· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Felicitari > Felicitari, mami Roxy!
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2
subiect nou  raspunde
autor Felicitari, mami Roxy!     
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 13 ani, 1 luna
MICA: 8 ani, 9 luni

09.06.2009 9:58     citat 

felicitari.

sus

Denunta
mihaela12




Locatie: Bucuresti, fetitza Diana - Maria
Copii
Diana - Maria: 10 ani, 6 luni
Alexandra-Iulia: 7 ani, 7 luni

10.06.2009 3:46     citat 

Felicitari! Sa va traiasca bebelul! Refacere grabnica si mult laptic.



sus

Denunta
Cafelutza




Copii
E S: 12 ani, 6 luni
A M: 8 ani, 7 luni

10.06.2009 6:16     citat 

Felicitari! Sa va traiasca, sa fie sanatos!

sus

Denunta
stelutzza




Locatie: Brasov
Copii
Radu: 12 ani, 3 luni
Alexandra-Elena

10.06.2009 9:58     citat 

Felicitari. Sa fie intr-un ceas bun!

sus

Denunta
roxy_xyz




Locatie: Brasov
Copii
Vlad Andrei: 10 ani, 5 luni
Radu Stefan: 7 ani, 1 luna

14.06.2009 6:03     citat 

Buna fetele,
Va multumim din suflet pentru urarile si incurajarile frumoase pe care ni le-ati facut.
Va doresc si eu voua sa fiti fericite si cu bebe sanatos si frumos la sanul vostru pentru ca nu este nimic mai deosebit si mai frumos dupa 9 luni de asteptare.
Multa sanatate!


sus

Denunta
roxy_xyz




Locatie: Brasov
Copii
Vlad Andrei: 10 ani, 5 luni
Radu Stefan: 7 ani, 1 luna

10.11.2009 9:45   povestea nasterii lui vladut  citat 

Noi suntem bine. Dupa cum v-a spus si Cristiana si sotul meu avem un voinic de baiat de 4200 g si 54 cm. Mai jos aveti o fotografie imediat dupa ce ne-a scos din burtica mamei.



Am mai scazut putin in greutate dar acum cred ca am pus la loc. Nu stim sigur pentru ca inca nu avem cantar asa ca nu ma cantareste mama toata ziua sore norocul meu. Asa cum banuiesc vreti sa stiti cate kg am lasat in maternitate, am plecat cu 90 kg si am ajuns acasa cu 83,3 kg. Dupa 2 zile de stat acasa am mai scazut inca 1,5 kg. Din acest punct totul este ok dar problema cea mai mare este ca acum nu prea mai am suficient lapric pentru bebe si sunt tare suparata. M-am pus serios pe mancat si o sa incerc sa ma odihnesc mai mult si cel mai important este ca acum nu mai sunt asa agitata ca in primele zile. speram ca totul sa revina la normal usurel, usurel; pana atunci facem combinatii, papam de la sanul lui mami cat are si daca ne mai trebuie mai mancam si ceva lapte praf si avem cateva mese doar cu lapte praf ca sa aibe mami ce sa ne dea atunci cand avem masa de la sanul ei. In ceea ce priveste povestea naterii mele am sa o postez aici unde am fost incurajata si sustinuta de voi. Totul a inceput in data de 6.06.2009, sambata, la ora 9:00 cand doctorul ne astepta la maternitate pentru a ne provoca nasterea deoarece deja aveam 40 saptamani si 1 zi. Ne-a inregistrat, am mers la sala de pretravaliiu si de aici ne-a preluat doctorul. Ne-a spus ca totul o sa fie bine si eu am dorit sa asiste sotul la nastere. Mi-a spus ca nu are rost pentru ca sunt sanse destul de mari sa ajungem la cezariana deoarece bazinul meu nu este stralucit si ca bebe este destul de mare. L-am rugat din nou sa-mi faca cezariana dar m-a incurajat ca se poate si pe cale naturala asa ca mai bine incercam natural si apoi facem cezariana. La ora 10 mi-a pus balonas pentru dilatare cu care am stat pana la ora 16:30 timp in care aveam contractii foarte rare si abia se faceau simtite. Am simtit fiecare secunda care a trecut. La 16:30 m-a urcat pe masa si mi-a rupt membranele iar la ora 18:00 mi-a dat drumul la perfuzie. Incepand de la aceasta ora am avut contractii din ce in ce mai dese si mai dureroase. Nu mai puteam sa stau in pat si simteam nevoia sa stau in picioare. Am avut ghinionul ca la 19:00 se schimba tura iar a doua moasa care a venit a tipat aproape tot timpul la mine, chiar daca nici macar 5 min cu mine, ca nu intelege ce este moda asta cu stul in picoare. Nu am tipat, nu am urlat incercam sa respir cat de poate de adanc de fiecare data cand venea contractia si sa imi relaxez muschii. La 19:20 a venit doctorul din nou si m-a controlat pe masa, dilatatiea 0, mi-a marit dozajul la perfuzie sperand ca o sa-si de-a drumul. M-a muat din noua in pat si a zis ca mai asteptam. Contractiile erau din 2 in 2 min dar fara nici un rezultat. Vladut in loc sa coboare se urca pe ficatul meu si ma lasa fara respiratie de fiecare data cand incepea contractia. La ora 21:00 s-a intors doctorul si m-a controlat din nou pe masa. acelasi rezultat. Atunci a hotarat ca intam in cezariana si sa ma pregateasca. Atunci cand am auzit nu imi venea sa cred, eram atat de fericita ca se v-a termina totul in curand si imi voi vedea puiutul. am ajuns in sala de operatii si aici anestezista mi-a facut instructajul si s-a pregatit sa-mi faca rahia, dar era o problema, contractiile mele fiind din 2 in 2 min nu puteam sa ma linistesc ca sa poata sa ma intepe. am incercat sa prindem momentul in care incepe sa scada in intensitate durerea si mi-am repetat tot timpul ca dupa aceasta injectie toata durerea dispare deci trebuie sa ma lupt si sa stau linistita. Am simtit 2-3 intepaturi si apoi din ce in ce mai usoare picoarerel si mai relaxat abdomenul. Gata trecuse si urma scoaterea lui bebe afara. din pacate pentru mine am inceput sa am frisoane si asa am tinut-o pana acnd am fost mutat la reanimare. Anestezista imi spunea sa incerc sa nu ma mai retin din tremurat pentru ca nu voi reusi si dupa ce il scoate pe bebe din burtica imi vor administra ceva care o sa ma linisteasca. am stat cuminte pana cand am vazut ca scoate un lungan din burtica mea care nu plangea, il preda doctoritei iar eu am inceput sa plang si sa intreb de ce nu zice nimic si ce este cu el dar pana sa termin l-am auzit si atunci parca totul s-a luminat. L-au curatat si mi l-au adus sa-l vad pentru cateva secunde. Era minunea pe care am asteptat-o atata timp si era sanatoasa si fara nici un fel de probleme. Am inceput sa plang iar in acel moment mi-am dat seama ca ma dor dintii de cat de inclestatii ii tineam. Dupa de a terminat de cusut la loc m-au muat pe un pat si m-au dus la reanimare. abia asteptam sa ii spun lu tati ca suntem un voinic care s-a chinuit foarte mult pe parcursul a 11 ore de travaliu si inca 30 min pana ne-a scos din burtica. Din fericire o asistenta draguta s-a dus si i-a spus si l-a adus si la mine sa ma vada iar apoi i l-a aratat si pe bebe. Era atat de fericit incat ii venea sa planga si sa ma stranga in brate. Cand a plecat de la mine mi-a spus cu lacrimi in ochi : TE IUBESC!!!. Aceasta este povestea nasterii mele si asa cum spun multe mamici dupa cateva zile uiti totul, nu se sterge din memorie dar nu mai are nici o importanta atunci cand te uiti si vezi ca minune ai in brate si cum ii bate inimiara si iti surade.





Va doresc tuturor nastere usoara si nu uitati: este normal sa-ti fie frica dar toate trec si rezultatul este nepretuit.


sus

Denunta
roxy_xyz




Locatie: Brasov
Copii
Vlad Andrei: 10 ani, 5 luni
Radu Stefan: 7 ani, 1 luna

18.02.2010 9:59     citat 

si un colaj facut din fotografiile de inceput


sus

Denunta
lidia_new




Locatie: petrosani
Copii
murmu=Maximilian Constantin: 10 ani, 3 luni

28.03.2010 10:45     citat 

rox ce mare e vladut acum....
frumos,sunt nostalgica cand citesc si povestea mea e asemanatoare sarut


sus

Denunta
roxy_xyz




Locatie: Brasov
Copii
Vlad Andrei: 10 ani, 5 luni
Radu Stefan: 7 ani, 1 luna

29.03.2010 9:26     citat 

lidia importanteste ca sunt sanatosi, bine ca a trecut si acum doar ne amintim din cand in cand zambet. Va pupam

sus

Denunta
lidia_new




Locatie: petrosani
Copii
murmu=Maximilian Constantin: 10 ani, 3 luni

01.04.2010 11:05     citat 

sarut

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: