· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Casnicie, familie > Tatici care iubesc
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3 ... , 15, 16, 17  »
subiect nou  raspunde
autor Tatici care iubesc     
Catalin1




Locatie: Bucuresti
Copii
Roberta: 22 ani, 6 luni

11.01.2006 9:54     citat 

Carmella,la fel de transanta si sincera,bine te-am regasit. zambet

sus

Denunta
ddadriana




Locatie: Germania

11.01.2006 12:47     citat 

Catalin1, fa-o si o sa afli cum e, daca i-ti ajunge, daca ii ajunge ei...
De garantat nu poate nimeni sa-ti garanteze nimica, de pierdut ce poti sa pierzi, poti doar sa cistigi experienta, si poate mai cistigi si o femeie care te iubeste, sau poate nu... nu stiu..


sus

Denunta
daddy06





18.01.2006 10:00     citat 

Iar eu sunt de parere ca ochii care nu se vad se uita. Tu ce faci 11 luni cat e plecata? Dar ea? Dragoste platonica? Nu cred.

sus

Denunta
Cristine




Copii
Cezara-Maria: 14 ani, 11 luni
Mara Sofia: 11 ani, 4 luni

19.01.2006 12:54     citat 

nu e usor sa iubesti o persoana aflata la distanta, dar nu e imposibil. daca ea e pers pe care ai asteptat-o atat de mult timp, merita sa incerci... insa e greu sa traiesti o astfel de iubire pentru ca nu se intampla doar o data sa fie plecata mult timp, asa va fi mereu viata ei, doar daca ia decizia de a-si lua un job stabil. eu zic ca daca este EA, atunci sa incerci.

sus

Denunta
Catalin1




Locatie: Bucuresti
Copii
Roberta: 22 ani, 6 luni

09.04.2007 1:12   Buna!  citat 

M abucur sa revin dupa atata timp.va multumesc ca existati zambet

sus

Denunta
Cora





09.04.2007 3:51   Re: Buna!  citat 

----------
Catalin1 a scris:
M abucur sa revin dupa atata timp.va multumesc ca existati zambet
----------



oooo... alta aparitie surprinzatoare printre noi! socat ... Catalin ce mai face Roberta?


sus

Denunta
Catalin1




Locatie: Bucuresti
Copii
Roberta: 22 ani, 6 luni

18.02.2008 3:44     citat 

zambet,zambet,zambet sunt mai matur cu 5 ani zambet

sus

Denunta
Carmella





18.02.2008 9:46     citat 

Io parca sint in comitetul de primire, chiar daca doar din an in an zambet
Bine-ai revenit, vad ca esti in alta localitate ... ma intreb ce alte noutati mai ai sa ne comunici trag cu ochiul


sus

Denunta
Mikedinromania




Copii
Cristian Luca: 14 ani, 10 luni

19.02.2008 9:31     citat 

Catalin, am citit postarile tale de la inceput si cred ca a fost destul de greu sa treci prn toate astea...ma bucur ca acum, mesajele tale degaja o anume seninatate si aceeasi dragoste imensa fata de fetita ta.

Vroiam sa iti dau un sfat, daca simti ceva pentru aceasta femeie pe care ai cunoscut-o, continua relatia. Si eu la randul meu, cand am cunoscut-o pe sotia mea, traiam eu in Romania, ea peste mari si tari. Si a durat, si a continuat o poveste foarte frumoasa din care a rezultat un baietel minunat. Iar acum suntem impreuna, dupa cativa ani de asteptari. Si ii iubesc ca pe ochii din cap.

Deci distanta nu a insemnat nimic, nici anii de asteptari cat am stat departe unul de altul....A contat doar ca ne-am iubit si ne iubim. ATAT sarut


sus

Denunta
Roxane




Locatie: Ploiesti
Copii
Carla Alexandra: 22 ani, 4 luni

19.03.2008 10:57     citat 

cum iti mai merge Catalin? ce mai face Roberta? de noi iti mai amintesti?

sus

Denunta
vasilescui




Locatie: rm valcea

22.09.2010 11:35   tatici  citat 

saluare tutror.
Am citit cate cav din acest subiect, dar nu tot, o sa citesc pe parcurs.
Mai intai simt nevoia sa ma prezint si sa imi spun oful.
E legat tot de acest subiect si nu inteleg de ce sunt drepturi egale intre mam si tata.

Eu sunt un tatic divortat si am un copil de 2 ani si jumatate.
Am fost casatorit timp de 7 ani, dar comportamentul ei a lasat de dorit, uneori fiind violenta, am incercat sa o schimb si partial am reusit,dar nu indeajuns.
Din prima zi de cand a ajuns copilul acasa de la maternitate, am fost nevoit sa preiau toate sarcinile de mama, dna nefiind capabila, datorita instabilitatii psihice si continund sa aib si un comportament dificil atat fata de mine cat si fata de copil.
Lcururile ajungand la limita inclusiv sanatatea mea, am luat decizia de a divorta si de a ma lupta pentru obtinerea custodiei copilului.

Cand am intentat divortul si ea s-a mutat nu am primit decat 4 ore pe zi si sambata, iar restul timpului il petrecea cu ea si cu mama ei, in conditiile in care ea vorbea cu persoane inexistente, avea vedenii, pleca cu copilul in cimitir, se imbolnavea tot timpul la ea, era nespalat, a trebuit sa il tratez si de pneumonie pt ca de 3 ori nu i-a dat tratamentul pt raceala pe motiv ca a uitat, etc.
In cele 4 ore aflate la dispozitie, 30 de min eram cu el pe drum, 1 ora aveam grija de el sa il spal sa manace, si doar 2 ore petreceam cu el.
De foarte multe ori cand plangea a trebuit sa merg la ele sa il linistesc cand plangea pt ca numai la pieptul meu inceta sa mai planga si ma ducea mereu spre usa sa il iau de acolo.

Cand s-a dat hotararea de divrt am acceptat acelasi program, dandu-i si ei sansa sa isi revina din problemele psihice, neinlaturandu-i copilul de tot si netarand-o prin tribunal, pentru a se trata.
Dar de multe ori mergeam si ascultam pe la usa sau sunam sa vad daca e bine cand nu era bine luam copilul si il duceam la mama si mergeam cu ea la psihiatrie.(Aici se poate spune ca mi-am facut-o cu mana mea dar am zis ca are nevoie si de mama).

Ulterior am mai depus o cerere si acum pot avea grija de el asa cum trebuie, dupa lupte indelungi si amenintari din partea lor, am obtinut o incredintare din partea lor pentru crestera copilului pe care am semnat-o de comun acord, ducandu-i copilul 4 ore pe zi si 3 weekend-uri din 4 , fara insa a avea custodia (lucru pe care nu l-a acceptat pe motiv ca o sa fie aratata de oameni cu degetul).
Ceea ce mi se pare foarte greu pentru copil este plimbarea asta zilnica de la mama la tata si nu stiu cum sa fac mai departe, tinand cont ca are nevoie de ambii parinti dar el se afla intr-o miscare continua, care nu ii confera liniste si siguranta.

astept opinii.

ps: de cand e la mine a crescut in greutate, nu s-a mai imbolnavit, e foarte ingrijit si "la moda" si mult mai vesel, mai linistit, a invatat multe poezii si lucruri utile, are deprinderile unui om mare, spalat dimineata, etc.


sus

Denunta
vasilescui




Locatie: rm valcea

22.09.2010 11:42   completare  citat 

probabil ca trebuia sa fiu o mama....
am emotiile si bucuriile pe care numai o mama le simte si cand nu sunt langa el doar la el ma gandesc.


sus

Denunta
lord_lesy




Locatie: Buzau
Copii
B. A. E.: 15 ani, 4 luni
Denis Costin: 8 ani, 8 luni

23.09.2010 2:53     citat 

Vasilescu nu nu trebuia sa fii o mama ci esti un tata. si tatii pot simti ce simti tu, au aceleasi emotii ca si mamele chiar daca nu le iau hormonii la trap.
Pentru a nu exista aceasta plimbare trebuie sa dovedesti ca ii face rau copilului nu tie nu mamei. daca copilul are de suferit din aceste perindari atunci poti cere o expertiza psihologica atat pt mama cat si pentru copil si probabil pe baza ei sa ceri anularea custodiei comune si impunerea de custodie tatului cu drept de vizitare sub supraveghere pentru mama.
depinde ce vrei tu cu adevarat si cum iti afecteaza copilul.
sper ca el este tinta si nu cat e de greu sa se plimbe de la unul la altul.
Multa sanatate!


sus

Denunta
flish




Locatie: Villeneuve St Denis
Copii
Ben: 13 ani

24.09.2010 8:11     citat 

Mama ar trebui sa vada un psiholog. Poate reusesti sa o convingi.
Dupa care, in functie de parerea lui, mai puteti discuta ce este de facut.


sus

Denunta
vasilescui




Locatie: rm valcea

24.09.2010 12:09   bebe  citat 

de mersa mers la psiholog,psihiatru,urmeazaun tratament care da ceva rezultate si nu mai este un pericol pentru copil.
Dar acum au ramas alte lucruri pe care le-a avut dintotdeauna
(probabil provenite din lipsa de educatie, parintii ei fiind tatal un alcoolic si probleme psihice iar mama ei o femeie permanent nervoasa si mereupusa pescandal ce vorbese mai urat ca pe stadion,singura eipreocupare in viata fiind sa be cafele pe la prietene si sa vorbeasca de rau pe altii)
aceste lucrurii fiind un interes scazut pentru copil,in privinta lucrurilor pe care trebuie sa le manance si pe care nu, lipsa interesului legat de educatia lui , se joaca foarte putin cu el, nu remarca niciodata daca are febra, lasa prizele la vedere si obiecte periculoase desi ii atrag atentia zilnic, etc,etc,etc.
Cand il aduc nici macar nu il saruta pe obraz sau sa manifeste bucurie cand il duc, pe mine ma apuca emotiile cand ma duc sa il iau si imi salta inima de bucurie iar el topaie de bucurie cand bat la usa, uneori gasind-ul tare plictisit.
Pe scurt, nu mai e asa de aiurea cum a fost, in urma tratamentului, ii place sa se bucure de el, dar nu tresare cand il vede, nu i place sa isi asume responsabilitati fata de el si ii convine foarte bine programul actual, sa ma ocup eu decrestere si ea sa stea cateva ore cu el.

Eu nu doresc sa il izolez de mama, are nevoie si de ea, dar plimbatul mi se pare ca ii confera o stare de agitatie, de neliniste, cred ca ar fi bine sa merg cu el la psiholog, sa cer o parere, am avut momente cand il duceam si plangea ca nu vrea sa mearga acolo, (la 2 ani jum deja recunoaste drumul) iar uneori cand plecam la plimbare, cere tot timpul sa mergem undeva, la bunica, strabunica, etc, ia pe toata lumea la rand..., si e mai agitat; cam despre asta ar fi vorba, vreau sa simta ca are o casa a lui , care sa ii confere sentimentul de siguranta.

Ma straduiesc sa fac totul asa cum trebuie dar nu imi iese intotdeauna asa cum mi-as dori, oricum el e mereu pe primul plan.

Ma bucur foarte mult ca am posibilitatea sa stau cu el tot timpul, lucrand pe cont propriu, avem cateva afaceri mici de familie de care ne ocupam toti impreuna.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3 ... , 15, 16, 17  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: