· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
subiect nou  raspunde
autor ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2     
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 10 ani, 10 luni
Paul: 7 ani, 10 luni

10.10.2011 12:55     citat 

----------
citat:
ICEMOON
Eu nu as fi procedat asa.
Eventual as intreba fata daca vor sa se joace impreuna, insa nu as lua copilul meu din locul respectiv.
----------


Nu stiu de ce dar nu pot negocia cu copilul altcuiva. De fiecare data cand intervin in joaca lui Vlad o fac dupa multe ezitari, calcule in mintea mea. Cum sa fac asa ceva cu un copil despre care nu stiu nimic?
Uras enorm sa vina un strain, alt parinte si sa ii spuna lui Vlad cum sa se joace si cum sa nu se joace. Cum sa fac eu asta?

Oricum, si eu am recunoscut ca e ceva foarte personal chestia asta cu intervenitul....


sus

Denunta
ICEMOON




Copii
Atomicul: 14 ani, 3 luni
Zuza: 10 ani, 11 luni

10.10.2011 2:39     citat 

Pe mine nu ma deranjeaza daca un parinte ii intreaba pe ai mei daca vor sa participe la un joc- apoi ei hotarasc daca vor sau nu.
Eu de regula zic catre ai mei- Intreaba baiatul/fetita daca vrea sa se joace cu tine? in felul asta ma aude si copilul respectiv.
Keane de cand era mic mergea in parc la copii si intra in discutii cu ei, Ksenia insa e mai scumpa la vorbe- ea se apropie asa cate un pic si daca intra in joaca abia apoi vorbeste cu ei.
Nu le impun sa se joace cu cineva daca nu vor si nici la alti copiii nu insist, daca vad ca se uita copilul sau parintele mai "crucis" atunci da le zic sa cautam sa ne jucam cu altceva, dar nu as vrea sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa cedeze ceva doar pt ca altul se impune cu forta.


sus

Denunta
flish




Locatie: Villeneuve St Denis
Copii
Ben: 12 ani, 8 luni

10.10.2011 3:41     citat 

----------
e-alice a scris:

Nu stiu de ce dar nu pot negocia cu copilul altcuiva. De fiecare data cand intervin in joaca lui Vlad o fac dupa multe ezitari, calcule in mintea mea. Cum sa fac asa ceva cu un copil despre care nu stiu nimic?
Uras enorm sa vina un strain, alt parinte si sa ii spuna lui Vlad cum sa se joace si cum sa nu se joace. Cum sa fac eu asta?
----------


Poate ca pe masura ce trece timpul o sa iti schimbi punctul de vedere fata de problema asta.
In primul rand eu cred si ma port ca si cum toti copiii de pe lumea asta cad in grija tuturor adultilor. Incerc foarte mult sa am chestia asta clar in cap.
Daca si cand sa intervii e o chestie pe care o faci judecand fiecare caz in parte. Ca singura regula pe care mi-o impun este sa nu folosesc ironia, umilirea si alte asemenea atunci cand intervin.
Adica nu e ok sa spui "Lasa-o pe ea sa se dea in leagan ca e prea prost crescuta sau prea proasta sau... (orice expresie jignitoare) ca sa priceapa ca nu e randul ei." Bine, asta e un exemplu extrem, dar exista si formulari mai subtile si care in esenta spun acelasi lucru. Din asa ceva nu invata nimeni nimic.

Daca nu-mi place cum se joaca un copil cu al meu si il vad ca nu se descurca eu ma duc direct si incep sa discut. Fara sa fac nimanui morala, fara sa le fac observatii, fara sa le dau de inteles ca vreunul nu este "cuminte", "bine crescut", "destept" etc etc.
Adica: Ce va jucati? Vreau si eu o piesa (o lopatica, o masina, o papusa...). Arata-mi cum se face.
Si tot asa pana cand copiii incep sa verbalizeze cat mai mult din ce au in cap. Atunci abia iti dai seama ce-i nemultumeste si de ce se poarta cum se poarta si poti continua si conduce discutia spre o solutie care sa convina tuturor.
Treaba e ca e ne voie de practica. Copiii au nevoie sa exerseze negocierea asta incontinuu, au nevoie permanenta de exemple despre cum se rezolva un conflict. Bineinteles conteaza enorm sa vada si acasa moduri pozitive de rezolvare.
Nu stiu daca psihologii ar avea aceleasi idei ca mine, dar mie mi se pare ca ne-interventionismul nu duce la nimic bun. Peste 5 ani copiii astia vor fi impreuna la scoala, peste 15 ani or sa alerge dupa fete / baieti impreuna sau vor face parte din aceeasi gasca, peste 25 vor lucra impreuna, vor vota impreuna si unii vor scrie legile dupa care noi ne vom lua pensia.
Asa ca e mai bine sa respiri adanc si sa inveti cum sa intervii si sa lasi deoparte rusinea de a te baga in familia altuia. Dar trebuie sa te bagi cu tact si sa iti impui sa-i inveti pe copii, nu sa-i judeci.


sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 10 ani, 10 luni
Paul: 7 ani, 10 luni

10.10.2011 8:38     citat 

----------
citat:
flish
In primul rand eu cred si ma port ca si cum toti copiii de pe lumea asta cad in grija tuturor adultilor
----------


Asta e o teorie chiar interesanta, dar n-as putea in veci sa gandesc astfel. Cu siguranta am un handicap pt. ca nu pot trece peste un soi de egoism pana la urma...Incerc sa-mi gasesc scuze si ma gandesc ca majoritatea mesajelor care vin de la alti parinti/oameni catre Vlad, ma dispera. Sunt numai aberatii...Vreau sa fiu lasata in pace, cu ideile mele si convingerile mele, m-am saturat sa fiu judecata si mi-e frica de milioanele de judecati care se rasfrang asupra lui Vlad, caci despre el e vorba. Si mi-e frica sa ma apropiu de alti parinti, si sa ma apropiu de copiii lor i-ar aduce pe cei mari aproape... Poate asta e.
Oricum am sa ma mai gandesc la negocieri care servesc tuturor. Poate, cu timpul, cum zici Flish, o sa se schimbe ceva...Nu stiu.


sus

Denunta
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 13 ani, 8 luni
MICA: 9 ani, 4 luni

11.10.2011 12:04     citat 

Flish, eu am intalnit in parcuri mamici in genul asta. Si sincer, nu le suport. Si ma bucur ca nici fi-miu nu le suporta. doamna, eu am venit sa ma joc, nu sa-ti ascult tie prelegerile sau sa-mi impui regulile tale, ca nu suntem la scoala, cam asta cred eu ca-i filozofia.
Si de asemenea, nu suport sa vina cineva sa-i spuna copilului meu cum ar trebui sa se joace. Si nici eu nu-i spun altui copil, n-o voi face vreodata, decat daca copilul meu, ca urmare a actiunii celuilalt, e in pericol.

E la libera alegere a lor, a copiilor, cu cine se joaca si cu cine nu. Uneori eu nu sunt de acord cu unele prietenii legate de copilul meu. Mi se face parul maciuca cand ii aud pe unii copii spunand 'bai, prostule!', asta fiind cel mai fericit exemplu, iar fi-miu se hlizeste si e lesinat dupa copiii respectivi. Dar ce i-as putea spune? Ma linistesc cu ideea ca in jumatate de ora plecam spre casa si uita de copilul acela. Iar daca repeta cuvintele minunate, ii explic ca noi nu folosim in casa asemenea expresii, ca nu e politicos... Nu pricepe intotdeauna, dar secretul e sa nu ma crizez cand repeta, ca daca vede ca mi se misca si un singur muschiulet al fetei de surprindere, e grav. o luna-2 avem show. Am patit-o, nu vreau sa se repete. si cu ce cuvinte! Noi cu asta ne confruntam si cu tipetele. Bautaus, slava cerului nu e. zambet

Acuma, tu n-o lua personal. zambet Eu asta gandesc.


sus

Denunta
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 13 ani, 8 luni
MICA: 9 ani, 4 luni

11.10.2011 12:14     citat 

----------
flish a scris:
Bineinteles conteaza enorm sa vada si acasa moduri pozitive de rezolvare. .
----------


uite, eu asta nu inteleg la fi-miu, ca doar noi nu tipam unii la altii, nu ne certam etc. si sa-l vezi pe el cum reactioneaza, ca te apuca groaza. nu stiu cum sa gestionez situatia. uneori sunt depasita si-mi iese cate un 'mai, mama!' frate cu depresia din care cu greu imi revin. si in general asta se intampla cand mai apare cineva in peisaj, fie si taica-su. ne intelegem excelent cand suntem noi 3 (adica eu, el si surioara), iar cand vine cineva iese circ garantat. in public nu mai zic! si nu mi-e de pararea celorlalti, ca nu ma intereseaza in mod deosebit, ci ca ma gandesc ca pe undeva noi am gresit (grav!) si nu stiu cum s-o dreg, ca vad ca timpul trece si in loc sa se maturizeze si sa scape de unele probleme de comportamnet, mai rau se accentueaza. trist


sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 10 ani, 10 luni
Paul: 7 ani, 10 luni

11.10.2011 7:25     citat 

----------
citat:
KiKilinis
uite, eu asta nu inteleg la fi-miu, ca doar noi nu tipam unii la altii, nu ne certam etc. si sa-l vezi pe el cum reactioneaza, ca te apuca groaza. nu stiu cum sa gestionez situatia.
----------

Pt. ca asa ma vad si pe mine peste cativa ani, de aia sunt de acord cu asta, sau cel putin mi se pare logica:
----------
citat:
flish
Nu stiu daca psihologii ar avea aceleasi idei ca mine, dar mie mi se pare ca ne-interventionismul nu duce la nimic bun. Peste 5 ani copiii astia vor fi impreuna la scoala, peste 15 ani or sa alerge dupa fete / baieti impreuna sau vor face parte din aceeasi gasca, peste 25 vor lucra impreuna, vor vota impreuna si unii vor scrie legile dupa care noi ne vom lua pensia.
----------


Nu e vorba sa intervii in sensul de a deranja, de a rani, de a umili....Ci de a...intoarce problema.... Ce bine stau la teorie, in practica sunt lasa zambet Poate e prea devreme, poate trebuie sa ma intalnesc cu genul de situatie descris de tine kikilinis. Poate voi gandi altfel atunci.


sus

Denunta
ocrisu




Locatie: Ploiesti
Copii
Paul: 13 ani
Antonia: 9 ani, 6 luni

14.10.2011 7:33     citat 

Fi-miu are alta problema in parc...el are atractie catre baietii mai mari cu un an-doi, la care se duce deschis si le spune: hai sa ne jucam impreuna, uite ca masinuta am...sau: hai sa fim prieteni.
Si nu stiu cum se face ca, de cele mai multe ori, i se raspunde: pleaca de aici, piticanie, nu ne jucam cu tine ca tu esti mic, esti bebelus. Sau fug de el si rad de el, iar copilu' meu, in inocenta lui, crede ca ei se joaca cu el.
Atunci pur si simplu nu pot sa nu intervin. Ma duc la el sa-l iau de acolo dar le zic si alora ceva, ca mi se pare prea de tot. Sau ii zic lui ceva ca sa auda si ei ca nu e in regula sa se poarte asa.


sus

Denunta
mihiab




Copii



14.10.2011 8:32     citat 

...e complicat.Si al meu sorbea din priviri copiii problema dar pe masura ce a crescut si dupa ce si-a luat de cateva ori si pe cojoc trist de la ei a inceput sa-i evite si apoi sa-i ignore . A legat prietenii frumoase in grupa pregatitoare cu copilasi apropiati lui ca preocupari .Mi-e drag sa-i aud vorbind la telefon parca-s oameni mari zambet .

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: