· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Noi, barbatii > Sotia mea ne-a parasit de 3 saptamani...
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4 ... 18, 19, 20  »
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
Ati trecut prin probleme asemanatoare?
Da
7%
 7%  [ 3 ]
Nu
92%
 92%  [ 38 ]
voturi totale : 41

autor Sotia mea ne-a parasit de 3 saptamani...     
RobertIahn




Locatie: Bucuresti
Copii
Cosmin Mihail: 15 ani, 8 luni

03.01.2005 12:48     citat 

Am mai intrebat mai sus: de ce credeti ca "nu spun chiar adevarul"? Ce am spus pana acum pare incredibil? Pare absurd? Va spun eu ca exact asa este.
Am primit sambata pentru prima oara o vizita de la sotia mea, dupa 4 saptamani si ceva. A stat 3 ore cu copilul si a plecat inapoi. Inainte de asta ultima oara am vorbit cu ea pe 30 decembrie, iar revelionul l-am petrecut singur cu copilul. Acestea sunt faptele din ultimele zile.
De 4 saptamani am rugat-o pe sotia mea ca macar noi sa ne intalnim si m-a refuzat de fiecare data sub diferite pretexte.


sus

Denunta
andra_mara




Locatie: Bucuresti
Copii
Andra: 18 ani, 3 luni
Mara : 15 ani, 6 luni
Calin: 7 ani, 5 luni

03.01.2005 1:42     citat 

Mie nu mi se pare nici absurd, nici incredibil. In general femeile au un comportament mai greu de explicat pentru barbati. Dupa nastere cu atit mai mult. Ma ales daca exista presiuni, din partea parintilor.
Faptul ca si-a parasit copilul poate avea o explicatie. Mamele fac ce cred ca e mai bine pentru copilul lor. Poate ca a considerat ca e mai bine pentru puiul ei sa stea cu tine decit cu ea si parintii ei.

Daca vrei sa o faci sa se intoarca acasa, trebuie sa schimbi strategia pe care ai urmat-o pina acum, pentru ca din ceea ce spui, nu prea are efect. Iar timpul lucreaza in defavoarea ta.
S-ar putea ca sotia ta sa aiba nevoie de timp sa-si revina, dar trebuie sa ai in vedere ca exista riscul sa se acomodeze cu situatia si sa nu-si mai doreasca altceva.


sus

Denunta
mamaluidoris




Locatie: undeva , candva
Copii
Doris: 29 ani, 8 luni

03.01.2005 6:54     citat 

Planorista a scris : Mama lui n-a plecat de buna voie si nesilita de nimeni. Mama lui a plecat pentru ca este bolnava, terminata nervos, la capatul puterilor, nu pentru ca are o placere perversa sa-si abandoneze pruncul . Cititi Gazeta sporturilor din 3 ianuarie www.gazetasporturilor.ro , articolul "CATALINA , ZI-MI FRATE " . Dar cele care-si abandoneaza copiii la ghena de gunoi sau prin spitale ? Cum le mai numesti , maniaco-depresive ?

sus

Denunta
alimary




Copii
Robin: 13 ani, 1 luna
Marcus: 15 ani, 9 luni

03.01.2005 9:57     citat 

andra_mara a scris:
: Ma ales daca exista presiuni, din partea parintilor.
Faptul ca si-a parasit copilul poate avea o explicatie. Mamele fac ce cred ca e mai bine pentru copilul lor. Poate ca a considerat ca e mai bine pentru puiul ei sa stea cu tine decit cu ea si parintii

Nu crezi ca totusi o mama , care-si iubeste copilul si sotul ar fi ales totusi in situatia de fatza sa se desparta mai bine de parinti decat sa-si lase copilul si sa plece la ei. Presiunile din partea parintilor pot fi exercitate atata timp cat vrei tu, nimeni nu cred c-a obligat-o sa-i asculte si mai ales dupa cate imi dau seama are totusi o varsta la care nu te mai conduc mamy si taty...deci eu cred totusi ca alta e problema...


sus

Denunta
andra_mara




Locatie: Bucuresti
Copii
Andra: 18 ani, 3 luni
Mara : 15 ani, 6 luni
Calin: 7 ani, 5 luni

03.01.2005 10:03     citat 

Ba da trist
Dar e greu sa te gandesti ca o mama isi iubeste parintii mai mult decit pe copilul ei. Preferi sa crezi ca a avut alte motive...


sus

Denunta
alimary




Copii
Robin: 13 ani, 1 luna
Marcus: 15 ani, 9 luni

03.01.2005 10:15     citat 

Asa gandesc si eu ...cred ca as innebuni sa ma despart de Maady...sa speram ca la ea e doar o problema trecatoare si veti fi din nou impreuna...multa rabdare si mult curaj iti doresc Robert si pupa-l mult pe ala micul si tine-l cat de mult poti tu in brate ca sa nu se simta neiubit nici macar un minut ( dar ai grija sa nu se invete ca astia mici sunt tare smecheri se invata repede si se dezvata greu)

sus

Denunta
RobertIahn




Locatie: Bucuresti
Copii
Cosmin Mihail: 15 ani, 8 luni

04.01.2005 1:58     citat 

Cand a plecat sotia mea, a profitat de faptul ca eu nu eram acasa. Am lipsit in ziua aceea de acasa 4 ore, de la ora 16 la 20. Cand am venit nu am mai gasit-o si parca mi-a cazut cerul in cap. Ea a plecat, dar in schimb a avut grija sa ia idemnizatia de crestere a copilului pana la 2 ani, aceea de 6,5 mil., din care pentru copil a cheltuit acum, cand a venit in vizita, 500 mii. Asta credeti ca poate fi numita grija fata de copil? Sau ca nu a vrut sa-i faca rau?
Daca se intoarce pot sa ma astept oricand ca poate pleca cu copilul cand nu sunt eu acasa. Nu pot sta tot timpul sa pazesc casa...
Sau cine stie ce se poate intampla...
Nu stiu daca v-am mai spus, dar pe 24 decembrie am avut o vizita de la Protectia Copilului. Au fost sesizati cu 2 zile inainte ca baietelul meu este brutalizat fizic si psihic. Au vrut sa vada daca baietelul are semne pe corp. Normal ca nu au gasit nimic! Asta s-a intamplat exact in ajun de Craciun, cand Cosmin implinea 6 luni.


sus

Denunta
elsycutza




Locatie: Suedia
Copii
Elisa: 23 ani, 11 luni
Josefine: 15 ani
Lucas: 8 ani, 10 luni

04.01.2005 4:37     citat 

andra_mara a scris:
: Ma ales daca exista presiuni, din partea parintilor.
Faptul ca si-a parasit copilul poate avea o explicatie. Mamele fac ce cred ca e mai bine pentru copilul lor. Poate ca a considerat ca e mai bine pentru puiul ei sa stea cu tine decit cu ea si parintii


Este foarte posibil ca din motive cunoscute doar de ea sa i-a aceasta decizie.

alimary
Nu crezi ca totusi o mama , care-si iubeste copilul si sotul ar fi ales totusi in situatia de fatza sa se desparta mai bine de parinti decat sa-si lase copilul si sa plece la ei.


Chiar daca e mama , chiar daca isi iubeste copilul si sotul e posibil sa fii renuntat din cauza stresului in primul rand, sperand ca lucrurile se vor calma, iar daca a ajuns la parintii nu inseamna ca ii iubeste mai mult pe ei .

Motive sunt nnnnnnnnnn , mintea femeilor suceste pe 10 parti un "nimic "pentru alti . Pentru ea poate o problema pe care sotul nu o vede a facut-o sa i-a aceasta decizie.

Faptul ca socrii tai nu vor copilul , poate fii un motiv pt care l-a lasat la tine .
esti sigur ca pe tine te mai iubeste? Ca prezenta ta nu o streseaza? Nu te invinuiesc , insa e posibil si asta sa fie un motiv pe langa multe altele mici care fac un adevar chin pentru ea.

Poate are si probleme psihice , dar de ce nu clarifici si asta cu ea. daca nu o poti face sa iasa la o intalnire atunci ii poti iesi in cale si spune-i simplu ca daca nu sta de vorba cu tine .........nu o lasi sa mai vada copilu sau te-ai saturat de situatia asta.....invetezi si tu ceva.
Insa e de preferabil sa o iei ushor cu calm si fara gesturi de mila sau atingeri dragastoase.

Nu vreau sa-mi sara nimeni in cap insa o mama care si-a abandonat copilul asa nu e neaparat bolnava psihic sau denaturata. Asta doar daca nu exista un motiv pe care noi nu-l stim sau sotu nu-l vede.


sus

Denunta
Delica




Locatie: Timisoara
Copii
Bogdan: 30 ani, 11 luni

04.01.2005 8:59     citat 

Am citit si ce era scris pe celalalt forum copilulmeu. Iti raspund aici pentru ca aici ma simt "acasa".
Mai am niste intrebari:
Care este interesul real al socrilor tai vis-a-vis de sotia ta? Acesti bani (indemnizatia pentru cresterea copilului: 6,5-7 mil lei)? Sunt saraci, o duc greu cu banii?
Sunt constienti ca fata lor e bolnava? Sunt cumva si ei bolnavi? Poate fi aceasta boala o forma a ceva ce poate fi mostenit genetic? (Pun intrebari de necunoscatoare).
Situatia ta financiara e dificila? Chiar ai nevoie de acesti bani? De fapt normal ca nevoie de ei pentru ca tu ai grija de copil... dar te-ai descurca si fara ei?
Din tot ce am citit pana acum nu am reusit sa-mi fac o imagine clara asupra situatiei tale, cred ca mai multe amanunte ne-ar ajuta pe toti sa-ti dam sfaturi mai pertinente. Stiu ca asta iti ia mult timp mai ales ca ai grija si de bebe (care, fie vorba intre noi, e o scumpete, multi soti si-ar dori asa un bebelus).
Faptul ca mama ta are grija de bebe nu te ajuta sa te descurci cu munca la firma (care iti asigura de fapt subzistenta, nu?)
Parerea mea, de pana acum, e ca ai avut o perioada dificila , in care ai fost si tu deprimat de ceea ce ti se intampla, dar pentru fiecare dintre noi rasare odata si-odata si soarele. Deci iti doresc ca acest inceput de an sa-ti aduca multa putere de munca, sa reusesti sa te pui bine pe picioare din punct de vedere financiar (copilul poate fi ingrijit de mama ta, sau de o bona daca iti permiti). Apoi cred eu, ca trebuie sa consulti un avocat, dupa cum ti s-a mai sugerat de fapt (si cu cat mai repede cu atat mai bine), care sa te puna in tema cu drepturile tale si mai ales cu pericolele care te pot paste daca vei ajunge la un razboi prin tribunale cu socrii tai (e neaparat nevoie sa fii informat ca sa nu te ia nimic prin surprindere), iar in ceea ce o priveste pe sotia ta din cate imi dau seama, are nevoie de ajutor medical mai mult decat vrea ea sau parintii ei sa recunoasca (poate fi asta un motiv ca sa incerce sa dea vina pe tine pentru problemele psihice ale sotiei tale?)
Recunosc ca in mintea mea la acest subiect sunt multe nebuloase... prostit


sus

Denunta
stolica




Locatie: Constanta
Copii
Antonia: 17 ani, 6 luni

04.01.2005 11:54     citat 

Mentionez,ca tot ce stiu despre acest subiect,stiu doar de pe acest forum.Nu am avut timp sa citesc si ce s-a scris in alta parte.Exista o gramada de NECUNOSCUTE,insa.Parerea mea este ca inafara de o presupusa boala psihica a mamei, nu vad ce altceva ar putea-o determina sa-si paraseasca copilul fara nici o explicatie.Poate fiecare mama a fost pusa in situatia de a lasa copilul cu altcineva(mama,tata,bona)mai mult sau mai putin timp din nnn motive,dar sa lasi copilul fara prea multe explicatii...este cu totul altceva
Si eu am o relatie speciala cu parintii mei.Recunosc ca sunt poate chiar dependenta de ei(nu financiar,bineinteles).Daca nu ne vedem o zi,este foarte ciudat pt. noi(stam si foarte aproape).De aici insa pana a-i prefera pe ei in raport cu copilul meu este o cale extrem de lunga.
Multa vreme parintii mei au insemnat "totul" pt. mine,dar din momentul in care am devenit la randul meu mama...este clar ca lucrurile s-au schimbat.
Nu pot sa cred ca exista mame(sanatoase), pt. care copilul nu este pe primul loc.Daca exista asa ceva, atunci....
Sa nu se supere nimeni, asa vad eu problema,nu acuz autorul povestirii de minciuna ,dar e clar ca exista ceva ce poate nici el si nici noi sigur nu "vedem".


sus

Denunta
RobertIahn




Locatie: Bucuresti
Copii
Cosmin Mihail: 15 ani, 8 luni

04.01.2005 12:15     citat 

Dupa parerea mea socrii mei sunt interesati de bani. Este a doua oara cand se intampla sa-i manance banii sotiei mele. Nici nu a trecut o luna de cand a luat aceasta idemnizatie de 6.5 mil. si nu mai are bani. Nu cred ca ea ia consumat, pentru ca nu prea a iesit din casa. Datorita medicamentelor pe care se presupune ca le-a luat luna asta, ea nu cred ca a iesit din casa decat, poate, in ultima saptamana. Medicamentele o fac sa doarma foarte mult si foarte adanc, asta stiu de cand a stat cu mine prima saptamana dupa ce s-a externat. Tot asa s-a intamplat si in primele luni dupa nastere, cand in 2 luni socrii mei i-au mancat 16 mil. si au incercat sa-mi justifice absolut aiurea banii. Socrii mei o duc greu cu banii pentru ca sunt niste nesocotiti si au intrat in iarna cu datorii.
Cum am mai zis, in ultimele 6 luni sotia mea a stat aproape 3 saptamani cu mine, iar in rest a stat la ai ei si la spital. Dar asta nu inseamna ca eu am gonit-o sa se aduca la ai ei. Parintii ei au imbolnavit-o pentru ca si ei sunt bolnavi psihic. Tot timpul la ei in casa este scandal si sunt certuri. Sunt bolnavi, nu vor sa recunoasca si m-au si amenintat de multe ori cu moartea. Cred ca este o mostenire genetica, pentru ca am vazut ca la fel se manifesta si alte rude de-ale ei.
Eu am sa ma descurc cu banii, nu am nevoie de aceasta idemnizatie. Am stabilizat situatia, dar vreau sa va spun ca in ultimul timp am cheltuit enorm de multi bani cu aceasta situatie. In loc sa cheltui pentru copil, dupa cum am mai zis si in forum-ul celelalt, pana si pentru spaga pe care parintii ei au dat-o la spital, de la mine au luat banii. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este ca nu este normal sa profiti de banii acestia care sunt acordati pentru cresterea copilului si sa-ti platesti alte datorii. Aceasta nu este decat o tiganie, sa faci copii numai pentru bani.
Sunt rare situatiile cand un bolnav psihic recunoaste ca este bolnav psihic. Asta pentru ca aceasta boala nu doare. Nici socrii mei nu recunosc acest lucru. De-a lungul a 4 ani de casatorie, tot timpul au controlat-o, prin telefoane sau prin alte metode, pentru ca sa stie ei unde este, ce face in momentul respectiv. Daca plecam la munte, primeam pana spre Sinaia vreo 3-4 telefoane sa stie ei unde suntem si ce facem. Sunt osedati.
Dar ce m-a deranjat cel mai mult a fost aceasta reclamatie mincinoasa la Protectia Copilului. Ei nu au mai vazut copilul de 3 luni si au reclamat ca eu lovesc copilul. Au dat o declaratie mincinoasa pe propria raspundere. Ce se asteptau? Oricum, sotia mea nu primea copilul, si daca, presupunand prin absurd, reclamatia se adeverea, atunci Cosmin al meu unde ajungea? La orfelinat?
Am vazut si eu stirile de ieri de la televizor privitoare la legea adoptiilor. Dadeau imagini dintr-un orfelinat. M-a impresionat tare mult faptul ca niste copilasi frumosi, niste pui de om, sunt fara parinti. Ei nu au nici o vina, dar asa le-a fost sortit lor...

PS. Mai vreau sa mentionez ca pana acum 6 luni nimic nu prevestea ce avea sa se intample. Suntem de 4 ani casatoriti si locuim de 4 ani impreuna. Suntem cunoscuti in bloc ca o familie respectabila (eu si sotia mea) care nu a avut probleme. De aceea ne-am si dorit un copil.


sus

Denunta
Delica




Locatie: Timisoara
Copii
Bogdan: 30 ani, 11 luni

04.01.2005 1:32     citat 

Daca nu iti trebuie neaparat acesti bani, lasa-i in seama lor, dar incearca in aceasta perioada sa obtii "custodia" (nu stiu cum sa ma exprim) copilului, astfel incat sa fii sigur ca nu ti-l vor lua cand se vor termina banii (poate te vor santaja... gandesc prea departe??). Odata rezolvata problema copilului, de care trebuie neaparat sa ai mare grija sa nu-i lipseasca nimic, dar mai ales dragostea de parinte, odata rezolvata aceasta problema deci, poti incerca sa-ti recuperezi sotia. (E greu, zic eu sa lupti si cu ei si cu ea in acelasi timp in care si copilul e atat de mic si mai trebuie sa te refaci financiar - deci pe rand.... dar cu perseverenta). Asta, daca timpul nu va diminua dragostea ta pentru ea...

sus

Denunta
stolica




Locatie: Constanta
Copii
Antonia: 17 ani, 6 luni

04.01.2005 2:10     citat 

Doamne Dumnezeule!
Imi este tare greu sa accept ca pot exista astfel de parinti.Daca intradevar asa stau lucrurile ,e cumplit .Sotia ta trebuie sa se hotarasca odata ce vrea de la viata, care sunt prioritatile pt ea - copilul,parintii,familia voastra.
Oricum ,tu trebuie sa clarifici cat mai curand situatia.Trebuie sa cunosti cat mai bine legile,trebuie sa te informezi,in caz de...ceva mai grav.Cum in 4 ani de convietuire nu ai observat nimic ciudat la ea?A existat intradevar dragoste intre voi?


sus

Denunta
RobertIahn




Locatie: Bucuresti
Copii
Cosmin Mihail: 15 ani, 8 luni

04.01.2005 8:06     citat 

4 ani de zile zic eu ca am fost o familie normala. Eu am iubit-o foarte mult si i-am oferit tot ce poate dori sa aiba o familie: o masina, o casa si un copil. Dar acum mi-am dat seama ca, de fapt, ea nu a dat doi bani pe mine niciodata. Nu a interesat-o ce cred eu, ce simt eu. Ea acum exista pentru mine doar prin Cosmin. Nu stiu daca vom mai putea sa revenim la ceea ce (credeam eu ca) am fost. Prea multe mizerii s-au intamplat pana acum.
Cat despre prioritati, nu imi dau seama care sunt prioritatile pentru ea: parintii ei, familia noastra, cariera ei care s-a terminat... Nu stiu... dar nici ea nu vrea sa spuna ce are de gand.
De discutiile pe care le-am deschis pe forum am informat-o si pe ea si pe prietene de-ale ei (care sunt si ele mamici). I-am invitat pe acestia sa-si spuna si ei parerea in acest forum, daca cred ca este ceva neadevarat, dar dupa cum se vede nimeni nu a intervenit. Sper ca macar sa o informeze pe ea...


sus

Denunta
Max_G




Locatie: Franta

04.01.2005 8:53     citat 

Stolica a scris :

... A existat intradevar dragoste intre voi?


---------------------------------------------------

cred ca s-a pus punctul pe unul dintre "I"-uri... ! Stolica, ai fost prima care a reusit sa-i smulga autorului acestui subiect, dupa atatea pagini scrise pe forumuri, afirmatia ca a iubit-o pe sotia lui... mai bine mai tarziu decat niciodata !


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4 ... 18, 19, 20  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
mergi la: