· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > ce facem cand copilul face crize,cum il linistim?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  »
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
autor ce facem cand copilul face crize,cum il linistim?     
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 3 luni

13.05.2009 2:32     citat 

rad
"impunsaturi"? noh, as fi vrut macar o data sa mi se explice legitimitatea unor astfel de atitudini
am luat ca baza ceea ce ai scris tu pur si simplu, pentru ca tocmai, o dai ca pe o metoda "care functioneaza"; si-am incercat sa inteleg
e musai sa fii specialist in psihologie ca sa contesti o atitudine sau alta? ne "duelam" in specialitati si competente? rad
asteptam pur si simplu sa dai argumente ale acestei metode, caci o "metoda" nu o alegem la intimplare trag cu ochiul


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 13 ani, 11 luni
Maria Cezara: 10 ani, 2 luni

13.05.2009 2:47     citat 

----------
Teodora29 a scris:
foarte fericit
"impunsaturi"? noh, as fi vrut macar o data sa mi se explice legitimitatea unor astfel de atitudini
am luat ca baza ceea ce ai scris tu pur si simplu, pentru ca tocmai, o dai ca pe o metoda "care functioneaza"; si-am incercat sa inteleg
e musai sa fii specialist in psihologie ca sa contesti o atitudine sau alta? ne "duelam" in specialitati si competente? rad
asteptam pur si simplu sa dai argumente ale acestei metode, caci o "metoda" nu o alegem la intimplare trag cu ochiul
----------


desi spusesem ca nu iti mai raspund, ok, hai s-o fac:

am ceva cunostinte in domeniu, daca tot veni vorba de competente. psihologie se numeste. si hai sa explic si de ce am ales metoda, ca sa nu zici ca vorbesc aiurea si ma laud singura. sper sa te satisfaca explicatie mea.

in momentul in care copilul incepe sa tipe, se urle, sa loveasca, sa se tranteasca pe jos si, eventual, cel mai mare, sa vorbeasca urat, inseamna ca isi exteriorizeaza o frustrare, o stare de nemultumire cu variate grade de manifestare. unii pot chitai, altii pot face niste scene de toata frumusetea. in momentul in care ii dai atentie si incerci sa explici, sa il calmezi sau, mai grav, sa cedezi santajului (este un santaj, draga mea, nu contesta asta - el face toata scena pentru a obtine ceea ce doreste - in termeni populari se traduce: 'nu imi dai ce vreau eu, stai sa vezi ce iti dau eu!') pe care il pune in scena... esti deja parte 'complice' la sceneta lui. nu cred ca exista parinte care nu a auzit de faptul ca atunci cand ii acorzi atentie in astfel de momente, risti sa pui paie de foc. desigur ca sunt copilasi la care o explicatie calma, calda, poate face minuni. eu am vazut multi la care insa explicatiile fac mai mult rau.

si apoi s-o luam altfel: in momentul in care nu este bagat in seama si stie ca pretentiile lui (eu ma refer la pretentii absurde - de ex. ciocolata la 11 noaptea) nu sunt satisfacute si eu ma indepartez 2 metri de el, in casa sa zicem, se calmeaza.

nu pot sa vorbesc de un pattern, fiecare isi cunoaste copilul, felul in care poate sa prinda un resort prin care sa il calmeze pe copil. si, repet, depinde de varsta copilului.

ma gandesc ca esti indignata de 'toxicitatea comportamentului meu' ochi peste cap daca fetita ta nu ti-a oferit momente in care sa te simti in mijlocul strazii ca ultimul om. ai trecut macar o data printr-o situatie in care ti-a facut istericale si sa nu o poti calma cu toate interventiile?


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 3 luni

13.05.2009 2:57     citat 

Elouan e baiat trag cu ochiul si n-ai idee cite astfel de situatii mi-a oferit
caci e normal sa fie frustrat, caci e normal sa isi apere dorintele, punctul de vedere, integritatea, personalitatea
cit despre teoria ca deh nu e bine sa i se raspunda in astfel de situatii cu riscul de "a pune paie pe foc"...mda, acea "pedagogie neagra", teoriile de ceva vreme in urma, muulta, le cunosc destul de bine socat din pacate
doar ca mai stiu si ce pot lasa ca amprenta pentru existanta ulterioara (si daca tot imi dai argumente de psihologie, actualizeaza-ti cunostintele!! trag cu ochiul )

si ...poate intrebarea asta te va face macar sa incerci sa vezi lucrurile si altfel
pune-te in situatia lui, in existenta lui, cu capacitatile lui
frustrata, te exprimi, cel mai indemina e plinsul si tipetele....ce atitudine ai aprecia din partea celor din jur???
nu cred ca te-ai simti bine sa ti se spuna ca esti doar o "santajista emotionala" si ca poti sa urli cit vrei, sau si mai bine, sa fii lasata in mijlocul strazii (sau oriunde) fara nici o explicatie decit enervarea celor din jur socat


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 13 ani, 11 luni
Maria Cezara: 10 ani, 2 luni

13.05.2009 3:06     citat 

stii, scopul meu pe topicul asta nu era sa intru in polemici cu persoane ca tine, care, in continuare nu sunt fair play, fac afirmatii tendentioase, cu caracter de judecata... daca tot imi dai lectii, poate ne spui tu ce competente ai de afirmi cu atata tarie aceste lucruri.

si, te rog, revino-ti, nu ma judeca, insist. nici eu nu te judec si nu este corect sa judecam pe nimeni. fiecare face cum stie, cum intelege, cum crede de cuviinta. nu stiu de ce dar ma cam enerveaza atitudinea ta de persoana care isi poate permite sa arunce cu noroi in cei din jur. dar, probabil, tu le stii pe toate si noi trebuie sa ne 'actualizam cunostintele'.

asta a fost ultima mea replica catre tine, pe topicul asta. considera ca vorbesti singura mai departe.


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 3 luni

13.05.2009 3:12     citat 

ei, vorbesc singura foarte fericit
nu te-am judecat pe tine ca persoana (arata-mi o singura linie in care te judec pe tine ochi peste cap ), am etichetat o anume atitudine pe care tu o prezinti ca benefica, precizind ca acesta este punctul meu de vedere personal
competentele mele nu cred ca te privesc, nu am intentia sa ma "expun" cu cite stiu eu/ cite citesc eu blabla bla
si daca sint iritata, sint pentru ca....aceste conceptii invechite care au dovedit de-a lungul timpului ca nu dau rezultate "corecte", ca sint daunatoare (ah, tot tu vorbeai de pedepse, ignorare et cie ca metode de a gera crizele copilului, din nefericire nu esti singura), persista, persista, sint aparate doar pentru ca inscrise intr-o traditie gen "asa am crescut si noi, si uite ce oameni bine sintem" exclamatie
dar in fine...


sus

Denunta
abramburica




Locatie: Bucuresti
Copii
THAISA DANA TEODORA : 15 ani
MARIUS DANIEL LAURENTIU ANDREI: 10 ani, 2 luni

13.05.2009 4:08     citat 

Inclin sa sustin cele spune de andismom pe motivul ca deja cu frustarile eu am ajuns la plin...nu va dau decat un exemplu...
Fetitza varului meu face 6 ani si ea la ora actuala bea lapte praf cu biberonul....hai sa fim serios....dc bea asa....pai cum dc asa vrea copilul , si plage si cum sa frustam copilul , sa simta ca e respins, neiubit si ca dorintele lui nu sunt luate in calcul...hai ca m-am dat pe spate cu motivatia rad rad rad
Poate dau eu un exemplu prea exagerat dar....nu stiu cum e la voi dar la Danutza s-a aplikat de la prima criza ingnorarea si uite ca a fost maxim 3 crize si apoi a vazut ea ca merge mai bine cu frumosul, cu rugatul nu cu tavalitul si urlatul...
Nu zic ca acum trebuie sa lasi copilul sa urme la epuizare, poate sunt unii cu vointa maxima si incapatanare de face si un magar gelos....dar nici sa cedam la prima maraiala...
Cred ca adevarul si metoda de procedare este undeva la mij celor doua pareri ale voastre andismom si Teodora
andismom te asigur ca Teodora nua vrut sa te jigneasca, pt ca intodeauna s-a exprimat in mod politicos si civilizat si dc cineva nu iti aproba ideile nu inseamna ca nu te respecta ....


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 3 luni

13.05.2009 4:23     citat 

non, abramburica, vina e a mea totusi
caci ma aprind foarte repede cind aud de copii catalogati drept "santajisti emotionali" sau mai stiu eu ce specii de "monstri" trist
cit despre ignorare, pedepse si altele, e drept ca personal nu le vad ca pe metode...
pentru ca un copil e o persoana, ca mine, ca tine, ca oricare alta, o persoana care are dreptul sa i se respecte integritatea si (poate mai ales) diferenta (prin raport la ceilalti, inclusiv prin raport la parinti)

in legatura cu exemplul tau, e o diferenta intre a gera o criza si a lasa copilul sa faca nu conteaza ce trag cu ochiul dar asta o stii desigur zambet


sus

Denunta
abramburica




Locatie: Bucuresti
Copii
THAISA DANA TEODORA : 15 ani
MARIUS DANIEL LAURENTIU ANDREI: 10 ani, 2 luni

13.05.2009 5:25     citat 

Ai dreptate ca este o persoana, dar din pacate nu are ratiunea si puterea de a gandi ca mine sau ca tine...si asa mai departe...aici este diferentza....ca uneori nu face diferentele ca si noi ca nu are cum...
Si o adolescenta de 18 ani care s-a certat cu iubitu si zice ca viata ei s-a terminat ...o abordezi altfel nu ca pe o femeie matura ...
Si sa stii ca ai dreptate sunt persoane dar sunt si smecherasi...uite-o pe fi-mea nu s-ar duce la ta-su sa-i ceara ceva ca stie ca nu primeste mereu dar la mine vine...si dc in prima faza ai zic nu, face mutre si mutrite, dar te rog frumos si dc te rog frumos trebuie ca asa mi-ai zis ca dc cineva te roaga frumos trebuie ...si faze de genul asta...si face ca donsoarele din filme din gene rad rad rad ...talent ce mai tura-gura...si nu-mi spune ca nu sunt niste mici manipulatori , in sensul frumos al cuvantului foarte fericit
Eu nu sunt de aocrd cu bataia.... foarte fericit si dc vb buna nu tine cu incercat sa explici de doua , de trei ori ...pedeapsa...adika stai in casa...vrea sa se uite la desene nu te uiti pe animal planet...azi nu te duci la vecina...diverse , usoare...
Si nici eu nu-i consider monstrii...la naiba ...sunt copii...


sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 8 luni

13.05.2009 7:35     citat 

si eu sincera sa fiu am descoperit ca atunci cand Vovolina face crize de personalitate (ca nu le zic de nervi, pt ca nu accept "nervi" la 5 ani), cel mai bun remediu ca sa nu se escaladeze situatia este sa nu o bag in seama. si asta nu la modul jignitor "fix in cot ma doare de frustrarea ta", ci la modul civilizat "fata mamii, cand te calmezi si termini de zbierat si de tropait, vino in bucatarie si vorbim ca oamenii si vedem ce putem face". si am inchis usa si m-am dus! dupa 5 max. 10 minute de zbierete si aruncaturi cu jucarii prin camera, se calmeaza si vine jos si discutam, negociem, explicam, pana nu iese nici ca mine nici ca ea, ci la mijloc (atunci cand se poate!), dupa care merge sus si strange tot ce-a zburatacit prin camera cu cateva minute inainte.

am mai observat ca in plin aplomb vanatoresc nu e bine sa incerci sa o linisteti sau sa stai de vorba cu ea, ca mai rau face. taica-su tot se duce la ea ca "hai iubita lu tata, puiu lu tata, blabla" si vai de el cum iese de la ea din camera de catranit...

de fapt, ce sa mai zic? noi cand suntem cu capsa pusa nu ne linistim mai repede, si mai "fara actiuni sangeroase", daca suntem lasate in pace sa boscorodim pana ne calmam?! eu una cam genul asta sunt... deci cu cine sa semene bietu copil???


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 13 ani, 11 luni
Maria Cezara: 10 ani, 2 luni

13.05.2009 7:50     citat 

incredibil cum pot unele persoane sa generalizeze si sa extrapoleze... ce am spus eu in primul post si acum ce s-a inteles.... oare sunt senila si nu retin unde m-am exprimat sau am lasat sa se inteleaga ca unii copii sunt monstri? intrebare

Abramburica, apreciez ideile tale si incercarea de a aplana discutia insa eu cred ca nu are sens sa continuam. multumesc totusi de interventie si de bunul simt cu care te exprimi.

Inuca, de nota 10 interventia ta! ca toate celelalte de altfel! trag cu ochiul si la noi cam tot asa se desfasoara "ostilitatile". se calmeaza si apoi discutam: explic de ce nu se poate, care sunt consecintele si cum trebuie sa facem. rezultatele sunt mai bune decat cu rugat de el in toiul crizei cand mai abitir face.


sus

Denunta
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 13 ani, 3 luni
MICA: 8 ani, 11 luni

14.05.2009 8:28     citat 

----------
Teodora29 a scris:
si n-ai idee cite astfel de situatii mi-a oferit
----------


si practic ce ai facut in aceste situatii? pana acum n-ai scris nimic de tehnici de impacare/ evitare situatii etc.
la teorie toata lumea se pricepe. sunt convinsa ca toata lumea citeste manuale/ tratate etc. si incearca sa evite situatii de genul tavalit pe jos, urlete si tipete din motive neintelese de noi, adultii.

inuca, andismom sarut sarut sarut


sus

Denunta
laucos




Copii
B
A

14.05.2009 9:06     citat 

----------
Inuca0212 a scris:
si eu sincera sa fiu am descoperit ca atunci cand Vovolina face crize de personalitate (ca nu le zic de nervi, pt ca nu accept "nervi" la 5 ani), cel mai bun remediu ca sa nu se escaladeze situatia este sa nu o bag in seama. si asta nu la modul jignitor "fix in cot ma doare de frustrarea ta", ci la modul civilizat "fata mamii, cand te calmezi si termini de zbierat si de tropait, vino in bucatarie si vorbim ca oamenii si vedem ce putem face". si am inchis usa si m-am dus! dupa 5 max. 10 minute de zbierete si aruncaturi cu jucarii prin camera, se calmeaza si vine jos si discutam, negociem, explicam, pana nu iese nici ca mine nici ca ea, ci la mijloc (atunci cand se poate!), dupa care merge sus si strange tot ce-a zburatacit prin camera cu cateva minute inainte.

am mai observat ca in plin aplomb vanatoresc nu e bine sa incerci sa o linisteti sau sa stai de vorba cu ea, ca mai rau face. taica-su tot se duce la ea ca "hai iubita lu tata, puiu lu tata, blabla" si vai de el cum iese de la ea din camera de catranit...

de fapt, ce sa mai zic? noi cand suntem cu capsa pusa nu ne linistim mai repede, si mai "fara actiuni sangeroase", daca suntem lasate in pace sa boscorodim pana ne calmam?! eu una cam genul asta sunt... deci cu cine sa semene bietu copil???
----------


Doamna draga, cat imi era de dor de dumneata sarut

Fix aceiasi metoda am aplicat-o si eu cu cel mare, incepand de la 2 ani in sus cand vorbea excelent, deci putea comunica nu numai intelege ce vorbesc.
A functionat, functioneaza inca 100%.
Si la 9 ani in nici-un caz nu-i un copil frustrat sau cu sentimente de confuze in privinta iubirii parintesti.

Cu cel mic presimt ca voi avea si mai mult "de furca" deoarece tavalitul pe jos/ urlatul e in toi acum dar are scuza ca nu vorbeste si e frustrat. Inca. Asa incat mergem pe impacat si distragerea atentiei. Dar vor veni si zilele de ignorare dupa ce reuseste sa comunice verbal. O sa fie "distractiv" ca e capricorn incapatanat ca maica-sa jenat


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 3 luni

14.05.2009 9:20     citat 

----------
citat:
la teorie toata lumea se pricepe
----------

ei, acum depinde si ce fel de "teorie", cit de adaptata propriului copil
pentru mine nu exista "metode", pur si simplu nu au cum exista
si nu doar pentru ca fiecare copil e diferit, pentru ca fiecare criza in sine e diferita, pentru ca fiecare astfel de criza e declansata de alti factori, deci nu pot aplica o metoda de tratat sau de teorie
ci ma pot doar adapta situatiei, pot doar trai in prezent (ca si copilul pe care il am in fata), pot doar cauta o cale pentru acel moment

----------
citat:
sunt convinsa ca toata lumea citeste manuale/ tratate etc. si incearca sa evite situatii de genul tavalit pe jos, urlete si tipete din motive neintelese de noi, adultii
----------

nu, uite eu nu incerc sa le evit
mi-a luat multa vreme sa inteleg, dar acum privesc lucrurile acestea complet diferit
furia, frustrarea, "istericalele" sint sentimente
sentimente ce au nevoie sa se exprime, si copilul nu o poate face decit in acest mod "primar" al lui, prin tipete, corpul ce se contorsioneaza, tavaliri pe jos sau mai stiu eu cum altfel
de ce nu putem primi aceste sentimente cu aceeasi seninatate cu care primim zimbetul, risul zglobiu?
pentru ca ne fac rau in noi? pentru ca noi insine n-am fost niciodata autorizati sa le exprimam? pentru ca noua ni s-a impus sa le camuflam, sa le ignoram (de unde refuzul meu de a lua ignorarea ca metoda, nu ma pot deconecta de un sentiment atit de puternic, care il debordeaza pe Elouan ) fiecare isi va gasi propriile raspunsuri in propria istorie

----------
citat:
daca fetita ta nu ti-a oferit momente in care sa te simti in mijlocul strazii ca ultimul om
----------

sentimentul acesta nu il pot incerca
pentru ca privirea celorlalti pur si simplu nu exista pentru mine (cu atit mai mult in acele momente de tensiune maxima), pentru ca opinia publica si conventiile sociale nu ma intereseaza deloc
in momentul de criza e vorba de o tensiune a copilului meu si de o incercare a mea de a rezolva un conflict
e vorba de un moment extrem de personal, da, sint centrata pe copil in acel moment, pe copil si pe mine
si de ce m-as simti ca ultimul om pentru ca al meu copil (de altfel politicos si dragut, care manifesta o placere nesperata in a spune "buna ziua" si "la revedere", "merci" si altele) isi manifesta violent frustrarea? voi fi considerata ca un parinte nu prea bun? voi fi privita nu stiu cum? voi jena pe cineva? nu ma intereseaza acest aspect, caci e libertatea oricui sa ma vada oricum, privirea altora nu ma angajeaza la nimic
ba dimpotriva, eu sint multumita
multumita, da, caci am un copil care isi recunoaste debordarile emotionale, le manifesta si le traieste din plin, nu e deconectat de sentimentele lui reale (precum noi, adulti, ce am invatat asa de bine sa purtam o "convenabila" masca sociala din pacate)

desigur, manifestarile lui le primesc de asemenea si in functie de starea mea (oboseala, stres sau seninatate, relaxare)
dar le primesc, nu incerc sa le refulez
ii explic ce anume ma deranjeaza, de ce "nu" ramine "nu", ce limite pot fi miscate din loc, ii spun ce simt prin raport la tipetele lui
nu plec, astept ca momentul de tensiune sa cada
uneori are nevoie de consolarea noastra, alteori nu
alteori, nevoia de consolare vine abia apoi, dupa ce criza cade si intelege ce s-a intimplat, ce l-a facut sa reactioneze asa
si nu, in ciuda tututror acestor lucruri, Elouan nu e un copil care sa te asculte cind intra in criza
dar gaseste solutii daca ii acord incredere (uneori prefera sa se refugieze in bratele celuilalt parinte, suspinind, spunind ce l-a suparat)
uneori nu suporta sa il ating
si ramin deoparte
alteori devine agresiv, si pot sa ramin reala fara sa accept sa ma loveasca si fara sa il pedepsesc
fara sa cedez la toate asa numitele capricii, ajutindu-l sa faca distinctia intre nevoie si inutil


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 13 ani, 11 luni
Maria Cezara: 10 ani, 2 luni

14.05.2009 9:40     citat 

----------
laucos a scris:


Fix aceiasi metoda am aplicat-o si eu cu cel mare, incepand de la 2 ani in sus cand vorbea excelent, deci putea comunica nu numai intelege ce vorbesc.
A functionat, functioneaza inca 100%.
Si la 9 ani in nici-un caz nu-i un copil frustrat sau cu sentimente de confuze in privinta iubirii parintesti.

Cu cel mic presimt ca voi avea si mai mult "de furca" deoarece tavalitul pe jos/ urlatul e in toi acum dar are scuza ca nu vorbeste si e frustrat. Inca. Asa incat mergem pe impacat si distragerea atentiei. Dar vor veni si zilele de ignorare dupa ce reuseste sa comunice verbal. O sa fie "distractiv" ca e capricorn incapatanat ca maica-sa jenat
----------


eee... da, la copilul mic care nu vorbeste inca este muuuuuult mai greu. sincer, cred ca perioada pana vorbeste si intelege tot ce i se spune si incep sa functioneze regulile expuse si explicate, este cea mai dificila. stiu ca pe mine ma treceau transpiratiile cand il apuca in public si nu prea aveam ce-i face. metoda cu distrasul atentiei cred ca este cea mai buna.

daaar.... depinde de atat de multi factori: stilul parintelui de a reactiona (una faci cand esti obosit, alta cand esti calm ), de personalitatea copilasului - al meu este foarte independent si imi da niste replici de amutesc, uneori ma las convinsa de el numai pentru ca stie sa argumenteze rad si ma amuza teribil ce poate gandi un pui de om de 1 metru. sarut

concluzia nu poate fi decat una: multa rabdare si mult tact. citim, ne exprimam opinii, invatam unii de la altii, aplicam si...vedem ce merge, ce nu.

Kikilinis sarut


sus

Denunta
Inuca0212




Locatie: Germania
Copii
yvonne: 15 ani, 8 luni

14.05.2009 10:02     citat 

apai vorbra lui Creanga...nu stiu altii cum sunt, dar stiu ca imi vine sa intru in pamant de jena cand se apuca si facea d-ale nefacute in public. pentru mine exista "privirile altora", si inca cum! de fapt, nu stiu cum n-ar putea exista pentru mine "privirile altora", atata timp atunci cand ies pe usa, nu ies in halatul de baie, pt ca se "uita oamenii la mine", nu ies nemachiata si cu parul jumate nevopsit, tot pentru ca "ma vad oamenii"...adica in mare parte cred ca actiunile noastre sunt influentate tocmai de "privirile altora" sau de evitatul lor. mie ca mama mi-e super jena ca fata mea sa se manifeste aiurea in public, pentru ca evident ca o iau ca pe o ratare din partea mea de a o educa "political correct". si eu am crescut tot la modul "cand ai iesit pe usa, esti smirna, treaba ta ce faci in camera ta, numa sa nu ma faci de ras!" si nu stiu in ce masura m-a nenorocit pe viata chestia asta, parerea mea e ca nu m-a nenorocit, dar mai stii?!

in rest, evident ca micile pandalii ale copiilor trebuie luate in serios, DAR nu foarte in serios. ca sa ma exprim plastic, eu vad iesirile astea ca aburul de la oala de presiune. adica, eu inainte sa "disec" o alunecare de comportament la fii-mea, ma uit in gradina mea. si ce vad? sunt obosita, si imi zice sotzul pe un ton mai gresit "buna dimineata!", si ma apuca. sau, imi urla la serviciu 2j de oameni in cap toata ziua, vin acasa si daca n-aud ciocarlia triluind, ma apuca pandaliile din te miri ce... deci nu iau neaparat in seama o crizulita d-a lui fii-mea, iscata din faptul ca nu i-au iesit bine pantofii printesei in desen, ci ma gandesc un pic la fundalul crizei. obosita de la gradi, nemultumita ca nu i-au iesit ei ploile cum vrea ea...alea alea, ca doar si ea e om, nu?! pai si atunci ce rost are sa ii temperez - cu forta sau cu frumosul - iesirile, cand are si ea nevoie sa fasaie undeva. DAR! fasaie nene la tine in camera, nu te razbuna pe altii, si cand ai terminat de fasait, vino si zi-mi ce ai de fapt, ca sa pupe mama sa treaca. ca daca fasai prea mult in zonele "publice" din casa, s-ar putea sa incep si eu sa fasai si atunci nu e bine, nu e bine.

plus de asta, nu cred ca e bine sa dai prea multa importanta pandaliilor. ca dupa aia incep sa fie folosite ca instrumente de bagare in seama. asta o data. si in al doilea rand noi ne crestem copiii pt. viata, nu pt noi, si sa-mi zica si mie una dintre mamele care sunt de parere ca "frustrarile trebuie bagate in seama si rezolvate pe loc", cine Doamne iarta-ma, in viata reala, ne baga noua frustrarile prea mult in seama?!

eu sunt de parere ca fiecare, la orice varsta (nu bebe, evident!), trebuie sa invete "the hard way" sa isi traiasca (IN INTIMITATE!), sa isi administreze frustrarile si sa se tempereze singur. altfel....


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
mergi la: