· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > cum ii invatam respectul fata de adulti?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2  »
subiect nou  raspunde
autor cum ii invatam respectul fata de adulti?     
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

21.02.2011 9:43   cum ii invatam respectul fata de adulti?  citat 

Buna ziua dragele mele,

caut prin tot forumul, citesc milioane de carti si sunt in continuare buimaca scot limba
cum inveti un copil sa isi respecte parintii si alti adulti dragi lor cu care intra in contact aproape zilnic?
va dau si un exemplu: daca o cert, se cearta parte in parte cu mine, daca ma uit la un film ia telecomanda si imi zice ca vrea la desene, daca n-o las incepe sa urle, sa dea din picior, sa se enerveze. trebuie sa-i spun de 15 ori sa faca un lucru (gen sa se imbrace, sa vina la masa etc)pana sa-l faca.
exemple sunt multe si nu cred ca sunt chestii iesite din comun dar totusi nu stiu cum sa procedez.
de fiecare data cand se enerveaza ii explic ca tocmai pentru faptul ca s-a enervat si n-a stiut sa ceara sau sa vorbeasca calumea nu ii satisfac pofta.
de obicei fazele se incheie in urlete si mai mari, eu ma umplu de nervi iar pedeapsa maxima este trimisul in dormitor unde sta pana isi revine.
dar metoda asta nu-mi place. nu mai vorbim ca nici nu mi se pare ca ar avea mare succes (pe moment e foarte ok dar pe termen lung e vax)
refuz sa cred ca este rasfatata! este un copil foarte ok, foarte placut nu face figuri nonstop dar cand le face ...le face...
i-am explicat ca ea este copil si ca nu are voie sa se certe cu parintii sau cu bunicii, cu matusile etc ca trebuie sa ne respecte, ca noi ne jucam cu ea, o ingrijim, o iubim si ca nu este in regula ca ea sa se poarte urat cu noi.
nu stiu ce si cat intelege din asta.
nu suporta sa spuna "imi pare rau". mie sau lu' taxsu ne zice fara probleme. dar altui adult...nema! mi-a zis aseara ca nu poate sa-si ceara scuze. este foarte mandra. nu vreau sa o oblig, nu vreau sa o fac sa se simta penibil, nu vreau sa o umilesc. aseara a suparat-o pe matusi-sa(pe care o iubeste foarte mult, a zis ca ea este a doua ei mama foarte fericit ). i-am zis sa-si ceara scuze si s-a invartit prin casa vreo jumatate de ora timp in care n-a vorbit nimeni cu ea ("pana nu-ti ceri scuze") intr-un final mi-a zis ca nu-si poate cere scuze singura si sa ma duc eu cu ea.

exemple sunt foarte multe. stiu ca din ce povestesc poate se intelege ca ar fi un copil obraznic si rasfatat (cuvinte pe care le urasc) dar ea este o fetita foarte sensibila si iubareata, se joaca frumos cu alti copii, toata lumea o iubeste si totusi face cateodata niste faze de-mi vine sa ma urc pe pereti!

sper ca am reusit sa fiu coerenta zambet


sus

Denunta
Kurai_Lucy




Locatie: undeva in Ardeal
Copii
cea mare: 12 ani, 10 luni
cea mica: 9 ani, 2 luni

21.02.2011 11:27     citat 

noi incercam sa mentinem cumva respectul reciproc...si sa invatam prin exemplu.adica "nu striga la mine fiindca nu imi place, nici tie nu iti place cand eu strig".daca eu gresesc fata de ea imi cer scuze imediat , asa si ei ii este usor sa isi ceara scuze cand face ceva ce ne supara sau ne deranjeaza.nu stiu daca e ok sa mergem pe ideea "eu sunt adult am voie sa te cert si sa strig la tine, dar tu esti copil si trebuie sa taci si sa executi".mie personal nu imi convine metoda asta deloc asa ca prefer sa mergem cum am spus pe ideea "ce tie nu iti place altuia nu face" (in linii mari)..sau mai bine spus poarta-te cu altii asa cum vrei sa se poarte si ei cu tine....
----------
citat:
trebuie sa-i spun de 15 ori sa faca un lucru (gen sa se imbrace, sa vina la masa etc)pana sa-l faca.
----------

asta poate avea n cauze si deci pt fiecare cauza alta solutie (nu cred ca daca ii spui de 15 ori rezolvi)...pai eu daca o chem la masa si vad ca nu vine ma duc sa vad de ce: poate e ocupata in momentul ala cu ceva, poate nu ii e foame, poate nu are chef, etc.pt mine nu inseamna ca e lipsa de respect daca nu executa imediat ce ii spun.
----------
citat:
daca ma uit la un film ia telecomanda si imi zice ca vrea la desene, daca n-o las incepe sa urle, sa dea din picior, sa se enerveze.
----------

cu vorba buna si rabdare si explicatii cred ca pana la urma poti ajunge la un consens: ma lasi sa vad filmul pana la sfarsit si apoi te uiti tu..nici tie nu ti-ar placea sa iti intrerup desenele...
----------
citat:
i-am explicat ca ea este copil si ca nu are voie sa se certe cu parintii sau cu bunicii, cu matusile etc ca trebuie sa ne respecte, ca noi ne jucam cu ea, o ingrijim, o iubim si ca nu este in regula ca ea sa se poarte urat cu noi.
nu stiu ce si cat intelege din asta.
----------

nici eu nu stiu cat intelege din asta confuz eu stiu clar ca pe fiica-mea o scoate din sarite cand vrea sa spuna, sa explice ceva, si nu e lasata.da, am pretentia sa nu urle la mine, dar are voie sa "se certe" in ideea sa conteste, sa spuna ce are de zis, sa ne contrazica - de ce? pt ca astfel putem discuta si poate intelege mai bine anumite lucruri.si intelegem si noi mai bine ce gandeste si ce doreste ea.
nu vreau sa intru in mai multe amanunte sper ca ai inteles ce am vrut sa spun...si multa rabdare, cu nervi nu rezolvi nimic (mai ales cand copilul urla nu facem nimic bun sa ne umplem de nervi trag cu ochiul )


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

21.02.2011 11:37     citat 

Hihi! Nu cred ca-i rasfatata, pur si simplu iti incearca limitele, sa vada pana unde poate merge.
Numai cu mine incearca, cu taxo nu, pentru ca el e consecvent iar eu din cand in gand mai cedez si ma joaca pe chestia asta de numa.

La 3 ani si sa vorbesti de 'respect' fata de adulti mi se pare un pic...na, nu cred ca pot intelege conceptul. Abia acum la 5 ani si pricepe oarecum cum e cu 'lasi profesorul sa intre primul' sau' il respecti pentru ca e adult si are experienta' (dar asta se intampla EXTREM de rar, penca lumea e plina de tampiti, chiar daca esti adult, asta nu inseamna mare lucru, asa ca 'arma' asta e folosita foarte rar, respectul se castiga).

Cu spusul de 15 ori acelasi lucru...am practicat metoda pana am vazut la o prietena de-a mea faza cu numaratul. O avertizezi: numar pana la 3, si daca n-ai facut X, o sa fie consecinte, sau ai incurcat-o cu mine sau etc. Habar nu am ce se intampla la 3, de 3 ani n-am ajuns niciodata la 3, da vad ca merge brici. Astept ziua in care ma lasa sa ajung la 3, creca o sa vina luatul de aripa si trimis in camera..cred, nu m-am gandit la asta.

La 3 ani cred ca gandesc mult mai repede decat pot sa se exprime, e frustrarea, asteapta si tu un pic mai mult si invat-o iar si iar cum sa ceara frumos...eu ori de cate ori ii 'cer' ceva ii spun si 'de ce', si la fel si ea, cand cere, imi argumenteaza..mama...da ce-mi argumenteaza, ca-ti vine sa-i dai numa sa taca. Cu a mea, eu asta zic ca-i cheia, nu te uiti la desene pentru ca...si te poti uita la desene la ora...pentru ca...o sa vorbesti cu peretii o perioada, da pana la urma se prinde ea.


sus

Denunta
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

21.02.2011 11:53     citat 

pana mai acum ceva timp mi s-a parut foarte normal sa las sa se certe cu mine, sa o las sa-mi spuna: "ma enervezi!". am zis ca e ok sa-si exprime toate sentimentele indiferent care sunt astea. citisem undeva ceva de genul: de ce sunt permise numai sentimentele de iubire, sentimentele frumoase in genral? de ce sa nu-i lasam sa-si exprime si sentimentele de furie? si m-a pus pe ganduri.
apoi m-am gandit: poate e ok sa o las sa-si exprime sentimentele negative fata de alti copii. dar n-ar fi ok sa o las sa-mi spuna ca o enervez eu sau taxsu, sau sa-mi spuna "iti dau cu telecomanda in cap" foarte fericit pentru ca in felul asta nu va stii mai tarziu sa faca diferenta intre noi adultii si prietenii de joaca. va ajunge sa vorbeasca foarte urat cu noi, nu ne va mai asculta, nu vom mai fi "spatele" ei pentru ca vom fi pe picior de egalitate cu colegii, prietenii ei.


sus

Denunta
puimihai





21.02.2011 11:59     citat 

----------
roxana5 a scris:
chiar daca esti adult, asta nu inseamna mare lucru, asa ca 'arma' asta e folosita foarte rar, respectul se castiga.

----------

eu as fi scris asta cu majuscule exclamatie
nu ea trebuie sa dea prima! voi, adultii trebuie sa oferiti pentru ca in timp sa primiti ! cred ca rabdare este cuvantul cheie! cu atat mai mult cu cat spui ca nu este un copil "rau" doar...cu personalitate, e clar ca ea cauta cumva sa-si faca loc in lumea voastra, in discutiile voastre, in activitatile voastre(privitul la TV cand tu esti acolo iti spune ca EA vrea atentia ta! ).
A cere scuze...e foarte greu pentru multi adulti! pentru ei, care sunt niste pitici ce abia invata despre ce e vorba in viata e total aiurea. cred ca de cele mai multe ori nici nu stie de ce trebuie sa faca asta. Stiu ca odata, era fiu-miu la camin si mi-a spus educatoarea ca s-a certat M cu un alt baiat si n-a vrut cu niciun chip sa-i ceara scuze ; f.f. greu am reusit sa-l fac pe al meu sa vb si surpriza! imi zice: NU vreau sa ii cer scuze ! ca n-am nevoie, am si eu acasa! prostit rad rad rad deci el habar n-avea despre ce era vorba exclamatie dupa ceva timp iar o discutie asemanatoare, dar atunci deja mi-a spus singur de cum m-a vazut: "nu cer scuze la nimeni ca nu sunt vinovat!" deci el nu se vedea vinovat de respectiva situatie drept care nu avea de gand sa cedeze doar fiindca zicea "doamna" prostit
Si pana la urma a cere scuze nu cred ca este egal cu a respecta! trebuie sa ii spui / repeti (asa cum zicea si Lucy ) la infinit ca asa cum tu ii vorbesti calm asa ti-ai dori sa vb si ea, ca atunci cand se joaca si tu ii respecti dorinta - nu vii sa o deranjezi - nici ea sa nu te deranjeze, pentru ca daca te lasa sa faci ce este important de facut apoi vei avea timp de joaca/plimbare cu ea...sa incerci metoda recompensei si sa folosesti cat mai mult cuvinte precum: "felicitari" "multumesc" "te rog" "iarta-ma" .....cu siguranta apoi le vei regasi in vocabularul ei. zambet


sus

Denunta
Kurai_Lucy




Locatie: undeva in Ardeal
Copii
cea mare: 12 ani, 10 luni
cea mica: 9 ani, 2 luni

21.02.2011 12:55     citat 

----------
citat:
puimihai a scis:
A cere scuze...e foarte greu pentru multi adulti!
----------

cat de adevarat!!! cred ca si noi in casa am inceput sa folosim scuzele dupa ce am avut-o pe Cata si pt a da exemplu.. scot limba jenat
----------
citat:
puimihai a scris:
sa folosesti cat mai mult cuvinte precum: "felicitari" "multumesc" "te rog" "iarta-ma" .....cu siguranta apoi le vei regasi in vocabularul ei.
----------

aceeasi treaba. scot limba trag cu ochiul dar ce frumos e cand dupa ce te ridici de la masa iti spun toti membrii familiei "multumesc de masa".e un gest frumos.si ce frumos e cand te supara cineva din casa sa spuna "scuze".sau cand sotul s-a obisnuit cu formularile astea (la inceput de dragul copilului, sa dea exemplu, apoi i-a intrat in obicei), ce frumos e cand vine sotul d ela munca si vede ca ai facut curatenie si una alta si spune "bravo mami, ce frumos ai facut", sau "multumesc".se schimba atmosfera in casa, se detensioneaza.
a, nici eu nu imi ceream scuze in copilarie, nici in ruptul capului!!! ma puneau s astau in genunchi pe bobe d eorez sau mai stiu eu ce, cu mainile ridicate, pana imi cer iertare (pt cine stie ce greseala stupida)...si stateam asa pana se plictiseau ei, parintii, si ma lasau in pace. scuze nu imi ceream. dar nici parintii mei nu si-au cerut vreodata scuze de la mine, si ei mergeau pe metoda "trebuie sa faci cum spun eu pt ca sunt parinte, si mai ales aveau o vorba pe care o uram din tot sufletul -mai ales ca era aruncata f rapid si nu aveam dreptul sa mai spun nimic" DACA AM SPUS NU ATUNCI NU RAMANE, NU MAI INCERCA SA MA CONVINGI". trist f trist.
eu de multe ori cand ma intreb cum sa procedez cu fiica mea, ma gandesc cum au procedat parintii mei, cum m-am simtit eu atunci, copil fiind, ce ma deranja si ce mi-ar fi placut..in general mi-ar fi placut f mult ca parintii sa petreaca mai mult timp cu mine si sa ma asculte nu sa imi inchida gura repede.


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

21.02.2011 4:53     citat 

----------
scufitaroz a scris:
dar n-ar fi ok sa o las sa-mi spuna ca o enervez eu sau taxsu, .
----------

Di ci, tu?
Pai poate chiar o enervezi, n-are voie sa-ti zica? Si crezi ca daca-ti zice: 'ma enervezi!' e lipsa de respect? Eu zic ca ea numai comunica, si mai e si elementul papagal, repeta exact ce aude...aia cu: iti dau cu telecomanda-n cap, aia sigur a prins-o de pe undeva.

Faci confuzie undeva intre parinte liberal si parinte autoritarian. Ambii parinti vor ce-i mai bun pentru copii lor, ok? metoda de educatie difera de la cer la pamant. Un parinte autoritarian impune regulile, unul liberal incurajeaza copilul sa ajunga mai mult sau mai putin singur (in functie de variatii) la aceeasi concluzie prin exemplu si comunicare. Parintii autoritarieni impun obedienta, fara a se opri si a explica'de ce'. Parintii liberali explica lui Gigel exact cum sta treaba, dar nu tinand teorie si repetand ca papagalul si amenintand: nu taci, iti dau cu telecomanda in cap! Incurajezi copilul sa ajunga la aceeasi concluzie cu tine, si uneori, da, o sa-l enervezi, ca el vrea desene ACUM.

Daca stai si te gandesti la ce-ti foloseste tie, ca adult, de ce ai nevoie sa functionezi sanatos si fericit intr-o societate, ideea ar fi ca trebuie sa stii cum sa gandesti, sa ai un compas moral, principii, capacitatea de a alege, actiona, de a-ti asuma riscuri, sa te cunosti, sa-ti afli limitele si capacitatile etc. De ce sa sari direct la obedienta? De ce ar fi asta o chestie pe care trebuie s-o predam copiilor prima data?

Eu am citit o carte, de Stephen Law, 'The war for children's mind', nu stiu daca-i tradusa in Rom, dar in ea explica nenea exact diferenta dintre autoritarian si liberal, ti-ar raspunde la intrebarile pe care ti le pui.


sus

Denunta
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

21.02.2011 5:28     citat 

"Faci confuzie undeva intre parinte liberal si parinte autoritarian. "

Nu fac deloc confuzie! din contra! eu incerc sa gasesc calea de mijloc. nu sunt de acord sa las copilul sa faca orice, sa vorbeasca ce-i trece prin cap fara sa ii atrag atentia atunci cand MIE mi se pare ca are un comportament care pe MINE ma deranjeaza.
Subliniez "MIE" pentru ca anumite chestii pe care le face ea se poate ca cuiva sa i se para exagerate si mie nu sau invers.
Cred ca rolul nostru de parinti este sa-i indrumam spre ce e mai bine, sa-i crestem echilibrati, calmi etc etc.
Ca sa ajung aici eu cred ca trebuie sa am o oareshce prestanta in fata copilului (sau respect). Cum nu concep sa ma apuc sa iau copilul la omor prin casa (a nu se lua mot-a-mot), va intreb pe voi ce metode adoptati.

Parintii liberali explica lui Gigel exact cum sta treaba, dar nu tinand teorie si repetand ca papagalul si amenintand: nu taci, iti dau cu telecomanda in cap! Incurajezi copilul sa ajunga la aceeasi concluzie cu tine, si uneori, da, o sa-l enervezi, ca el vrea desene ACUM.

HM...un exemplu cam nefericit din pacate. Daca pleci de la premisa ca eu pot vorbi asa cu copilul atunci cred ca nu ma poti ajuta. Daca citeai cu atentie primul meu mesaj ai fi vazut ca solutiile pe care le caut eu sunt solutii nonviolente. de aici cred ca oricine ar fi tras concluzia ca la noi in casa nu se vorbeste asa.
Pe langa faza cu "iti dau cu telecomanda in cap" am mai auzit-o cu multe alte expresii fara nici un sens pe care le inventeaza singura. E posibil sa fi auzit ceva pe la gradinita (vreo derivatie a respectivei expresii) dar oricum nu conteaza unde a auzit-o. conteaza ca a zis-o

"De ce sa sari direct la obedienta? De ce ar fi asta o chestie pe care trebuie s-o predam copiilor prima data?"

Cred ca din nou te-ai grabit sa judeci. Te rog din suflet sa dai mai multe atentie celor pe care le-am scris. Nu cred ca respect=obedienta. te rog sa fii un pic mai atenta ca sa putem avea un dialog constructiv

"Eu am citit o carte, de Stephen Law, 'The war for children's mind', nu stiu daca-i tradusa in Rom, dar in ea explica nenea exact diferenta dintre autoritarian si liberal, ti-ar raspunde la intrebarile pe care ti le pui."

Da ... dupa ce am citit si eu nenumarate carti am ajuns la concluzia ca aceste carti trebuiesc trecute printr-un filtru. Nu am gasit o carte cu care sa fiu total de acord.
Iti dau un exemplu: citeam mai acum vreo luna o carte in care toate erau bune si frumoase, eram foarte incantata de ce scria acolo pana ajung la un pasaj in care scria ca respectivul autor nu e de acord cu parintii de azi care tot mai multi isi lasa copiii sa faca ce vor ei fara a interveni prea mult si el considera oportun ca din cand in cand sa-i mai tragi cate o "palmuta" copilului(urasc cuvantul asta! nu exista palmuta, palmusoara etc ci doar palma, restul sunt diverse apelative folosite pentru ca parintele sa nu se simta prea vinovat pentru respectiva corectie)

Sper sa am mai mult succes cu cartea de acum: "Educatia prin iubire" pana acum sunt multumita de ea., dar mai vedem scot limba


sus

Denunta
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

21.02.2011 5:31     citat 

Sper sa nu te superi prea tare dar incerc sa tin subiectul la subiect rad n-as vrea sa se ajunga la derivatii ciudate si reprosuri nefondate care nu folosesc nimanui
Deci: fara atac la persoana va rog! rad


sus

Denunta
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

21.02.2011 5:39     citat 

----------
Kurai_Lucy a scris:
----------
citat:
puimihai a scis:
A cere scuze...e foarte greu pentru multi adulti!
----------

cat de adevarat!!! cred ca si noi in casa am inceput sa folosim scuzele dupa ce am avut-o pe Cata si pt a da exemplu.. scot limba jenat
----------
citat:
puimihai a scris:
sa folosesti cat mai mult cuvinte precum: "felicitari" "multumesc" "te rog" "iarta-ma" .....cu siguranta apoi le vei regasi in vocabularul ei.
----------

aceeasi treaba. scot limba trag cu ochiul dar ce frumos e cand dupa ce te ridici de la masa iti spun toti membrii familiei "multumesc de masa".e un gest frumos.si ce frumos e cand te supara cineva din casa sa spuna "scuze".sau cand sotul s-a obisnuit cu formularile astea (la inceput de dragul copilului, sa dea exemplu, apoi i-a intrat in obicei), ce frumos e cand vine sotul d ela munca si vede ca ai facut curatenie si una alta si spune "bravo mami, ce frumos ai facut", sau "multumesc".se schimba atmosfera in casa, se detensioneaza.
a, nici eu nu imi ceream scuze in copilarie, nici in ruptul capului!!! ma puneau s astau in genunchi pe bobe d eorez sau mai stiu eu ce, cu mainile ridicate, pana imi cer iertare (pt cine stie ce greseala stupida)...si stateam asa pana se plictiseau ei, parintii, si ma lasau in pace. scuze nu imi ceream. dar nici parintii mei nu si-au cerut vreodata scuze de la mine, si ei mergeau pe metoda "trebuie sa faci cum spun eu pt ca sunt parinte, si mai ales aveau o vorba pe care o uram din tot sufletul -mai ales ca era aruncata f rapid si nu aveam dreptul sa mai spun nimic" DACA AM SPUS NU ATUNCI NU RAMANE, NU MAI INCERCA SA MA CONVINGI". trist f trist.
eu de multe ori cand ma intreb cum sa procedez cu fiica mea, ma gandesc cum au procedat parintii mei, cum m-am simtit eu atunci, copil fiind, ce ma deranja si ce mi-ar fi placut..in general mi-ar fi placut f mult ca parintii sa petreaca mai mult timp cu mine si sa ma asculte nu sa imi inchida gura repede.
----------


Foarte mare dreptate aveti!
de multe ori stau si eu si ma gandesc cum m-am simtit in anumite momente din copilarie si incerc sa evit situatiile jenante in care am fost si eu pusa.
Cred acum ca am gresit insistand sa-si ceara scuze. De fapt de ieri mi-am dat seama ca se simte destul de nasol de situatia creata dar pur si simplu nu vroia sa spuna "imi pare rau". cum nici eu nu pot, am inteles-o dar cam tarziu din pacate.
Azi discutand cu cineva despre faza de ieri, imi spune ca e musai sa o invat sa zica si "imi pare rau" pentru ca nu e ok sa nu fie in stare sa-si ceara scuze atunci cand greseste. hm...nu stiu ce sa zic. poate si eu am avut un pic de pierdut ca n-am fost in stare sa zic "imi pare rau" dar nu pot sa zic ca e o tragedie


sus

Denunta
puimihai





21.02.2011 5:42     citat 

pe langa tot mesajul meu anterior m-am hotarat sa mai adaug urmatoarele, in legatura cu asta ----------
citat:
dar oricum nu conteaza unde a auzit-o. conteaza ca a zis-o
----------
...te contrazic (constructiv, desigur): e foarte important unde a auzita si ca a auzit! ei copiaza ! indigo /papagal denumeste-l cum vrei, copilul de 3 ani copiaza tot! imbaj, atitudine, tot! si poate ca si asta este un punct de plecare pentru tine pe langa ce am spus in sfarsitul primului meu mesaj zambet

iar de atacuri la persoana.....se va gasi cineva sa te placheze, mai ales daca vei sustine in continuare cu atata vehementa ca unui copil de 3 ani ii poti pretinde respect! cred sincer ca la varsta asta poate sa ofere (in mod inconstient) emotii in stare pura : dragoste si ura. restul comportamentului se va cizela atunci cand va intelege grade de rudenie, importanta societatii si a oamenilor care ii influenteaza viata si multi alti factori.


sus

Denunta
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

21.02.2011 8:42     citat 

hm... oare treaba asta se va intampla inainte de 18 ani rad ?

se poate ca "respect" sa fie un cuvant mai dur pentru ce am eu in cap dar altul mai potrivit nu am gasit.

poate pretentiile mele de la ea sunt prea mari. poate ar trebui sa ma obisnuiesc cu un astfel de comportament din partea ei (pentru moment).
totusi eu stiu ca ea intelege foarte multe (si nu cred ca e valabil numai pentru ea) si cred ca ar putea intelege si faptul ca e urat sa vorbesti urat cu un adult sau ca e urat sa urlii cand nu-ti convine ceva. ma voi mai documenta pana voi gasi o metoda potrivita.
eu zic totusi ca daca o duce capul sa faca toate astea atunci o duce capul si sa priceapa ca nu-i ok. problema ramane cum trebuie abordata situatia


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

21.02.2011 10:18     citat 

----------
scufitaroz a scris:

Cred ca rolul nostru de parinti este sa-i indrumam spre ce e mai bine, sa-i crestem echilibrati, calmi etc etc.
Ca sa ajung aici eu cred ca trebuie sa am o oareshce prestanta in fata copilului (sau respect). Cum nu concep sa ma apuc sa iau copilul la omor prin casa (a nu se lua mot-a-mot), va intreb pe voi ce metode adoptati.


----------


Si eu incerc sa-ti explic ca respectul se castiga. Chiar daca-s mici, ceea ce trebuie tu sa intelegi e ca trebuie s-o tratezi tu cu respect. Ori tu din cate explici, pornesti de la premiza ca esti superioara (nu in sens peiorativ), ca tu trebuie sa emani o oarescare prestanta in fata ei, a-i impune respect. Ori mie asta mi se pare ca te impusti singura in picior, si de aici concluzia mea ca nu tu intelegi exact diferenta dintre educatie liberala si autoritativa. Orice copil mic isi priveste parintii ca pe centrul intregii lor existente, nu trebuie s-o educi pentru asta, de asta a avut grija mama natura, si hormonii, si instrictele samd.

Nu ne cunoastem, insa-ti pot spune cu mana pe inima ca fii-mea nu-i de capul ei. Incerc sa-i ofer o educatie liberala nu in sensul ca mi se poate urca in cap, ci in sensul ca imi poate argumenta si eu ascult serioasa, eu ii pun intrebari, ea asculta raspunsul meu si ii ofer oportunitatea sa intrebe inca o data samd. Am o rabdare infinita pana cand mi se taie si mie macaroana si incep sa numar.

Liberatatea de actiune si libertatea de exprimare se intersecteaza intr-un punct ideal, da? Prea multa libertate de actiune sau prea putina e intampinata cu aceeasi rezistenta si de catre parintii autoritarieni, si de catre parintii liberali.
Insa, un parinte autoritarian inchide gura copilului imediat, faza favorita a lui taica-miu era fie 'io te-am facut, io te omor', fie 'ca asa zic eu, nu mai comenta'. Liberatea de exprimare nu exista la un astfel de parinte, orice incercare de a argumenta punctul meu de vedere era 'ucisa in fasa', dadeam dovada de lipsa de respect, 'comentam'.

Tu spui ca nu asta vrei sa faci copilului tau, dar in acelasi timp vrei sa fii respectata, si cum rezolvi. Eu ti-am sugerat ca poti rezolva discutand, fiind tu exemplul. Indrumi si incurajezi copilul calm, lasandu-l sa se exprime (aici ai tu avantaj, pentru ca inca nu-si ascund emotiile). Si tu te intorci iar, spunand ca ii atragi atentia atunci cand TIE ti se pare ca are un comportament care pe TINE te deranjeaza. Unde-i EA in toata chestia asta? Nu spun ca esti un parinte autoritarian, daca erai, nu mai puneai problema pe tapet, si eu SIGUR nu ma oboseam sa incerc sa port un dialog cu tine. Inca-s mici, insa fiica-mea a avut intotdeauna ceea ce eu numesc 'chestiile ei'...are fata obsesiile ei si-i calmaaaa, da calma nu asa! Acum putem discuta, si-mi spune ca atunci cand intampina o situatie noua la scoala, la care nu stie cum sa reactioneze, nu arata nici o emotie, se retrage, isi gaseste o ocupatie care nu-i solicita gandurile si se gandeste cum sa rezolve situatia. Exact asta face de cand o stiu, nu se supara, nu urla, ea le macina pe dintii din spate. Si cand a terminat de gandit si-a ajuns la o concluzie, n-o mai muti din ale ei, incearca s-o convingi de altceva si-ti 'tranteste' una de te ustura ochii.Asta-i un copil mult mai greu de maleat comparativ cu unul care se enerveaza, si vezi imediat ce nu-i convine. Si eu a trebuit sa invat sa adopt alte metode, sa invat sa respect modul ei de exprimare. Si noi suntem ok, eu trebuie s-o las sa-si faca 'meandrele', timpul ei de gandire, dar acum a invatat ca daca nu intelege exact cum sta treaba, poate veni la mine si discutam, nu trebuie sa si le macine singura, dar daca asta prefera, asta face.

Comportamental, libertatea fii-mii de actiune e oarescum limitata. Are lucrurile ei, pe care le poate distruge, taia, rupe, don't care....a rupt ceva, ii explic: uite, ai invatat cum se rupe chestia asta, acu ce faci cu ea? Bocete, o vrea inapoi! I se mai ia una, dar ii reamintesc ce s-a intamplat ultima data cand a experimentat. A doua oara nu mai face, pentru ca prima oara e din greseala, a doua oara e prostie, si aia se plateste. Pana acum n-a facut si a doua oara. Varsatul apei, a biscuitilor din farfurie, a acuarelelor...alea-s accidente, nu conteaza. Nu ma intereseaza cu cine interactioneaza, copil sau adult, cer acelasi respect si comportament decent din partea ei, si eu sincer nu inteleg de ce subliniezi comportamentul ei nerespectuos (sau alt termen pe care-l alegi, ideea e aceeasi) fata de un adult? Cu ce e un adult mai indreptatit sa primeasca respect?

Fara a face teoria chibritului, in exemplul pe care l-ai dat tu, ca si-a suparat matusa si n-a vrut sa-si ceara scuze, tu ai vrut ca ea sa te ASCULTE cand ii ceri sa-si ceara scuze. Am folosit termenul de obedienta pentru ca tu-ai cerut sa se supuna dorintei tale, probabil n-a avut fata loc/capacitate sa-ti explice de ce nu vrea, sau probabil habar nu are ce-i aia sa-ti ceri scuze practic, si de ce tre sa fie ea draguta samd (nu stii niciodata ce-i in capsorul lor, pana la urma nu si-a cerut si gata). Ideea e ca starea asta nu-i permanenta, ei invata, si daca intr-o situatie de genul celei de mai sus ea nu are sprijinul tau, explicatii din partea ta, probabilitatea sa nu-si ceara scuze cand mai creste e mai mare, pentru ca o s-o asocieze cu umilinta prin care a trebuit sa treaca miica fiind, intelegi de unde vin?

Imi pare rau ca te-ai simtit atacata ca si persoana, ideea n-a fost sa te pun la zid, am impresia c-ai interpretat gresit mesajul meu, ai ridicat o problema care pe mine ma intereseaza si pe care-mi face placere s-o discut. Eu nu ti-am reprosat nimic, am vorbit despre 'copil' si-am folosit 'el', ca termen generic. Nu-mi insulta inteligenta, o mama care se intreaba ce te intrebi tu, nu-si ameninta copilul cu telecomenzi in cap, e clar ca undeva a auzit, eu n-am spus ca ar fi auzit la tine. Pace?


sus

Denunta
scufitaroz




Locatie: bucuresti
Copii
Mushica: 12 ani, 8 luni
Mushicu: 7 ani, 6 luni

22.02.2011 8:35     citat 

foarte fericit my bad!

iti multumesc ca ti-ai rupt din timp (si cred ca ti-a luat ceva timp foarte fericit) sa-mi raspunzi. cred ca inteleg ce vrei tu sa zici, tot citind mesajul tau mi-am dat seama si de unele gafe pe care le-am facut.

sper ca pana la urma sa ies basma curata zambet si sa n-o dau in bara prea rau. oricum de dat in bara tot o dau ca altfel nu se poa'


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

22.02.2011 10:25     citat 

trag cu ochiul nu-i bai, is in concediu rad .

M-am gandit la un cuvant alternativ:' apreciere'? Adica sa te aprecieze pe tine ca parinte in rolul tau? Bollux, o dam in semantica, oricum la 3 ani juma discutam SF-uri, ei au alte trebi mai importante.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: