus

Denunta
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 15 ani

05.11.2010 3:49     citat 

Desi sunt offtopic.....de acord cu bblusa..fara naturiste nici tata nu rezista atat de mult.
Observ ca si la tine e acceasi poveste. Si lui tata ii iesisera analizele "curate", rmn perfect.....si tocmai cand nu ne asteptam........
Cat despre ce sa-i spui baiatului tau...cred ca atunci cand va fi momentul cuvintele vor veni de la sine...tu esti mama lui, tu il simti si vei sti cand e momentul sa-i spui. Cred ca cel mai important e sa reusesti tu sa te aduni cat de cat pentru a putea sa ai odiscutie atat de delicata cu copilul.
Sincer eu i-am spus pentru ca efectiv nu am stiut ce alceva sa-ispun cand m-a intrebat de el. Asa am simtit atunci. ca ala e momentul........

ps. nu stiu ce mai intelegeti voi din ce scriu pentru ca eu nu mai inteleg. M-a bulversat ziua de azi.....n-am mai vb atat despre tata de cand a murit.


sus

Denunta
rdolyy




Locatie: IASI
Copii
EDUARD-MIHAI - O minune de copil.
13 ani, 9 luni

06.11.2010 8:48     citat 

....mi-am pierdut in 3 luni ambii bunici...pe bunicu din partea tatalui il ingrop maine...
am crescut cu ambii ii iubesc...ii ...
l-am visat pe bunicul care a murit pe 2 august, l-am visat ca a inviat si n-am ramas singura...
doamne cat eram de fericita...nu mai am nicio putere...
is atat de manioasa, am racnit de durere...
eram atat de mandra de ei....de aia mi i-a luat, devenisem prea mandra...offffffff


sus

Denunta
Manucrissa




Copii
Nathan: 10 ani, 4 luni
Jacob: 10 ani, 4 luni

26.11.2010 7:29     citat 

Sincere condoleante tuturor care au pierdut pe cineva drag !!! Am intrat asa din curiozitate la acest subiect si doar cand am citit prima pagina am inceput sa plang, ca sa nu mai zic pana am ajuns la sfarsit.
Pentru mine ''moartea'' este ceva infricosator. Nu pot sa ma gandesc cu seninatate la acest lucru, de fapt imi este foarte greu sa scriu acum dar simt ca daca scriu poate asa ma voi elibera un pic de ceea ce simt, pentru ca nu am spus nimanui nimic.
Am pierdut acum cativa ani un bunic (tatal mamei) si o bunica (mama tatalui ). Dupa bunic mi-a parut rau mai ales ca el a ales sa se sinucida, dar nu pot spune ca am fost asa apropiata de el iar acum cand ma gandesc la el simt mai multa frica decat tristete (nu stiu de ce dar asa simt).
Cu bunica mea in schimb a fost diferit. Cand aveam doar cateva luni m-am imbolnavit si doctorii nu imi mai dadeau nici o sansa, nu mai mancam si era practic pe moarte. Ea le-a zis alor mei sa ma aduca la tara la ea si ma va face bine. Asa a fost, eu nu vroiam sa mananc dar ea imi mesteca mancarea si mi-o indesa pe gat ca la pui. Miraculos m-am facut bine, si acum sunt mare si sanatoasa de parca nimic nu s-a intamplat. Nu i-am multumit nici macar o data cat a fost in viata pentru acest lucru, nu stiu de ce, cred ca pentru ca mama mea imi baga tot timpul in cap ca bunica o iubeste numai pe sora mea si am uitat cat de buna a fost cu mine. Era bolnava, avea diabet si a avut diferite operatii, dar nu se mai vindeca bine. In final a facut cancer la uter, si i l-au scos dar au uitat un tampon de vata in interiorul ei. Nu au stiut nimic pana cand nu a inceput sa i se umfle burta si sa iasa puroi prin taietura operatiei. In fine, a fost prea tarziu sa se mai faca ceva si era practic pe moarte pentru ca incepusera sa ii putrezeasca in interior de la infectie, iar doctorii au spus ca nu se mai poate face nimic decat sa astepte ''sa se duca''. Cu 2 saptamani inainte sa moara am fost la tara, dar nu stiam exact cand v-a muri. M-a rugat sa ii fac unghiile, si in timp ce i le faceam m-a intrebat daca imi va fi dor de ea cand nu va mai fi aici si daca am sa o jelesc la moartea ei. Nu am bagat-o in seama si tot ce i-am zis este sa termine cu prostiile ca nu va muri. Ea mi-a zis ca simte ca va muri curand dar nu am crezut-o. Chiar daca stiam ca se va intampla curand nu stiu de ce nu am crezut-o. Am plecat acasa si dupa cateva zile ne-au sunat sa ne zica ca mamaie a murit. Nu stiu ce am simtit, tristete, remuscare, nu stiu nici acum exact ce simt. La inmormantare m-am fortat sa plang, pur si simplu nu am putut. Am plans o singura data dupa cativa ani cand am inceput sa ma gandesc la ea si am rabufnit de nu ma mai puteam opri. Si apoi intr-o zi cand eram deprimata de nu mai vedeam rostul vietii m-am rugat la ea, sa ma lumineze, sa imi dea putere sa o iau iar de la capat, si nu a durat mult pana cand lucrurile au inceput sa mearga bine. Cred ca vegheaza mereu aspra mea si alor mei, o simt dar nu stiu ce sa ii spun, mi-e rusine de ea, rusine ca nu i-am putut spune un cuvant de alinare, ca am plecat cand stiam ca e pe moarte si as fi putut sta in schimb cu ea.
Zilele astea o verisoara m-a intrebat unde m-as intoarce in timp daca as putea macar pentru o clipa. Acolo !!! M-as intoarce acolo unde ii faceam unghiile si as lua-o in brate si as alina-o asa cum as sti eu. Nu cred ca voi trece vreodata peste asta, pentru ca durerea si rusinea ce o simt pur si simplu nu trec.
Acum cand ma gandesc ca unul dintre cei dragi mie ar muri, ma cutremur toata. Doar la gandul acesta si m ainfior, nu stiu daca as putea trece peste.


sus

Denunta
DK




Locatie: In Pitzy Academy

27.11.2010 9:26     citat 

Manucrissa sarut sarut sarut un mesaj plin de vibratie, o descarcare a temerilor stranse in sufletul tau. Sunt convinsa ca mamaie a ta stie tot ceea ce este in sufletul si in mintea ta si ca asa cum a fost alaturi de tine si te-a ajutat si in copilarie si la maturitate, atunci cand ti-a fost greu, asa va fi si de acum inainte.
Cred ca oricare dintre noi are anumite regrete ca nu a facut un lucru sau nu l-a facut cum trebuie vis-a-vis de o persoana draga disparuta dintre noi. Dupa un timp mi-am dat seama ca e normal.

Ieri s-au implinit 2 ani de cand mama mea vegheaza asupra noastra din ceruri. Azi i-am facut o slujba de pomenire la mormant, iar dimineata ningea foarte abundent. M-am temut ca vremea avea sa pericliteze slujba de la cimitir, insa in mod miraculos, ninsoarea s-a oprit, zapada s-a topit, iar soarele a iesit pe cer. Mamei intotdeauna i-au placut soarele si caldura si ma bucur ca ziua de azi i-a adus cu ocazia pomenirii ei si raze de soare si caldura.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti cei dragi noua, care nu mai sunt printre noi. trist


sus

Denunta
Marinutza




Locatie: Bucuresti
Copii
Alexandru zis Trompetzic: 15 ani, 7 luni

27.11.2010 10:51     citat 

astazi s-a implinit o luna de cand s-a stins si tatal meu...
inca nu m-am linistit si poate ca nici nu o sa ma linistesc vreodata...
fetele mai vechi de pe forum poate isi mai amintesc ca in urma cu 3 a suferit un accident vascular care l-a lasat paralizat pe jumatate din corp. cum nu ma avea decat pe mine l-am luat in grija mea la bucuresti, lucru cu care nu a fost niciodata de acord, voia la el acasa, la tara chiar daca nu se putea ingriji singur. multa vreme a trebuit sa-l duc in brate la WC pt ca nu voia sa faca in pampers. am incercat cu recuperari, cu tratamente sa-l pun pe picioare si chiar am reusit. se putea deplasa singur, nu mai avea nevoie de ajutorul meu decat la spalat si imbracat.
in tot timpul asta relatiile dintre noi s-au deteriorat pt ca ma acuza mereu ca il tin sechestrat, ca nu il las la el acasa, ca imi bat joc de el etc. si cum anul trecut si situatia intre mine si sot se deteriorase ireversibil a tb sa-l duc la el acasa.
ne-am despartit suparati, amenintandu-ne: el ca ma omoara cand se face bine, eu ca nu ma mai duc la el decat cand moare ca sa-l ingrop...ceea ce s-a si intamplat.
a murit singur si in mizerie, e un chin pt mine cand ma pun noaptea in pat si vad cu ochii mintii casa, pe el...cat de slab si neingrijit era, in ce mizerie a trait.
desi i-am gasit o familie buna sa aiba grija de el (in schimbul casei in care locuia) el nu i-a acceptat, i-a injurat si i-a gonit pana s-au saturat. si-a cautat persoane pe gustul lui, care sa ii dea de baut si de fumat, lucruri absolut interzise in situatia lui (2 AVC + crize de epilepsie datorate sechelelor ramase in urma AVC-urilor). tratament medicamentos nu a mai luat, recuperare nu a mai facut si tot ce m-am chinuit sa fac cu el s-a dus astfel incat, in ultimele 6 luni de viata el nu s-a mai putut da jos din pat.
oricum, acum regretele sunt tarzii. nu o sa imi pot ierta niciodata ca m-am incapatanat sa nu ma duc la el, ca am refuzat sa mai stiu de el, nu i-am spus nici la multi ani de ziua lui anul acesta. si m-am tinut de cuvant...am ajuns la el dupa ce a murit, ca sa-l inmormantez singura...
imi pare rau, nu mai pot sa scriu...


sus

Denunta
Manucrissa




Copii
Nathan: 10 ani, 4 luni
Jacob: 10 ani, 4 luni

28.11.2010 12:33     citat 

DK multumesc pentru mesajul tau, ai dreptate cred ca toti avem regrete legate de cei dragi care nu mai sunt printre noi. Asa cred si eu ca ea stie acum ce e in mintea si sufletul meu si poate tot ce trebuie sa fac este sa ma iert eu pe mine. Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe mama ta !!! Ma bucur ca vremea a fost buna, ea a fost acolo sa aibe grija de asta zambet .

Marinutza stiu ca iti este greu, dar ai facut tot ce puteai. Da, poate te puteai duce sa il vezi, sa insisti, sa mai incerci dar dupa cate spui nu te-ar fi acceptat niciodata. Si poate ca nu a facut-o din rautate ci pentru ca nu vroia sa te chinuie, nu vroia sa isi lasi viata pentru el, cand stia ca oricum se va duce. Nu te mai invinovati, nu ai facut-o cu suflet rau, in schimb ai fost alaturi de el cat ai putut, multe persoane nu fac nici atat, ci pur si simplu uita de parintii lor si nu ii mai intereseaza. Sper sa reusesti sa iti regasesti linistea, si poate e greu acum dar cu timpul vei reusi sa te ierti ! Dumnezeu sa il odihneasca in pace !!!


sus

Denunta
Icar




Locatie: Zalau
Copii
Catalin: 25 ani, 5 luni
Denis-Ian: 15 ani, 8 luni

29.11.2010 12:04     citat 

Mrinutza tu stii in adancul sufletului tau ca ai facut tot ce a fost omeneste posibil pentru tatal tau! Si de asemenea stii ca te-a iubit in felul sau asa cuum si tu l-ai iubit si ai facut totul ca s-ai fie bine si sa-i indeplinseti dorintele! Acele cuvinte au fost spuse la suparare si sunt sigura ca nu au fost spuse din suflet! Nu te mai chinui reprosandu-ti fapte pe care nu le-ai comis!
Nu de multa vreme am trecut si eu printr-o trauma depsre care inca nu pot vorbi decshis... mie- atat de dor, cumplit de dor de EA! E vorba de sora mea care a murit intr-un accident de maisna in 3 ianuarie! Inca nu a simt in stare sa depasesc momentul, nu pot sa-i sterg adresa de mess sau nr de telefon din telefonul mobil! Vreau sa cred ca doar a plecat pentru o vreme si o sa se intoarca... iubea atat de mult Craciunul, isi iubea copii enorm, iubea oamenii si viata! Mi-e greu sa vorbesc despre ea la trecut, inca o astept! imi reprosez mereu ca nu mergeam zilnic la ea, ca nu i-am spus mai des cat de mult o iubesc, ca nu i-am spus cat de mult o admir, ca nu am fost alaturi de ea atunci cand poate a vut nevoie... trebuia sa o fac!
In concluzie, spuneti-le celor apropiati sufletului vostru cat de mult ii iubiti si-i apreciati cat puteti de des... niciodata nu e prea mult atunci cand vine vorba de a spune celui pe care-l iubesti, ca-l iubesti si-l apareciezi!


sus

Denunta
bblusa




Locatie: bucuresti , sector 2
Copii
eduard cristian: 14 ani, 1 luna

29.11.2010 3:50     citat 

inca nu i-am spus lui edy. si nici nu cred ca o voi face.
la pomana de 40 de zile nu a vrut sa se imbrace sa mergem la restaurant ca el nu poate sa mearga fara Bio (tata). cum sa manance el la restaurant fara Bio?
a fost foarte greu pentru noi.
mari, eu ti-am urmarit povestea. atat cat ai scris tu. la un moment dat nu am mai gasit nimic. acum inteleg de ce.
condoleante si putere sa treci peste durere si peste remuscari.
iti doresc asta tie si tuturor celor care au pierdut pe cineva. inclusiv mie.
au trecut mai mult de 40 de zile si tata la mine nu a mai *venit*. in schimb e acasa. in casa lui. mi-e dor de el si tare as vrea sa-l mai strang in brate inca o data. macar o data.
icar, dupa ce tata s-a dus, mi s-a stricat telefonul. in momentul in care mi-am incarcat numerele de pe sim pe noul telefon, numarul lui nu s-a salvat. l-am notat eu pentru ca nu puteam sa nu-l am.


sus

Denunta
Marinutza




Locatie: Bucuresti
Copii
Alexandru zis Trompetzic: 15 ani, 7 luni

29.11.2010 5:26     citat 

nu am mai scris despre tata pentru a fost o perioada foarte lunga in care nu am mai intrat aici. probleme acasa, probleme la serviciu, cu greu am mai gasit un strop de timp si pentru mine.
eu i-am spuns trompetzicului ca tataie nu mai e, a tb sa-l iau la biserica cu mine cand am facut pomana de 3 zile. m-a intrebat unde mergem, i-am zis ca la biserica si cand m-a intrebat de ce...cu sufletul greu i-am spus ca pentru tataie mergem...sa se faca bine. dar in cele din urma i-am spus pt ca se astepta sa-l vada la biserica. i-am explicat ca tataie a murit, s-a dus la Doamne-Doamne sus in cer si ca mergem la biserica pt sufletul lui, sa ii fie bine. si a inteles.
Vio, nu am cuvinte, nu stiu ce sa iti spun desi stiu ca niciun cuvant de pe lumea asta nu te poate alina. sunt insa convinsa, ca incet incet, cumva ne vom impaca cu gandul ca nu mai sunt.
va imbratisez cu drag pe toate!


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: