· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
subiect nou  raspunde
autor ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2     
ralu-mada




Copii
D
S
E

09.01.2011 12:00     citat 

Unii parintii cad intr-o extrema sau alta : ori ii pedepsesc fizic, ori nu ii pedepsesc deloc. Eu zic ca cel mai bine e sa fii undeva la mijloc

referitor la asta eu sunt total contra pedepsei corporale, insa rasplata si pedeapsa cred ca joaca un rol f important in educatie!
imi place mult sa citesc...si prin cautarile mele, la un moment dat am gasit articolul urmator...il pun pentru cine e interesat:

Pedeapsa face parte din educatie

Permisivitatea sau severitatea fata de copil trebuie gandite avand in vedere ca el va fi gata sa traiasca fara sprijinul parintilor doar dupa ce a experimentat propriile limite si dupa ce a invatat sa isi domine impulsurile negative si pozitive.

Educarea propriului copil este un proces complex care, de multe ori, te poate pune in dificultate. In relatia cu cel mic, chiar daca vei decide sa adopti reguli clare de educatie, este bine sa fii flexibila si sa tii cont ca fiecare copil are propriul sa ritm de dezvoltare cognitiva si afectiva. Felul in care se comporta depinde de felul in care se comporta parintii lui cu el si de felul in care acestia pedepsesc sau recompeneseaza comportamentele rele sau bune, pentru ca el are nevoie sa invete ce este bine si rau de la cei din jur.

Pedeapsa se foloseste in educatie din cele mai vechi timpuri, insa eficienta ei depinde foarte mult de felul in care este aplicata. In educatia copilului tau, tine cont de faptul ca, abia in jurul varstei de 3 - 4 ani, pedeapsa incepe sa aiba pentru copil o semnificatie concreta, el incepand sa inteleaga raportul dintre cauza si efect. Un copil de 14 luni de exemplu nu intelege diferenta intre bine si rau si mai ales intre jocurile periculoase si cele sigure.

Din acest motiv trebuie sa fii in permanenta cu ochii pe el si sa il corectezi pentru ca se afla in plin proces de interiorizare al regulilor. De multe ori, cu copiii mai mici poate fi util sa stabilesti intelegeri care trebuie respectate si care sa le permita sa devina in mod progresiv responsabili de propriile actiuni. Tine cont si de faptul ca, uneori, in spatele comportametelor care necesita pedepse repetate se poate ascunde nevoia copilului de atentie din partea parintelui care poate este mai tot timpul ocupat.

Pedeapsa

Pedeapsa fizica iti permite cu siguranta sa obtii ce iti doresti de la copil si permite si descarcarea tensiunii parintelui. Aceasta metoda de educare este insa nociva pentru copil, pentru ca este un mod de a-l umili. Pedeapsa insa este importanta cu conditia sa fie sustinuta de comunicare. Chiar si cand copilul este mic il poti trimite sa stea singur pentru a se gandi la ce a facut. Cu timpul, va incepe sa inteleaga semnificatia pedepsei si faptul ca unei cauze ii corespunde un anumit efect.

Trebuie sa te asiguri ca cel mic a inteles foarte bine pentru ce anume a primit pedeapsa pentru ca, de multe ori, el o poate percepe ca fiind doar un act de agresiune asupra sa, mai ales daca este insotita de tipete. Copilul trebuie sa stie mereu ce anume dezaprobi la comportamentul lui. O reactie puternica si incontrolabila de manie din partea ta, poate fi inteleasa de el ca fiind unica modalitate cu care pot fi infruntate problemele. El invata astfel de la propii parinti ca neintelegerile si dificultatile se rezolva cu manie si agresivitate interiorizand astfel un model familial defectuos.

Fara exagerari

Daca un coportament al copilului tau necesita o pedeapsa, este necesar sa intervii imediat, ferm si autoritar fara alte discutii. Nu este bine sa o lasi pe mai tarziu cand incercarea de a-l face sa plateasca nu va mai fi inteleasa de el. Pedeapsa corporala nu este o solutie. Cea mai indicata este o modalitate mai simpla: trimite copilul intr-o alta camera si lasa-l un timp singur, pentru a se gandi la ce a facut.

Faptul ca este izolat de ceilalti il va ajuta sa reflecteze si sa inteleaga ca data viitoare trebuie sa se comporte altfel. O pedeapsa eficienta nu trebuie sa dureze mult. Poti alege sa ii dai cate un minut de pedeapsa pentru fiecare an al lui. Astfel, daca ai un copil de patru ani, 4 minute de pedeapsa sunt suficiente. Este bine ca spatiul in care petrece minutele de pedeapsa sa fie cat mai lipsit de tentatii pentru el. Evita sa faci din camera lui locul de pedeapsa pentru a nu incarca cu semnificatii negative spatiul in care el doarme si se joaca. Daca nu ai mai multe camere, poti alege un scaun sau un covoras asezat undeva pe un hol.

Orice greseala ar fi facut copilul, nu trebuie sa ajunga sa creada ca a pierdut afectiunea ta sau, mai rau ca ar putea fi abandonat. Nu face judecati de valoare privind personalitatea copilului si nu-i rani demnitatea numai pentru ca a facut o greseala. Chiar daca nu este bine sa faci exces de pedepse, trebuie sa stii ca si permisivitatea exagerata este daunatoare. Una dintre greselile pe care unii parinti le fac este aceea de a se preface ca nu s-a intamplat nimic sau de a incerca sa justifice toate comportamentele incorecte ale copiilor fara a-i pedepsi sau a le face observatie. Un parinte care nu se enerveaza niciodata poate transmite copilului un mesaj de indiferenta si dezinteres fata de el.

Fii coerenta in deciziile pe care le iei!

Pentru a educa copilul, voi ca parinti trebuie sa fiti voi insiva primii care nu incalca regulile pe care le stabiliti. Evita sa fii intr-o zi indulgenta si in alta nu, pentru ca cel mic nu va intelege de ce acelasi comportament al sau astazi nu e bun dar maine este sau de ce intr-o zi trece neobservat iar in alta este pedepsit. Deciziile pe care le iei trebuie sa fie clare. De asemenea, trebuie sa te pui de acord cu partenerul de viata pentru a nu risca sa va contraziceti unul pe altul in deciziile privind copilul.

Se intampla de multe ori ca un copil sa fie pedepsit pentru o fapta grava de unul dintre parinti sau de ambii si apoi, dupa un timp scurt, sa fie consolat si alintat. Acest lucru se intampla si din cauza sentimentului de vina pe care parintii il pot avea pentru ca au tipat la copil sau l-au pedepsit. Daca acest lucru devine o obisnuinta poate genera confuzie si carente in educatia copilului. Pedepsele cele mai putin eficiente sunt acelea care nu depind de actiunile copilului ci de starea de spirit a parintilor.

Si parintii pot gresi!


Interdictiile, limitele si regulile genereaza frustrari. Parintii trebuie sa gestioneze aceste frustrari pentru a fi un bun exemplu pentru cei mici. Daca iti dai seama ca ai pedepsit pe nedrept copilul, este important sa stii sa recunosti imediat in fata lui. Trebuie sa ii spui ca ai gresit si ca iti pare rau si chiar sa ii explici circumstantele in care s-a produs aceasta gresala. Este bine ca cel mic sa stie ca si parintilor lui li se poate intampla sa greseasca si ca acest lucru este firesc, insa nu este normal atunci cand greseala se produce in mod intentionat.

Nu ameninta si nu promite ce nu poti face

Amenintarile sunt periculoase in educatie. Ele se intalnesc des sub forma ”daca mai faci asta o sa....” si ameninta stimea de sine si autonomia copilului. De multe ori, se pot prezenta sub forma unor promisiuni de recompensa, in sensul ca celui mic i se promite ceva in schimbul comportamentului bun, insa, de regula, parintii nu isi tin promisiunea si inseala asteptarile copilului facandu-l sa nu mai aiba incredere si sa invete comportamente dezadecvate.

Furia parintilor este de obicei superioara cauzelor care au provocat-o si reactiile lor sunt amplificate de stres si oboseala fiind doar declansate de comportamentul copilului. De aceea, inainte de a pedepsi, se recomanda redobandirea calmului de ambele parti.

Atentie: Alimentele nu trebuie niciodata folosite ca modalitati de premiere sau pedeapsa intrucat se risca incarcarea acestora cu valori simbolice excesive, transformand masa dintr-o ocazie buna de comunicare, intr-un moment de conflict.

Sfat: Pentru a ajuta copilul sa inteleaga si sa isi controleze propriile limite, este necesar sa il ajuti sa inteleaga unde a gresit si care sunt consecintele faptelor sale. Trebuie sa simta ca esti alaturi de el, ca il intelegi, dar ca nu esti de acord cu ceea ce a facut. Trebuie sa stie ca il iubesti la fel de mult ca inainte si ca dezaprobi doar ceea ce a facut, iar acest lucru il poate repara cu ajutorul tau. Pentru el, adevarata pedeapsa este aceea de a-i fi dezamagit pe parintii lui si adevarata recompensa este aceea de a-i fi multumit.


sus

Denunta
Kurai_Lucy




Locatie: undeva in Ardeal
Copii
cea mare: 12 ani, 10 luni
cea mica: 9 ani, 2 luni

09.01.2011 12:03     citat 

cuvantul NU folosit prea des poate sa inceapa sa starneasca alte reactii, uneori copilul incepe sa il ignore. eu cand pot folosesc altfel de formulari, de ex cand o ia la fuga de langa mine strig "stop!" sau "stai!" -tonul ferm. sau cand face ceva ce nu e ok, ii spun "daca faci asta, se va intampla asta - de ex daca pui mana acolo, o sa te arzi. copiii se cam si satura sa tot auda toata ziua "NU pune mana, NU fa aia, NU ai voie, NU, Nu.." si uneori e necesar sa le tot atragi atentia, ca doar nu o sa il lasi sa puna mana pe soba care arde, sau sa fuga in mijlocul strazii, sau, sau.'


----------
citat:
alexxya a scris:
Eu nu inteleg cum palma unui copil de un an poate sa fie atat de puternica incat sa produca atata durere mamei...
----------

da intr-adevar nu ma durea prea tare cand dadea fiica-mea de 1 an cu palma, dar cand te musca pana te invineteste, te trage de par si nu isi mai desclesteaza degetele din parul, te ciupeste (asta era placerea fiica-mii) cu unghiile pana iti da sangele...ei bine, e nasol. trist


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani - La Multi Ani!

09.01.2011 12:10     citat 

----------
Manucrissa a scris:
Eu vorbeam de varsta cand incepi sa le arati lucruri, sa ii inveti ca ''asta e o furculita'' si ''asta o rosie'' etc .
----------

Nu e nevoie sa il "inveti" ca "asta e o furculita" si "asta e o rosie", ajunge sa vorbesti cu el cum vorbesti cu un om normal. Copilul nu are nevoie sa fie invatat sa vorbeasca, copilul invata singur. Desigur, daca vorbesti tu cu el, ca altfel nu are de unde sa invete, dar nu trebuie tratat ca un handicapat.

----------
alexxya a scris:
Acum imi dau seama ca ceva nu e normal in privinta cuvantului NU. De fapt, daca ma gandesc bine, sunt total impotriva lui. Cred ca ar trebui gasit un cu totul alt cuvant sau cu totul alta modalitate de a atrage atentia asupra unui lucru periculos.
----------

Ca ii spui "nu" sau ii spui cu totul altfel, nu tot aia e, daca in esenta inseamna acelasi lucru? scot limba

ralu-mada, e clar ca avem surse diferite de informare, eu iti recomand (si nu doar tie) si articolul asta:
Recompensa şi lauda: morcovul otrăvit

P.S. Momentan par sa fie probleme cu site-ul, asa ca daca nu merge din prima, se poate incerca mai tarziu.


sus

Denunta
Manucrissa




Copii
Nathan: 10 ani
Jacob: 10 ani

09.01.2011 1:03     citat 

christa nu inteleg de ce faptul ca ii arati lucruri si ii spui ce sunt este pentru tine ca si cum ai vorbi cu un handicapat. Majoritatea jucariilor, cartilor, si sunt chiar si desene pentru copii intre 6 si 36 de luni sunt cu imagini de lucruri, animale, culori, litere, cifre, etc tocmai pentru ca un copil ca sa invete trebuie sa asocieze o imagine cu un cuvant. Eu nu cred ca exista vreun copil care sa stie ce e o furculita daca nu i s-a aratat si spus ce anume e. Daca pentru tine asta e vorbit ca si cum e handicapat inseamna ca am eu o problema zambet .

sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani - La Multi Ani!

09.01.2011 1:27     citat 

----------
Manucrissa a scris:
christa nu inteleg de ce faptul ca ii arati lucruri si ii spui ce sunt este pentru tine ca si cum ai vorbi cu un handicapat.
----------

Ma refeream la "asta este o ...", "asta este un ...". Normal ca denumesti lucrurile cand le folosesti, dar nu asa cum am spus mai inainte, ci le aude denumirea in contextul in care sunt folosite.


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

09.01.2011 6:26     citat 

Sa spun de ce ma feresc eu de cuvantul NU...
Acum cativa ani ma minunam de copilul unei cunostinte care zbiera cat il tineau puterile "Nuuuuuu", dar nu mai tin minte detalii acum. La vremea respectiva n-am putut sa fiu decat mirata pentru ca-l stiam pe copil de cand era micut si niciodata astfel. Ma rog...imi zice mama respectiva ca toti copiii trec prin faza lui NU dar ca trebuie ca parintele sa fie calm si sa ramana pe pozitii ferm. Mie mi-a ramas in cap acea experienta si dupa mai mult timp gasesc o discutie intre mamici care se plangeau de acelasi lucru. Atunci deja facusem si la liceu psihologia copilului si mai aflasem cate ceva despre aceasta faza prin care copiii trec mai mult sau mai putin. Citind despre asta, aflu ca intr-adevar exista faza lui NU si ma apuc sa citesc in psihologia copilului.
Cand creste, descopera ca cei apropiati au uneori dorinte care nu coincid cu ale sale. Uneori, copilul are nevoie sa se opuna parintilor sai, indiferent care este subiectul disputei. Aceasta faza a lui „nu” este constructiva. Isi exprima gandurile, emotiile „lui”. „Stadiul lui «nu», e cel in care copilul testeaza limitele“, spune Ioana Lazar, psihiatru si psihanalist.
Da, ca exista faza lui NU e un lucru cert, doar ca ma intreb cum putem face pentru a evita o agravare a acestui comportament. Mie, cel putin, mi se pare logic ca daca ii spui copilului NU mereu, incepe sa inteleaga ce putere deosebita are acest cuvant. In momentul in care descopera ca-l poate spune si el pe acel NU isi da seama de puterea de care dispune si atunci va spune de cate ori va putea acest cuvant. Ma gandesc la faptul ca daca se ocoleste acest cuvant si se gasesc alte moduri de exprimare a interdictiei...copilul nu va mai face legatura asa de puternic si cel putin va cauta un mod mai constructiv de a se opune. Inteleg ca este normal sa treaca prin faze de negatie dar cred ca situatia ar fi mult mai grea daca copilul stie si-l foloseste pe NU in mod exagerat asa cum a fost invatat ca se poate face.
Si apoi e ce zicea si KUrai_Lucy...copilul se obisnuieste cu acel cuvant si incepe sa-l ignore. In plus daca se gasesc alte formulari ale lui NU, il ajuta sa-si dezvolte limbajul, exprimarea...adica aceasta tactica ar contribui si la dezvoltarea vocabularului si a intuitiei si l-ar ajuta pe copil sa anticipeze evenimentele neplacute, sa caute cauze etc...asta fata de cuvantul atat de simplu si fara substanta NU.


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani - La Multi Ani!

09.01.2011 6:46     citat 

----------
alexxya a scris:
Mie, cel putin, mi se pare logic ca daca ii spui copilului NU mereu, incepe sa inteleaga ce putere deosebita are acest cuvant.[...]cred ca situatia ar fi mult mai grea daca copilul stie si-l foloseste pe NU in mod exagerat asa cum a fost invatat ca se poate face.
----------


Eu te intelesesem pe tine ca esti complet impotriva folosirii lui "nu" pentru o interdictie, ceea ce mie mi se pare greu pana la imposibil. NU foarte fericit spune nimeni sa fie folosit in permanenta. zambet


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

09.01.2011 6:51     citat 

Referitor la diferenta dintre educatie si dresaj...
Educatia se defineste ca un efort comun si constient al ambelor parti mama si copilul. Mie dresaj mi se par acele actiuni prin care iti inveti copilul sa faca ceva pentru a primi aplauze, biscuiti sau recompensa in sine atunci cand face copilul ceva bun iar imi pare un mod de dresaj. La fel dresaj e atunci cand iti inveti copilul sa arate un degetel atunci cand il intrebi cati ani are. Ca o fi un mod de comunicare tot ce-i posibil, si atata timp cat produce voie buna si zambete din ambele parti si mai bine, doar ca nu se poate numi educatie....din punctul meu de vedere.
(fara nicio referire la cineva de aici, doar ca s-a adus vorba despre...)


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

09.01.2011 6:55     citat 

----------
Christa a scris:

Eu te intelesesem pe tine ca esti complet impotriva folosirii lui "nu" pentru o interdictie, ceea ce mie mi se pare greu pana la imposibil.
----------

Ma gandeam si eu sa incerc marea cu degetul scot limba N-ar fi rau sa nu-l folosim...dar cine poate?


sus

Denunta
papusa1





09.01.2011 8:05     citat 

----------
alexxya a scris:
Referitor la diferenta dintre educatie si dresaj...
Educatia se defineste ca un efort comun si constient al ambelor parti mama si copilul. Mie dresaj mi se par acele actiuni prin care iti inveti copilul sa faca ceva pentru a primi aplauze, biscuiti sau recompensa in sine atunci cand face copilul ceva bun iar imi pare un mod de dresaj. La fel dresaj e atunci cand iti inveti copilul sa arate un degetel atunci cand il intrebi cati ani are. Ca o fi un mod de comunicare tot ce-i posibil, si atata timp cat produce voie buna si zambete din ambele parti si mai bine, doar ca nu se poate numi educatie....din punctul meu de vedere.
(fara nicio referire la cineva de aici, doar ca s-a adus vorba despre...)
----------


As adauga, daca mi-e permis, un alt atribut care doar intareste pe cele doua: e un efort comun, constient si asumat. Nu putem vorbi de educatie inainte de o anumita varsta. Pe un bebelus nu-l educi. La un copil pana in trei ani, incepi sa insufli niste baze, niste principii ce, ar fi de dorit, vor contribui la educarea si autoeducarea lui. Educatia nu-nseamna complinirea cu niste norme, conventii de ordin strict exterior (nu bagi mana in nas, nu-l tragi pe x de par, spui te rog si multumesc).
Cat despre "educarea" prin NU, e recomandabil sa se renunte la ea (dar cine poate?) sau sa fie antamata cat mai tarziu zambet, din simplul motiv ca e bazata pe negare zambet. Acestea fiind zise, etapa lui NU (ma refer la stadiul de dezvoltare al unui copil, in jurul varstei de 3 ani) exista, mai mult, e necesara, fiind modul in care copilul se descopera, delimiteaza si invata pe sine, prin opozitia cu celalalt si mediul inconjurator. zambet


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

09.01.2011 8:28     citat 

----------
Christa a scris:

ralu-mada, e clar ca avem surse diferite de informare, eu iti recomand (si nu doar tie) si articolul asta:

----------


cu siguranta...eu marea majoritatate le-am invatat la scoala sau in practica plus alte surse din biblioteca personala zambet la baza sunt pedagog(liceul pedagigic),dupa care am urmat facultatea de psihologie...si in paralel stiinte tehnice, asa ca am pretentia sa imi cunosc cat de cat meseria trag cu ochiul
dar e bine de citit, merci!!!!



Ultima modificare efectuata de catre ralu-mada la 09.01.2011 8:40, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani - La Multi Ani!

09.01.2011 8:40     citat 

----------
ralu-mada a scris:
cu siguranta...eu marea majoritatate le-am invatat la scoala sau in practica plus alte surse din biblioteca personala zambet
----------

Daca sursele sunt baza si la ceea ce ai invatat la scoala, mai recomand si alte surse. Pentru ca tot cum si in alimentatie s-au mai schimbat recomandarile, nici educatia nu bate pasul pe loc. trag cu ochiul

Site-ul lui Robin Grille, care a scris si articolul de la linkul de mai sus, este http://www.our-emotional-health.com/, si mai multe articole de-ale lui se gasesc aici: http://www.naturalchild.org/robin_grille/


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

09.01.2011 8:42     citat 

christa , am scris in paralel cu tine,(de fapt tocmai imi modificam mesajul)... pai atunci mergi si contesta invatamantul din RO, lol rad

aaa si in prezent fac ceva master in Fr tot in psihologie / pedagogie....te tin la curent daca se modifica ceva scot limba


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani - La Multi Ani!

09.01.2011 8:52     citat 

----------
ralu-mada a scris:
mergi si contesta invatamantul din RO
----------

O fac fara nicio problema, in conditiile in care in Romania si in ziua de azi mai sunt altoiti copiii la scoala, ba unii parinti chiar se asteapta la asta de la invatatori/profesori! Eu imi amintesc si acum cum in clasa intai sau a doua am fost pusa la colt pe coji de nuca (si asta de catre o invatatoare pe care de altfel am pastrat-o foarte pozitiv in amintire, spre deosebire de a doua invatatoare pe care am avut-o dupa ce am schimbat scoala), cum proful de fizica din generala era foarte mandru de "castanele" pe care ni le dadea (cu pumnul in cap adica, asa incat sa dea in cap cu incheieturile degetelor) si proful de geografie tot din generala, directorul scolii de altfel, ne pocnea cu rigla peste degete. prostit


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

09.01.2011 9:12     citat 

Ralu...am facut pedagogicul (in clasa a 11a premiul 3, in clasa a 12a si a 13a premiul 2). Deci daca te gandesti bine eram catva apreciata de profesori...care profesori nu au aflat niciodata care era problema mea cea mai mare- total incompatibila cu educarea unor copilasi. Eram crescuta in conditii in care bataia era vazuta ca ceva firesc...asta sa nu mai spun de pedepse...si in plus de asta ma izolam mereu fata de ceilalti. O astfel de persoana poate deveni destul de periculoasa pt ca eram convinsa ca fac bine dar nici nu aveam de unde sa inteleg ca ceea ce fac era gresit. Am fost mereu apreciata de profesori, inclusiv de cei de psihologie, pedagogie, desi aveam tendinta de a lovi copiii. Ceea ce am invatat in liceu a fost pur teoretic si pt asta am fost recompensata...nimeni nu a incercat sa ne ofere o lectie mai de suflet. Psihologia copilului era de fapt o carte si nici vorba o interctiune cu micutii si problemele lor.
Apoi...am vrut sa fac facultatea de psihologie, dar maica-mea, convinsa fiind de o fetiscana, cica profesoara, ca eu nu voi intra la psihologie m-a trimis la ASE. Eram suficient de mare sa aleg singura, dar cu un psihic la pamant si cu o lipsa totala de respect fata de propria-mi persoana...va sa zica am ajuns la ASE, eu care sunt o persoana total axata pe sentimente si care n-am avut in viata mea vreo inclinatie catre partea economica a vietii...abea daca stiam ce-i ala TVA...si totusi am terminat ASEul cu brio, nu chiar printre primii, dar nici printre ultimii. Mergeam la cursuri, imi luam un profesor care parea de treaba ca si referinta si incepeam sa tocesc motivata fiind de zambetul intelegator al acelui om. Si da, am terminat ASEul fara sa repet niciun an si cu 10 la lucrarea de licenta. Asa ca pe mine nu ma convinge nimeni ca o facultate, un masterat sau ce se mai face in ziua de azi te ajuta la ceva. Asta ca sa nu mai vorbesc de profesorii total neinformati care predau dupa bunul plac si care-si scriu cartile doar sa stranga un ban de pe urma lor...in Romania.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: