· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Casnicie, familie > A-ti renunta la un vis al vostru pentru unul al lui?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4  »
subiect nou  raspunde
autor A-ti renunta la un vis al vostru pentru unul al lui?     
eapopescu





15.03.2003 8:13     citat 

Miruna, cati anisori are sotul tau?

sus

Denunta
cornelia




Locatie: Galati-Romania
Copii
Alexander Wayne: 17 ani, 11 luni
Richard: 16 ani, 5 luni

15.03.2003 8:23     citat 

Uneori noi nevestele ne iubim asa de mult barbatii caci de la inceput ne place sa ne sacrificam de dragul lor si sa renuntam la ceea ce vrem. Ei bine eu mi-am invatat lectia. Fetelor daca voi nu va respectati si nu aveti pretentii de la voi nu asteptati ca sotii sa va respecte mai mult decat o faceti voi. Asa ca pune-ti piciorul in prag si spuneti clar si raspicat ce va doare.Invatati sa negociati ... Da!!! tu iti vei lua computer dar dupa ce eu voi avea canapea noua in sufragerie ...Stiti voi proverbul "Ii dai omului un deget si el iti i-a toata mana". Ce rost are sa te enervezi si sa te superi ? Nu!!! Te postezi in fata lui si cu moaca cea mai seriosa pe care o ai poti sa-i spui "Barbate vinde masina si cumparati alta mai iefita ca de nu valiza iti este la usa si numarul de la casa iti va fi XY-02-BAI" Pai ce-ar fi sa cheltuim bugetul familie asa cum ne vine fiecaruia. De ce suntem doi? Ca sa ne sfatuim si sa construim ceva impreuna ca daca vreau sa ma inec ma pot ineca de una singura nu am nevoie de tine sa ma tragi la fund....
Una din prietenele mele pleaca la munte cu cei doi baieti si sta o saptamana dupa care decide sa mai stea una ca vremea era frumosa. Si cum nu erau magazine da telefon sotului si-i face o lista cu ce sa aduca atat pentru ea cat si pentru copii. Masina era la ea asa ca el a fost nevoit sa vina cu autobuzul apoi sa stea la o ocazie. De la statia de autobuz a gasit o ocazie care la lasat cu vreo trei sate distanta de locul unde trebuia sa ajunga . De-acolo masini ioc asa ca a luat o caruta si apoi vreo cinci km a mers pe jos si a inceput si o ploaie rece si vai de capul lui a ajuns intr-un sfarsit la destinatie plini de nervi si bineinteles a fost moracanos toata seara . Nevasta-sa la lasat si a doua zi cand copii erau la joaca la luat la intrebari : "Ce ai avut domnule aseara?" " La ce-ti trebuia sa mai stai o saptamana la munte si sa ma faci pe mine sa vin pana aici cu sacose de mancare dupa mine , ce nu puteai sa vii acasa???" ... si el tot continua sa se vaicareasca de drumul greu ce la avut de parcurs ...Ea la lasat sa termine si apoi foarte calma si serioasa ii spune: " Eu sunt nevasta ta si nu cred ca e cazul sa te plangi atat ca ai mers cu caruta cativa km si pe jos alti cinci km carand doua sacose de 10kg fiecare. Eu am stat cracanata pe masa 12 ore si mi-am rupt puta ca sa-ti faca doi baieti frumosi , destepti si sanatosi, si am avut nopti in care tu ai pus capul pe perna si ai adormit iar eu am stat sa pazesc copii cand aveau temperatura sau nu puteau sa adoarma ... asa ca nu veni sa-mi reprosezi prin cate ai trecut tu ca sunt fleacuri pe langa durerile si oboseala mea....Eu si copii suntem familia ta si daca eu te chem la capatul pamantului tu trebuie sa vii mergand in ghenunchi daca nu te mai tin picioare..." Ce a facut sotul ei? Si-a cerut scuze pentru tot tambalaul pe care l-a facut.
Sau alta faza tot cu acelasi cuplu . El ii cumpara lalele. Ei nu-i plac lalele le primeste ii multumeste si cand prinde momentul ii spune: " Gestul tau a fost foarte frumos si m-a impresionat foarte mult dar nu stiu daca ti-am spus ca lalelele nu sunt printre florile mele preferate . Data viitoare m-ar incanta si mai mult niste garoafe."
Mie tare mult imi place de ea in aceasta privinta ... ca se respecta ... asa ca ... aveti grija de voi !!! Sa fi-ti iubite!!!


sus

Denunta
Carmella





15.03.2003 9:14     citat 

Cornelia, desi haios, exemplul tau se situeaza la extrema cealalta. Femei care traiesc doar pentru ele. E adevarat ca le admiram in secret pe aceste femei care scot untul din barbati, dar cind construiesti o familie nu faci bilanturi de-astea: eu ti-am facut copii, tu imi pupi picioarele o viata-ntreaga. Nu sint de acord cu asa ceva. Mi se par mult prea egoiste femeile astea. Stii cum se zice ... Dumnezeu e sus si vede, si nu bate cu paru'. Citeodata e chiar bataie de joc ce vezi in unele familii. Femei in haini de blana, parfumate, aranjate, iar barbatul la un pas in urma nevestei intr-o haina ponosita si cu pantofii scilciati. Intr-o casnicie trebuie sa pornesti de la ideea ca nu mai sintem 2 persoane, ci un intreg ... iar necesitatile familiei, inainte de cele ale fiecaruia dintre noi, sint cele mai importante. Iar cei care nu-si dau seama ca pina nu e familia indestulata si-apoi sa se ocupe de necesitatile lor nu merita sa aiba o familie. Adica sa ai posibilitatea sa-ti faci o casa si sa dai cu piciorul la asta pentru o masina (pe care, Doamne-fereste, poti s-o faci praf intr-o secunda) e pentru mine un semn clar de infantilitate, imaturitate, egoism si ... multe altele. Si asta in conditiile in care ai facut si un copil ...

sus

Denunta
Cora





15.03.2003 9:39     citat 

Carmella mi-ai luat cuvintele din gura, cred ca nu as fi putut sa spun toate astea mai bine si mai la obiect. Nici eu nu aprob astfel de femei (care isi fac sotul si femeie in casa, si dadaca eventual), dar nici pe barbatii care-si "joaca pe degete" nevestele calcindu-le practic in picioare demnitatea si care considera ca dorintele lor sint "litera de lege" in familie..
Din nefericire Miruna a ramas fara casa, dar eu cred ca daca ar fi oleaca mai "tare" si ar pune "piciorul in prag" ar reusi sa dreaga cumva problema. Miruna draga, curaj! ..."gaina ca te tai "... zambet


sus

Denunta
eapopescu





17.03.2003 5:05     citat 

Carmella, e distanta mare de la o femeie care-si plimba sotul ca pe-un catelus pana la aceea prietena pe care ne-o descrie Miruna. La tine a fost cam asa, din cate imi aduc eu aminte: tu ai ramas insarcinata, sotul a ramas mut dar si-a revenit, v-ati casatorit si sunteti foarte fericiti. La unele femei e cu totul altfel, sotul isi doreste foarte mult un copil, sotia ramane insarcinata si accepta sa faca sacrificiul (pentru mine e un sacrificiu, probabil c-or sa arunce multe cu ... diverse!; pentru unele femei e chiar o problema de viata si de moarte si s-au vazut destule cazuri cu final tragic; cine vrea sa ignore acest aspect n-are decat!) si atunci normal ca se enerveaza cand vede ca un hatar de-al ei e tratat cu atata tam-tam. In fond, ce mare efort a facut sa ia trei autobuze si vreo doua carute, plus 30km pe jos?! Ca doar a facut-o si pentru copiii lui, sa mai beneficieze de aerul curat de la munte inca o saptamana! Si sunt de acord ca trebuie sa-i spui sotului ce-ti place si ce nu! Dom'le, mersi mult pentru parfumul asta, poti sa-l folosesti tu pentru ca-i 'pour homme' (adica for men)!

sus

Denunta
vladosmina




Copii
vlad: 19 ani, 7 luni

17.03.2003 5:00     citat 

Ce sa zic, la asta chiar ca nu ma gandisem, Miruna!
Eu nu pot sa numesc vis dorinta ta, ci necesitate.
La mine sotul meu cand vede o masina scumpa zice:
" Mai ce bine ar fi sa am eu masina asta! As vinde-o si mi-as lua casa! rad "
Undeva, in lista lui de prioritati, a intervenit o greseala si cred ca este normal sa faci tot posibilul sa il determini sa o vada.
Cum vad ai si inceput sa gasesti solutii si daca te iubeste nu o sa-l lase sufletul sa nu reconsidere alegerea facuta.

Eu una sunt pentru egalitate intr-o casnicie. De aia am si vrut sa participe sotul la nastere.
Nimeni nu are o casnicie perfecta si toti gresim(mai mult, sau mai putin), important este sa existe dragoste si bunavointa si toate se rezolva.

Intodeauna cand ceva nu a iesit cum mi-am dorit m-am gandit ca poate e mai bine asa si poate Dumnezeu are planuri mai bune pentru mine. Sunt convina ca asa o sa fie si in cazul tau, Miruna!


sus

Denunta
Carmella





17.03.2003 7:29     citat 

eapopescu, tratezi cu foarte multa superficialitate subiectul. Ceea ce tie ti se pare firesc ("ai ramas insarcinata, te-ai casatorit si acum sinteti foarte fericiti") pentru mine a fost o zbatere imensa in perioada respectiva. Daca nu te-ai gindi decit la socialul din jurul nostru in anul 1989, ca sa nu mai vorbesc de politic, economic etc. Te asigur c-as avea de "scos ochi" inca 7 vieti tatalui copilului pentru ce-am simtit eu in timpul acela. Plus ceea ce traieste in mod fiziologic o femeie care duce 9 luni o sarcina si, intr-un final, naste. Asta daca as fi genul de femeie despre care vorbesti tu. E varianta ieftina a unei mentalitati. Sint si barbati care considera cele citeva luni de armata pe care trebuie sa le faca drept cea mai grea napasta, si o folosesc ca argument in fata femeilor ca ei sint mai incercati de viata decit noi. Femeile care fac copii doar ca sa-si foloseasca acest dar drept moneda de schimb in subjugarea barbatului nu sint idealul meu in viata.
Copilul nu a aparut c-am vrut eu, mama, sau el, tatal, ci pentru ca a vrut el, copilul. Uite-asa ... pur-si-simplu. Pentru ca am decis eu sa-l pastrez nu gasesc ca are tatal vreo vina si nu cred ca i-as fi reprosat ceva nici daca nu vroia sa vada copilul vreodata in viata lui. Si probabil ca chiar daca-si dorea el copilul nu l-as fi facut pina nu as fi considerat ca merita sacrificiul PENTRU MINE. Astfel incit sa nu consider pe cineva vinovat pentru "sacrificiul" meu, si "bun de plata" o viata intreaga pentru ceva exterior lui. Dar pentru toate astea e nevoie de dragoste si respect. Iar in ceea ce tu ai considerat ca fiind povestea vietii mele ai uitat sa pui undeva la inceput "prietenie, respect, dragoste" pentru ca astea au stat la baza relatiei noastre.


sus

Denunta
Cora





17.03.2003 8:21     citat 

----------
eapopescu a scris:
La unele femei e cu totul altfel, sotul isi doreste foarte mult un copil, sotia ramane insarcinata si accepta sa faca sacrificiul (pentru mine e un sacrificiu, probabil c-or sa arunce multe cu ... diverse!; pentru unele femei e chiar o problema de viata si de moarte si s-au vazut destule cazuri cu final tragic; cine vrea sa ignore acest aspect n-are decat!) si atunci normal ca se enerveaza cand vede ca un hatar de-al ei e tratat cu atata tam-tam.
----------


Pai Anda fac eu onorul si arunc prima cu ceva rosii si oua stricate in tine scot limba ...cum poti numi un sacrificiu faptul ca ai adus pe lume un copil? Vrei sa fiu sincera la capitolul asta? Ei bine, mie astfel de afirmatii din partea unei femei care poate aduce pe lume un copil normal, sanatos, un "viitor" imi displac complet. Ma intreb oare ce simt cele care isi doresc un sufletel mic si nu reusesc sa-l aiba fara ajutor medical puternic sau adoptie, cind iti citesc aceste rinduri ... trist

P.S. Si eu sint de aceeasi parere cu Cosmina si Carmella, in casnicie trebuie sa existe egalitate, respect, prietenie si dragoste, nu :"eu sint mai tare ca ti-am facut un copil" sau "eu sint mai tare ca am fost 6 luni in armata". Cind apar deja astfel de discutii eu pun un semn de intrebare asupra bunului mers in acea casnicie si ma intreb cit va rezista. confuz De cind ma stiu, chiar daca parintii mei au avut si situatii cumplite de criza, niciodata vreunul dintre ei nu a adus astfel de reprosuri celuilalt si nu a incercat sa-si acorde numai lui merite deosebite. Si normal ca sint inca impreuna dupa aproape 33 de ani. trag cu ochiul La fel si bunicii, unchii, matusile si altii din neam. scot limba


sus

Denunta
eapopescu





18.03.2003 5:21     citat 

----------
Carmella a scris:
Copilul nu a aparut c-am vrut eu, mama, sau el, tatal, ci pentru ca a vrut el, copilul. Uite-asa ... pur-si-simplu.
----------


E, asta n-o cred! Un copilul nu apare uite-asa ... pur si simplu! Un copil apare atunci cand o femeie decide ca vrea sa fie mama. Si un copil ar trebui sa apara cand o femeie s-un barbat decid impreuna ca vor sa fie parinti. Eu nu sunt pro mame singure. Nu inseamna ca le condamn pe cele care divorteaza de tatal copilului. Dar nu le aprob pe cele care decid singure ca vor copil si nici macar nu conteaza daca tatal vrea sau nu sa-si vada copilul. Si nu le aprob pe care care decid sa pastreze o sarcina chiar daca tatal nu se simte responsabil pentru a fi parinte. Si nici pe cele care fac copii si Dumnezeu cu mila, vad ele cum il cresc si din ce.
Codruta, n-ai decat sa arunci cu ce vrei tu. Doar pentru ca esti atat de categorica nu inseamna ca tu detii adevarul absolut. Faptul ca un copil e un sacrificiu pentru unele femei e evident, d-aia si sunt femei care nu isi asuma acest sacrificiu sau nu-si asuma responsabilitatea asta. Depinde ce vrei sa faci cu viata ta. Poate nu ma exprim eu corect, cateodata scriu in fuga si nu pot sa descriu pe larg ce vreau sa spun. Si poate e mai bine sa urmez sfatul sotului meu si sa nu-mi mai spun parerea ca se pare ca eu sunt mai alien.


sus

Denunta
Cora





18.03.2003 6:09     citat 

Un copil apare atunci cand o femeie decide ca vrea sa fie mama. .... Faptul ca un copil e un sacrificiu pentru unele femei e evident, d-aia si sunt femei care nu isi asuma acest sacrificiu sau nu-si asuma responsabilitatea asta.

Pai afirmatiile astea, fara suparare, se cam bat "cap in cap". Daca femeia a vrut copilul, de ce fuge apoi de responsabilitate si se considera "sacrificata"? Nu cumva, vorba Carmellei: Copilul nu a aparut c-am vrut eu, mama, sau el, tatal, ci pentru ca a vrut el, copilul. ? confuz
Cine-i acum mai categorica daca nu deranjez prea tare? Eu? sau tu?
Sa inteleg ca daca sotul si-a dorit asta, o sa-i fie mereu aruncata in fata vorba: "ai vrut copil, ti-am facut copil ...pt. asta trebuie sa platesti" ? Nu ma refer strict la tine, ci in general la cele care considera ca sacrificiul de a aduce pe lume copii trebuie rasplatit prin umilirea partenerului. nervos

Nu vreau discutii aprinse, dar zi-mi si mie, te rog, cum explici cele 2 afirmatii contradictorii pe care le-ai facut?

Si niciodata nu am sustinut ca detin adevarul absolut, daca era asa, fii sigura ca nu aveam de ce-mi pierde vremea pe forum-uri, le-as fi stiut pe toate si nu aveam nimic de invatat. rad


sus

Denunta
eapopescu





18.03.2003 7:25     citat 

Fiecare intelege ce vrea, which is normal, la urma urmei!
1. nu copil apare atunci cand o femeie decide ca vrea sa fie mama
2. ... un copil e un sacrificiu pentru unele femei ... d-aia sunt femei care nu isi asuma acest sacrificiu sau nu-si asuma responsabilitatea asta

Nu inteleg de ce s-ar bate cap in cap aceste afirmatii.
Alea care nu-si asuma sacrificiul sau responsabilitatea decid ca nu vor sa fie mame si ca atare nu fac copii. De unde pana unde reiese ca a vrut copilul si apoi a fugit de responsabilitate si s-a simtit sacrificata?
Sunt femei care-si asuma sacrificiul si responsabilitatea, acele femei decid ca vor sa fie mame. Ca e un sacrificiu, asta nu poti sa-mi scoti din cap! Daca vrei incerc sa motivez, dar imi trebuie un pic de timp ca sa gasesc cuvintele potrivite!
Si nu inteleg, da' deloc, oricat as reciti, de unde se deduce ca de aici se ajunge la umilirea partenerului. Adica ce-i umilitor in a-l ruga sa renunte la un moft pentru un vis de-al tau??? Sau chiar sa renunte la un vis pentru un vis de-al tau. In cazul meu particular, sotul meu considera copilul nostru ca pe cel mai minunat dar pe care i l-as fi putut face vreodata. Si considera ca am facut un sacrificiu pentru noi amandoi! N-am zis niciodata c-ar fi un sacrifiu pe care femeia il face doar pentru sot, e un sacrificiu pentru amandoi. Sotul meu mi-a spus, inainte sa decid daca pastrez sau nu copilul, ca nu si-ar asuma nici cel mai mic risc care ar implica viata si sanatatea mea. Exista un risc in orice sarcina, sper ca asta n-o neaga nimeni, risc pe care eu mi l-am asumat.


sus

Denunta
eapopescu





18.03.2003 7:40     citat 

Nu e vorba de plata si rasplata, e vorba de ceea ce face fiecare pentru celalalt si pentru familie. Ca nu se poate ca unul sa renunte la foarte multe si altul sa-si faca toate mofturile! Cel putin in conceptia mea despre familie, asta nu se poate!
Carmella, pornesc de la premiza ca exista respect, iubire, prietenie in orice casatorie, ca daca n-ar exista s-ar destrama. D-aia nu le-am amintit. Am amintit diferentele, sunt situatii diferite.

Probabil c-o sa deranjeze urmatoarea afirmatie dar imi asum riscul: sunt foarte multe femei care vor sa vada numai jumatatea plina a paharului; nu zic ca-i ceva rau in asta, e doa o observatie; sunt optimiste, trec usor peste probleme; bravo lor; sunt insa si femei care se intreaba despre jumatatea goala; sa nu-mi spuneti ca exista pahare pline ochii; alea dau repede pe-afara si se golesc!



Ultima modificare efectuata de catre eapopescu la 08.05.2003 4:06, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
eapopescu





18.03.2003 7:47     citat 

Carmella, inca un lucru, n-am zis ca prin sacrificiul tau trebuie sa scoti ochii cuiva sau sa-l subjugi, eu am zis ca mi se pare normal si de bun simt ca sacrificiul sa fie recunoscut si apreciat. Femeile care iau totul pe propriile puteri si pe propria responsabilitate nu sunt idealul meu.

sus

Denunta
eapopescu





18.03.2003 7:55     citat 

Si parintii mei sunt de 31 de ani impreuna! Le doresc tuturor sa ajunga sa traiasca o poveste de iubire ca a parintilor mei! Ca s-au certat si ei din cand in cand, asta cred ca e cat se poate de normal. Tata sustine sus si tare ca el nu s-ar recasatori si nu s-ar fi recasatorit daca mama ar fi patit ceva, Doamne fereste! Eu il cred, ca prea o spune din inima! Si la despartire nu s-a gandit nici un moment in viata lui! Mama cateodata se mai supara mai tare si zicea "plec la mama" dar ii trecea repede si nu pentru ca avea copii sau ii era rusine ci pentru ca n-ar fi putut trai fara tata!


Ultima modificare efectuata de catre eapopescu la 08.05.2003 4:04, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
eapopescu





18.03.2003 8:02     citat 

----------
eapopescu a scris:
Carmella, e distanta mare de la o femeie care-si plimba sotul ca pe-un catelus pana la aceea prietena pe care ne-o descrie Miruna.
----------


Sorry, nu Miruna ci Cornelia.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: