· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > comportament exagerat sau firesc?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor comportament exagerat sau firesc?     
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

17.04.2011 11:24     citat 

----------
ralu-mada a scris:
nu trebuie sa ii fie teama de restrictia pe care o va avea ci trebuie sa constientizeze faptul ca avem cu totii o etica ce trebuie respectata pentru propria persoana si pentru cei din jurul nostru...
asa zisa pedeapsa o va face sa reflecteze la propriul comportament...
----------


nu trebuie, dar asta se intampla. probabil singurul lucru care se intampla.
pedepsele nu te invata respectul, ci faptul ca cineva acolo langa tine te poate controla si nu va ezita sa o faca.
nu am auzit pe nimeni sa reflecteze la greseala lui cand a fost pedepsit, doar la pedeapsa, la cat de aiurea a fost cel care i-a dat-o si, eventual, cum sa faca sa nu mai fie prins.

e un lucru pe care il vad foarte des in parcuri si ma intristeaza de fiecare data: vad copii lovindu-se din greseala. si vad reactiile lor. copilul care a lovit nu se asigura decat foarte rar ca celalalt e bine. cel mai adesea se uita sa vada cine l-a vazut si, de cele mai multe ori, se indeparteaza. cel care a fost lovit se uita si el la altcineva, fara sa mai aiba sansa sa vad ca vatamatorul nu a avut intentii rele, cauta pe cineva care sa faca dreptate. (acum e randul altuia sa fie pedepsit. )

si cum sa mai fie copiii astia empatici si sensibili la suferinta semenilor?

cum sa poata sa spuna scuze exprimand faptul ca nu au vrut si ca regreta sincer ca au facut pe cineva sa sufere, in loc de un scuze plin de umilinta care sa-i salveze de pedepse si etichetari.


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

17.04.2011 11:48     citat 

in urma experientei mele (psihologia dezvoltarii), pedeapsa, mi-a dovedit de foarte multe ori, dezvoltarea unui simt puternic al constiintei la copil...contrar a tot ce ai scris tu mai sus...nu neg, sunt si exceptii.

cand vezi astfel de copii, ce faci? intervii ?


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

17.04.2011 11:53     citat 

ai incercat si fara?
ce anume numesti constiinta?
cred ca, in cazul pedepsei puteam vorbi doar despre comportamente.
sau cum anume ai tras concluzia ca s-a dezvoltat simtul puternic al constiintei la copil fix datorita pedepsei?



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 17.04.2011 11:53, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 11 luni

17.04.2011 11:53     citat 

----------
ralu-mada a scris:
in urma experientei mele (psihologia dezvoltarii), pedeapsa, mi-a dovedit de foarte multe ori, dezvoltarea unui simt puternic al constiintei la copil...contrar a tot ce ai scris tu mai sus...nu neg, sunt si exceptii.
----------

Ah, acum se cheama deodata iar pedeapsa si nu mai este consecinta? Ne invartim in jurul cozii ...


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

18.04.2011 12:01     citat 

retrag intrebarea: ce numesti tu constiinta.
am reformulat mai jos ce am vrut, de fapt , sa intreb.
sunt obosita, evident, merg la culcare.
somn usor tuturor.


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

18.04.2011 12:01     citat 

teoria constiintei sugereaza modalitati prin care comportamentul inadecvat poate fi scimbat !

o la,la sa definesc constiinta ...am putea povesti o noapte intreaga zambet
hai sa o numim simplu, un grad de constienta, perceptie si intelegere ...


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

18.04.2011 12:04     citat 

asa, deci ce am vrut de fapt sa intreb (reiau, clar de data asta ):

sau cum anume ai tras concluzia ca s-a dezvoltat simtul puternic al constiintei la copil fix datorita pedepsei? jenat


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

18.04.2011 12:07     citat 

----------
Christa a scris:

Ah, acum se cheama deodata iar pedeapsa si nu mai este consecinta? Ne invartim in jurul cozii ...
----------


Christa e simplu : eu o numesc consecinta, adana, pedeapsa....tu numeste-o cum vrei sau iti place, cert e ca acest cuvant 'pedepsa' in conceptia mea il vad la "figurat" ...

e tarziu intr-adevar, citesc printre randuri ...noapte buna tuturor zambet


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

18.04.2011 12:14     citat 

----------
adana_ a scris:


cum anume ai tras concluzia ca s-a dezvoltat simtul puternic al constiintei la copil fix datorita pedepsei? jenat
----------


prin dezvoltarea auto-controlului, schimbare radicala de comportament zambet, implicit intelegerea logica a consecintei (pedepsei, sau cum vreti voi...)

adana, daca mai ai intrebari, sau nedumeriri , sau pur si simplu te intereseaza o alta opinie, nu ezita...oricand cu placere, atata timp cat discutia ramane in limita rezonabilului , fara etichetari si agresiune, sau incercarea de a stabili care parte detine dreptatea sau adevarul absolut (se intampla des pe forum...) ochi peste cap


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

18.04.2011 8:52     citat 

fata rusinata era pentru eroarea de mai sus, nu pentru intrebarea pe care am reusit, in final, sa o culeg asa cum am vrut-o.
nu ezit sa pun intrebari acolo unde mi se pare ca lucrurile nu se leaga sau unde nu inteleg prea bine punctul de vedere al celuilalt, nu iti face griji.

rezultatele despre care vorbesti, asa cum ma asteptam (si cum am precizat ca ma astept), au legatura cu comportamentul. au legatura cu faptul ca, intr-adevar, copilul poate alege sa evite un comportament dorit pentru a evita o consecinta nedorita. dar asta nu il face sa inteleaga ca este bine sa faca cum vrei tu.
intelege ca tie ti se pare bine asa, si ca esti dispusa sa faci orice ca sa se faca ca tine. ca te pricepi sa ii invingi vointa.
vei fi, eventual, un exemplu pentru el si va cauta caile lui de-si impune vointa asupra altora.
sau poate mai poti dezvolta. iti marturisesc ca nu sunt multumita cu cuvantul "implicit" din argumentul tau.

cum dezvolti prin (de fapt in cazul in care dai ) pedepse empatia, parerea sincera de rau pentru ca a facut un alt om sa sufere?
despre asta am vorbit si mai sus. astept si comentariile tale.

experienta mea in lucrul cu grupurile de copii nu se intinde, e drept, la mai mult de 2 ani. o parte importanta mi se pare si experienta mea cu propriul copil, care are aproape 6. nici macar o singura data , cu nici un copil, nu m-am gandit sa aplic pedepse. nu am considerat nici macar o singura data necesar. imi place mai mult cum arata, daca este sa vorbim despre autoreglaj comportamental, felul in care copii ajunsesera sa se autoorganizeze si autodisciplineze pentru ca erau nerabdatori sa incepem lucrurile pe care le propuneam lor, sau pentru faptul ca ma respectau asa cum si eu ii respectam pe ei.
sigur, regulile se mai incalcau, dar dupa o vreme copiii erau cei care le reaminteau celorlalti, si o faceau fara sa se supraordoneze lor.
daca se intampla de mai multe ori in legatura cu o regula, rediscutam regula respectiva. pana acum nu mi s-a intamplat sa spuna cineva ca nu mai vrea sa existe vreuna din reguli. (asta nu inseamna ca nu ma astept sa se intampla in continuare) probabil se intampla asa pentru ca regulile erau rezonabile si nu prea multe, si le era clar care e motivul pentru care sta la baza fiecareia. mi s-a intamplat sa imi spuna, insa, unii copii - ca ei nu vor regula asta. dar ca sunt dispusi sa o respecte daca e importanta pentru altii.
de-aia te intreb. ai incercat si fara pedepse?


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

18.04.2011 9:42     citat 

intrebarea ta imi pare irelevanta...din tot ce am scris, banuiam ca reiese clar ca nu sunt o persoana zbir....insa da, lucrul cu copii de varste diferite, probleme de comportament etc, presupune un comportament complex ...si da, sunt introduse consecintele (pedepsele)dar numai acolo unde e cazul (scopul acestora l-am scris aseara)

nu vad de ce vorbim de empatie, cand ea este fireasca si dezvoltata deja (in momentul consecintei) din ambele parti, prin intelegere, relationare, cooperare, etc...si aici intervine imediat problema personalitatii individului aflat intr-o anumita faza de dezvoltare (exemplul adolescentului rebel...)

in fine, imi pare rau sa constat ca totul e impins la extrem in opinia unora...

iti respect punctul de vedere, ma bucur sa aud ca da roade, insa in ceea ce ma priveste : experienta, formarile, informatiile, studille de caz, etc...m-au modelat diferit !

cum am spus, copii sunt cei care pot aprecia in contextul dat si feed-backul primit este extrem de pozitiv...departe de dresaj, umilire sau ce mai spui tu...

este opinia ta, o respect...eu zic doar ca...nu sunt de acord cu etichetarile pe care le faci, orizonturile cred ca trebuie largite la maxim, nu limitate la notiunea mottamo a cuvantului !

o zi frumoasa va doresc zambet


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

18.04.2011 7:02     citat 

toate reactiile mele la acest subiect se bazeaza pe convingerea (formarile, lecturile, experientele) ca efectul pedepselor este doar distructiv in educatie. ca este o abordare distructiva. inca nu am gasit nici un argument care sa apere intr-un mod convingator pentru mine caracterul constructiv al pedepselor in educatie. dar sunt atenta si astept.
ce vreau sa spun este ca nu consider ca a te deschide spre comportamente distructive este ceva ce sa imi doresc.
putem sa ne oprim aici, cred ca si tu o sugerai. putem sa mai vorbim pe masura ce or sa apara lucruri concrete.


sus

Denunta
ana_348




Locatie: Bucuresti
Copii
M: 14 ani, 9 luni
D: 10 ani, 3 luni

19.04.2011 10:45     citat 

mie-mi place tare subiectul asta zambet
un pic la extrema ce zice adana, dar stiam parerea ei din-ainte...adica nu neaprat la extrema dar imi pare putin utopic.

Noi avem cam aceleasi conceptii cu adana in cresterea fetelor, si nici nu ne-am vorbit, ni s-a parut firesc. Dar nu pot spune ca asa se intampla in 100% din cazuri. se intampla sa ne mai enervam, sa amenintam, sa conditionam...
Nu folosim amenintarile, conditionarile sau pedepsele ca instrumente de educatie, dar nu pot spune ca lipsesc cu desavarsire si nici nu-mi imaginez parintele care nu le-a folosit niciodata.
de exemplu, maia cu tati sunt la mare acum, el e genul care o lasa sa faca orice si ii respecta toate dorintele, totusi mi-a povestit ieri ca a fost foarte foarte ciufuta si la un moment dat i-a spus "daca nu te porti ok ramai doar pe sezlong si te joci acolo"...ea a preferat sa se joace totusi cu copiii.
mai conditionez mancatul de dulciuri, cumparatul de tone de jucarii/hainute...ca ea tot cere, motivul fiind ca...isi doreste, ca le vrea.foarte fericit

Am mai incercat eu s-o conving sa stranga jucariile, spunandu-i ca daca chiar nu vrea, eu le arunc ca m-am saturat sa fac mereu asta...dar n-am ajuns decat la varianta sa le strangem impreuna, adica eu strang ea se uita si ma sustine moral. Totusi odata mi-a facut o surpriza si a facut curat in sufragerie.

dar, in general, o lasam foarte libera...doarme la pranz doar daca adoarme ea cumva, de pe la 3 ani nu mai doarme mai deloc insa, se imbraca cum vrea, isi pune plover/caciula daca ii e frig, chiar daca eu sunt imbracata mai gros si tremur, bea apa rece, lapte direct din frigider, de 2 ori a vrut sa ramana singura in casa si am lasat-o...poate sa stea in curent, sa sara in balti, sa scrie pe pereti.
Ii explicam si vorbim cu ea orice, o tratam oarecum ca pe un adult.

Din pacate, are momente relativ dese cand rabufneste, si in special pe mine, se poarta urat, ma jigneste etc. La un moment dat mi-a spus ca face asta doar cu mine pt ca eu ii permit prostit ...toate frustrarile acumulate la gradi sau cu alti adulti si le varsa pe mine....si eu inca nu am gasit varianta optima i ncare sa reactionez.


sus

Denunta
dabelea





20.04.2011 8:03     citat 

Este greu sa comentezi la acest gen de subiecte pentru ca sigur va fi cineva sa-ti spuna cat de mult gresesti si ce mama rea esti.
Totusi, cum nu ma pot abtine, vreau sa spun ca lucrurile difera de la copil la copil. Un copil poate fi mai intelegator, unul mai fricos, altul prea avid in a explora mediu in care se afla, altul calm, altul iute si furios, etc. De asemenea difera varsta, iar explicatile devin mult mai utile atunci cand copilul este mai maricel. Nu?
Nu putem sa reactionam in acelasi fel, pentru ca este imposibil.
Fiecare dintre noi ne dorim sa reactionam cu calm si multa, multa iubire. Iubirea se pastreaza, dar stim ca starea constata de calmitate este imposibil de realizat, mai ales atunci cand si adultul are o fire iute, impulsiva, etc.
Eu, ca parinte, cred ca este imposibil sa nu te enervezi la unele actiuni ale copilului care nu-ti sunt pe plac si care se tot repeta. Cred ca uneori, oricat de multe explicatii i-ai da copilului pana nu se da cu capul de perete sa vada daca intr-adevar l-a durut, el nu cedeaza. Iar, atunci ma intreb nu era mai bine sa-i ard una la fund atunci cand l-am vazut ca se da cu capul de perete (dupa lungile explicatii care m-au dus in culmea disperarii - pentru ca asa credeam) sau sa pun mana pe telefon si sa chem salvarea ca puiutul meu, care l-am lasat sa face ce vrea, si-a spart capul. In acest caz consecintele sunt doua: fie plansul in urma palmutei la fundulet pe care i-am dat-o eu ca mama; fie capul spart .
Uneori, ne enervam, tipam (ridicam tonul), certam, criticam, amenintam si pedepsim. Doar suntem oameni.
De ce nu ne-ar santaja copilul?
Nu poate sa zica in mintea lui: ,,fac acest lucru, chiar daca mama mi-a explicat ca nu este bine, pentru ca oricum nu-mi zice nimeni nimic, oricum nu patesc nimic, bla, bla, bla,,?
Ba da. Si inca ce mai poate........ Nu le putem lasa la voia intamplarii actiunile lor in care persista si stim ca sunt periculoase sau foarte periculoase pentru ei. Asta-i parerea mea.
Oricat de multe tratate de psihologie citim, niciodata, in niciunul nu vom gasi o metoda perfecta care sa functioneze la fel pentru toti copiii.
Important este ca noi sa incercam sa fim, de ce nu,... parintii perfecti ......ceea ce ste imposibil de realizat. Parerea mea!


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 11 luni

20.04.2011 8:14     citat 

Sa revin la ce scriam pe pagina 2 despre somn. Alaltaieri am fost cu Mona la piscina, a fost aproape 3 ore in apa, dar nu mi s-a parut mai obosita decat in rest, si de dormit a dormit "normal", poate chiar un pic mai putin. Ieri dupa amiaza eram asa obosita ca a trebuit sa ma culc, si mi s-a parut ca nici ei nu i-ar strica un somn, asa ca i-am propus sa ne culcam impreuna. Zis si facut, ne-am culcat pe la 15:30. Eu m-am trezit iar la 17:45, mi-am vazut de treaba, ea dormea. Si o ora mai tarziu, si doua ore mai tarziu, si trei ore mai tarziu ... si cand am mers eu iar la culcare pe la 23:15 ea inca dormea. Eu eram ferm convinsa ca cel tarziu la 3-4 dimineata se va trezi, pentru ca isi va fi facut somnul. Ei bine, s-a trezit la 6:40, deci dupa mai bine de 15 ore! Pai atata nu a dormit nici cand a fost bebelus. Am zis eu ca a mai recuperat ea, in sensul ca de cateva ori a dormit 13-13,5 ore, dar peste 15 inca n-a dormit.

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: