· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Casnicie, familie > Ce-ati face daca...
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4  »
subiect nou  raspunde
autor Ce-ati face daca...     
cornelia




Locatie: Galati-Romania
Copii
Alexander Wayne: 17 ani, 6 luni
Richard: 16 ani

21.08.2004 5:35     citat 

Fetelor .... trist trist trist ... am citit ce ati scris , aceste mici fragmente , amintiri ale copilariei voastre si sincer am plans pentru voi , pentru faptul ca nu a-ti avut parte de acea dragoste care inseamna atat de mult pentru noi... dragostea de mama ... Cred ca atunci cand o sa aveti copilasii vostri o sa puteti sa va vindecati ranile. Multa sanatate si putere de a trece peste aceste amintiri.

sus

Denunta
irinateo




Locatie: piatra neamt
Copii
Tudor: 20 ani, 4 luni

21.08.2004 7:40   Ce ai face daca...  citat 

Fetelor..asta e viata! Putini sint aceia dintre noi care sa nu aibe o durere de genul asta pe suflet!Dar vedeti ca legea compensatiei functioneaza? Ma bucur sa aflu ca au familii fericite fetele care au avut o copilarie grea, de cosmar.Credeti-ma ,am plins de nu ma puteam opri cind v-am citit povestile de viata!Poate si pt. ca eu am o mama extraordinara ; toata copilaria mea m-a iubit ,m-a alinat.Nu stiu cum o sa pot sa-i multumesc vreodata...

sus

Denunta
antoanelam





21.08.2004 8:32     citat 

...Doamne,... si eu, care credeam ca sunt singura pe aici care poarta grea povara pe suflet... de acelasi gen si inca mai mult, mai cumplit, in privinta ranilor lasate. Dar, cum spunea si nane, inca n-am curaj sa ma destainui, ca si cum mi-ar fi rusine, desi n-am nici o vina, ca si cum m-ati cunoaste si m-ati blama pentru ceea ce mi s-a intamplat... Stiu ca nu-i asa, insa, vorba feteidedac, am ingropat copilaria si-mi traiesc fericita tineretea impreuna cu cele mai dragi persoane din lume: sotul meu si Matei.

sus

Denunta
Planorista





22.08.2004 12:37     citat 

Cit timp mi-a fost rusine eu nu m-am putut dezvolta ca om, am fost prea ocupata sa-mi fie rusine, sa fac totul mai mult decit perfect astfel incit lumea, cei ce stiau problema mea sa nu creada ca o sa ajung si eu ca mama. Cit timp mi-a fost rusine eu n-am putut ierta ...
Consider ca NU e vina mea si n-am de ce sa-mi fie rusine. Nici in fata vecinilor (martori volens-nolens ai vietii mele) nici in fata cunoscutilor sau a familiei. Sentimentul de vina ti-l infuzeaza altii in creier. Aveam cam 12-13 ani cind imi amintesc ca mama plingea si a venit fratele ei si s-a ratoit la mine si la sora: "Ce faceti mai cu maica-ta? De ce n-aveti grija de ea?" Nu demult vorbeam pe messenger cu o matusa care ma intreba daca n-o pot convinge pe mama sa se lase de baut... mi s-a facut greata de atita prostie...
Rusine sa le fie parintilor mei in primul rind. Apoi rusine sa fie familiei in general pentru ca toti au stiut ce se intimpla in casa noastra! Unii au tacut altii s-au facut ca nu vad... mame, surori, cumnate, frati etc. Au inchis ochii, au intors spatele si au RIS de noi pe la spate. De parca doi copii terorizati de dependenta mamei de alcool ar fi amuzant. Sa le stea risul in git! Eu nu tac. Fie ca le place fie ca nu, MEA FAMILIA trebuie sa auda ce am si eu de spus. Trebuie sa-si asume raspunderea pentru faptul ca au inchis ochii si ca au incurajat consumul de alcool al mamei mele in loc sa incerce sa ajute la aflarea unei solutii. Sora tatalui meu trebuie sa-si asume raspunderea pentru faptul ca a ris de mine cind mi-erau pantalonii descusuti pe-o parte in loc sa fi pus mina pe un ac sa mi-i coase ca eu la 8 ani n-am stiut cum se face chestia aia! Exact la fel cum eu, acum, imi asum raspunderea pentru faptul ca am o familie si trimit bani de cite ori o ruda (apropiata sau indepartata) are probleme de sanatate. Nici mie nu-mi pica banii din cer si nici nu-mi prisosesc. Dar consider ca sintem o familie ca sa ne ajutam.
Cit mi-a fost rusine eu n-am stiut cine sint si ce pot si ce vreau. M-am trezit cu rusinea si m-am culcat cu rusinea in inima si suflet.
Imi amintesc ca acum citiva ani, eram inca in ro si vecinul de sub mine isi maltrata (iar) familia. Sora a vazut negru in fata ochilor... s-a inverzit... m-am temut ca face atac de cord. A deschis usa, a coborit, am fugit dupa ea... a deschis fortat usa vecinilor, a apucat mama si copila ce urla, le-a tras de mina sus la noi, a inchis usa si a luat sucitoarea in mina... individul a urcat si el si din fata usii blestema si urla... sora mai tare ca el... eu vorbeam cu mama si cu fata intr-o camera mai indepartata de usa... fata plingea... si, printre lacrimi stiti ce mi-a spus? "Mi-e atit de mila de tata!" Victimei ii era mila de agresor! Amaritul de copil nici macar nu-si dadea seama ca nu e normal si nu e firesc sa traiasca cum traieste! Sora a vrut sa sune la Politie. Dar ce folos? El ar fi primit o amenda pe care, ca de obicei, sotia ar fi platit-o, din bani trasi de la gura pruncilor.


sus

Denunta
antoanelam





22.08.2004 1:03     citat 

Planoristo, tot respectul din partea mea!!!

sus

Denunta
anisoara




Copii
Derya Stefana: 19 ani
Tanya
Sonya

10.09.2004 3:21     citat 

Cat adevar si cata durere in suflet...

A mea mama nu a fost asa.Nu a baut si nici nu s-a purtat urat cu noi cat am fost mici.De fapt nici nu -mi amintesc prea multe.Nu am fost apropiate.Intre noi a fost o enorma distanta mereu.Stiu doar ca a facut sacrificii pentru copii ei.Ca mergea la munca ca sa ne poata tine la scoala-( am invatat in alt oras si eu si un alt frate) Si mai greu i-a fost cu fratele cel mare care a avut o operatie pe Cord. ceea ce insemna adevarate sacrificii banesti.
O iubesc enorm.
E mama mea dar de multe ori simt ca sunt folosita in scopuri materiale...
desi incerc sa inteleg ca viata din Romania nu face altceva decat sa transforme oamenii din " Oameni in animale de prada".


sus

Denunta
iselin




Locatie: Canada
Copii
Anda: 17 ani, 1 luna

12.09.2004 3:37     citat 

imi pare rau pentru astfel de mame!!!! nu asa ar trebui sa fie! dar... plang sau sunt foarte trist

sfatul initial este ca trebuie sa ai grija de familia ta, de noua ta familie. Nu trebuie sa uiti de mama, de tata, dar trebuie sa nu-ti neglijezi copilul, sotul, nu trebuie sa-i incarci cu probleme grele care s-ar putea intoarce candva si impotriva ta...


sus

Denunta
inaioana




Locatie: Bucuresti
Copii
Katja: 16 ani, 4 luni
Serghei: 14 ani, 3 luni

12.09.2004 11:36     citat 

Ma alatur si eu voua cu aceeasi poveste nefericita a copilariei, peste care nu reusesc sa trec ca si Adlemi. Mi-e greu sa-mi deschid sufletul, sunt inca in faza de rusine si furie totodata, chiar daca nu am nici o vina, asa cum spuneati si voi.
Acum de cand o am pe Katja , mai mult nu-mi vine sa cred cum poate o mama sa-si trateze asa copilul pt ca a mea a fost infecta si cand era treaza, de multe ori. A existat si o parte buna, ca de la 1 an si jumatate m-a lasat sa ma creasca nasa mea (o femeie MINUNATA), partea proasta este ca ma lua aproape in fiecare duminica (imi aduc aminte si acum scandaluri de cand aveam 2-3 ani) ceea ce era foarte socant pentru mine fiind doua medii extrem de diferite, iar de la 7 ani plang sau sunt foarte trist m-a luat definitiv de acolo. Pana la 18 ani m-am luptat incontinuu sa plec, sa fug mai ales ca vazusem si ce inseamna armonie si familie. Mi-a fost infernal de greu, am trait TOATE experientele de care povesteati si voi ("io te-am facut , io te omor", "te bat ca sa ajungi om", injuraturi, batai, rusinea infernala , abuzuri,scarba , mila.... tot).
Cred ca e prima data in viata cand spun aceste lucruri, si mai ales le scriu.

Adlemi, te inteleg perfect! Ti-am citit mesajul si pe alt forum si am stat mult sa ma gandesc daca sa intervin sau nu, acum am simtit ca trebuie sa o fac. Eu iti sugerez sa faci tot efortul posibil sa te protejezi pe tine si familia ta (cea de acum) si sa opresti orice legatura cu mama ta naturala. Nu ai ce bine sa-i mai faci iar tie iti faci rau inmiit. Ti-o spun din proprie experienta, stiu cat e de greu si ce vinovata te simti daca faci asta. Dar gandeste-te la copilul tau , ca nu merita asa ceva. Si gandeste-te si la copilul din tine care a suferit atat cand avea nevoie de dragoste : nu are nimeni dreptul sa-ti faca asta, cu atat mai mult cea in care orice copil naiv are toata increderea!
Spunand astea imi fac si mie curaj intr-un fel, pentru ca sunt in aceeasi situatie ambigua ca si Adlemi...

Planoristo, tu care ai trecut prin si peste aceasta experienta, poate ne dai un sfat si noua care sa ne ajute, sa ne dea forta sa depasim copilaria mizerabila pe care am avut-o, sa ne faca puternice nu vinovate! Rational imi dau seama ca gresesc, sentimental insa...vinovatia, furia durerea si dorinta de a avea o mama...ma coplesesc uneori...

Cu dragoste zambet


sus

Denunta
Planorista





13.09.2004 6:03     citat 

O sa scriu mai amplu la Intimplari cindva, cind gasesc timpul necesar pina atunci iti spun doar ca atunci cind ceva ma supara rau rau de tot si simt ca nu mai suport incerc sa privesc lucrurile, situatiile si oamenii din jurul meu ca de la 2.000 de km distanta, de parca as vedea ce se intimpla pe un ecran... e acolo, in fata mea, dar nu ma poate afecta in vreun fel. Asta pina cind string destula putere sa infrunt lucrurile, sa pun oamenii la punct si sa rectific situatiile.

sus

Denunta
adlemi





14.09.2004 9:06     citat 

Am revenit...Sunt uimita sa vad ca nu sunt singura in aceasta situatie.Stiu doar ca daca am putut trece pana acum prin atatea umilinte si jigniri,putem trece peste orice.Suntem puternice!Ne-am demonstrat-o fara sa vrem,poate.
Undeva in sufletul meu,ea,"mama mea",o sa existe intotdeauna,Dar mai presus de orice este acum Andrei,minunea mea de copil care-mi lumineaza fiecare zi.
Atat!Exista Andrei,exista sotul meu,inca exisdt eu. Exista familia mea!!!Si nimeni,niciodata,nu va putea sa ne darame pe noi trei!
Doamne-ajuta!Sa ne fie bine tuturor!Cele mai pozitive ganduri se indreapta spre voi,colegele mele intru suferinta!
Adlemi si Andrei (24.02.2004)


sus

Denunta
Nushi





15.10.2004 8:36     citat 

As putea adauga un gand, daca-mi permiteti.

Acum, matura fiind, framantata de aceeasi intrebare din vremea copilariei, 'DE CE?' , am ajuns la un fel de raspuns.
Cam ce educatie au primit oamenii astia? Nu stiu prea multe, dar am auzit prin ce vremuri a trecut tatal meu, ca avea un tata foarte autoritar si rau, ca a fugit de acasa sa faca o scoala profesionala, iar acolo a trait mancand din gunoi... dureros, dureros. Se poate sa ramai cu traume serioase dupa o astfel de viata.

Nu incerc sa-i gasesc scuze, nu il iubesc, nu tin la el, l-am urat in cea mai mare parte a vetii mele, mi-am dorit sa moara ca sa scap...
As fi dorit sa pot sa il intrenez la o clinica de dezalcolizare, sau la spitalul de nebuni, dar cum? Sigur l-ar fi ajutat, cred ca inca l-ar mai ajuta.


Inca o data, nu incerc sa ii gasesc scuze, insa nu ma pot impaca cu gandul ca un om poate fii atat de rau, ca poate provoca atata durere si nefericire, constient fiind ca face aceste lucruri.


Ce o sa scriu acum, nu trebuie citit, sunt doar ganduri...
Raspunsul pe care am vrut sa-l dau l-am dat mai sus.


Bunica la care imi petreceam vacantele de vara, impreuna cu unchiul cel necasatorit, impreuna cu bunicul cel divortat de bunica, toti alcoolici! Eram tare mici si nu intelegeam de ce trebuie sa inghetam de frig noaptea prin gradina, nu intelegeam decat sa ne fie foarte foarte frica.
La bunica nu stiam ca trebuie sa mananci de trei ori pe zi, nu stiam ca trebuie sa ne facem baie... Nu stiam de ce e unchiu asa de suparat incat sparge soba cu capu... Dar ne duceam sa cumparam tuica de cate ori ne trimeteau. Nu stiam de ce bunicu, dupa ce ca vine asa de rar, vrea sa o omoare pe bunica toata noaptea.
Si mai era o frica mare. Daca cat timp stam noi la bunica, tati o omoara pe mami in bataie...

Tati, ce cuvant frumos... si acum tot asa ii spun.

Tati cel care a reusit sa faca din cei trei copii ai lui niste adolescenti complet dezorientati, vulnerabili si instabili emotional.
Tati cel care inca o mai bate pe mami de cate ori poate.
Tati cel care era vesnic nemultumit de ceea ce facem noi, copiii, indiferent de cat de cuminti eram noi. Daca am invatat ceva de la el? Nu imi amintesc, poate. Despre sarbatori distruse de scandalurile lui fara motiv, despre vesnica usa inchisa de la bucatarie pe langa care ma plimbam ingrozita, o omoara de data asta??, despre mama trasa de par aplecata intr-o parte cu un pumn deasupra capului, despre tata cu cutitul in mana, despre o adolescenta introvertita... despre... despre...
Despre cum nu vedeam eu filmul de la cinema pentru ca ma gandeam ca acum cat suntem noi plecati sigur o omoara...si eram asa de mica...
Sunt atat de multe...
Despre tata care arunca cu toporu dupa sora mea insarcinata....
Despre mama mea bolnava de nervi care n-a avut niciodata vointa sa il lase...
Despre cum m-a alungat tati de acasa...
Despre fratele meu pe care l-a tinut legat de un scaun in beciul casei o ora cu cutitul la gat, doar pentru ca l-a gasit cu un chibrit la el si a presupus ca fumeaza...

M-am pierdut in gandurile mele...

Despre bautura... mai rau nu se poate!
Vrea bani in schimb. Vrea mereu. Daca as stii ca nu ii da pe bautura i-as da. Ii mai cumpar cate ceva, ce-i trebuie. Dar bani... NU.

Ce e important? Eu incerc fiu inca fiica lui, adica sa-l ajut daca are nevoie. Il pup cand ne intalnim, daca intinde obrazul. Radem, glumim...
asta asa ca sa-i intru in voie sa nu inceapa alt scandal...

Ceva din comportamentul meu va fii intotdeauna rezultatul acestei nenorociri, asa cum spui tu asa de frumos (Planorista), dar nu mai conteaza.

Am reusit sa devin o persoana integra, cu respect de sine, cu bun simt si pot privi viata mai cu umor.

Hai ca m-am mai racorit trag cu ochiul


sus

Denunta
bilutza




Locatie: Pitesti
Copii
Maria Daria: 14 ani, 3 luni
Andra Diana: 9 ani, 11 luni

15.10.2004 9:47     citat 

Imi pare rau de fiecare data cand aud astfel de povesti, imi pare rau ca viata nu e dreapta cu toata lumea, imi vine sa urlu de necaz ca suntem prea mici ca sa putem schimba ceva. Dar imi salta inima de bucurie cand vad oameni care au fost maltratati psihic sau fizic de familie si care au reusit totusi sa-si faca un drum in viata! Si nu pot decat sa-mi scot palaria in fata lor si sa le urez "O viata frumoasa de-acum incolo!". Sunteti niste invingatori! Respectele mele!

sus

Denunta
somnorici




Copii
maimutza bengaleza
bolfosica

19.10.2004 10:56     citat 

Offf, Nushi, de ce imi deschizi ranile?... Te admir asa de mult ce esti acum un adult cu o personalitate integra!... Familia ta seamana mult cu a mea in perioada copilariei... Esti un om puternic, fratii tai cum au reusit sa se maturizeze? Despre mine, pot spune ca cea mai mare rasplata pe care mi-a dat-o Dumnezeu este noua familie pe care am intemeiat-o de 2 ani, sotul deosebit pe care-l am si feciorasul care ne incanta vietile amandurora.
Cat despre tata, a murit acum cativa ani, dar mi-a traumatizat cumplit personalitatea! De asta am si urmat psihologia, poate-poate reusesc sa depasesc definitiv nenorocirea sufletului meu...
Aveam doar 7 ani cand tata a... of, of cat de inhibata pot fi, da parca eu as fi vinovata!
In orice caz, ma ajuta mult sa stiu ca nu sunt singura cu traume vechi, care a izbutit sa se maturizeze frumos, sa gaseasca resurse in interior si sa lupte pentru o viata mai buna.
Suntem puternice, fetelor!!!!!!


sus

Denunta
Planorista





19.10.2004 11:36     citat 

Am citit un raport potrivit caruia jumatate din familiile din Romania au probleme legate de abuzul de alcool. In stadiul asta cred ca deja nu mai e cazul sa trecem alcoolismul sub tacere. Sint convinsa ca putem face ceva. Putem incepe prin a vorbi deschis despre problema aceasta (pentru ca afecteaza 3 generatii, nu una) si a da astfel si altora curajul de a admite ca problema exista si ca trebuie tratata.

sus

Denunta
Nushi





19.10.2004 12:55     citat 

Pt Somnorici:
Va veni o vreme cand vei putea spune ce a fost, va fi ca o eliberare, nu trebuie sa o faci acum daca nu poti. Despre rusine a spus Planorista destule. Din pacate nu putem controla acest sentiment.

Despre sora mea pot spune ca e super, are familia ei, tocmai a nascut o fetita, mai are un baiat, dar e asa retinuta, sa nu deranjeze, sa nu faca ceva gresit, sa nu spuna ceva aiurea.(aceeasi problema cred ca o am si eu uneori, pe langa altele)
Despre fratele meu mai mic nu prea stiu multe, pentru ca ne-am despartit cand am plecat la facultate si dupa aceea ne-am intalnit foarte rar, iar de trei ani el a plecat din tara si nu s-a intors niciodata. Dar am pastrat legatura prin telefon. A fost si este o persoana foarte dificila, nu a reusit sa se integreze in nici un fel de comunitate, e un rebel, un razvratit, dar n-ar omora o musca. Ii iubesc nespus de mult pe amandoi. Adolescenti fiind nu ne-am inteles niciodata bine, dar am pastrat legatura pentru ca ne iubim foarte mult, toate acele suferinte ne leaga strans, si fiecare dintre noi ne toleram reciproc defectele pentru ca stim ca in spatele lor se afla copilaria noastra. Pe mine m-a invatat iubitul meu (sot) sa ma relaxez! si ne cuoastem doar de vreo doi ani jumate, eram vesnic incordata si pe frunte aveam riduri de la incruntare. Acum nu mai ma ridurile respective trag cu ochiul . Langa el si familia lui mi-am gasit caldura, linistea si dragostea. Si langa ei am invatat sa nu-mi mai fie frica.

Planorista, sunt de acord cu tine, poate daca ne adunam fortele, vom putea face ceva pentru copii de azi. Din pacate eu n-am idei, dar o sa fiu un sprijin pentru oricine are vre-o idee.

Va pup


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: