· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Casnicie, familie > Depresie sau......
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4, 5  »
subiect nou  raspunde
autor Depresie sau......     
Amalian





22.05.2012 12:55   Depresie sau......  citat 

Ma confrunt si eu cu o problema pe care am sa o rezum in cateva randuri pentru a nu plictisi: eu si sotul meu suntem casatoriti de 8 ani si ne cunoastem de 10, avem un baietel de 6 ani si totul a fost roz in casnicie pana acum 1 an. Au inceput mici scandaluri, enervari aiurea care in mod normal nu isi aveau locul etc., au trecut lunile si zilele decurgeau foarte monoton, pana cand amandoi ne-am afundat f mult in lucru si copilul petrecea tot mai mult timp la bunici. Ne-am instrainat mult in ultima vreme si este greseala amandoura, dar in ultima luna indiferenta si ignoranta fata de casa, familie, copil si servici m-au facut sa imi pun semne de intrebare. Ce se intampla cu sotul meu? Eu am inceput sa ma apropii de el in ultima luna, sa organizez iesiri etc. dar el este lipsit de chef, de vointa, este incordat si iritat in permanenta. Nici casa si nici lucrul nu il mai satisfac si spune el ca a stat si a analizat mult in ultima vreme si singura explicatie este depresia.
Am incercat sa inteleg, am incercat sa citesc pe acesta tema pentru a putea fi alaturi si pentru a putea ajuta. In schimb am fost tratati cu raceala si indiferenta si eu si copilul.
In fine au urmat suspiciuni ca m-ar insela, am facut anumite cercetari si am aflat ca asa si este.....lucru care mi la confirmat si el atunci cand l-am confruntat. Doar ca.......cica nu ma inseala la propriu :) ci se foloseste de acesta persoana ca de o supapa pentru a respira in butoiul cu apa in care a picat. Nu stiu ce sa zic inebunesc, cu mine se poarta rece si distant, nu are chef de mai nimic, sta ffff mult la lucru si acasa pe calculator, petrece f putin timp cu mine, chiar as putea zice ca depune efeorturi mari ca sa fie cu mine si atunci se rezuma la imbratisari si partide de sex.
Imi tot explica si incearca sa ma lamureasca de faptul ca nu are o relatie ci ca este in depresie si ca nu avem o problema in casnicie ci el are o problema majora.....insa nu stiu ce sa cred atata timp cat nu vrea ajutor de specialitate si atata timp cat nu poate renunta la acea femeie. Mentionez ca ez este din alt oras (aprox 100km) si ca relatia se rezuma la convorbiri telefonice de lunga durata si destul de dese, la 2-3 drumuri facute de el si la un buchet de flori trimis online de sf. Elena (adica atat stiu eu).
Nu stiu ce sa fac cum sa ma comport, de cand am pus cartile pe masa au trecut aproape 2 sapt si lucrurile sunt neschimbate, eu sufar si plang si simt ca o iau razna, el e indiferent cu mine, o suna pe femeia aceea in continuare si imi cere sa inteleg ca e intr-o stare nasoala si ca are nevoie de timp sa isi puna ordine in gandire. Zice ca e o prostie ceea ce face insa nu pare deloc ca ar vrea sa renunte.......
Va multumesc anticipat pentru eventualele sfaturi.


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 10 luni

22.05.2012 2:02     citat 

pai daca relatia lor este mai mult vorbita decit fizica, parerea mea este ca ori el chiar este intr-o neagra depresie si chiar ii face bine sa i se confeseze acelei femei, si atunci interventia ta nu face decit sa-l siciie si sa-l irite si sa-l intoarca impotriva ta, ori el chiar se indragosteste fain-frumos de femeia aia, caz in care confruntarea nu-si are rostul, pentru ca nu-i vorba de "mers la sala", ci de sentimente, iar scandalul nu te ajuta cu nimic

deci parerea mea sincera este sa te lupti tu cu tine si cu supararea si dezamagirea faptelor lui...recucereste-l, stii cum! rupe-i monotonia in mod placut si, mai ales, cu delicatete...nu vrea sa iasa, stati in casa...n-are chef de nimic, pune un film care ii place, fa lumina mica si fa-l sa se simta bine, ocrotit, in siguranta, ajuta-l sa se relaxeze...vrea sa iasa in oras, lasa-l sa iasa fara intrebari suplimentare...stii, libertatea face in general sa-ti scurtezi lesa singur...tu fii acolo, calda si amabila, fara cearcane si fara lacrimi
a, si lumea nu sta in loc pentru nimeni...asa ca iesi cu prietenele tale (chiar daca tu vrei sa stai acasa si sa-i faci lui papanasi si temele cu ala micu'), ia-ti ceva modern si neasteptat (gen niste pantofi cu toc de 12 de purtat la neglije, un parfum complet nou, tunde-te, schimba-ti culoarea, ramele la ochelari daca porti)
si ai rabdare

in alta ordine de idei, daca el face toate astea in fata ta, nu crezi ca tu meriti mai mult? cum ar veni, macar sa fii respectata, daca nu iubita si respectata...eu i-as cam face valiza drept sa spun si l-as trimite la doamna cu convorbirile, sa vorbeasca amindoi pina fac spume la gura
eu am iertat de fiecare data, mi-am gasit vina, m-am dat cu fundul de pamint sa-l aduc inapoi...si ai cuvintul meu ca dupa prima a urmat a doua, apoi a treia...si tot la despartire s-a ajuns...am vazut asta si in casnicia parintilor mei...si-n multe altele...acuma tu stii mai bine ce vrei si de ce vrei si nu-i treaba mea si a nimanui sa te/va judec
ai cerut sfaturi, mi-am exprimat un punct de vedere....


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

22.05.2012 2:44     citat 

Nu pot sa nu ma intreb, in ce masura "pozitia ta" intareste "pozitia" lor...
Poti sa te pui in orice rol vrei tu in jocul asta..spectator, scenarist, actor..si in functie de rolul pe care ti-l asumi si ceilalti isi vor ajusta pozitiile..

si nu, din ceea ce descrii, nu este depresie...(dar te asigur ca acest diagnostic nu poate fi pus in urma unui mesaj virtual)


sus

Denunta
Amalian





22.05.2012 3:01     citat 

Va multumesc pentru raspunsuri si zuzalina multumesc pentru sfaturi, chiar cred ca sunt sfaturi bune si ar trebui sa le pun in parctica.....momentan imi este f greu sa ma port normal si mai ales sa trec la alte fapte gen recucerire...
ma tot gandesc ca de mine este sictirit si orice as face ma cunoaste suficient de bine dupa atata timp, e mult prea greu sa il mai impresionez cu ceva dupa ce am dat toul din mine ani de zile......
Destul de „greu” mesajul postat ralu-mada :)
am uitat sa mentionez ca el vorbeste cu mine despre viitor si incearca sa ma convinga ca toate acestea vor trece si va fi bine si frumos desi gesturile nu spun acelasi lucru......ma suna la tel de 2-3 ori in timpul zilei ca sa vada ce fac si sa povestim (ceea ce nu s-a mai intamplat demult, inainte vb strict ce indatoriri avem fata de casa....) am uitat sa mai povestim....
Am descris cele de mai sus pentru ca sunt curioasa cum se comporta si alti barbati eventual in astfel de situatii.


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

22.05.2012 3:14     citat 

Destul de „greu” mesajul postat ralu-mada zambet

de digerat, da...realitatea doare, stiu, dar din pacate, e singura care te face sa iei atitudine !

iata unul dintre motive :

..vorbeste cu mine despre viitor si incearca sa ma convinga ca toate acestea vor trece si va fi bine si frumos desi gesturile nu spun acelasi lucru...


sus

Denunta
ocrisu




Locatie: Ploiesti
Copii
Paul: 13 ani, 4 luni
Antonia: 9 ani, 10 luni

24.05.2012 10:42     citat 

Ah, cat de bine recunosc situatia..."e doar criza varstei de mijloc", "lasa-ma ca o sa-mi treaca", "am slabit multe kg ca sa arat mai bine", "e o colega de serviciu care ma simpatizeaza", etc...
Sa mai spun cate nopti nedormite, plans in perna, suferinta de caine...n-are rost...
Am iesit din intuneric ducandu-ma la psiholog, vazand problema din alt unghi, analizandu-ma pe mine, acceptand partea mea de vina, schimband la mine ce nu mi-a/i-a placut, purtandu-ma cu el asa cum mi-as fi dorit sa se poarte el cu mine...
Eu zic sa nu astepti ca situatia sa se rezolve de la sine...fa tu ceva in sensul asta...nu te gandi la recucerire ca la un scop...pune-te in valoare, fa-te frumoasa, schimba-ti look-ul, parfumul...imbunatateste-ti psihicul, atitudinea...


sus

Denunta
ant0nia





24.05.2012 2:18     citat 

chiar voiam sa zic cam acelasi lucru ca si ocrisu. eu am avut aceeasi problema cu al meu sot si oricat de dureros ar fi, am realizat cu ajutorul unui psiholog care sunt problemele casniciei si cum ar trebui sa le abordez. eu cred ca te-ar ajuta o sedinta, doua la psiholog sa-ti pui gandurile in ordine... altfel nu faci decat sa te consumi fara folos! daca esti din bucuresti, ti-o recomand pe dna dana peristeri de la clinica oana nicolau (site). iti doresc numai bine!

sus

Denunta
Amalian





24.05.2012 5:27     citat 

va multumesc din nou pentru sfaturi! ma bate si pe mine gandul sa imi fac o programare la psiholog din moment ce el refuza acest lucru....ma gandesc ca imi va fi de folos, cu siguranta are mai multa experinta decat orice prieten sau prietena.
Am vrut sa ii dau un ragaz asa cum mi-a cerut, insa nu cred ca isi are rostul, nu mi se pare ca face nimic in nici un sens, se afunda in servici, se ascunde dupa deget si pe mine ma ignora dureros.
Azi mi-am asternut gandurile ”pe hartie” si i-am trimis un mail cu tot ceea ce simt si gandesc, asta pentru a nu fi nevoit sa ma asculte pe mine sau sa imi dea explicatii, nu stiu daca am facut bine sau rau dar pt mine a fost o descarcare pozitiva.
Am sa va mai tin la curent......daca intereseaza pe cineva.


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 10 luni

24.05.2012 7:56     citat 

succes!

sus

Denunta
Amalian





29.05.2012 11:48     citat 

Au trecut cateva zile si iata ca maine am prima sedinta de phihoterapie, sper sa fie o doamana buna asa cum i-am citit recomandarile on-line.
Legat de relatia de cuplu nu stiu ce sa zic, sotul meu este ffff afundat in servici, a lucrat fantastic de mult si momentan este plecat intr-o delegatie pentru toata saptamana (stiu sigur ca este in delegatie cu in 2 colegi pt ca am legatura cu locul lui de munca). Ma suna in permanenta de acolo, dimineata de cand deschide ochii la 7.30, de vreo 2 ori pe parcursul zilei cateva minute si seara inainte de culcare.....deci la cap asta nu m-as putea plange insa problema este ca el e fff apatic si nu prea zice nimic, asteapta de la mine sa vb sa povestesc si eu parca nu imi gasesc cuvintele, despre lucru nu prea are chef sa vorbeasca si despre noi nici atat. Incerc sa ii spun cat mi-e de dor de el si cat il iubesc si nu reuseste sa imi spuna acelasi lucru......imi spune ca nu vrea sa ma minta ci ca vrea sa am rabdare sa isi puna ordine in gandire si apoi sa vina toate sentimentele de la sine si sa imi poata arata cu adevarat cat ma iubeste. Insa imi spune ca acum e praf si nu este in stare sa faca nimic bun si nu are putere sa lupte, sa ii mai dau timp si spatiu sa faca el curat in gandurile si probleme lui si sa vada de unde sa se apuce sa lupte. Nu stiu ce sa zic, nu-mi dau seama ce e cu el exact si e foarte greu sa ma port pe placul lui deoarece placul lui e altul de la zi la zi. Parca vad ca se intoarce din delegatie si o luam de la capat......ma va ignora total si eu nu o sa mai stiu pe unde sa ma ascund prin casa, mi-e teama ca am sa il enervez si o sa isi faca bagajele sa plece :(((((
Cred ca chiar este depresie.


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 10 luni

29.05.2012 12:42     citat 

ia-ti o pauza de la analiza, pur si simplu: nu-l mai analiza, nu mai citi printre rinduri, nu mai cauta sensuri, nu mai urmari atitudini, lasa panica, nu-ti ajuta la absolut nimic

sus

Denunta
Amalian





31.05.2012 7:21     citat 

ieri am fost la psiholog, ma si ajutat sa inteleg anumite aspecte si ma si speriat :( ...ma facut sa inteleg ca este depresie si ca sotul nu are o alta relatie pt ca la starea in care este nici macar nu poate sa faca asa ceva, nu are puterea, energia si capacitatea de a se implica intr-o alta relatie. Doamana cu care tine legatura (desi pe mine ma doare enorm) ar fi cica doar o refulare, faptul ca este departe de el este ceea ce lui ii convine, ca poate sa spuna orice pt ca ea nu il cunoaste si nu il vede....si asta il ajuta sa iasa pt cateva minute din starea urata in care se afla. Mi-a spus ca trebuie sa am rabdare cu el si in nici un caz sa nu il las in pace, persoanele in depresie cer asta insa atunci cand sunt lasati se simt si mai rau si mai abandonati si pica si mai tare in depresie. Mi-a spus sa fiu eu insumi si sa nu il exclud din activitati, sa ma port normal, cu rabdare etc. si sa nu il intreb cum se simte sau sa il dadacesc pt ca asta ii pica prost.
Din pacate ma speriat spunandu-mi faptul ca singur nu va reusi sa isi vina in fire si ca singura modalitate este ajutorul de specialitate :( .....nu stiu cum am sa reusesc sa il conving de acest lucru, se va mania cumpli pe mine si nu cred ca va iesi ceva frumos, desi psihologul mi-a explicat ca e important sa ajunga acolo in cabinet si isi va schimba opinia. Nu stiu ce sa zic....va trebui sa astept sa se intoarca si sa vad cum il voi putea aborda in acest sens.....ma speriat f tare si cu faptul ca a mentionat suicidul ca pe un lucru la care oamenii aflati in depresie se gandesc aprope zilnic......cica se simt atat de mizerabili, de inutili si fara rost pe pamant incat......


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 10 luni

31.05.2012 8:42     citat 

mi se pare usor exagerat ce ti-a spus doamna psiholog...e absolut adevarat tot ce a spus, dar mi se pare ca a exagerat putin cu franchetea...parerea mea trag cu ochiul
dar da, trebuie sa gasesti un echilibru intre a-i purta de grija si a-l lasa in pace, sa ii fii acolo ca umbra, nevazuta si neauzita...cind am pase nasoale eu asta vreau, sa stiu ca e cineva acolo pentru mine atunci cind am nevoie, dar nu in restul timpului, in restul timpului vreau sa fiu lasata in pace pur si simplu...e gluma aia cu 'nu bateti la usa, iesim noi din cind in cind'...ia-o ca pe o stare de fapt, nu ca pe o gluma rautacioasa

in ceea ce priveste suicidul...daca el stie si simte ca este important si necesar pentru voi (tu si copil), atunci gindurile negre vin dar si pleaca asa cum au venit...eu asa cred...nu-l cunosc, ce-i drept...

in alta ordine de idei, tot ceea ce a auzit ieri psiholoaga este varianta TA, deci diagnosticul nu este unul obiectiv, pentru ca tu nu ai cum sa fii obiectiva in acest caz...si atunci da, el ar trebui sa mearga acolo si sa vorbeasca...cum? poate cu santaj emotional de genul "fa-o pentru mine, e important pentru mine sa mergi acolo si sa vorbesti cu ea, fa-mi mie aceasta favoare"...atunci n-ar mai fi vorba despre problemele lui, deci n-ar avea de ce sa refuze vehement idea

succes


sus

Denunta
ralu-mada




Copii
D
S
E

31.05.2012 8:54     citat 

----------
zuzalina a scris:
mi se pare usor exagerat ce ti-a spus doamna psiholog...e absolut adevarat tot ce a spus, dar mi se pare ca a exagerat putin cu franchetea...parerea mea

----------


uite cu asta (e absolut adevarat tot ce a spus) nu sunt deloc de acord ! cum naiba poti sa pui un diagnostic "depresiv" unei persoane pe care nici macar nu ai intalnit-o, nu-i lasi dreptul la opinie, nu-i urmaresti reactiile ???

cam multe da, intr-o singura sedinta ochi peste cap ..nu am sa comentez si altele, dar recunosc ca mi se pare ..prostit

si... din partea mea succes !


sus

Denunta
zuzalina




Copii
Thea Ana: 14 ani, 10 luni

31.05.2012 8:57     citat 

adica informatiile despre depresie sunt absolut adevarate
am spus ca diagnosticul nu are cum sa fie unul obiectiv, e hearsay...


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4, 5  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: