· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > Are 10 ani si imi vine sa-l trimit la scoala de corectie
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor Are 10 ani si imi vine sa-l trimit la scoala de corectie     
consilier




Copii
Ana
George

18.09.2008 7:16     citat 

Draga mamica disperata ! cand copilul se poarta urat, nu numai ca vrea sa-i acorzi atentie, ci vrea chiar sa ne spuna ceva ! Incearca sa-l intrebi ce vrea sa-ti comunice si gandeste-te cu ce ai gresit fata de acest copil. Deja spui ca i-ai facut toate mofturile. Mai sunt copii care au de toate dar se poarta normal. Te-ai intrebat de ce oare acest copil se poarta asa ? intreaba-te ! am impresia ca e cam neglijat, ca nu te uiti in fiecare zi in ochii lui sa-l intrebi ce-l doare, ce vrea de la viata, unde vrea sa ajunga. Deocamdata este cam mic ca sa discuti cu el despre un scop in viata, un drum de urmat, cu mai multe trepte, in serpentina. Poti sa-i citesti povesti educative, cum ar fi Puisorul neascultator, daca n-o stii, poti s-o inventezi. Probabil ca i-ai spus ca el e cel mai tare si mai destept din lumea asta, ca poate face ce vrea ca parintii lui il vor apara, ca are de toate, el trebuie doar sa invete. Iata ca nu e de ajuns sa ai de toate căci tocmai atunci nu mai inveti. Ar trebui sa-l duci sa vada cum traiesc familiile nevoiase, sa vada ce inseamna sa n-ai ce manca. Iti recomand o carte : Mami, tati, ma auziti ? scrisa de psihologul francez Jacques Salome aparuta la editura Curtea Veche. Cititi-o amandoi si apoi il vei intelege altfel pe copilul tau. Vorbeste mai mult cu copilul, ia-l alaturi de tine mai mult timp, computerul l-a facut un singuratic, si poate chiar agresiv. Daca vrei sa invete, faceti lectiile impreuna. Hai sa citim din carte, hai sa vedem ce spune problema asta ! Mai plimba-l pe la bunica, poate sa stea pe la rude, departe de voi; poate altii au alte metode de educatie, poate au alte argumente ca sa-l convinga sa se poarte frumos. Intreabă-l daca stie ce simte acel copil care e bruscat de el ! ce ai face tu, Michel, daca ai avea un astfel de copil ? vezi ce-ti raspunde si pune-l sa se exprime in scris, ( sa scrie o scrisoare invatatoarei, mamei lui, fetei pe care a batut-o), sa deseneze familia lui, un omulet, un copac si du-te cu desenele la un psiholog. Cred ca stiu ce e in sufletul acestui copil ! cred ca e neglijat ! nu v-ati făcut timp destul sa stati de vorba cu el, sa vedeti ce e in sufletul lui ! ia-l in fiecare seara si citeste-i o poveste, o incepi tu si-l pui si pe el sa citeasca cate putin sau sa reciteasca ce i-a placut. Fara computer si televizor ! sunt numai jocuri si desene violente ! de aici provine comportamentul lui !

sus

Denunta
stefanab





26.09.2008 12:49     citat 

----------
consilier a scris:
Draga mamica disperata ! cand copilul se poarta urat, nu numai ca vrea sa-i acorzi atentie, ci vrea chiar sa ne spuna ceva ! Incearca sa-l intrebi ce vrea sa-ti comunice ...
... stati de vorba cu el, sa vedeti ce e in sufletul lui !
----------

Am citit atenta mesajele la acest subiect zambet si vreau sa va spun doar cateva lucruri din experienta mea ...
Intotdeauna prin modul sau de a se comporta copilul ne comunica ceva. Si e foarte greu sa afli doar intrebandu-l ce vrea sa comunice. Pentru ca el nu vrea sa spuna nimic, nu stie de fapt ce .
Un copil neindemanatic sau violent nu vrea sa fie asa.
Iti trebuie multa rabdare ca, fara sa-l intrebi direct , sa afli ce e in sufletul lui.

Si oricat veti discuta cu un adolescent ca n-are de ce sa-i fie rusine ca masina parintilor lui face cat o roata de la masina altora, oricat ar intelege el cum stau lucrurile (altii nici macar nu au posibilitatea unei masini) tot ii va durea cand va fi tratat cu dispret...

Din tot ce s-a discutat aici sunt de acord mai ales cu un lucru: copii au nevoie sa le aratam iubire! Nu cumparand lucruri (o pereche de pantofi /luna nervos ), iubirea nu e materiala, e un sentiment adanc...

Mamicadisperata, cum o mai duci? A inceput scoala, ce face baiatul tau?


sus

Denunta
mamicrisa





15.10.2008 3:06     citat 

cum ai rezolvat problema? sunt foarte interesata pentru ca sunt in aceeasi situatie![/b][/i]

sus

Denunta
jupiter





29.10.2008 12:00     citat 

Mamicadisperata, imi pare rau pentru voi, pentru copil, dificila situatie, nu prea stiu ce sa iti spun. Am vazut o emisiune pe Discovery, despre copiii care aveau comportament antisocial, spuneau ca asa le place lor sa fie pur si simplu.

Uite aici un articol interesant:

Tendinta antisociala - Perspectiva psihanalitica a lui D.W.Winnicott.
afectiuni Razvan Pleteriu
Donald Winnicott, pediatru si psihanalist, a fost fondatorul psihanalizei copilului in Marea Britanie.Cu greu ar putea fi gandita psihanaliza contemporana, atat in teorie cat si in practica, in termeni care sa excluda viziunea lui Winnicott. Daca Freud a inventat o disciplina de un ajutor real pacientilor si care aducea succese nebanuite profesionistilor acesteia, Winnicott reuseste sa o transforme si in ceva inteligibil pentru toata lumea.

Simplitatea ipotezelor pe care le propune, par atat de apropiate simtului comun, incat dau iluzia de a fi adevaruri pe care le cunoastem dintotdeauna, doar ca nu am avut cuvinte sa le exprimam.

Trebuie spus ca in aceasta prezentare ne referim la tendinta antisociala si nu la delicventa.Motivul este acela ca apararea antisociala organizata este supraincarcata de beneficiu secundar si de reactii sociale care fac dificila atingerea de catre investigator a nucleului acesteia. Este important, pentru intelegerea conceptului lui Winnicott, sa fim atenti nu atat asupra comportamentului cat asupra radacinilor tulburarilor de comportament, ce se pot intinde oriunde intre normalitate si delicventa. Tendinta antisociala poate fi studiata si la copilul sanatos pe care il aveti acasa, atunci cand la varsta de doi ani ia o moneda din poseta mamei.

Referitor la natura tendintei antisociale autorul considera ca aceasta nu este un diagnostic si ca nu se poate compara in mod direct cu alti termeni diagnostici cum ar fi nevroza sau psihoza. Tendinta antisociala poate fi descoperita intr-un individ normal, sau intr-unul care este nevrotic sau psihotic.

Tendinta antisociala isi are intotdeauna originea intr-o deprivare si reprezinta incercarea copilului de a ajunge din nou in momentele dinaintea ei, la starea de lucruri in care toate mergeau bine. O alta caracteristica este faptul ca tendinta antisociala contine un element care obliga mediul sa fie important. Copilul prin pulsiunile lui obliga pe cineva sa ia atitudine. Este sarcina terapeutului de a se implica in aceasta pulsiune a copilului , iar munca este facuta in termeni de gestionare, toleranta si intelegere.

Psihoterapia se adreseaza persoanelor care sufera si au nevoie de ajutor, numai ca suferinta din genul acesta de tulburare apartine doar perioadelor timpurii ale bolii individului. Mai tarziu, beneficiile secundare vor prelua controlul, vor atenua suferinta si vor afecta dorinta persoanei in cauza de a cauta ajutor sau de a accepta un ajutor oferit.

Tendinta antisociala implica speranta . Lipsa de speranta este trasatura de baza a copilului deprivat care, desigur, nu este tot timpul antisocial. In perioadele de speranta, copilul manifesta o tendinta antisociala. Aceasta poate fi neplacuta pentru societate sau pentru terapeut, insa aceia care nu sunt direct implicati, pot vedea speranta care sta in spatele compulsiei de a fura. Intelegerea ca actul antisocial reprezinta o expresie a sperantei este vitala in tratamentul copiilor care prezinta o tendinta antisociala.

Winnicott se refera si la asa numitele “tratamente naturale” in care mediul joaca un rol important. In cazurile usoare mediul poate “trata” aceasta patologie pentru ca ea a fost cauzata de un esec al mediului in ceea ce priveste suportul si protectia Eului intr-o etapa de dependenta a individului. Astfel, parintii au intotdeauna o a doua si o a treia sansa de a-si ajuta copiii, in ciuda esecurilor (cele mai multe inevitabile) gestionarii din cele mai timpurii etape in care copilul era foarte dependent.

Exista o relatie directa intre tendinta antisociala si deprivare, John Bowlby fiind printre primii care au aratat efectele deprivarii in timpul celei de-a doua copilarii si inceputul stadiului de mers, in jurul varstei de unul sau doi ani. Acolo unde exista o tendinta antisociala a existat o adevarata deprivare (nu o simpla privatiune), adica, a existat o pierdere a ceva bun care fusese pozitiv in experienta copilului de pana la o anumita data, iar acest ceva a fost retras.

Furatul este in centrul tendintei
antisociale, avand asociat mintitul. Mama este in mod obisnuit prima persoana furata. Winnicott subliniaza referitor la acest fapt ca atunci cand un copil fura un obiect, el nu cauta obiectul furat, ci o cauta pe mama, asupra caruia el are niste drepturi. Atunci cand mama dezamageste copilul, acesta din urme considera ca are drepturi asupra ei, furtul nu este pentru el decat o justa reinsusire a bunului sau. Astfel furtul nu are intotdeauna o semnificatie negativa: persista o revendicare, o speranta fata de persoana iubita. Important este ca aceasta asteptare sa nu fie deceptionata. Deci reactia parintilor este promordiala, situandu-se intre doua extreme nefaste. O rigiditate excesiva confera unei conduite banale o semnificatie patologica de la inceput: copilul este un hot si va deveni un suspect permanent. Copilul se poate inchide atunci intr-o conduita masochista repetitiva, in care temerile sunt confirmate de fiecare data, atat in ceea ce-l priveste pe copil, cat si pe parintii lui sau anturajul sau (invatator, educator).

La cealalta extrema intalnim toleranta, daca nu o veritabila complezenta fata de aceste conduite: copilul se simte scuzat, sau chiar autorizat. Anumiti parinti proiecteaza astfel asupra copilului lor propria tendinta antisociala pe care devin incapabili sa o limiteze.

Manifestarea tendintei antisociale include furatul si mintitul, incontinenta si producerea unei mizerii generale. Desi fiecare simptom are intelesul sau si valoarea sa specifica, factorul comun este capacitatea de a supara a simptomelor. Capacitatea de a supara este exploatata de catre copil si nu este un lucru intamplator. O mare parte din motivatie este inconstienta, dar nu in mod obligatoriu toata.

Indicatii ale terapiei

Scopul tratamentului este de a ajunge la trauma originara, acest lucru ar trebui facut in cursul psihoterapiei.In acest fel de munca esecurile terapeutului sau ale celor care ingrijesc copilul vor fi reale si se pot dovedi ca ele reproduc intr-un fel esecurile originare. Reproducerea in tratament a exemplelor de esec originar al mediului, impreuna cu trairile de furie adecvate ale pacientului, elibereaza procesele de maturizare putand urma o perioada de crestere emotionala.

Intr-un caz de o severitate medie, punerea in act poate fi gestionata in masura in care terapeutul intelege sensul si semnificatiile acestuia. Se poate spune ca punerea in act reprezinta o alternativa la disperare. Cea mai mare parte a timpului, pacientul este lipsit de speranta in ceea ce priveste corectarea traumei originare, traind in consecinta intr-o stare de relativa deprimare sau disociere ce mascheaza starea de haos care ameninta constant. Cand, in cele din urma, pacientul incepe sa investeasca o persoana, apare o tendinta antisociala, o compulsie fie la a ridica pretentii (a fura), fie la a provoca prin comportament distructiv o reactie dura sau chiar razbunatoare. Astfel, cei responsabili de caz trebuie sa stie ca aceste etape de punere in act sunt inerente si ca ele pot avea o valoare pozitiva.

In cazurile cele mai grave, dificultatile din aceste etape ale tratamentului sau gestionarii sunt atat de mari incat legea (societatea) preia controlul, moment in care psihoterapia este scoasa din scena. Razbunarea societatii ia locul milei si a compasiunii, iar persoana in cauza inceteaza sa sufere si sa fie un pacient, devenind un infractor.

Se poate intampla ca o intalnire timpurie cu tribunalul de minori sa se dovedeasca un element pozitiv in ceea ce priveste socializarea pacientului. Aceasta corespunde din nou cu tratamentul natural ce are loc in mod obisnuit in familia pacientului.

Reactia societatii poate reprezenta pentru pacient o demonstratie practica a “iubirii” acesteia, adica a dorintei de a “suporta” sinele neintegrat al pacientului si de a iesi in intampinarea agresivitatii cu fermitate (pentru a limita efectele episoadelor maniacale) si a urii cu o ura adecvata si aflata sub control. Aceasta din urma situatie reprezinta cel mai bun lucru pe care unii dintre copiii antisociali il vor primi vreodata in ceea ce priveste o gestionare satisfacatoare, si multi copii deprivati, antisociali ce prezinta agitatie se schimba din needucabili in educabili sub influenta regimului strict dintr-o scoala de corectie. Riscul acestei perspective este acela ca a pune copiii agitati antisociali intr-o atmosfera dictatoriala poate da nastere la dictatori sau, mai mult, poate face pedagogii sa creada ca o atmosfera de disciplina stricta , in care fiecare minut al zilei unui copil este ocupat, ar putea fi un tratament pedagogic potrivit copiilor normali, ceea ce este gresit.

Concluzii:

1. tendinta antisociala nu este un diagnostic si nu se refera la delicventa
2. tendinta antisociala isi are intotdeauna originea intr-o deprivare si ea implica speranta
3. reactia parintilor este primordiala
4. manifestarea tendintei antisociale se caracterizeaza prin capacitatea de a supara a simptomelor
5. interventia precoce, psihoterapia trebuind sa intervina inaintea beneficiilor secundare care atenuaza suferinta si preiau controlul


sus

Denunta
olyvsys





23.01.2009 9:45     citat 

Draga mea ,nu dispera incearca sa faci cum e mai bine pt copilul tau si pt tine. Cu calm si mult tact poate se rezolva.Eu am doi baieti frumosi si ''cumnti '' foc. Baiatul cel mare are 8 anisori si ti-n sa-ti spun ca am probleme cu el de cand a inceput scoala [adica de 2 ani].Scuipa, loveste copiii,se plimba prin clasa in timpul orelor,daca nu ii convine ceva mai loveste pe cineva,comenteaza,replica.Da tot ce poate fi mai rau si apropo noi locuim in Canada.Ti-n sa-ti spun ca la phiholog am mers ,se fac sedinte,phisico-pedagog dar nu merge nimc.mi sa recomandat un medicament pt calmare dar nu ,degeaba nu functioneaza .Si cu scoala e asa ca teme de n-ar fi tare sar mai bucura e la fel ca al tau

sus

Denunta
devon




Locatie: Suceava
Copii
Mihai-Olivian - Un bondarel cuminte...
10 ani, 11 luni

05.02.2009 5:26     citat 

Salut. Din pacate nu cred ca am o solutie pt mamica disperata, dar as vrea sa le spun celor care nu cred ca aceasta situatie e reala ca se poate si mai rau... trist
Nu stiu daca este sau nu mamica ... mamica si nici nu ma intereseaza. poate ca ce s-a scris le va ajuta pe alte mamici care au nevoie sau care vor sa evite o astfel de situatie.
Eu am un "speciment" care e din acelasi aluat. Dar situatia lor e mai grea. Pe scurt, tati i-a invatat pe copilasi ca mama e un fel de sclava Isaura care tre' sa spele, calce, etc si pe care nu trebuie sa o respecti. In consecinta, ultima data cand m-am intalnit cu acesti ingerasi era sa-i bat eu pe tus-trei (copii si tata).
Asa ca se poate si asa (am uitat sa specific ca mama e amenintata cu bataia daca le spune ceva copiilor sau ii pune sa faca curat la ei in camera s.a.m.d).


sus

Denunta
grezer




Locatie: tg mures
Copii
ingrid: 11 ani, 6 luni
am nascut deja!

09.02.2009 11:11     citat 

te compatimesc sincer draga mamica...........
nu pot sa-mi inchipui ce ii in sufletul tau. singurul lucru care ti-l pot spune: tata m-a facut sa invat in clasa a 7 "angajindu-ma" la fabrica ca femeie de servici. a trebuit sa spal toalete dupa 200 de muncitori. astazi sint medic veterinar.
succes si multa tarie. fi tare si schimba macazul.


sus

Denunta
mari_79




Locatie: BUZAU

02.06.2009 2:35   mari_79  citat 

buna ziua daca ma poate ajuta cineva in problema pe care o am ,eu una nu mai stiu ce sa fac si cum sa fac sa fie bine
am un baietel de 12 ani care a fost diagnosticat cu ADHD de cateva luni
de cand a fost diagnosticat cu ADHD i-a STRATTERA,1 pastila dimineata si una la pranz ,ENCEPHABOL 1 lingurita dim si una la pranz,TAVERo jumatate de pastila deara si o pastila de TANAKAN tot seara.Sunt disperata avem probleme cu el pe toata linia (familie,scoala ,colectiv )problkeme e ca nu se poate mentine la scoala in colectiv nu i-a notite , nu e atent , e uituc (a uitat de nenumarate ori lucruri la scoala ) pierde bunurile persoanale cu usurinta .In mare parte cadrele didactice nu par sa inteleaga problema noastra . NU STIU CE SA MAI FAC


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani

02.06.2009 2:38     citat 

mari_79, poate te va ajuta acest subiect
http://www.parinti.com/Jurnalulscolarul...33460.html


sus

Denunta
Bedivere





02.06.2009 2:38   Re: mari_79  citat 

----------
mari_79 a scris:
buna ziua daca ma poate ajuta cineva in problema pe care o am ,eu una nu mai stiu ce sa fac si cum sa fac sa fie bine
am un baietel de 12 ani care a fost diagnosticat cu ADHD de cateva luni
de cand a fost diagnosticat cu ADHD i-a STRATTERA,1 pastila dimineata si una la pranz ,ENCEPHABOL 1 lingurita dim si una la pranz,TAVERo jumatate de pastila deara si o pastila de TANAKAN tot seara.Sunt disperata avem probleme cu el pe toata linia (familie,scoala ,colectiv )problkeme e ca nu se poate mentine la scoala in colectiv nu i-a notite , nu e atent , e uituc (a uitat de nenumarate ori lucruri la scoala ) pierde bunurile persoanale cu usurinta .In mare parte cadrele didactice nu par sa inteleaga problema noastra . NU STIU CE SA MAI FAC
----------


intra aici http://www.parinti.com/Jurnalulscolarul...33460.html ,unde scriu mamici cu copii diagnosticati cu ADHD


sus

Denunta
mamicadisperata




Locatie: Bucuresti
Copii
Mich: 21 ani, 6 luni
Chris: 13 ani, 2 luni

26.09.2009 8:10   AJUTOR din nou  citat 

----------
mamicadisperata a scris:
dragi mamici,
am ramas datoare andreei si dorinei, cele doua mamici extraordinare care m-au ajutat enorm si al caror sfat aproape pot spune ca mi-a salvat familia de la dezastru.
ele mi-au scris pm despre programul "pe puncte" care le-a fost si lor recomandat la terapie ca alternativa pentru fii lor de 14, respectiv 12 ani.
ce pot spune?
cand ne-am cunoscut si am inceput sa ne spunem povestile fiecare, am plans ca niste bocitoare.
parea ca vorbim despre acelasi copil, aceleasi probleme, aceleasi lupte zilnice si aceleasi reactii din partea baietilor.
iata ca nu eram singura. iata ca sunt si alte mamici la fel de disperate ca mine. si iata ca ele au gasit o solutie.
dorina [...] a adoptat aceasta metoda acum 14 luni. dupa aproape doua luni de razboi cu cel mic si rabdare infinita din partea ei, in sfarsit a inceput sa dea rezultate. [...]
am inceput si noi de doua saptamani. sigur, nu ma astept sa dea rezultate minune in trei zile, dar am incredere si rabdare.
inca o data, mii de multumiri [...] doua doamne, doua mamici greu incercate care m-au inteles si m-au ajutat cu sfaturi mai mult decat utile si incercate pe propria piele.
multumesc.
----------


Revin dupa mai mult de un an.
Scuze celor carora nu le-am raspuns la mesaje in acest timp.


sus

Denunta
mamicadisperata




Locatie: Bucuresti
Copii
Mich: 21 ani, 6 luni
Chris: 13 ani, 2 luni

26.09.2009 8:20   AJUTOR din nou  citat 

Din pacate, viata noastra din ultima vreme nu mi-a permis sa mai am timpul si, poate, nici rabdarea sa mai stau la calculator.
Mai ales dupa ce anul trecut am starnit asa mare polemica intre cei care luau in ras problemele mele.
Dar, inca o data, vreau sa apelez la intelegerea celor care m-au crezut sau au incercat sa ma ajute cu un sfat.
Multumesc si va cer din nou ajutorul.


sus

Denunta
mamicadisperata




Locatie: Bucuresti
Copii
Mich: 21 ani, 6 luni
Chris: 13 ani, 2 luni

26.09.2009 8:39     citat 

Pentru cei care isi amintesc, v-am spus ca incepusem programul pe puncte recomandat de dorina.
Ea si andreea au avut rezultate bune cu baietii lor.

Nu stiu de ce, nu imi explic, dar la noi NU a functionat.
Poate pentru ca Michel era mai mic decat baietii lor, poate ca l-am inceput prea tarziu, nu stiu…….
Cert este ca acum ne aflam, pot spune, intr-o situatie chiar mai rea decat la inceput.


sus

Denunta
mamicadisperata




Locatie: Bucuresti
Copii
Mich: 21 ani, 6 luni
Chris: 13 ani, 2 luni

26.09.2009 8:47     citat 

Am trecut de trei ani si jumatate de cand viata noastra s-a schimbat in cosmar.

Nu stiu, nu pot sa-mi inchipui ce as mai putea sa fac.
Nu vad ce as putea sa mai incerc.
Nu gasesc pe nimeni sa ma ajute, sa-mi dea si alt sfat, ceva ce nu am incercat inca.
Nu am nici o solutie, pana si specialistii par pusi in incurcatura. Eu ce sa mai zic?


sus

Denunta
mamicadisperata




Locatie: Bucuresti
Copii
Mich: 21 ani, 6 luni
Chris: 13 ani, 2 luni

26.09.2009 9:01   AJUTOR din nou  citat 

In rarele momente in care ma prinde mai libera, fiul meu cel mic, Chris, imi spune ca ma iubeste si ar vrea sa stau si cu el “toate zilele, toate zilele, mami “ cum stau cu Michel.
Nu-mi aduc aminte de cand nu am mai fost intr-o vizita, la prieteni, la film, la… orice, … oriunde…


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: