· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > Regresie si gelozie la copilul mare, dupa venirea celui mic
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4  »
subiect nou  raspunde
autor Regresie si gelozie la copilul mare, dupa venirea celui mic     
brishtara




Locatie: Deva
Copii
THEA MARIA - Irezistibila: 13 ani, 10 luni
LUCAS PAUL - Alaptat de: 11 ani, 9 luni

20.04.2009 10:21     citat 

----------
Ruxi_Mici a scris:
Brishtara ... te inteleg perfect. Acum cum sunteti?

La noi problemele majore incep cand trebuie sa alaptez. Atunci Alex devine foarte posesiva si daca, dupa ce incerc toate tehnicile de convingere, ajung sa o indepartez fortat de mine ca sa ii dau sa pape lui bebe incepe cu urletele.
----------


eu i-am oferit sanul fetitei mele..speram sa isi doreasca din nou sa suga dar a incercat si nu mai stia sa traga...a mai avut cateva tentative si i-a venit probabil lapte si i-a venit sa vomite...

Am incercat sa o tin in brate, macar cu o mana atunci cand il privea lung pe bebe ca suge. O mangaiam pe cap si ii spuneam cat de mult o iubesc. Acum vine si spune: titi...bebe a titi! bebe papa zambet

Cand doreste sa il imbratizeze il stange prea tare sause face il pupa si cand colo scoate coltii ..ahhhh..trebuie sa fiu tot cu ochii pe ei...

Vrea in patut peste el...deci locul cel mai in siguranta este in brate la mine. Cateodata ii purtam pe amandoi in brate pana m-a luat cu durerii groaznice de operatie...Acum ii spun...nu mai pot ..ma doare burta foarte tare...

E greu sa sunt vesnit descoperita, dar am ales ca si Adelia sa nu mai pun pret pe curatenie...despre mancare nu pot spune acelasi lucru...plang sau sunt foarte trist cand vine Thea si cere papa sau Lucian e mort de foame dupa ce termina treaba...plang sau sunt foarte trist

revin...foarte fericit ma striga bebe


sus

Denunta
mihiab




Copii



20.04.2009 11:33     citat 

din fericire nu am avut parte de acte de ,,violenta,, doar fratesti
-un impins
-o palmuta
-mai nou o piedica
insa va pot recita la infinit actele de dragoste dintre ei.Cu siguranta timpul aduce cu el , in cazul nostru , mai multe bucurii.
rabdare multa va recomand si eu.
foarte fericit chiar de e greu sarut


sus

Denunta
andreea29




Locatie: ploiesti
Copii
IUSTIN ANDREI - prima minune
13 ani, 8 luni
HORIA ALEXANDRU - a doua minune
11 ani, 10 luni

01.05.2009 2:23     citat 

Am ajuns si eu ,in sfarsit,la subiectul acesta....restul dorm acum,asa ca pot scrie cateva randuri....
L a noi e un pic mai usor,in sensul ca Iustin mai sta in timpul saptamanii la bunici,noi ducandu-ne la el la pranz si seara (stam aproape unii de altii) .
Il luam in we acasa pana marti cand il ducem la bunici .

Acasa , daca eu sunt cu Horia in brate il vrea el in brate,sa-l pupe,sa-l mangaie si la sfarsit sa-i traga ori o palmutza ori il impinge ori il apasa pe cap.... ochi peste cap ....

Cand alaptez ma inchid in dormitor,doar cu Horia ,iar Iustin sta agatat de clantza usii si striga ba mama ba Horia.....Horia incepe sa planga ,se enerveaza si ,de cele mai multe ori nu mai mananca trist .... trebuie sa-i pun un desen animat lu' Iustin pt a avea un pic de pace....
Afara , Iustin n-are treaba nici cu Horia nici cu mine...se joaca cu copii de varsta lui sau mai mari....
Iustin nu a regresat ,din contra,as putea spune ca a evoluat cum ar fi facut-o in mod normal....este protector cu Horia...eh,ca-i mai scapa cate una ...asta e...cred ca e curios sa vada cum reactioneaza.... foarte fericit ....
Horia este curios,la randul sau, in tot ceea ce-l priveste pe frati-su....am incercat intotdeauna sa-l implic pe Iustin in diverse activitati legate de Horia...gen schimbat pampers,dat jucarii,il pun sa-i cante in masina cand Horia e marait...,ii facem baie lu Horia... trag cu ochiul ....
Per total nu-i usor.dar sunt atatea momente superbe ,de multe ori ma stric de ras cand ii vad cum interactioneaza amandoi , alteori ii las sa urle unul langa altul (parca se intrec in urlaturi...) .... scot limba ....
Oricum,ma simt atat de mandra cand merg cu ei pe strada si cand intalnesc mamici cu copii de varste apropiate ca ai mei de multe ori ne-am zambit,stiind fiecare despre ce este vorba.... sarut ....
Multa rabdare va urez ca taaaare dulci mai sunt.... sarut


sus

Denunta
Onush





02.05.2009 11:40     citat 

----------
andreea29 a scris:
Iustin mai sta in timpul saptamanii la bunici,noi ducandu-ne la el la pranz si seara (stam aproape unii de altii) .
Il luam in we acasa pana marti cand il ducem la bunici .
----------


Aceasta fraza o explica pe urmatoarea ...

----------
andreea29 a scris:

Iustin nu a regresat ,din contra,as putea spune ca a evoluat cum ar fi facut-o in mod normal....
----------



----------
andreea29 a scris:
Cand alaptez ma inchid in dormitor,doar cu Horia ,iar Iustin sta agatat de clantza usii si striga ba mama ba Horia...[...].... trebuie sa-i pun un desen animat lu' Iustin pt a avea un pic de pace.... .
----------


In timpul asta cine sta cu Iustin dincolo de usa inchisa confuz


sus

Denunta
brishtara




Locatie: Deva
Copii
THEA MARIA - Irezistibila: 13 ani, 10 luni
LUCAS PAUL - Alaptat de: 11 ani, 9 luni

02.05.2009 4:35     citat 

dar de ce trebuie sa te inchizi doar cu el in dormitor? trist eu il alaptez pe Lucas iar daca vine Thea o mangai, vorbesc cu ea ..incearca si tu

sus

Denunta
andreea29




Locatie: ploiesti
Copii
IUSTIN ANDREI - prima minune
13 ani, 8 luni
HORIA ALEXANDRU - a doua minune
11 ani, 10 luni

27.05.2009 1:54     citat 

Woau...n-a mai scris nimeni....am avut o probl la laptop si nu apucasem decat sa citesc ce ati scris fara sa mai pot raspunde....

Am omis niste amanunte ....Iustin sta cu tatal lui cand eu ma inchid in camera cu Horia ,deci in niciun caz singur...cand sunt doar cu ei acasa el se uita la desene si eu ii dau lui Horia sa manance langa el....
De obicei Iustin tabara pe Horia cand il alaptez....il strange in brate (mai mult capul) , il ciupeste ( cu dragoste ... scot limba ),il pupaceste de-i merg fulgii....de aceea prefer varianta cu izolatul...
Surprinzator este faptul ca atunci cand suntem doar noi trei ,fara tatal ,Iustin este mult mai ascultator si ne intelegem foarte bine....
Cand mai este un adult prin preajma incepe cu alintaturi,sa le spun asa.....in general lucruri care stie ca nu prea are voie sa le faca pt ca sunt periculoase ,gen catzarat pe spatarul canapelei in picioare,sau pe o masa inalta........de fapt incearca sa atraga cat mai multa atentie asupra lui....este destul de posesiv .... ochi peste cap .....De aceea cand este si sotul acasa trebuie sa recurg la solutia cu izolatul.....nici mie nu-mi place chair deloc,dar pana mai cresc .... trist

Cat despre regres ,nici atunci si nici acum nu prea apare.....ii observa activitatile lui Horia ,se joaca cu el ca si cu un copil de varsta lui(chiar daca incerc sa-i explic ca-i mai mic.... scot limba )....nu vrea mancarea lui, ii ofera jucariile lui ....invata sa-l protejeze....
As vrea sa scriu mai mult dar Horia deja s-a suparat asa ca inchei aici... sarut


sus

Denunta
mondor




Copii
Alex: 15 ani, 5 luni
Denisa: 12 ani, 2 luni

28.05.2009 12:24     citat 

andreea29 e bine ca aveti bunici si mai e si tatal disponibil uneori, la noi diferenta e de 3 ani si cateva luni si ne-am descurcat mai mult noi 3 .... eu nu ii izolez cand vreau sa-i adorm ci merg cu amandoi la nani si unul sta in dreapta si unul in stanga, incep 15 minute de joaca si alintaturi apoi se linistesc si adorm. De papat la fel le dau la amandoi odata ... baiatul fiind mai mare papa si singurel dar mai suplimentez si eu cu cate o lingurita ca sa fiu sigura ca a papat suficient. E adevarat ca-ti trebuie o rabdare de fier, in primele luni m-am trezit si eu cu baiatul ca gusta din biberoane, a incercat si suzeta, apoi a mers si el in 4 labe, ca doar si el e bebe foarte fericit mai mereu trebuie sa am brate pentru amandoi, singurul loc unde baiatul nu se mai considera bebe e in parc unde interactioneaza cu copii mai de varsta lui si uita de noi fetele zambet Si la baita la fel procedez inca de mici, amandoi intra la baie, prima o scot pe fata o imbrac, intre timp baiatul mai are de spalat ceva jucarii, apoi iese si el, tot adus in brate de mine, asa ii doreste sufletelul , ca doar si el e bebe .... degeaba ii mai explic eu ca el e de acum baietel mai mare el are 4 ani si fata are doar 1, inca nu intelege diferenta sau nu vrea sa o inteleaga, important e ca eu ii iubesc pe amndoi la fel si incerc sa nu apara nici cea mai mica diferenta, ca as acorda mai multa atentie unuia decat celuilalt.


Multa rabdare si crestere usoara ! zambet


sus

Denunta
luura





04.06.2009 8:22     citat 

Salutare

La noi experienta nu e prea lunga dar sper ca lucrurile sa ramana asa. Singura criza de gelozie a fost chiar in ziua in care am venit de la maternitate si a trebuit sa alaptez. Liana, cea mare, a crezut ca ma musca Emilie si-i tot spunea sa ma lase in pace. Apoi au inceput plansetele si a trebuit musai s-o tin si pe cea mare in brate, cu o pernuta, ca pe cea mica. Apoi a mers totul struna.
De cand a venit Emilie, insa, ii dam mai multa atentie celelilalte fetite si a vazut ca relatia noastra cu ea nu s-a schimbat deloc, bea biberonul in patul nostru dimineata, mergem in parc, ne jucam la fel, cu deosebirea ca se ocupa mai mult tata de ea. Merge in continuare la WC dar e putin mai alintata seara. Iar cand vine de la cresa si o gaseste pe cea mica sugand, incepe si ea repede "Foame Liana lapte".
In rest, o pupa, o mangaie, e foarte patrunsa de rolul ei de surioara, o leagana cand se maraie, ma ajuta mereu sa-i schimb scutecul (are o pernuta pe care se urca, ca sa vada pe masa de infasat), ii ofera suzeta, are grija sa-i duca mereu jucaria acolo unde este, ma intreaba daca a facut pipi/caca, daca vrea sa manance, etc.
Poate ca norocul vine si din faptul ca a fost destul de independenta, a dormit in camera ei de la inceput, am trecut-o in patul mare de multa vreme, ca sa nu simta ca-i fura cea mica patutul, am impartit sifonierul, i-am aratat hainutele pentru bebe (pe care ea le duce la cosul de rufe), n-am mai luat-o in brate cand eram gravida si acum stie ca daca vrea pe sus trebuie sa ceara la taica-su.
N-am repezit-o niciodata, nu i-am interzis sa se apropie de bebe, desi uneori e cam brutala cu mangaierile si n-am neglijat-o in favoarea celei mici. Dimpotriva, daca cea mica plange si cea mare are nevoie de ceva, ii dau intaietate Lianei.
Sper din tot sufletul sa nu se schimbe nimic!
Succes si multa rabdare mamicilor


sus

Denunta
nemora




Locatie: Bucuresti
Copii
KAROLINA: 13 ani, 1 luna
MAIA ESZTER: 11 ani, 2 luni
am nascut deja!

07.06.2009 6:43     citat 

la noi cred ca a contat mult ca am vorbit inainte despre bebe, desi aveam senzatia ca nu prea era interesata de subiect: cum plange bebe, ce papa bebe - tzitzi, etc
acuma o iubeste pe pitica, dar uneori mai violent, cand suge ne mai cafteste - si pe mine si pe ea, ne da palme
incerc sa ma ocup de ea cat de mult pot
cred ca zice de 30.000 de ori pe zi "mami"
i-o fi greu si ei...mi-am dat seama ca faceam o greseala privind-o pe Karo ca fiind mare, ori ea e tare mica...amandoua-s mici

cred ca orice copil trece prin asta, in final se rezolva cumva, si cred ca trebuie evitate extremele (gen vinovatiile mamei ca a mai facut un copil si/l neglijeaza pe cel mare)


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani, 8 luni

07.06.2009 9:27     citat 

yuhuuu, nemora, ai nascut deja!!!! felicitari! sarut (asa, off topic)

sus

Denunta
nemora




Locatie: Bucuresti
Copii
KAROLINA: 13 ani, 1 luna
MAIA ESZTER: 11 ani, 2 luni
am nascut deja!

08.06.2009 8:46     citat 

da zambet multumesc Teodora sarut

sus

Denunta
bianca_90




Locatie: timisoara
Copii
Denis,Florin zis Dedu : 11 ani, 3 luni

15.10.2009 12:18     citat 

da cam asa e ...eu am fos geloasa pana am nascut si acum sunt invidioasa pe sora mea ...diferente intre noi e de 9 ani si tot timpu ii reprosez mamei mele ca pe ea de ce nu o cearta cum ma certa pe mine la varsa ei si de ce pe ea o iubeste mai mult asta ii zic de cand o nascuto ...gelozia ma domina nu stiu cum sa sap de ea plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist

sus

Denunta
bdelmari




Locatie: Sibiu
Copii
Eric Joel: 13 ani, 9 luni
Joshua Christian: 11 ani, 1 luna
Emma Blanca: 8 ani, 8 luni

16.10.2009 8:40     citat 

oooff cat a evitat sa discut despre asta...dar din pacate subiectule cat se poate de prezent si la noi

la inceput nu se exprima foarte clar, ci vorbea in somn, avea cosmaruri si spunea; nu te du la el ca se culca la loc! sau ai alaptat deja! cu alte cuvinte imi cerea sa stau langa el nu sa merg la bebe

apoi a venit ziua cand sa mergem la gradinita, si el a considerat ca il als pe el acolo sa pot sta cu bebe acasa mai linistita. la gradi facea caca si pipi pe el, si treaz si in somn. pana cand am apelat la o prietena care mi-a sugerta un joc. am decis sa ne comportam ca si cand ar fi intr-adevar un bebe, si asta era in defavoarea lui, un bebe nu se putea da pe bicicleta, nu avea voie lapte cu nesquik doar lapte gol, si asa mai departe, atunci a inceput el sa zica: eu nu sunt bebe sunt baiat mare, joshua e bebe! a durat cma 2 saptamani, timp in care nu a mai facut deloc pipi sau caca la gradi (a i-am pus si scutec, ca am zis ca asa se pune el bebelusi, dar el a zis ca sa nu-i punem ca e baiat mare)! acum e mai bine
merge la gradi, si asteapta sa creasca pentru varsta de scoala.

mai cere sa fie dus in brate din cand in cand, si ii fac placerea, dar in principiu intelege ca e baiat mare, si vrea sa creasca sa ajunga ca tatal lui


sus

Denunta
bdelmari




Locatie: Sibiu
Copii
Eric Joel: 13 ani, 9 luni
Joshua Christian: 11 ani, 1 luna
Emma Blanca: 8 ani, 8 luni

16.10.2009 8:42     citat 

nemora, am uitat de asta, pana sa nasc eram mama, de cand am nascut am devenit mami, si aud cuviantul asta tot la 2 secunde, ieri pe masina credeam ca innebunesc, nu apucat sa-mi termin fraza (povesteam cu sotul) ca el din spate ma tot striga: mami uite aia, mami de ce ailalta...pe sotul nici nu-l baga in seama

sus

Denunta
mmilitaru




Locatie: bucuresti
Copii
Dan Cristian: 15 ani, 6 luni
Catinca Ioana: 11 ani, 2 luni

16.10.2009 12:45     citat 

Eu nu mai pot..... plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist

Am vrut sa deschid un alt subiect, mi se parea prea putin spus regresie si gelozie.....am vrut sa postea la cel cu nervii copilului sau "cul il linistim"....sau "agresivitate''...

nu stiu cum s-o mai iau si unde sa ma incadrez , stiu doar ca sunt zile in care simt ca nu mai fac fata cu amandoi.....povestea e cam asa:

Am incercat sa-l cresc pe DAnut cum m-am priceput eu mai bine.A fost un copil foarte bun si cuminte. Am stat cu el pana aproape de 2 ani, eram doar noi 2 acasa toata ziua vorbeam mult cu el si ne intelegeam foarte bine.Nu era nevoie sa-i spun de 2 ori sa faca ceva, era suficient sa-l rog si sa-i spun de ce trebuie sa faca sau sa nu faca ceva si asa facea. Aveam impresia ca putea comunica, desi era destul de mititel. Eram mandra de modul in care l-am crescut. Cand avea 2 ani si jum am schimbat serviciul cu unul care parea de vis, dar care ma solicita din ce in ce mai mult. Dupa aproape un an in care am avut bona, a trebuit sa renunt la ea pentru ca incepusem sa ajung foarte tarziu acasa si sa plec mult in delegatii. A venit o matusa din provincie care locuind cu noi acum putea sa se ocupe de el si cand eram in delegatii. Cand a trecut iarna femeia a trebuit sa plece la tara, ca incepeau treburile , o bona care sa-mi stea permanent nu gaseam si oricum nu mi-as fi permis. In loc sa renunt la job, am renuntat la copil, l-am trimis la mama la Campina, spunandu-mi ca e mai bine asa pt el, ca e in aer liber, ca se poate ocupa cineva de el (tata se pensionase si trebuie sa recunosc ca s-au inteles de minune si fara rasfat). Avea 3 ani si 4 luni.
Apoi am ramas insarcinata , am schimbat jobul intr-un final , dar pe el am decis sa-l las inca un an acolo.La gradinita nu aveam cum sa-l dau in Bucuresti , nici o gradinita de stat nu mi-l tinea atat de tarziu cat ajungeam noi (eu dupa 6, sotul dupa7 seara) iar particulara nu aveam in zona, iar sa-l duc in alt cartier, io cu buta mare sau ta-su la ore imposibile mi s-a parut a fi criminal pentru el. Zilnic in masina cateva ore, apoi inchis in gradinita toata ziua.Zic " la campina simte si el ca traieste, gradinita pana la ora 13, apoi plimbarica, aer curat, noi la el infiecare saptamana de vineri seara pana duminica seara..." La momentul respectiv parea mai bine asa.
a stat la ai mei pana in martie, la 4 ani si 3 luni, cand eu am intrat in concediu de maternitate. Ne intelegeam in continuare bine, ii povesteam despre bebe, despre faptul ca o sa vina din nou la Bucurest sa nu ne mai despartim niciodata. Dupa ce am nascut l-am adus si pe Danut la Bucuresti si a fost bine o vreme. Apoi am plecat cu amandoi la Campina si am stat acolo toata vara, impreuna cu bunicii. ......Si a inceput nebunia.

Unde cred ca am gresit eu :devenisem intre timp partenera de joaca din week-end, eu eram cea care-l rasfata , si care pierduse autoritatea in fata lui. Ai mei faceau eforturi sa nu se vada ca sunt topiti dupa Catinca si sa se poarte normal cu ei, dar el nu le mai raspundea la fel, fie din cauza geloziei, fie din cauza ca nu mai intelegea de cine trebuie sa asculte. Si atunci nu mai asculta de nimeni.

A inceput sa faca lucruri pe care nu le facuse niciodata:sa urle la noi, sa loveasca si scoata limba, sa refuze categoric sa faca ceea ce il rugam, de la chestii marunte (spalatul pe maini)pana la altele care, desi erau greu de acceptat de el, totusi trebuia sa le faca(de ex. linistea cand dormea Catinca).

De cand am venit la Bucuresti eu sunt singura cu ei toata ziua (saptamana asta nu s-a dus la gradinita ca a fost racit), iar lucrurile merg din ce in ce mai rau.
O zgaltaie, musca, ciupeste, strange de maini si picioare pe Catinca, chiar daca eu sunt la jumatate de metru de ei. "Nu ma pot abtine, e prea draguza" e raspunsul lui.Nu mai stiu cum sa incerc sa-i explic, l-am rugat , l-am premit cand a fost dragut cu ea, l-am pedepsit de cate ori a facut-o sa planga.
Face orice stie ca ma enerveaza pe mine, de la maruntisuri cum ar fi rotitul cu scaunul de la calculator (care in fond nu e ceva aiurea, dar a fost suficient sa-i spun o singura data ca ma enerveaza, ca acum e calare toata ziua), la cocotatul pe scaune sa rascoleasca prin dulapuri, si pana la chestii super grave, si despre care el stie clar ca e absolut interzis sa le faca. De exemplu ieri mi-a spus dupa cateva ore ca a reusit sa desfaca sticla de panadol si sa bea din ea.Nu sariti sa spuneti ca de ce era la indemana lui, a luat-o de la mine din dormitor unde teoretic nu umbla niciodata. Si nu mi se pare normal sa tin ascunse medicamantele de un copil de aproape 5 ani, care intelege ce nu trebuie sa faca. Nu are un an sa bea din sticla de detergent lichid doar pentru ca miroase frumos.

Stiu ca problema e gelozia, ca incearca sa atraga atentia si cerseste atentie, dar daca nici eu nu i-am acordat atentie, daca nici eu nu am stat cu el si n-am povestit, si n-o fac nici acum....

Cateodata ma inchid in baie si plang, alta data l-am pocnit, pur si simplu nu stiu cum sa continui, fiecare zi e o lupta. Sa pot sa ma ocup de catinca, incerc sa n-o las sa planga, o port peste tot si o alaptez. Sa ma pot juca cu danut, sa pertrecem timp impreuna sa nu simta ca e dat la o parte. Sa am grija de casa (aspirat, praf, spalat , calcat, gatit) de ei , de sot si de mine.

Poate ca ajutorul pe care il cer eu acum e 100% pentru a ma educa pe mine, si nu pe el, poate ca am scris mai mult ca sa ma descarc cumva, poate o sa continui daca nu mor de epuizare sau de inima rea zilele astea..... dar cateodata simt ca nu mai rezist....


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: