· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > ce facem cand copilul face crize,cum il linistim?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  »
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
autor ce facem cand copilul face crize,cum il linistim?     
gabman





01.10.2008 1:25     citat 

Acum v-am gasit.
mai exista o discutie pe aceasta tema si aici
http://www.parinti.com/terribletwos-t-30216.html
Eu scriu aici nu ca sa influentez pe careva, nici sa critic, nici sa dau lectii, nici sa ma aprobe cineva. Daca cuiva ii place si are ceva bun de luat din parerea mea, ok, daca, nu ma luati in seama - e cel mai simplu asa. Scriu aici ptr ca este experienta propie pura, n-am apucat sa ma consult cu nimeni cand am inceput sa trec impreuna cu copilul meu prin acesta etapa din viata noastra .
Desi am inceput initial prin ignorare, pedeaspse etc, cititi in link-ul de mai sus, am adoptat in runda 2 pozitia de mama echilibrata, intelegatoare, apropiata etc.E inimaginabil mai bine asa. Acum toate mi se pare simple si usoare si limpezi.
Copilul meu e alt copil, parca am luat altul din parc , a devenit ...................cum sa zic? rezonabil?!?
Toeria mea se bazeaza , in mare, pe urmatoarele :
1) cel putin ptr inca ceva ani eu/noi(si tatal lui) suntem modelul copilului, si vrem sa fie asa. Daca tipam = invata sa tipe, daca il lovim= invata ca e ok, atunci cand este nemultumit sa loveasca (mai mult decat atat, am impresia ca in furia de moment, nici nu mai stiu daca l-as lovi ca sa-l "corectez" pe el, sau ca sa ma descarc pe mine!!!!)
2) cred cu tarie in educatia cu vorba buna si explicat de mii de ori acelsi lucru, ptr ca trebuie sa stie de vorba buna, ne intelegem la nivel cerebral/intelectual ...sa ne intelegem.....o sa creasca...ce-o sa fac cu el adolescent? o sa-l pocnesc in fata prietenilor?!?
3) nu sunt , desi inca nu-mi iese de fiecare data, adepta educatie in public, ca sa vada Tanti Mitza ca mi-am apostrofat copilul. Sunt de acord ca trebuie potolit, educat ce vreti voi, dar il poat lua deoparte intr-un colt, il scot din camera, il duc la baie etc sa-i vorbesc ca acasa. Asa imi zice mie sufletul si mintea: ca inca de acum tre sa-l invat ca una e casa, familia, intimitatea, persoana lui etc, si alta e restu lumii. E o forma de respect pe care ma straduiesc sa i-o dau copilului meu.Da, ok, nu te "las" sa scapi neatentionat ca nu ai facut bine, dar nu de fata cu lumea., nu vreau sa-l supun , desi inca nu are 2 ani, oprobiului public. sa simta ochii atinti asupra lui cat mama lui il cearta,...............brr
4) educatia de acum, din primii ani, asa cum inteleg eu lucrurile, nu inseamna doar sa faci sa inceteze "crizele" de plans si revolat, ci inseamna sa pui bazele clare si de neschimbat, ale educatiei ulterioare. Cu anii astia nu te mai intalnesti . La nus cati ani, daca vezi ca nu da roade vorba buna si blandetea, ok, te poti apuca de educatia cu nuiaua, sa zicem, dar ce pierd daca incerc acum sa construiesc ceva solid, no, dupa parerea mea? Dar ce am de castigat daca copilul imi este aliat nu dusman care sa nu mai stie cum sa ma fenteze, pe mine, autoritatea mea, represaliile?!?
5) o, da, imi doresc nespus sa fim prieteni. da, cu niste limite de bun simt ca intr-o prietenie serioasa,matura, nu ne tragem de sireturi cum se zice, nu ne injuram si nu ne zicem 'bai,tata" ca la coltul liceului, dar , Doamne ce-mi doresc sa fim prieteni!!! In afara de tot sufletul meu, exista si lucidiatea, cerebralul, aaaaaaa...'interesul": imi doresc enorm sa fim prieteni buni, sa ma stie echilibrata, sa aibe incredere in mine si parerile mele, astfel incat, atunci cand va fi mai mare si l-or orbi tentatiile sa vina la mine sa ma intrebe nu la prietneul de scoala care atata minte cat el sau mai putina. Sa vina sa ma intrebe pe mine cand o vrea sa guste berea, cand o vrea sa traga o tigara, cand ,...cand .....ioi! poate nu...cand il vor tenata drogurile etc.
autoritatea e cea pe care incearca s-o incalce prima, cred eu.
prietenia e cea care , in mod normal, ar vrea s-o pastreze.
asadar, si doar la nivel cerebral daca privesc lucrurile eu il prefer prieten bun. cand tot dai la el ca la fasole, interzici, pedepsesti la un moment dat, gata, se epuizeaza si ell ce-o sa zica: a, iar urla maica-mea 2 zile, apoi ii trece.............dar nu cred ca va fi la fel de indiferent cand va fi pe cale sa piarda un prieten bun, pe care il stie de -o viata.
Mai cred, asa cum ziceti si voi, ca de multe ori au aceste manisfestari ptr ca asa vor ei, a aparent fara motiv desi motivatie exista :testeaza. Dar, nu cred defel ca la baza sta rautatea, ci nevoia de cunoastere. E un mod de a aduna informatii, reactii ... si eu sa-l pedepsesc ptr asta?!? sa-l las sa planga singur? eu prefer, ptr copilul meu, sa-mi pastrez cumpatul, nu sa-i arat cat de nervoasa stiu sa fiu. Acum are nevoie de informatie si cauta , pe putinle cai pe care le are la indemana sa acumuleze......noi ne suparam......mai trec anii si ne riugam de ei sa acumuleze cat mai multa informatie la scoala.....nu stiu, dar ma intreb, acumularea asta de informatie nu poate fi deja o deprindere? 'sunt obisnuit sa fiu curios, sa caut, sa inteleg....".
7)da, cred ca desi orbita de iubire, mai sunt lucida si nu, nu-i fac totul pe plac. Stie ca sunt lucruri care nu are voie sa le faca, sa le atinga etc. stie ca sunt hotarari pe care le luam noi. Insa , sper ca fiu consecventa muuuulti ani, niciodata nu vreau sa luam hoatarari fara ca el sa stei, fara a-i fi explicate, fara a fi pus in tema. Nu vreau sa-l cresc mintindu-l , sau manipulandu-l cum ha! nici noi nu vrem ca parinti sa primim acest tratament mai tarziu. Nu vreau sa-l cresc in iluzia ca el e buricul pamantului etc, asadar atunci cand de ex tre sa intram in casa si refuza, nu-i dau nici voie sa decida el cand se va intampla, dar nici nu vreau sa-i impun rigid, "in secunda asta intram in casa!" decid eu cand, dar am grija sa-i dau timp sa se obisnuiasca cu ideea , si-i si povestesc de ce mergem in casa, cum s-a facut noapte, frig, ce vom face acasa etc. la noi functioneaza deja de mult treaba asta
8 da, cred cu tarie ca un copil poate fi frustrat si are acest drept, idiferent de cum e familia din care provine. Frustrarile copilului nu vin neaparat din educatie, ci din imprejurari, din neputinta. Nu stiu cine de aici nu ia in considerare frustrarea copilului,nici nu vrea sa stiu, nu fac referire la careva anume, este doar parerea mea. Cred ca tarie ca piciul meu poate fi frustrat ca la nici 2 ani nu reussete, desi se straduieste de ceva vreme, sa bage o jucarie mare intr-o cutie mica!! II acord dreptul sa fie frustrat, si sa planga si reactia mea este sa caut instat cateva obiecte mari si mici si 2 -3 cutii si sa-i arata cum sta treaba, sa-l linsitesc ajutandu-l sa descopere, fiind langa el, o prezenta calda, calma, iubitoare, chiar daca a plans si a aruncat initial cutia si jucaria. Prefer sa gasesc cat mai repede motivul nemultumirii lui, decat sa-l abandonez pe covor fara sa-mi bat capul " a, iar l-a apucat"....
9)Mai cred ca, nu o data, se adevareste faptul ca plansul copilului nu e dovada de istericale, prostie, rasfat , ci e dovada a neputintei noastre de a ne pune in pielea lui, de a-l pricepe...si atunci ma intreb eu, e cinstit sa-mi pedepsesc copilul ptr ca nu pricem de ce pange? oare sa ma pedepseasca si el cand o veni vremea sa nu ma mai fac inteleasa explicit? cand oi presupune ca oricum ma intelege, dar el e ocupat cu viata lui deja si nu mai are timp sa se aplece asupra mea, batrana senila!!!
10) cred cu tarie ca si copiii mici au probleme mari!!!!! ale noastre, de oameni mari par mizilic in comparatie cu ale lor. de ce? ptr ca: eu ca om mare, deja am experienta gandirii, analizei etc, macar din instinct de conservare caut solutii, scormonesc, intreb in stanga si-n dreapta, ma sfatuiesc..................citesc, caut pe net, ma duc la doctor, iau medicamente de capul meu, iau decizii...el?!? de unde sa inteleaga el, unde sa caute sprijin, ajutor, solutii , consolare? in capsorul lui? cata ex[perienta si pricepere si putere de analiza are el? in cutia lui cu jucarii? ok si daca-l doare gingia? sau ii e cald si nu stie sa zica, da il enerveaza bluza aia nenorocita de pe el?lsau daca s-a grabit sa-l intampine pe tata la usa si a cazut si-i e ciuda de nu mai poate ca a cazut in fata lui tati?!?
parerea mea e simpla: daca ma grabesc sa traiesc viata si , azi! sa inceteze cu plansul ca de nu-i vai de capul lui, el sa stie bine cine-i sefu' aici, pierd cel putin un amanunt esential: sufletul lui de copil - Doamne, ce minunatie...
ganditi-va doar o secunda cu in pieptul ala mic, are o inimioara!!! are sufletel
Stiu ca ptr multe dintre voi poate asa e mult prea siropos spus. Nu sunt o siropoasa, nu sunt din categoria AP mamys de felul meu sunt chiar lucida, nu-mi rasfat copilul excesiv si incerc sa pastrez linia de mijloc, echilibrul cat pot de bine, dar sunt total indragostita de copilul meu si vreau ca ma tarziu sa nu -mi reprosez, sa nu-mi reprozese ca n-am fost in stare sa-i fie alaturi.
inchei cu intrebarea care mi-a venit ceva timp in urma in minte, si care a declansat tot rationamentul meu de mai sus:
cum pot cere unui copil de 2,3.4 ani ceva ce eu insumi, ca adult,nu-i pot oferi ca model?


sus

Denunta
nikolka




Copii
ROBERT: 16 ani, 11 luni

02.10.2008 9:41     citat 

Buna fetelor, pacat ca nu am timp mai des sa intru, dar am citit cu sufletul la gura discutia starnita de exemplul cu fiul meu.

zuzalina cred scria:[i]In cazul in care, insa, in magazin copilul isi indreapta agresivitatea catre oameni sau marfurile de pe raft este cazul sa iesiti in acel moment din magazin (cumparaturile pot astepta, insa interventia dv. prompta si educatia nu) si sa continuati sa il ignorati intr-un spatiu sigur.Pana cand se opreste (SIGUR se va opri). Sub nici o forma nu reactionati cu morala sau pedepse in timpul crizelor. Eu cred, spre exemplu ca mamica baietelului de 5 ani obisnuia ca la capatul puterilor sa ii ofere totusi ciocolata pee care o vroia ACUM.

tocmai asta era, eu nu ii cedez cand sunt ferm convinsa ca acel lucru pe care il vrea ACUM nu este pentru binele lui. Cumparaturile au asteptat de multe ori si noi am iesit afara sa explicam si sa calmam spiritele. Dar are rezistenta si se incapatineaza sa faca ce vrea el.
Desi stie foarte bine ca nu obtine acel lucru de care mama i-a explicat ca nu este bun, totusi face uneori aceste crize, acest lucru nu il inteleg eu, de ce persista atat. Oare chiar nu stiu sa inerce ce rezista parintii?
Am vazut o fetita care isi manipula parinti plangand pana isi cauza starea de voma , iar ei ii dadaeau totul sa nu i se faca rau fetei.Dupa aceea fata ca din senin nu avea nimic si si-a soptit pentru ea: am castigat! (avea doar 6 ani)


Faptul ca am tipat pe el regret dar a fost o coarda intinsa la maxim cand nimic nu a mai functionat , nici explicatia.

[b]teodora[/b]: eu nu sunt adepta violentei si credema ca am incercat in mai tot timpul sa explic copilului de ce unele lucruri nu le poate obtine, ca ii fac rau etc...am incercat sa ma cobor la nivelul lui si sa-l inteleg, sa-l fac sa inteleaga multe in jurul lui si pe mine, dar are iesiri de genul pe care le-am mentionat atunci.

Intrebarea era de unde sa mai gasesc calmul si echilibrul psihic ca sa pot rezolva situatia. Are rezistenta si repet nu cedez atunci cand sunt ferm convinsa ca acel ceva pentru care face criza respectiva, ii dauneaza.


sus

Denunta
nikolka




Copii
ROBERT: 16 ani, 11 luni

02.10.2008 10:01     citat 

ca sa ma intelegeti mai bine tin sa adaug ca Robik nu este un copil rau, din contra ,stie sa vina sa ma imbratiseze, vorbim despre toate lucrurile pe lumea asta, despre comportamentul rau si bun, in desene si povesti luam exemple de comportament pe care le discutam, la nivelul lui bineinteles. Caut sa-i incurajez comportamentul pozitiv, de exemplu atunci cand din propie initiativa coloreaza, ajuta cu orice maruntis, il mangai si ii spun ca este cuminte si acest lucru e minunat(atunci primeste si ceva bun). In colectiv nu are probleme cu ceilalti copii dar inca de la 3 ani mi-a spus si educatoarea ca este foarte incapatinat. La 4 ani din cauza ca ne-am mutat am schimbat gradinita si am auzit acelasi lucru :este un copil inteligent , cuminte, nu provoaca conflicte, se fereste de cei care sunt agresivi dar este incapatinat, face lucrurile atunci cand vrea el. Si acesta gradinita nu este una tipica, aici se bazeaza mult pe psihologia copilului, toate metodele de educatie au loc prin joaca, dar fiul meu spune nu, uneori si prefera sa stea singur decat sa participe la unele activitati odata cu ceilalti. Apoi cand considera el, vrea ca ceilalti sa mai repete o data si cu el, si binenteles se supara pentru ca nu se mai poate.

Chiar as vrea sa citesc parerile voastre, poate reusesc sa inlatur aceasta latura a caracterului lui.


sus

Denunta
gabman





03.10.2008 2:22     citat 

nikolka
eu, personal cred ca incapatanarea, de ex, asa cum ai zis si tu e o latura a caracterului lui si cred ca nu poate fi inlaturata ci poate usor atenuata sa devina o incapatanare constructiva: prin incurajari si optimism, cu aplecare, poti de exemplu sa-l "inacaptanezi" sa fie cel mai bun la scoala
ca sta deoparte cateodata si abia apoi intra si el in hora.......nu stiu daca eu as vrea sa modific asta....al meu e genul asta de copilas, sta si se uita dar nu "socializeaza" oriunde, cu oricine.........eu, personal, nu vreau sa corectez asta...daca el poate face selcetie deja , mie imi pare bine

la varsta asta,ca deja te intelegi altfel cu el si mai ales ca va intelegeti bine, poate ca-l poti ajuta ca atunci cand se incapataneaza sa strice musai ceva sa reusesti sa-i captezi atentia spre altceva, dar cam din aceasi categorie de actiune: vrea sa strice o masina. hm, nu stiu daca e cea mai buna idee, ca poate iti mai trebuie sau o sa-ti fie dor de ea, uite, hai sa stricam podul din lego(actiune e aceesi - stricam) ca sa facem un garaj masinutei........probabil ca va merge dupa ceva runde de incercari...mai mult, n-a mers, a stricat masinuta, pfu! la gunoi...asta se intampla cu lucrurile stricate care nu mai folosesc, ti-am spus ca o strici si ca nu vrei asta, imi pare asa de rau ca nu ai crezut ca am dreptate si l-as lua in brate : il pun in fata consecintelor actiunilor lui, dar nu-l las singur si dezamagit.
asta incerc eu acum ptr ca arunca jucariile cand e suparat: sunt momente in care e nervos ca s-a intepenit o roata sau ce stiu eu ce si atunci incerc sa-i arat care-i baiul, sa-l invat sa caute solutii nu sa renunte. Dar, cateodata le arunca pur si simplu ca asa are el chef. atunci o culeg si merge in debara: n-ai nevoie de ea, ok, dar nu trebuie nici s-o strici, nici sa spargi tv ptr asta. si-o iau, fara drept de apel
iese circ . stau cu el si-i explic de cateva ori de ce am luat jucaria, si de multe ori tace, de dat nu i-o dau inapoi decat daca ma fac inteleasa: daca o mai arunci o singura data, ajunge la gunoi!!! esti sigur ca o vrei? esti sigur ca nu mai arunci? inca n-am ajuns niciodata sa arunc la gunoi ca n-a fost nevoie.
la faza cu ciocolata: as face portie : ai voie atatea patratele pe zi, sau, si mai bine, ca sa nu stea fix cu gandul ca mai e cioco in dulap, as lua ciocolate mici sau din start vede numai porti alocata. asta e portia ta ptr azi, depinde de tine cat de mult iti ajunge. si l-as urmari cat si cum papa. daca l-as vedea ca repede,repede, asa incerca sa slavez ceva : hai sa pastram si ptr pranz, sau ptr cand te trezesti.....poate intr-o zi reusuesti si atunci va vedea singurel ca e bine si asa.
Altfel: nu-i cioco, dar pot sa-ti dau banane, sau iaurt sau ce stii tu ca-i place ceva fff tare si stii ca e bun ptr el. Evident ca la inceput nu va merge dar in timp......asta merge la noi. din pacate a dat de gustul de cioco din gresala si stie clar ca-i place . nu vorbeste dar are un sunet anume ptr cioco si niste gesturi fixe si ii dau ce stiu eu, rar o jumatate de patratica si plange evident ca mai vrea,. ii explic ca nu mai e, ca s-a treminat, ca atat are voie si nici macar, ca am in schimb banana sau ceva...si pana la urma e buna banana. acum accepta f usor schimbul. ii mai dam si ursuletului banana si e distractiv si tot asa.
cu magazinul? el nu prea urla ptr diverse ptr ca nu i-am prea dat voie, cateodata plange insa dupa vaze si alte minuni si atunci , eu, nu mai vad in jur, habar n-am cati se zgaiesc la mine ca face circ, stau si-i explic ca nu e voie , ca se sparge, ca se poate taia, ca..........nu intelge, e clar, sunt niste notiuni pe care nu le are...cel mult e curios probabil: ce inseamna sa ma tai? o fi in capul lui, insa il linisteste de multe ori tonul ferm, egal, cald, pe care-l cunoaste deja. Daca nu merge asa, ne retragem , iesim, schimbam locul si-l iau de umeri sau de fatzuca si ma uit in ochii lui...o sa ziceti cum? daca urla? la noi merge, intotdeuna ii atrag atentia cateva secunde , mai ales daca ii iau fata in maini si ma uit intens la el,(se uita si el laa mine, mai plange, mai verica daca mai sunt acolo la fel de "taioasa") nu zic nimic ,nici pas, insa privirea cred e destul de convingatoare.si poate faptul ca tac?!? habar n-am....in rest, stiu ca daca nu ne putem intelege cu el, tzup acasa!!! (fara cumparaturi fara nic) pe drum catre masina ii explic ca mergem acasa si de ce iar in masina nu-i muzica, nu canta nimeni, nu rade nimeni, nu vorbeste nimeni...mai zice el de-ale lui dar e ff contrarariat de ce nu ma stramb la el, de ce nu rad, de ce nu-i raspund imitandu-l( nu vreti sa stiti cum e in sufletul meu) ....o singura data cred ca a fost nevoie de asta.
cateodata merge sa-i spun, nu ai voie sa pui mana pe aia, dar uite cat de fina e asta, sau uite ce inteapa asa ( ma refer la o mura de vravijoare de decor), sau.....si e curios si uita de altele
la voi e mai mare, poate merge sa te apuci sa vb despre o poveste care-i place, vorbesti singura, vorbesti cu tatal lui, poate devine atent daca il prinzi o secunda intreba-l ceva, orice in legatura cu povestea ca nu mai stii cum era.....faptul ca va cauta in memorie raspunsul poate il face sa uite de ce a inceput sa planga...incercati sa jucati fazan cu cuvinte simple si un pic adaptat ...zi-mi un cavant care incepe cu l....


sus

Denunta
nikolka




Copii
ROBERT: 16 ani, 11 luni

05.10.2008 10:26     citat 

multumesc pentru sfaturi si parerile tuturor, Gabman cred ca esti o mama foarte buna si felicitari pentru modul cum rezolvi situatiile.
Poate ca nu ai sa ma crezi, chestia cu portionarea ciocolatei sau inlocuirea ei cu alte bunatati am incercat-o si... nu prea merge dar e pentru binele lui, si mai rau e ca eu nu-i prea cumpar , ci cei din jur, neamurile, musafirii, tot timpul am dulapul plin, chiar daca i-am rugat si interzis sa-i aduca asa multe dulciuri, sa nu mai vorbesc cate ii cumpara tati sau trimite buni.
Cand era mai mic aveam o poveste cu un spiridus care ia copiilor jucariile pe care le arunca sau nu le pun la locul lor, si le da altora care au nevoie de ele si sunt cuminti. Ca sa fie real intradevar luam acea jucarie noaptea si pentru un timp ramanea ascunsa in pod. Numai ca nici asta nu a tinut prea mult. La un moment dat mi-a zis ca el are destule jucarii si ca tot primeste altele, asa ca poate sa le ia spiridusul, dar totusi are mai multa grija cu ele, in afara de momentele cand are iesirile lui.

Sa stiti ca de la fiecare invat cate ceva si ma ajuta enorm. In ultimul timp aveam impresia ca ma lupt cu morile de vant.
Acum e altfel...

In fine vreau sa povestesc acum despre altceva petrecut chiar ieri care m-a uimit. Toata ziua de sambata din pacate, a trebuit sa fiu plecata in interes de serviciu, sotul meu e plecat si el de doua saptamani in alt colt al tarii, asa ca fiul meu a stat toata ziua in grija cumnatei mele. Eu stiu ca copilului i-a fost foarte greu fara amandoi si desi am cautat sa-l pregatesc din timp pentru ziua asta, sufletelul lui a fost foarte trist. Supararea asta a iesit la suprafata cu un comportament agresiv si insultator fata de cumanta mea care il iubeste si a avut in mai multe randuri grija de el. A facut-o proasta ceea ce nu am auzit nici o data din gura lui. Acasa i-am explicat din nou cu calm de ce mami a trebuit sa fie toata ziua plecata si l-am intrebat de ce a fost asa de rau cu matusa lui. In timp ce ii vorbeam stateam fata in fata pe covor si ma uitam in ochisorii lui,calm dar cu mahnire. S-a uitat la mine si mi-a zis: Mami te-ai schimbat! Si s-a pus pe un plans in hohote, altfel decat acel planset isteric al lui. Am simtit practic cat de tare l-a afectat ziua asta si poate chiar discutia noastra. L-am luat in brate si l-am linistit. Astazi toata ziua nu mi-a iesit din cuvant si a fost ca un ingeras. S-a chinuit chiar sa-mi faca singurel micul dejun, pentru ca asa a vrut el.
Oare nu l-am ranit mai tare cu aceste vorbe decat daca il mustram in modul obisnuit a doua zi ?


sus

Denunta
gabman





22.10.2008 12:28     citat 

Nikolka
ce mai faceti?
nu ti-am raspuns ptr ca n-am avut timp....n-am avut timp sa gandesc un mesaj astfel incat sa nu starnesc polemicile si pe-aici, ca tare mi-e urat cand incep discutiile
abia acum, vai de capul meu!!!! nici nu vreau sa ma uit cat timp a trecut, abia acum mi-a picat fisa ca puteam sa-ti trimit un mesaj privat.
sper ca toata lumea e ok si e liniste prin zona din lipsa de timp.
zambet


sus

Denunta
fetitamea





01.04.2009 11:25   ma simt daramata...  citat 

Va scriu dupa o criza de tipete stridente in magazinele de la colt....fara nici un motiv serios... Adica a vrut sa-i dau drumul din mana si eu nu am vrut...Si de aici... a inceput. ca pedeapsa am ales sa o duc direct acasa in loc sa ne mai oprim la topogane si nu am vb cu ea pe drum... Bineinteles ca la un moent dat a trebuit sa o tarai, sa o iau pe sus...ca sa ajungem acasa...I-am spus ca ma intristez si ma enervez f rau atunci cand tipa si nu pot sa vorbesc cu ea de suparare... A plans, a vrut sa o iert ceea ce am facut. Ideea este ca m-am simtit si rau fata de oameni... Un barbat mi-a zis sa ies din magazin daca nu stie sa se poarte, vanzatoarea de la paine mi-a explicat cum se cresc copiii si ca ii fac toate poftele...
Vroiam sa ii intreb pe cei care au trecut prin asa ceva cum au procedat si la ce varsta au luat sfarsit aceste crize. fetita mea are 2 ani jumate. Am auzit ca pana la 3 ani ceva sunt firesti aceste crize la copiii mai energici din fire. Adica stiu ca sunt si copii f docili, cuminti, linistiti.
Ii rog pe cei care au trecut sau trec prin experiente similare sa scrie.
Va multumesc.


sus

Denunta
flish




Locatie: Villeneuve St Denis
Copii
Ben: 12 ani, 5 luni

02.04.2009 9:39   Re: ma simt daramata...  citat 

----------
fetitamea a scris:
Un barbat mi-a zis sa ies din magazin daca nu stie sa se poarte, vanzatoarea de la paine mi-a explicat cum se cresc copiii si ca ii fac toate poftele...
----------


Draga, in afara de tot ce au scris fetele, eu zic asa:
Barbatul ala sa stea cu biciul si cu gura pe copiii lui. Iar vanzatoarea de oriunde sa-si vada de treaba ei daca nu-i cere nimeni parerea.

Am fost acum 2 saptamani cu maica-mea si copilul sa-mi cumpar haine. Fi-meu face un fel de criza... nu plangea, nu tipa, nu se trantea, dar zicea el ceva pe limba lui si zicea cu voce tare. El vroia la mine in brate si eu vroiam sa-mi probez niste una-alta haine.
Si maica-mea nici una, nici doua zice: "Pe noi va rugam sa ne scuzati anticipat ca avem un copil care face atata galagie si deranjeaza."
Mi-a fost rusine de cat de proasta poate fi mama mea.
Asa ca am tras-o de maneca, am dus-o intr-un colt, i-am explicat cum vad eu lucrurile si i-am zis ca daca mai face faze d'astea vreodata atunci o sa-si mai vada nepotul la majorat si la nunta.

Toti tembelii astia care-ti dau sfaturi pe strada si dau ochii peste cap au avut la un moment dat 2 ani si au facut aceleasi crize. Unii de fapt n-au trecut niciodata de momentul ala...


sus

Denunta
fetitamea





03.04.2009 10:32     citat 

flish, merci pentru incurajari, esti draguta si ai dreptate.zambet

sus

Denunta
lilith1




Locatie: Bv
Copii
Maria Carina: 13 ani

05.04.2009 11:24     citat 

De obicei cei care comenteaza sunt pensionarii. SI sunt foaaaarte multi( poate si parintii/bunicii nostri etc)
Pe mine unul dintre acestia, fara prea multe ocupatii obviously si dornic de povesti ma trimitea mai alaltaieri la piata ca de ce vroiam eu sa rezolv prin discutie o situatie la posta( habar n-avea despre ce era vorba dar i dadea inainte, pe motiv ca el era tatal celei de la ghiseu si de aceea superingrjorat). Altul daca m-a vazut cu un carucior in piata, nu foarte bagareatza dar nici stangace a exclamat "asta mai lipsea!). In fine, exemplele sunt multe, dar in general multi din cei sfatosi sunt cei batrani si foarte batrani. E drept ca mai intalnesti din cand in cand si cate o batranica simpatica si ok. Sa zicem ca o persoana de genul acesta, care vorbeste numai cat trebuie si cu simtul umorului mai "spala din pacatele" restului.
on topic- i dau o cheie sau ceva cu un lantz sa se joace sau o pun in fatza oglinzii pana probez ceva repede.


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 14 ani, 2 luni
Maria Cezara: 10 ani, 5 luni

13.05.2009 2:05     citat 

greu cu boii mici la dealu' mare! si prin asta inteleg ca e dificl sa faci un copil sa realizeze ca nu se poate comporta cum ii vine!

dar... noi am trecut prin toate fazele cu el: ignorare, cearta, pedeapsa, atitudine intelegatoare si cate or mai fi. uneori functioneaza una, alteori alta. depinde si de varsta copilului, de cate intelege el si de cum il trateaza parintii.

pana relativ recent, cand am inceput sa ne intelegem bine ca urmare a dezvoltarii bune a limbajului si a capacitatii de a intelege anumite informatii, nu aveam o reteta anume de calmat crizele. acum, schema este urmatoarea: in situatia X ii punem regula Y si asteptam comportamentul Z. exemplu: copilul vrea la desene pana vine ora de baie sau de plecat la gradi, dimineata. ok, ii spun: 'daca te las la desene, te uiti 10 minute pentru ca apoi facem baie/plecam la gradi si cand iti spun 'gata', vii cu mine fara sa ne miorlaim sau sa ne certam. daca nu vii, nu te mai uiti la desene toata ziua sau ziua urmatoare'. si functioneaza de minune chestia asta. am sesizat de nenumarate ori ca 'preventia' este cea mai buna 'arma' in relatia cu el: il anunt din timp ce anume are/nu are voie sa faca, care sunt limitele si ce se intampla daca face/nu face ce astept. si evitam foarte multe momente neplacute. adica nu imi urla pe strada sau in magazin ca vrea nu stiu ce jucarie cand eu ii spun ca mergem la cumparaturi de mancare si ca nu avem bani de jucarii sau ca tocmai a primit o jucarie noua. si sa stiti ca nu mai riposteaza. chiar intelege si se comporta foarte civilizat.
e drept si ca varsta conteaza mult. noi acum ne putem astepta sa inteleaga tot. inainte era mult mai greu.

daca, totusi, ajunge cumva in stadiul de istericale, eu am o atitudine foarte transanta: plec... si il las sa urle, sa se vaite...in 2 secunde s-a asternut tacerea si isi cere scuze. nu stiu daca merge la toti dar la noi tine. miorlaiala incepe in preajma sor-mii sau maica-mii care ii face poftele si atunci stie ca poate marja pe santajul emotional pe care eu nu il accept. nu sunt o dura, nu imi tratez copilul ca la armata dar incerc sa ii arat ca nu totul se poate cum si cand vrea el. il pregatesc pentru viata. felul in care acum, la varsta mica, invata sa reactioneze la norme si restrictii, va fi decisiv pentru felul in care va reactiona ca adult, mai departe.


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 5 luni

13.05.2009 2:15     citat 

santaj emotional??? ca atitudine a copilului? ntz nervos ceea ce faci tu e santaj emotional
pleci, la virsta lui nu stie inca ca tu te vei indeparta doar doi metri si nu mii de km, ca pleci pentru doua secunde si nu pentru totdeauna
desigur, "istericalele" inceteaza, caci e dependent de tine, pentru ca vrea sa iti fie pe plac, pentru ca se uita pe al ca sa se plieze la ceea ce astepti tu
e asa usor sa ii infringem la virsta asta, intr-o lupta asa inegala trist


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 14 ani, 2 luni
Maria Cezara: 10 ani, 5 luni

13.05.2009 2:20     citat 

----------
Teodora29 a scris:
santaj emotional??? ca atitudine a copilului? ntz nervos ceea ce faci tu e santaj emotional
pleci, la virsta lui nu stie inca ca tu te vei indeparta doar doi metri si nu mii de km, ca pleci pentru doua secunde si nu pentru totdeauna
desigur, "istericalele" inceteaza, caci e dependent de tine, pentru ca vrea sa iti fie pe plac, pentru ca se uita pe al ca sa se plieze la ceea ce astepti tu
e asa usor sa ii infringem la virsta asta, intr-o lupta asa inegala trist
----------


dar de unde stii tu ce stie si ce nu stie copilul meu? si de unde stii tu la ce distanta plec? am spus unde sau pentru cat timp? si cine te-a rugat sa judeci ce am scris eu? chiar nu se poate fara comentarii 'specialiste' si cu caracter de judecata de valoare? eu am spus cum procedez, nu ti-am cerut nici parerea, nici permisiunea. dar pe forumuri trebuie sa existe si persoane de genul asta care, desi nu inteleg despre ce se vorbeste, isi dau cu parerea.

trag cu ochiul


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 5 luni

13.05.2009 2:25     citat 

----------
citat:
persoane de genul asta care, desi nu inteleg despre ce se vorbeste, isi dau cu parerea
----------

mea culpa deci foarte fericit
da, probabil ca nu inteleg, nu am capacitatea sa inteleg asemenea atitudini toxice (pentru mine personal)
si daca tot balansam peste tot ideea ca un forum e facut sa ne exprimam liber pareri, de ce nu iei o atitudine critica ca pe un fel de ceva constructiv? daca esti convinsa ca atitudinea ta e cea "corecta", apara-ti atitudinea, conceptele, nu sari ca arsa ca deh, cineva te contrazice exclamatie


sus

andismom




Copii
Andi: 14 ani, 2 luni
Maria Cezara: 10 ani, 5 luni

13.05.2009 2:29     citat 

----------
Teodora29 a scris:
----------
citat:
persoane de genul asta care, desi nu inteleg despre ce se vorbeste, isi dau cu parerea
----------

mea culpa deci foarte fericit
da, probabil ca nu inteleg, nu am capacitatea sa inteleg asemenea atitudini toxice (pentru mine personal)
si daca tot balansam peste tot ideea ca un forum e facut sa ne exprimam liber pareri, de ce nu iei o atitudine critica ca pe un fel de ceva constructiv? daca esti convinsa ca atitudinea ta e cea "corecta", apara-ti atitudinea, conceptele, nu sari ca arsa ca deh, cineva te contrazice exclamatie
----------


daca m-ar contrazice cineva care nu ar avea 'atitudini toxice' (ca tu incepusi, by the way) si s-ar exprima intr-un mod pe care l-as putea considera drept critica constructiva, cu siguranta as incerca sa invat ceva. si pana la urma, de ce trebuie sa judeci neaparat ce am scris? esti specialista in comportamentul copiilor, macar in psihologie? si de ce sa ma apar? ce, suntem la tribunal si eu nu am sesizat? eu cred ca ar fi bine sa nu emiti judecati de valoare.
eu nu consider ca detin vreun adevar pe care altii nu il cunosc, nici pe departe. cu riscul de a ma repeta: am descris o metoda care functioneaza si atat. si cu asta refuz sa iti mai raspund la impunsaturi, nu merita efortul!


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
mergi la: