· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Materna / paterna >Nasterea > Discutia femeilor care spun DA pentru nasterea acasa (2)
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5  »
subiect nou  raspunde
autor Discutia femeilor care spun DA pentru nasterea acasa (2)     
Biogenis
(Banca de celule stem)
[email protected]
Daca esti insarcinata, castiga in fiecare luna un Kit de recoltare de celule stem!
Lunar ai sansa de a castiga un kit de recoltare Bebe, in valoare de 3590 lei. Kit-ul include setul de recoltare, transportul probei de la spital la laboratorul nostru din Romania, analizele, prelucrarea si criogenarea probei.

Inscrie-te chiar acum in concurs!
ralu-mada




Copii
D
S
E

07.01.2011 10:24     citat 

----------
emp a scris:
Evident ca o sa fie mereu pareri pro si contra. ..... Asa ca eu propun sa ne intoarcem la acest subiect si sa se insrie la cuvant mamicile care au nascut acasa sau cele care vor sa nasca acasa. ...
----------


de acord!


sus

Denunta
Iustinik





11.01.2011 4:09     citat 

Buna,
Asa cum scriam in mesaje anterioare acum cateva luni, imi doream foarte mult sa nasc acasa al doilea copil. A fost o decizie constienta, responsabila, foarte informata (din carti si internet - nu cred ca trebuie sa blameze cineva internetul pentru ca uneori este sursa cea mai la indemana de informare, poti gasi lucruri foarte bune daca stii ce si unde sa cauti). Am acum fericirea sa va anunt ca am reusit acest lucru luna trecuta, iar o relatare mai pe larg despre experienta acestei nasteri o puteti gasi la adresa http://www.mamepentrumame.ro/index.php?...&Itemid=54


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

11.01.2011 5:18     citat 

Iustinik felicitari pentru alegerea facuta si pentru curajul de a relata tuturor experienta traita!

sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 10 ani, 2 luni
Paul: 7 ani, 1 luna

11.01.2011 8:16     citat 

iustinik, felicitari! Ai nascut fara asistenta, inteleg? Doar tu si sotul? Mi-ar fi placut mai multe detalii despre nasterea acasa, decat despre cea in spital zambet Daca ai timpul si placerea... zambet

sus

Denunta
Iustinik





17.01.2011 6:52     citat 

Ai dreptate, e-alice, mai multe am povestit acolo despre nasterea in spital, pentru ca din acea nastere a iesit cea mai mare parte a motivatiei de a face altfel data viitoare. Nasterea acasa nu am descris-o decat succint pentru ca la vremea cand scriam textul eram atat de aproape inca de acea experienta incat mi se parea ca ar suna foarte intima o povestire mai detaliata si nu stiam nici cum va primi "lumea" articolul (ma asteptam sincer la critici si nu doar la felicitari si ma simteam obosita sa le mai infrunt).


Am nascut neasistata, nici macar pe sotul meu nu l-am implicat in decizia asta, si nici in nasterea propriu-zisa nu m-am bazat pe el; mi-ar fi placut sa se informeze alaturi de mine, dar mi-a declarat de la bun inceput ca subiectul il depaseste total si il streseaza, pentru ca nu poate avea nici un control asupra situatiei nasterii, insa a fost de acord ca nasterea acasa este mai putin riscanta decat cea din spitalele din Romania cel putin. Faptul ca nu a stat langa mine in final a fost pana la urma favorabil, pentru ca mi-ar fi transmis probabil ingrijorarea lui (ceea ce poate influnenta hormonii care asigura bunul mers al nasterii).

Pentru nasterea acasa m-am pregatit mai ales informandu-ma despre fiecare detaliu, iar ca "instrumentar" am avut pregatite mai multe aleze absorbante si o trusa speciala pentru sectionarea cordonului ombilical (desi tare ma tenta sa pun in practica si ceea ce citisem despre "lotus baby", insa nu am mai avut timp sa aprofundez si despre acest subiect); am mai folosit pe moment si mingea pentru travaliu si un covoras pentru fitness...

Dupa cum am povestit si in articolul indicat in mesajul anterior, avusesem contractii aproape continuu in ultimele trei luni ale sarcinii, iar in luna a noua devenisera mai dureroase; la un interval de 3-4 zile erau insotite si de dureri in partea de jos a spatelui, (asemanatoare celor din timpul menstruatiei), ceea ce corespundea unui travaliu "real", daca ar fi fost sa ma ghidez dupa nenumarate texte de specialitate. Din fericire am aflat si despre "prodromal labour" (probabil in rom. "travaliu prodromal"), termen care se potrivea mai bine situatiei mele.
Ca urmare a acestor conjuncturi, nasterea nu a putut fi decat una foarte rapida si intensa. Si presimteam acest lucru, bazandu-ma tot pe informatiile culese in timp.
In acea dimineata cu contractii "dureroase", cu sarcina la termen, dupa cateva ore de "fals travaliu" cu care eram obisnuita, m-am gandit sa testez efectul calmant al unei bai (in cada plina adica). Singurul semn care ma facuse sa cred si mai ales sa sper ca urma sa se intample si o nastere - pentru ca potrivit unei ecografii depasisem acel "DPN" si-mi cam pierdusem rabdarea - a fost eliminarea dopului gelatinos, dupa care m-am gandit sa-l chem pe sotul meu acasa mai devreme de la serviciu. Intrata in cada cu apa calda, m-am trezit dintr-o data cu o contractie foarte puternica; desi in sarcina apa ma calmase de nenumarate ori intr-adevar, de aceasta data doar mi-a accelerat travaliul fara nici un efect calmant.
Abia am avut ragazul si puterea sa ies din cada intre doua contractii foarte intense si am mers in dormitor unde noroc ca avusesem grija sa pun la indemana cateva aleze. Intre alte doua contractii am reusit sa astern pe jos covorasul de fitness, iar deasupra lui una dintre aleze; indispensabila s-a dovedit a fi si mingea pentru travaliu, intrucat cea mai "confortabila" (mai degraba suportabila) pozitie in timpul contractiilor era cea in genunchi cu sprijinul partii de sus a corpului pe minge. Nu stiu cat a durat pana am nascut, insa contractiile erau total diferite de cum ma asteptasem: foarte intense si rapide. Tot ce am putut face atunci a fost sa ma rog; si a ajutat. Momentul "tranzitiei" (sfarsitul fazei dilatarii colului) a sosit repede si dintr-o data am simtit cum corpul meu incepe sa impinga singur copilul afara. Nu a trebuit sa fac eu nimic, doar sa trec intr-o pozitie favorabila expulziei (care era tot in genunchi, aplecata inainte).
Aceasta nastere mi-a parut mult mai intensa decat prima si in acele momente ma intrebam daca e din cauza pozitiei verticale sau a rapiditatii de desfasurare a evenimentului. Mai tarziu, cand am aflat cat cantarise bebelusul (4500g!), m-am gandit ca asta fusese motivul principal. Cine a aflat apoi ca am nascut natural, daramite singura!, un mic urias de 4,5 kg nu a inteles cum de nu mi-a fost indicata si nu am ales cezariana. Le-am raspuns ca eu oricum nu cred in masuratorile aparatelor ecografice, care sunt doar aproximatii, cantarirea efectiva nefiind posibila. Totusi, iata ca se poate sa nasti natural chiar si un copil de peste 4 kg (aviz celor care cred orbeste in recomandarile cu care ii sperie medicul obstetrician).
Copilul a plans din prima secunda, atragandu-mi astfel atentia ca s-a nascut inainte sa constientizez eu faptul. M-am bucurat mult sa-l aud, caci singura mea temere legata de nasterea acasa neasistata fusese despre momentul primei respiratii a bebelusului. L-am luat imediat pe pieptul gol, sa-l incalzesc; l-am sters si acoperit cu prosoapele pe care le lasasem in prealabil pe calorifer sa se incalzeasca. La aprox. zece minute de la nastere a vrut sa pape si l-am alaptat. In rest... m-am minunat si eu de cat de firesc este sa nasti, fara agitatie, fara frica, fara straini in jur.
Primele secunde din viata extrauterina a omuletului sunt unice: a-l vedea si lua la piept in acele clipe nu se compara cu a-l primi pe piept infasat de altii, la cateva minute dupa nastere.
Fiind destul de obosita dupa nastere, am stat apoi mai mult in pozitie orizontala si desi au existat contractiile care favorizau eliminarea placentei, acest lucru nu s-a produs decat la vreo doua ore dupa nastere, cand am abordat o pozitie verticala, pentru a folosi kitul pentru cordonul ombilical.

Nu am acum timp sa scriu mai multe, dar revin cu placere si cu alte explicatii pentru cei interesati cu adevarat de subiect (asa cum am fost eu inainte, cand am apreciat cu tot sufletul toate povestirile precedente si mai ales pe cea a lui emp).


sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 10 ani, 2 luni
Paul: 7 ani, 1 luna

17.01.2011 9:49     citat 

vai de mine, cat de emotionanat, cat de fain totul. Faptul ca ai fost singura cu puiul. Sotul meu a zis: wow, inseamna ca tipa isi cunoaste super corpul, si ca are un psihic extra... foarte fericit
Super super!!


sus

Denunta
emp





19.01.2011 10:32     citat 

Iustinik! Cat de mult ma bucur ca ati reusit tu si bebele! Atat de mult ma bucur pentru voi! M-a emotionat tare mult povestea voastra. Multumesc pentru impartasire...

sus

Denunta
Iustinik





19.01.2011 11:26     citat 

Va multumesc pentru felicitari si aprecieri!
e-alice, nu stiu daca-mi cunosc eu atat de bine corpul pe cat cunoaste el singur procedura prin care se naste! rad Chiar ma gandeam ca si in cazul in care n-ai sti nimic despre cum decurge o nastere, tot te-ai putea descurca ireprosabil daca intelegi un singur lucru: sa nu interferezi cu mersul firesc al nasterii printr-o frica nejustificata sau alte manevre nenaturale (cel mai bine explica Laura Shanley pe blogul ei - "Bornfree!" - despre cum frica declanzeaza reflexul "fight or flight" care inhiba actiunea muschilor uterului). Cat despre psihicul meu "extra"...nu stiu decat ca am citit atat de multe si am analizat de atatea ori "siguranta" nasterii neasistate, incat am ajuns in final sa o consider cel mai sigur si firesc deznodamant al sarcinii mele. Si asa s-a si petrecut: firesc si in siguranta. Plus un bonus de afectiune si libertate care in alte parti decat propria casa mi-e greu sa cred ca poate fi primit...

emp, tu ai fost prima care mi-a aratat ca se poate si ca nici nu e atat de complicat. Multumesc!


sus

Denunta
Lorre





31.01.2011 11:13     citat 

Felicitari Iustink! Frumoasa nastere! Ani lumina fatza de nasterea "natrala" pe care am avut-o eu la spital. Nasterea la noi in spitale e aproape mereu o trauma insa majoritatea femeilor nu au un "mai bine" cu care sa poata compara si cred sincer (ca si medicii) ca asa e normal. Daca va mai exista o "data viitoare", voi cauta conditiile necesare sa nu mai nasc intr-un spital clasic.

sus

Denunta
Iustinik





31.01.2011 4:01     citat 

Multumesc, Lorre! Sa stii ca organizatia "Mame pentru mame" se lupta sa obtina legiferarea practicii nasterii acasa cu moasa independenta in Romania, dupa modelul instaurat recent in Ungaria (ca urmare a protestelor pentru eliberarea acelei moase, Agnes Gereb), asadar eu cred ca vei avea aceasta optiune la o data viitoare.

sus

Denunta
emp





01.02.2011 1:28     citat 

Da intradevar nasterea e naturala, e ceva firesc daca nu se intervine cu nimic in procesul ei.

Pe mine m-a fascinat de a dreptul faptul ca ma simteam foarte bine dupa nastere. Aveam foarte multa energie. Pe cand dupa nasterea la spital si la cel de stat si la cel particular ramasesem fara putere. Ma simteam foarte foarte slabita.


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

01.02.2011 12:11     citat 

----------
emp a scris:

Pe mine m-a fascinat de a dreptul faptul ca ma simteam foarte bine dupa nastere. Aveam foarte multa energie. Pe cand dupa nasterea la spital (...) ramasesem fara putere. Ma simteam foarte foarte slabita.
----------


me too zambet


sus

Denunta
emp





08.05.2011 7:55   tare curioasa sunt sa mai aflu povestile mamicilor care au n  citat 

Tare curioasa sunt sa mai aflu povestile mamicilor care au nascut acsa...

sus

Denunta
adriiana





24.10.2011 4:10     citat 

Salut! Numele meu e Adriana si sunt noua pe aici. Ma intereseaza in mod direct subiectul nasterii acasa si ma bucur ca m-am impiedicat de forumul vostru. zambet
Sunt insarcinata in 32 de saptamani cu primul copil. Intamplator am inceput sa aflu o gramada de lucruri acum cateva luni despre 'nasterea altfel' decat cea din maternitate precum si despre alte lucruri la fel de altfel legate de sarcina si cresterea copilului. Am trecut de la fericire, siguranta si implinire - date de sarcina mea fara riscuri, de copilasul sanatos si de faptul ca 'aveam' unul dintre cei mai buni medici din oras - la o stare de soc, neincredere si revolta. Cum se poate sa fie asa? Adica tot ce se intampla intr-o maternitate e facut fara vreo logica, fara un interes real pentru binele mamelor si al copiilor lor?? Nu se poate! Si aproape toate femeile cred - la fel cum credeam si eu - ca cel mai bun lucru care li se poate intampla dupa ce raman insarcinate e sa aibe parte de ingrijire de calitate samd, fara sa stie cat de discutabila e calitatea cu pricina in ceea ce priveste latura psihica si emotionala a nasterii? Mi-a fost destul de greu sa depasesc faza cu pricina, cea a trezirii din reverie. Recunosc ca am avut si momente cand imi era aproape ciuda ca am descoperit controversatele informatii. Nu mi-a fost greu sa simt asta, pentru ca in jurul meu aproape toate femeile care nascusera deja copii se declarau multumite de felul cum au decurs sarcinile si nasterile lor. Si ele nu avusesera ca si mine nopti nedormite cu vesnicile intrebari in minte: ce-o sa ma fac? acum CA STIU, ce-o sa fac? cum sa ma duc sa nasc intr-un spital si sa ratez minunata si adevarata experienta de a deveni mama? cum sa aleg pentru mine si pentru copilul meu cea mai buna si cea mai sigura varianta? pot, am dreptul sa imi asum riscuri pentru el si nu doar pentru mine? Nu am avut cea mai usoara sarcina dupa toate astea. M-am luptat cu multe sentimente negative, cu o frustrare nemarginita, chiar si cu vina - daca nu voi 'alege bine'?
Concluzia mea e ca inca nu stiu ce am sa fac. zambet Oscilez intre plan de nastere + o maternitate privata si nasterea acasa. Daca as avea sustinerea tatalui copilului pentru a naste acasa cred ca m-as fi decis de multa vreme. Dar din pacate pentru mine nu o am. El mi-a spus ca ma sustine sa nasc natural, oricum vreau eu dar nu fara asistenta medicala. Daca am gasi o moasa care sa stea cu mine acasa ar fi de acord dar cum e imposibil de gasit persoana asta... cred ca singura solutie care imi ramane e planul de nastere. E greu sa stii ce vrei, ce e bine, ce e firesc dar sa nu poti sa alegi.
Ma bucur sincer pentru toate mamele care au reusit sa faca ce si-au propus. Sper sa fiu una dintre ele peste cateva luni.


sus

Denunta
emp





24.10.2011 9:45     citat 

Draga Adriana, e cel mai bun lucru ce ti s-a intamplat . Ai aflat adevarul despre nastere. e special si pretios totodata. Acum ai sansa de a alege in cunostinta de cauza.

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: