· articole
· intamplari
|
 |
|
| autor |
Care etapa e mai grea?  |
flish
Locatie: Villeneuve St DenisCopii
Ben: 13 ani, 2 luni
|
|
09.12.2009 12:58 |
  |
| |
|
Acum e cea mai grea etapa din luna asta 
Am facut placita cu dovleac si urda. I-a placut la nebunie. A mancat constiincios vreo juma de ora. Si la fiecare inbucatura zicea "Ata ce e e?" (asta ce e?) Si eu trebuia sa-i raspund de fiecare data "placinta cu dovleac"
Daca ratam raspunsul venea sa ma traga de maneca si ma intreba insistent pana imi aduceam aminte raspunsul corect - adica nu mergea sa zic doar "placinta" sau "urda cu dovleac" sau cine stie ce variatie.
Dupa 10 intrebari ma plictisisem, dupa 10 min eram nervoasa, dupa 20 de min credeam ca ma urc pe pereti, dupa o juma de ora am adormit cu capul pe masa 
Concluzia?
"Mama nani, nu panta doleac. Mama nu, nu, nu. Tati da."
|
sus |
 |
|
|
|
alexxya
Locatie: Constanta Copii
Diana-Maria: 11 ani, 3 luni
|
|
13.12.2009 6:30 |
|
| |
|
 FLISH...CE tare!!! Pupa Benul dulce din partea mea 
|
sus |
|
|
e-alice
Locatie: ploiestiCopii
Vlad Cristian: 11 ani, 5 luni
Paul: 8 ani, 4 luni
|
|
10.04.2011 12:06 |
|
| |
|
eu rad cu 1 an intarziere
oricum subiectul e etern actual, nu?
alexxya, dragutza, ce mai e greu pe la voi ? a fost bizar sa te citesc stresata, nu stiam ca te-ai simtit astfel... 
eu, o sa sune ciudat, dar nu mi se mai pare greu nimic. Am zis MAI, pt. ca perioada de doliu am avut si noi. Cand a stat in fund, pe la 6 luni, am inceput sa pot sa-i fac primele poze. In tot restul timpului pana atunci aveam un plod cu fata congestionata de plans pe care de multe ori imi venea greu sa-l privesc  . Il priveam cat statea la san si cat dormea ....
Mi-aduc aminte ca ma intreba o prietena: pai cum tu, cum adica plange mult? Cam cate ore pe zi? Si eu nu stiam cum sa-i zic ca toate orele cat nu sta la san sau nu doarme. Zi, noapte, plansete. Nici un zambet altul decat in somn. Nici o bucurie ca ma vede sau ca il iau in brate pt. ca ma vedea tot timpul, pt. ca statea la mine in brate. Eram dreptul lui, obiectul lui. El ma purta si se hranea din mine. Astfel de ganduri ingrozitoare nutream . Clar n-am fost pregatita nu atat pt. copil cat pt. Vlad
Dar au trecut Doamne si vremurile alea. Si a inceput sa mearga in 4 labe. Si sa chiuie. Si sa ma iubeasca altfel. Si sa-l iubeasca si pe taica-su. Si sa nu mai urle non stop. Si e atat de bine....Si iau lucrurile toate asa cum sunt. In ritmul in care vin. I-a placut sa mearga in 4 labe 4 luni si mai bine de zile. Si n-a fost zi sa imi doresc sa mearga in 2 picioare mai repede. Acum alearga tarandu-ma de-o mana in urma lui. Si iubesc fiecare zmucire din asta. Fiecare frana. Fiecare lucru minuscul pe care mi-l pune in mana sa ma mir si eu de el. Fiecare respiratie i-o iubesc de zici ca abia acum invat ce e aia iubire.
|
sus |
|
|
Safa
Locatie: Italia
|
|
03.05.2011 2:08 |
|
| |
|
Eu zic ca e greu cand bebe e mic si se trezeste si noaptea sa pape....apoi cand incepe sa mearga si trebuie pazit de orice pericol...cel mai usor cred ca e cam dupa 2 ani jumate cand incepe sa se joace si singur,sa urce si sa coboare scarile ,sa nu mai umble peste tot...
|
sus |
|
|
adastero
Locatie: constantaCopii
stefan: 21 ani, 3 luni
robert: 12 ani, 4 luni
|
|
17.08.2011 5:32 |
|
| |
|
[quote="Safa"]Eu zic ca e greu cand bebe e mic si se trezeste si noaptea sa pape....apoi cand incepe sa mearga si trebuie pazit de orice pericol...cel mai usor cred ca e cam dupa 2 ani jumate cand incepe sa se joace si singur,sa urce si sa coboare scarile ,sa nu mai umble peste tot...[/quote]
Pentru ca am si un copil de 12 ani, pot spune ca greutatile fizice sunt floare la ureche :wink: , pe masura ce creste si problemele cresc, pentru ca atunci se complica si mai mult lucrurile.... si nu mai e asa de simplu sa le controlezi trebuie sa controlezi totul de la distanta.. :wink:
|
sus |
|
|
|
|
furnicutza26
Locatie: NorvegiaCopii
Lucasosaurus: 14 ani, 3 luni
Pufarina: 10 ani, 1 luna
|
|
17.08.2011 9:14 |
|
| |
|
cat am avut un singur copil am zis si eu: greutatile cresc cu varsta. era mai usor cand nu vorbea. era mai usor cand nu mergea. era mai usor cand era mai mic....
acu a venit bebe nr. 2... am luat-o de la capat... plange, nu stiu de ce... o doare ceva, dar ce? ii ies dintii? o doare urechea? nu doarme noaptea, se trezeste sa manance de 1000 ori... am uitat ca si ala mai marele facea la fel..
mi se parea greu cu el, da el seara se urca in pat, citim poveste, pa si la revedere, ne mai vedem dimineata... cu ea abia seara incepe distractia
deci as zice ca e mai greu cand creste dar in acelasi timp as zice ca e mai greu cand e mic
|
sus |
|
|
Cayia
Copii
V mare: 15 ani, 3 luni
V mic: 10 ani, 2 luni
|
|
17.08.2011 12:12 |
|
| |
|
----------
furnicutza26 a scris:
cat am avut un singur copil am zis si eu: greutatile cresc cu varsta. era mai usor cand nu vorbea. era mai usor cand nu mergea. era mai usor cand era mai mic....
acu a venit bebe nr. 2... am luat-o de la capat... plange, nu stiu de ce... o doare ceva, dar ce? ii ies dintii? o doare urechea? nu doarme noaptea, se trezeste sa manance de 1000 ori... am uitat ca si ala mai marele facea la fel..
mi se parea greu cu el, da el seara se urca in pat, citim poveste, pa si la revedere, ne mai vedem dimineata... cu ea abia seara incepe distractia
deci as zice ca e mai greu cand creste dar in acelasi timp as zice ca e mai greu cand e mic
----------
Profunda ca intotdeauna! Ia te rog sa nu vorbesti Pufarina de rau 
|
sus |
|
|
Kurai_Lucy
Locatie: undeva in ArdealCopii
cea mare: 13 ani, 5 luni
cea mica: 9 ani, 9 luni
|
|
17.08.2011 1:14 |
|
| |
|
io zic ca cel mai greu e cand apare al doilea
numai cu unul e parfum (asa zic acum evident)
|
sus |
|
|
D3lia
Locatie: prin preajma prunculuiCopii
Ayan Gabriel: 11 ani, 1 luna
|
|
17.08.2011 1:46 |
|
| |
|
Iar eu spun ca-i cel mai greu cu unul care face cat 10.
|
sus |
|
|
ocrisu
Locatie: PloiestiCopii
Paul: 13 ani, 6 luni
Antonia: 10 ani
|
|
17.08.2011 2:22 |
|
| |
|
Da' sa vezi cat de usor e cand ai (1 care face cat 10) + 1mic = 11... taman cat o echipa de fotbal
|
sus |
|
|
D3lia
Locatie: prin preajma prunculuiCopii
Ayan Gabriel: 11 ani, 1 luna
|
|
17.08.2011 2:33 |
|
| |
|
Oana, sa mor daca vreau sa stiu cum e cu unul hiperactiv plus o bucata bebeloi cand n-ai ajutor de niciunde.
Ca ala care face cat 10 vrea in brate si atunci cand eu fac treburi la buda, urla de cele mai multe ori fara lacrimi (nu, nu plange si nu se vaita) trei sferturi de zi, se catara de unde nu mai poate cobori, arunca diverse lucruri unde nu te gandesti ca le poti gasi (pe geam, in cada, wc), face crize de personalitate (din alea cu urlete, tranteli si buseli) si nu sta un singur minut intr-un loc. Cu jucariile petrece maxim juamtate de ora pe zi, bineinteles ca fractionat. Si tot bineinteles, eu fac toata treaba numai cand doarme pruncul.
Nici nu-mi imaginez unde ar mai incapea si al doilea...
|
sus |
|
|
ocrisu
Locatie: PloiestiCopii
Paul: 13 ani, 6 luni
Antonia: 10 ani
|
|
17.08.2011 3:00 |
|
| |
|
Un scurt episod petrecut ieri, asa, ca sa vedeti cum merge treaba:
Iesim toti trei afara, cu plan sa mergem in parc si apoi la piata. Plecam devreme, pe la 10, sa nu se faca foarte cald...stam o ora in parc, fi-miu vrea in toate alea, eu cu fata in brate dupa el, ca mandra nu a vrut sa adoarma in carut. Dau sa plec, tine-te urlete ca el nu vrea la piata, desi vorbisem de acasa ce si cum...reusim cu greu sa plecam din parc, pe drum spre piata o apuca pe fi-mea urletele...cauta repede o banca sa ne asezam sa ii dau sa suga...cand sa ma asez, fi-miu zice: cred ca simt ca fac kk
Bun, arunca plodul in carut, fugi cu ei spre blocul unde sta mama, sa nu faca ala mare pe el...pe drum ne ataca o haita de caini...stai sa scapam mai intai de caini.
Ajung cu ei in crize sus, unul pe oala, ailalta in brate, ii dau ei sa suga si adoarme, deci nu mai pot pleca la piata pana nu se trezeste...samd...am ajuns acasa la ora 13.00, lesinata de cald, cu o ditamai sacosa si 2 copii obositi...pe care a trebuit sa-i urc 4 etaje...
Abia astept etapele usoare... 
|
sus |
|
|
mihiab
Copii
|
|
17.08.2011 11:01 |
|
| |
|
zile memorabile nu gluma ocrisu.
Seara ma felicit singura ,de nenumarate ori ,dupa ce-i adorm ca am invins nu stiu cum dar reusesc de cele mai multe ori !
Nu cred ca sunt etape usoare doar perioade mai lejere .
|
sus |
|
|
alexxya
Locatie: Constanta Copii
Diana-Maria: 11 ani, 3 luni
|
|
18.08.2011 1:08 |
|
| |
|
----------
e-alice a scris:
eu rad cu 1 an intarziere
oricum subiectul e etern actual, nu?
alexxya, dragutza, ce mai e greu pe la voi ? a fost bizar sa te citesc stresata, nu stiam ca te-ai simtit astfel...
----------
Alice, am vazut si eu dupa 6 luni ca ai scris pe aici Si mie mi se pare bizar sa citesc ce scriam pe vremea aceea. De multe ori nu ma recunosc. Eu m-am format ca mama pe parcurs. Ma ingrozesc inca amintindu-mi cat de speriata eram. De fapt problema era ca eu, inainte de a avea un bebe, nu stateam in casa, simteam ca ma preseaza peretii. Ca si copil eram de multe ori pedepsita sa stau in camera mea, sa nu ies afara cu saptamanile...parintii mei au facut ce au crezut ca este mai bine dar, marindu-ma, eu n-am mai stat in casa. Erau si nopti in care ieseam afara ca sa "ma racoresc". Deodata m-am vazut cu un copil si obligata sa stau in casa. Ma durea cu atat mai mult ca si copilul plangea mereu ca si cand nici el nu suporta situatia. Acum imi dau seama ca agitatia ei continua in acele momente (pt ca stii cat sugea in disperare, mai ca nici nu dormea si lua si cate 2 kg pe luna si plangea tot timpul) era, in parte, provocata de teama mea care i se transmitea si ei. Ce bine ar fi fost daca n-as fi ascultat eu de cei binevoitori si as fi iesit de prima oara din casa. Imediat ce am inceput sa ies mai des, am descoperit si utilitatea scoicii de masina, a inceput si Dia sa zambeasca...am devenit alt om. Asa, uneori, inca ma mai intreb cine pe cine a crescut in primul an. Si privind in urma mi-as raspunde: cea mai grea etapa pentru mine a fost aceea in care am deschis acest subiect si sper si cred ca nu o voi mai intalni niciodata, desi imi mai doresc inca doi copii. Hopul a fost trecut, eu m-am schimbat, ma simt cu totul un alt om si sunt convinsa ca in aceeasi situatie m-as descurca mult mai bine. Cu siguranta ca ma voi lovi de alte provocari pe parcurs dar situatia e cu totul alta cand copilul isi ridica ochii si iti zambeste.
Ocrisu, ce aventura! Citeam cu sufletul la gura sa aflu daca ai ajuns acasa cu sacosa pana la urma
|
sus |
|
|
furnicutza26
Locatie: NorvegiaCopii
Lucasosaurus: 14 ani, 3 luni
Pufarina: 10 ani, 1 luna
|
|
18.08.2011 2:54 |
|
| |
|
----------
ocrisu a scris:
Da' sa vezi cat de usor e cand ai (1 care face cat 10) + 1mic = 11... taman cat o echipa de fotbal
----------
treaba cu 10+1 nu e asa grava, ca nu simti diferenta asa tare... mai nasol e cand ai 1+10, adica ala care face cat 10 vine al doilea..... am nenumarati prieteni pe care i-am auzit dupa ce au avut al 2lea copil: a, pai daca era primul ca asta, nu mai faceam inca unu
eu parca nici nu simt asa tare pe +1, da in perioadele cand e bolnava a mica si cere si ea saraca mai multa atentie...atuncea ma simt ca la 10+10 = 20
|
sus |
|
|
|
|
