· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Copiii >Copii cu nevoi speciale > hipospadias
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2
subiect nou  raspunde
autor hipospadias     
aded




Locatie: Timisoara
Copii
Mara Theodora: 13 ani, 1 luna

27.05.2011 8:48   Re: news  citat 

----------
ionionel a scris:
Nu am mai scris cam demultishor aici, insa trebuie sa o fac.
Mi-ati fost alaturi in acele momente grele, poate imi veti fi si acum (desi se pare ca de data aceasta va fi ceva mai usor).
Maine (adica peste cateva ore) copilul meu va suferi o dubla operatie. Nu pot decat sa sper ca va rezista cu mult curaj (ca si pana acum) si ca acestea doua vor fi ultimele.
Nu stiu... imi e greu sa scriu acum, e tarziu, iar sotia mea deja e foarte obosita, sa ca o sa revin...
Noapte buna tuturor !
----------


-----------------------------------------------------------------------------------------------

Speram ca a trecut cu bine dubla operatie.

Va dorim multa sanatate si putere voua, sanatate si recuperare grabnica puiului de om!


sus

Denunta
ionionel





03.06.2011 9:55     citat 

Fiul nostru (5 ani si jumatate) a fost operat (dubla operatie) acum 9 zile, insa - de data asta - a fost ceva mai simplu si, oricum, cu putine complicatii posibile.
Dupa 8 zile de stat la pat (cu tub, drena si branula), ieri a fost prima zi din viata fiului meu in care facut pipi din picioare. Noi am fost uimiti, el a fost de-a dreptul shocat... Noi nu stiam ca poate, el nu stia cum este... va trebui sa mai exersam, dar ce a fost mai greu a trecut.
Azi ne-am "liberat" si, fara exagerare, atmosfera din spital - asa cum am vazut-o eu (venind in fiecare zi, dimineata si seara) - a fost incredibil de frumoasa. Fiul meu s-a pupat si si-a luat la revedere de la toata lumea: de la sefa sectiei, medici rezidenti, asistenta sefa, asistente pana la infirmiere.
Toata perioada de acolo a fost super OK. Atunci cand oamenii au suflet - si aici ma refer atat la medici, cat si la pacienti (de fapt la parintii lor) - totul este rezolvabil, suportabil, tolerabil etc.
Noi am avut parte de o frumoasa atmosfera, dar asta nu inseamna ca peste tot este la fel.
Inutil sa va spun ca sotia mea nu a dormit aproape deloc. Poate din cauza asta (dar si al modului in care am relationat la precedentele 5 operatii) am avut parte de un anumit val de simpatie de la personalul medical de acolo (care este 95 % feminin). Azi, dupa 9 zile, sotia mea a dormit 5 ore (dupa-amiaza) si probabil ca-i mai trebuie cateva zile sa recupereze. Cand era in spital imi cerea doar cafea (cam un litru pe zi).
Inca o data, nu am cuvinte pentru o astfel de mama, care absolut intamplator (sau nu...) este sotia mea! Jos palaria doamnelor care faceti tot ce puteti pentru puii vostri! Tot respectul pentru disponibilitatea voastra de sacrificiu, dragostea si caldura voastra! Fara voi, n-am exista!

Simt nevoia sa sarbatoresc impreuna cu sotia mea, pentru ca - daca nu apar complicatii - am rezolvat definitiv o problema complicata care, in urma cu 5 ani, parea incredibil de greu de rezolvat.
La urma urmelor ne legam destinele de oamenii care ne sunt dragi si orice am face (noi sau ei) ne influentam reciproc destinele atat de mult incat adesea uitam lucrul asta. Ni se pare natural. Noi nu am uitat nici de unde am pornit, nici cum... Faptul ca am ajuns aici, este in mare parte meritul nostru (al rabadarii, perseverentei si insistentei noastre), dar si al dnei doctor Dinu, care ne-a indrumat pas cu pas. Nu am facut altceva decat sa o ascultam.
Apropos, azi (cand ne externam si ne explica ce mai avem de facut) am vazut-o zambind, ceea ce se intampla destul de rar. Era un zambet nedisimulat, sincer, care exprima satisfactie profesionala... Tot respectul dna doctor pentru abnegatia si profesionalismul dvs., precum ai celorlalti medici care procedeaza similar.

Ar fi mult de spus, insa sunt prea bucuros acum ca sa stau si sa scriu... poate revin zilele urmatoare...

Oricum, multumesc pentru sprijin tuturor celor care si-au facut timp sa citeasca si sa scrie. Sa aveti parte numai de bucurii, sanatate si primiti din partea noastra cele mai frumoase ganduri.


sus

Denunta
aded




Locatie: Timisoara
Copii
Mara Theodora: 13 ani, 1 luna

03.06.2011 10:11     citat 

Stirile despre voi sunt minunate!!!
Nu-mi gasesc cuvintele...sa pot exprima bucuria simtita citind randurile voastre...
Multa sanatate ,putere si iubire !


sus

Denunta
MamaAnonima





07.06.2011 3:01     citat 

Sunt mama anonima din povestea "acei anonimi care pot scoate Romania din anonimat". In primul rand, vreau sa va multumesc din suflet tuturor pentru gandurile frumoase. De fiecare data cand citesc mesajele voastre mi se umplu inima de emotie si imi curg lacrimi de bucurie - bucuria celui care simte ca, orice ar fi, nu este singur. Marturisesc ca, pana de curand, nu am dat importanta discutiilor pe forum-uri, dupa cum nici nu am incercat vreodata sa scriu. M-ati facut sa vad cum oameni - pe care nu i-ai intalnit niciodata si, poate, nici nu ii vei cunoaste vreodata - iti pot fi alaturi, iti pot transmite un sfat sau un gand bun, total neconditionat si dezinteresat. M-ati facut sa vad (si prin atitudinea voastra) ca in aceasta lume in care parca nimic nu ne mai ajunge - timp, bani, etc - exista oameni minunati care asculta, nu doar aud, comunica, nu doar vorbesc, care gandesc, simt si empatizeaza si care, dincolo de bucuriile si necazurile lor, nu au uitat sa fie oameni. Va urez tot binele din lume si fiecare zi sa va umple viata de fericire.
Dupa cum stiti, deja, am revenit acasa cu Xjr., dupa ce, de aceasta data, "prin bunavointa dnei dr. si a magicienilor, am participat la un concurs". Premiul - o excursie la Disneyland - a fost, desigur, castigat de Xjr. Nu stiu de unde vom face rost de bani, insa cea mai mare dorinta a lui este sa isi intalneasca prietenii din desene animate. Poate vi se par ciudate sau nepotrivite povestile mele (cu magicieni si supereroi, camera si aparate magice, energie si vitamine speciale, teste de curaj, cupe si concursuri etc), dar sa stiti ca astfel a acceptat si a depasit mult mai usor tot ceea ce i s-a intamplat. A fost cumva intre vis si realitate. Intelegea ca este in spital si ca i se intampla ceva, insa, in acelasi timp, sustinuta si de personalul medical, eu imi continuam inventiile, astfel ca el este si acum convins ca acolo a crescut, i s-au intarit muschii, a devenit mai puternic, iar locul cu pricina a fost facut mai frumos si mai special de catre magicieni. Pentru toate acestea, desigur, a trebuit sa dea dovada de curaj, rezistenta, rabdare.
As vrea sa completez povestea noastra cu un capitol care lipseste: tatal anonim. Ati intuit corect: este un om extraordinar. Este omul datorita caruia eu am putut fi mama pe care v-a descris-o. Cum as fi reusit fara marea lui capacitate de intelegere si sacrificiu?
Pentru a intelege mai bine ceea ce vreau sa spun, va voi mai da cateve amanunte din povestea noastra. Dupa ce l-am nascut pe Xjr., mai bine de o ora nu am stiut daca traieste. La un moment dat, mi s-a spus ca, deocamdata, da din manute si picioruse. Intre timp, medicul i-a spus sotului meu sa ne luam gandul de la acest copil. Nu numai ca el nu mi-a pus asa ceva, dar prin atitudinea pe care a afisat-o cand a venit la mine, mi-a insuflat putere si optimism. Ce forta si ce stapanire de sine trebuie sa fi avut, pentru a nu-mi face rau, pentru a ma proteja pe cat posibil, in conditiile in care sufletul lui era sfasiat de durere, in conditiile in care era maciat de teama ca va veni, poate, momentul in care vom fi anuntati ca baietelul nu mai traieste. Din fericire nu am primit o astfel de veste, insa medicii au fost rezervati in privinta sanselor de supravietuire circa o luna. Eu l-am vazut pe Xjr. pe la ora 23:30 si din acel moment mi s-a schimbat viata si eu insami m-am schimbat (si nu neaparat in sens pozitiv). Toata energia mi-am canalizat-o pe acest copil. S-a creat intre noi o legatura atat de puternica, de parca am mai fi fost legati cu cordonul ombilical. Dumnezeu m-a binecuvantat cu un sot care, constient sau nu, mi-a alimentat increderea si forta in lupta pe care o duceam, alaturi de Xjr., in perioadele petrecute in spital ori in cele ulterioare, pentru recuperare. Capacitatea lui de intelegere, rabdarea, dar mai ales certitudinea pe care o aveam in privinta dragostei ce mi-o poarta m-au ajutat sa fiu "cea mai buna mama". Si toate acestea, in timp ce uitasem de multe altele. In 2010, dezintereul meu fata de tot ceea ce nu era legat de Xjr. a crescut direct proportional cu importanta pe care o avea interventia chirurgicala. Dincolo de alte riscuri, simpla scoatere a sondei presupunea compromiterea operatiei si reluarea procedurii de refacere a uretrei dupa cel putin 6 luni. Stresul meu legat de ceea ce avea sa fie, irascibilitatea mea s-au amplificat pe masura ce ne apropiam de momentul interventiei. Indiferent de starea mea, (desi el nu stie), simpla prezenta a sotului meu imi facea bine, imi asigura resursa de care aveam nevoie pentru a rezista.
Este foarte greu, in anumite conditii, sa fii, in acelasi timp, sotie, mama, prietena, iar toate peste incercarea de a te realiza si profesional. Desigur, mi-ati putea spune ca trebuie sa gasesti un echilibru in viata, dar oare este atat de simplu? Ce inseamna, de fapt, sa gasesti echilibrul in viata? (ar putea fi un subiect interesant de dezbateri) Nu cumva este doar iluzia ca ti-ai gasit echilibrul si, practic, este vorba de o corecta prioritizare a intereselor si actiunilor, care iti asigura multumire, stare de bine, bucuria de a te trezi dimineata? Cum iti poti gasi echilibrul in conditiile in care, dincolo de asteptarile, ambitiile si dorintele tale, viata sau Dumnezeu iti ofera tot felul de momente/situatii/evenimente care, daca nu te dezechilibreaza, cel putin te cutremura suficient de tare incat sa iti trebuiasca ceva timp, vointa, efort pentru a te redresa? Sau poate tocmai pentru a-ti tempera asteptarile si ambitiile exagerate ai parte in viata de astfel de incercari?
Oricum ar fi si orice s-ar intampla, este foarte important sa ai langa tine omul potrivit, omul impreuna cu care stii ca poti razbate in orice conditii, alaturi de care poti depasi orice perioada dificila. Eu am langa mine un astfel de om - acest tata si sot anonim - impreuna cu care parca imi incep o viata noua - cu noi mai intelepti, mai buni si mai indragostiti ca oricand, alaturi de cei doi copii ai nostri sanatosi si frumosi, fericiti in noua atmosfera de familie.


sus

Denunta
IrisVoinescu




Locatie: Ploiesti

27.11.2014 10:19   Re: hipospadias  citat 

----------
ionionel a scris:
Acei anonimi care pot scoate Romania din anonimat.
Aceste randuri le-am scris pentru copilul meu (cel care a fost pacient atat de mult timp), sotia mea (care este cea mai buna mama) si medicii de la Grigore Alexandrescu (care su suflet si sunt buni profesionisti).
Imi e greu sa scriu despre aceasta “poveste”, mai ales ca sunt implicat.
O sa incerc sa scriu fara sa fiu atins de subiectivismul celui care traieste drama pe care o relateaza.
Sunt un constant cititor al presei si, in general, consumator de stiri, insa sunt in total dezacord cu oameni care habar n-au de presa, dar incearca sa impuna sloganuri gen “Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul” si nici cu cei care clameaza faptul ca "s-au saturat de Romania". Ei se ocupa de politicieni, sunt intr-un permanent razboi, in care noi, marea masa a anonimilor din tara asta nu suntem implicati.
Acum, apropos de autorul sloganului… eu am observat ca tipului (nu pot sa-i spun altfel, pt. ca ziarist nu e) nu-i ocupa tot timpul sa apara la TV, ci numai cca 2 h… si trec peste penibilele exercitii de karate si alte cateva chestii banale (unii le considera haioase, insa cert este ca prind bine la public) si revin la individ: Nu stiu ce fac altii, insa eu chiar traiesc in Romania si asta imi ocupa cam 12-14h pe zi de munca.
Desi exista numeroase stereotipuri si cutume legate de functionarea societatii romanesti (a se vedea, spre ex., spaga ce trebuie data in spitale), eu am cunoscut si oameni care sunt bucurosi ca traiesc in Romania, fara ca asta sa le ocupe tot timpul…
E mult prea complicat ceea ce vreau sa scriu, asa ca o iau cu prezentul:
Cap.1 Mama anonima
Deci, ieri, am intrat in spital (G. Alexandrescu), iar infirmiera mi-a spus: deci, dvs, sunteti dl. X, vreau sa va spun ceva: (dupa ce mi-a dat halatul – care este obligatoriu la intrarea in spital, desi n-am inteles de ce) “aveti o sotie, pe care ne gandim sa o dam drept mama-model. Niciodata in cariera mea (zice femeia, care arata de vreo 40-50 ani) nu am intalnit o mama, care sa se sacrifice astfel: nu doarme, nu merge la toaleta, absolut nimic, pt. ca vrea sa-si supravegheze fiul”. Mi-a zis: “Dl. X, am vazut multe la viata mea, mame care se odihnesc alaturi de copilul-pacient, ies la o tigara, care merg acasa o zi-doua, insa sotia dvs. parca e la razboi: isi supravegheaza fiul fara incetare, nu doarme noaptea, nu stiu ce o sa faceti cu ea… Oricum, mi-a spus doamna in cauza, cred ca ati gasit sotia si mama ideala si cred ca ati cautat-o mult”… de ce spun astea?
Cap.2 Fiul anonim
Fiul meu a suferit doua interventii chirurgicale la diferenta de 10 zile (hipospadias). Eu, ca adult, va spun ca nu stiu cati dintre noi ar fi suportat chinurile prin care el trece. Iar sotia, mea, in tot acest timp, l-a supravegheat ca, nu cumva, peste noapte, sa-si scoata vreun tub afara (ceea ce ar fi presupus reluarea procedurii chirurgicale). In sfarsit, nu va incarc memoria cu procedura chirurgicala si riscurile ei, insa tin sa evidentiez faptul ca sotia mea are o disponibilitate de sacrificiu dincolo de orice limite.
Revin, la dna infiermiera, ea mi-a spus urmatoarele: “cazul copilului dvs. este atat de cunoscut in spital incat, dat fiind si sacrificiul sotiei dvs, dna doctor (cea care l-a operat) se gandea sa cheme TV sa faca un reportaj. Nu am intalnit un astfel de caz in cei peste 20 de ani de experienta”.
Poate ca vorbele doamnei in cauza nu ar fi rezonat nicicum cu mine, insa trebuie sa fac o ancora in timp: fiul meu (sa zicem X jr.) s-a nascut cu o malformatie (hipospadias). Doamna doctor stie de treaba asta de cand s-a nascut. Il cunoaste si il are in supraveghere de vreo 3 ani. Pana anul asta a facut alte 3 operatii. Acum a trebuit sa facem cea mai importanta dintre ele, insa au aparut complicatii, deja a aparut a cea de-a 5-a operatie si D-zeu mai stie cate urmeaza.
Nu vreau sa va plictisesc prin detaliile bolii sau posibilele complicatii. Nu vreau sa va spun despre fiul meu, decat ca este absolut special: s-a nascut la cca 8 luni si a avut 1kg. Medicii ne-au spus ca nu va trai, insa dupa 6-7 saptamani de incubator, a reusit sa invinga. Pana acum a facut, cum spuneam, 5 operatii, insa ce am trait eu, ca tata, aceste zile intrece mult imaginatia si rabdarea unui adult. Am un fiu tare frumos, de care sunt fff mandru !
Cap. 3 Medicii anonimi
Nu o sa intru in detalii sa va explic in ce constau interventiile chirurgicale, vreau doar sa spun atat: am cunoscut personal medical (pt. ca acestei categorii ii dedic articolul) care nu s–a saturat de Romania si nici nu-i ocupa tot timpul.
Unul dintre medicii anestezisti (aflati la tura de noapte, deci fara a se plictisi de Romania) a fost atat de impresionat de istoricul lui X, incat nu numai ca nu a acceptat sa primeasca ceva, insa s-a legat sufleteste de fiul meu. Dupa ce au stat de vorba, i-a promis ca ii va aduce baloane (fiul mea a vrut baloane de sapun) si, daca va vine sa credeti, acea dna. (la orele 24.00) i-a umflat baloane, iar a doua zi i-a trimis si un aparat de facut baloane din sapun. Nu a vrut absolut nimic – apropos de unii care numai de asta vorbesc si, vezi Doamne, de-aia s-au saturat de Romania - ci, doar, ca fiul meu sa fie bine pt ca stie ca este un caz complicat.
La fel si doctorul care l-a operat pe fiul meu: nu poate dormi noaptea (o suna pe sotia mea la miezul noptii, a venit la spital in fiecare sambata si duminica pentru vedea evolutia fiului meu, l-a operat pe fiul meu intr-o seara, desi programul ei se incheiase de la 16,00 iar a doua zi urma sa intre de garda, a venit cu un prof. dr. la consultatie etc.). Nu cred ca s-a saturat de Romania…ci din contra.
Si iata ca la circa 18 zile de la a 4-a operatie si 9 zile de la a 5-a se pare ca ne pregatim de externare si de un nou capitol in viata noastra si a lui X jr.
Iar personalul medical de la Spitalul Grigore Alexandrescu continua sa-si faca datoria, sa se confrunte cu cazuri ca cel al nostru, poate mai simple, poate mai complicate, insa fiecare cu istoria si drama lui.
Consider ca astfel de oameni, anonomi sunt cei care pot si trebuie sa scoata Romania din anonimat.
----------


sus

Denunta
IrisVoinescu




Locatie: Ploiesti

27.11.2014 10:28   Multumesc!  citat 

M-au impresionat randurile scrise de dumneavoastra aici mai mult decat altele (desi am apreciat in mod deosebit tot ce am mai citit). Opinia dumneavoastra de simplu cetatean, tata al lui X jr., conteaza, din punctul meu de vedere, mai mult decat oricare alta opinie emisa din orice functie. Mai ales ca se refera la un spectru larg de sentimente foarte inalte: de la iubirea paterna, pana la cea de tara. Citind cele scrise de dumneavoastra (aici si nu doar) mi-am dat seama ca si dumneavoastra sunteti una dintre persoanele care te fac sa crezi ca nu e prea tarziu sa ne revenim ca natiune, ca nu e prea tarziu sa redevenim oameni, asa cum spuneti despre profesionistii care fac cinste vocatiei lor intalniti in spital, in cele povestite in legatura cu fiul acesta extraordinar si sotia cu disponibilitate de sacrificiu dincolo de orice limite. Si ceea ce spuneti aici, se inscrie in seria celor despre nevoia de schimbare. Iar in acest articol, schimbarea, vazuta prin acesti minunati anonimi, e pusa sub lupa. Si o astfel de opinie lansata, desi e foarte complicat de spus in cuvinte , poate fi foarte folositoare, intarind speranta cetatenilor de rand, beneficiarii care conteaza. In cele din urma si dumneavoastra meritati multumiri pentru ca dati mai departe aceasta incurajatoare poveste si parerea despre romanii care nu au uitat sa fie oameni!, in Romania, ca inca suntem o societate si o comunitate puternica si ca nu ne-am pierdut credinta, bunul simt si reperele morale intr-o perioada in care e tot mai greu sa-ti mentii echilibrul.

sus

Denunta
IrisVoinescu




Locatie: Ploiesti

27.11.2014 11:50   cu multumiri MameiAnonime,  citat 

Draga MamaAnonima - MagicaMama,
Povestea voastra m-a facut sa ma opresc un timp, mai mult decat mi-a luat sa o citesc As vrea sa cred ca acest fel de comunicare va ajuta si pe voi cat pe ceilalti pe care ii intalniti aici si le impartasiti, daruiti, mai mult decat o poveste: un model. Sunteti o familie in care domneste o atmosfera magica (de aici probabil inspiratia ta in legatura cu aspectele magice din povestile inventate pentru copil ca sa faca fata supliciilor impuse de interventiile pe care le-a suportat), unde lucrurile minunate se intampla pur si simplu. Multe se pot spune despre voi, doar pe seama sentimentelor asternute de amandoi parintii aici, cu ajutorul familiei de cuvinte derivate de la minune. Viata fiului, felul in care si-a recastigat-o, cu suportul vostru continuu, neobosit (mai presus de sustinerea litrului de cafea pe zi cand il vegheai pe Andrei postoperator), e de asteptat sa fie una extraordinar de frumoasa, macar pentru simplul si bunul motiv ca starea lui de desavarsire este preplatita cu atata suferinta Si apoi mai e un motiv serios pentru asta, cu forta de prognostic foarte pozitiv: faptul ca este inconjurat de parinti atat de dedicati acestei cauze, de o familie ce are o aura nestirbita de omenie (in sensul cel mai nobil al cuvantului, care iata si prin exemplul vostru ca nu s-a pierdut pe la noi). Atat de frumos completeaza povestea ta despre devotamentul Tatalui Anonim, cat spune si povestea sa despre Mama Anonima cu care incepe primul capitol Aceasta se arata a fi nota in care se exprima relatia voastra. Cum ar fi putut o astfel de tesatura rezistenta, delicat faurita , cu urzeala de corzi sufletesti, sa nu fi putut sutine fiul, pentru a trece prin cele pe care le-a avut de parcurs?... si pe voi, partenerii, de-a trece prin aceasta extraordinara incercare?...
In munca mea intalnesc adesea oameni care se confrunta cu incercari teribile legate de starea copilului lor Si de fiecare data ma opresc, imi iau noi repere si-mi recalibrez sistemul de valori la care ma raportez in legatura cu conditia umana. Voua va sunt recunoscatoare pentru reperele pe care de-asta data mi le-ati impartasit prin povestea aceasta.
Doar de bine va doresc, atat de mult cat poate incapea, pe masura voastra generoasa,
Iris Voinescu


sus

Denunta
Sorin100





06.01.2015 9:08     citat 

Am un baiat care acum are 3 ani. Suntem din judetul Brasov. La varsta de 8luni a suferit prima interventie chirurgicala pentru aceasta cumplita problema. Stiu ce inseamna, stiu cat de traumatizanta este aceasta interventie, atat pentru copil cat si pentru parinte. Din pacate, dupa aceasta prima interventie, facuta la spitalul de copii din Brasov, a mai urmat inca o interventie pe la 1si 2 luni. Prostia Noastra a fost ca nu ne-am interesat mai mult despre aceasta operatie, am mers pe mana doctoriilor ca prostii. Din hipospadias de gradul 1 am ajuns la hipospadias de gradul 2. Binenteles ca domnul doctor din Brasov Mironescu ne mai prostea sa-l mai operam a trei a oara la el ca, vezi doamne noi era de vina ca nu i-a iesit operatia, mare ticalos.pana la urma ne-am interesat si am gasit un doctor adevarat Prof. Dr. Ahmed Hadidi. La varsta de 1si 8luni a mai suferit ultima interventie - cea mai reusita, perfecta, operatia am facut-o la spitalul Ponderas din Bucuresti. Va spun ca acum am scapat si baietelul este perfect sanatos nici macar nu se vedem ca a trecut prin 3 operatii. Sfatul meu este sa nu lasati copilul pe mana oricui, un doctor mai buna ca Pof.Dr. Ahmed Hadidi nu cred ca mai exista. Pt orice informatie nu ezitati sa ma contactati [email protected]

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: