· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Materna / paterna >Nasterea > Impresii de la nastere - Raspunsuri sincere
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, ... 10, 11, 12  »
subiect nou  raspunde
autor Impresii de la nastere - Raspunsuri sincere     
Biogenis
(Banca de celule stem)
[email protected]
Daca esti insarcinata, castiga in fiecare luna un Kit de recoltare de celule stem!
Lunar ai sansa de a castiga un kit de recoltare Bebe, in valoare de 3590 lei. Kit-ul include setul de recoltare, transportul probei de la spital la laboratorul nostru din Romania, analizele, prelucrarea si criogenarea probei.

Inscrie-te chiar acum in concurs!
vladosmina




Copii
vlad: 18 ani, 7 luni

29.10.2002 10:37     citat 

Tot vreau sa raspund la subiectul asta si tot uit...
Impresia cu care am ramas DUPA nastere ( ca DESPRE mai bine nu zic) e ca sunt foarte puternica. Cred ca nasterea( cea naturala-ca pe asta o cunosc) e un fel de armata pentru femei, ca sa nu mai vorbim de ce urmeaza:P...
In ciuda faptului ca am avut o nastere grea, cred ca nasterea e o experienta care nu trebuie privita ca pe ceva ingrozitor.
TOT CE NU MA OMOARA MA CALESTE!!!!scot limbatrag cu ochiulrad!!!!!!!!!!!!!!!!!


sus

Denunta
amanda




Locatie: boston, MA
Copii
Ioana Despina: 22 ani

12.04.2003 5:00     citat 

ca tot veni vorba de armata ... eu am ramas cu impresia ca "evenimentul" trebuie preparat tot atit de atent ca o campanie militara. fiind eu o fiinta atasata de carti, informatii si pliiina de personalitate am decis ce pot, ce vreau, si-am inceput sa organizez. am contactat si discutat cu asistenta (moasa) sefa, care a "simtit" ca-i spaga buna de luat si ca atare m-a tratat ca pe fiica-sa ... din 2 sali de nastere una era "cafe-barul" asistentelor si acolo am stat, doar eu cu ele, in timpul travaliului ... s-au ocupat toate de mine cit a fost nevoie si cu buna-vointa ... ca paranteza, n-am tipat pt ca m-am socotit ca tot asa doare "jos" oricit as tipa doar ca ma aleg apoi si cu dureri in git si nu-i nici un gheseft. stiu doar ca ma lasam pe vine (alta smecherie - gravitatia si pozitia ajuta) si ma auto-injuram ca n-am ales cezariana foarte fericit . de, ce nu zice omu' la suparare. rad rad rad
dupa nastere stiu c-am avut dureri iarasi pt eliminarea placentei ... m-am simtit foarte "jignita", consideram ca odata ce-am avut copilul mi-am facut "portia" foarte fericit foarte fericit
alta treaba pe care n-am inteles-o e de ce nu m-au lasat sa dorm!! dupa nastere mi s-a spus hotarit ca n-am voie si eu ... as fi dat "regatul meu pentru un cal", dupa atita efort si agitatie. din cauza asta am acumulat mult prea multa oboseala si noaptea nu m-am putut odihni cu-adevarat, era ca o succesiune intre lesin si trezie.
"cazarea" era in aceeasi camera mame si copii, 4 "perechi". fata mea, poate din exces de zel a fost oprita la pediatrie sa fie mai bine supravegheata dar dupa cum ziceam oricum noaptea aia n-am prea stiut de mine deci i-am simtit lipsa doar ... in vis.
alt lucru bun (banul sa traiasca) desi in romania, unde maternitatile sint (erau cel putin) gen puscarie, maica-mea si sotul au fost la capatul coridorului cu sala de nasteri, ne-am vazut pe drumul catre salon si foarte des dup-aia. chiar sotul desi barbat reusea sa ma viziteze la pat, de n-a trebuit sa ies eu in curte prin zapada (am nascut pe 28 dec) ca alte amarite.
si momentul apoteotic, in ciuda celor 5 zile "obligatorii" de spital, mi-am luat puiul acasa dupa mai putin de 3: pe 31 dec., la prinz.
concluzia, daca mai e nevoie - sa stii ce vrei si sa nu te lasi . zambet
sarut tuturor.


sus

Denunta
mamaluieric




Locatie: germania
Copii
Eric: 18 ani, 7 luni
Hanna: 15 ani, 3 luni

12.04.2003 9:34     citat 

mi-ai adus aminte, amanda, ca mie mi-au zis ca n-am voie sa mananc dupa nastere. noroc ca aveam intr-un buzunar niste ciocolata cu mine, glucoza n-am gasit, si asa n-am murit de foame dupa eforturi.
aha, chestia cu gravitatia e faina, am aplicat-o si eu.


sus

Denunta
amanda




Locatie: boston, MA
Copii
Ioana Despina: 22 ani

13.04.2003 2:55     citat 

mda, eu nu tin minte cum stateam cu foamea dar treaba cu somnul mi se pare cruzime curata ... si de ce ?!
pe de alta parte daca se stie ca gravitatia ajuta,de ce naiba majoritatea gravidelor sint "ancorate" in pat, eventual si cu cracii in sus.
eu stiu ca faceam "ture" ... daca m-ar fi oprit cred ca muscam nervos


sus

Denunta
AdinaA




Locatie: Auckland, New Zealand
Copii
Matei: 19 ani, 11 luni
Maria Romana: 15 ani, 3 luni
Mircea Victor: 11 ani, 5 luni

13.04.2003 8:53     citat 

Eu am o amintire foarte frumoasa de la nastere. Am fost asa de fericita ca nasc in NZ, am fost foarte bine ingrijita desi aici ai o moasa, nu doctor, pe tot timpul sarcinii si la nastere. Am avut salonul meu, doar eu sotul si moasa, ca un fel de camera de hotel, desi nimic luxos si la un spital de stat nu particular. In camera era patul meu, fotolii pentru musafiri (sot..), aparate peste aparate si baie.

Am ajuns seara pe la 5-6, era vara desi era februarie, moasa m-a intrebat daca vreau sa incep cu o spa dar pentru ca eram deja destul de dilatata su contractiile erau destul de puternice am cerut epidural. M-a ajutat sa ma dezbrac si mi-a dat o camasa de noapte speciala. A veni anestezistul si in 15 minute nu mai simteam nici o contractie, eram monitorizata insa si la fel si inima copilului. De acolo a inceput asteptarea, cu muzica relaxanta, cu glumite cu moasa (care era o engezoaica zdravana dar eleganta ). Cel mai greu a fost impinsul, a inceput pe la 12 noaptea si am impins pina la 2 dimineata timp in care mi se parea ca depun efortul cel mai mare din viata mea, urlam de efot, nu de durere.
La un moment dat am inceput sa simt si contractiile si stiam cind sa imping, imi dadeam toata silinta si intr-un sfirsit, cind credeam ca o sa lesin de epuizare a aparut si el, bebeul....care, primul lucru dupa ce taticul i-a taiat cordul a fost sa se pise pe sortul moasei !!!! Mi se parea imens, avea 4,5 kg !

L-a masurat si cintarit apoi l-a pus intr-un prosop alb si i l-a dat li tati in brate in timp ce pe mine m-a cusut. Apoi am facut un dus, cu ajutorul sotului caci singura nu aveam putere sa stau in picioare, apoi nu stiu ce am mai facut, dar numai pe la 5 am ajuns in camera de lauze. Am cerut mincare caci muream de foame si mi-au adus un sandwich, niste fructe si lapte. Eu il hraneam pe copil iar sotul ma hranea pe mine, nu o sa uit niciodata !
A venit o asistenta sa-mi arate pe ce buton sa apas daca vreau sa vina cineva, mi-a zis ca daca vreau sa dorm poate sa-mi ia copilul cu ea sa nu ma trezeasca. Am fost bucuroasa caci muream de somn.\Am adormit imediat . Dimineata mi-au adus copilul la supt, mi-au aratat ce si cum, au stat linga mine. Mi-au adus si micul dejun la pat. Daca aveam nevoie de orice trebuia numai sa apas pe un buon, daca vroiam sa imi ridice spatarul patului , sau sa-l coboare, sau sa merg la toaleta, sau la dus, orice. M-am simtit foarte ingrijita.

Dimineata a venit tati, foarte mindru, cu flori si sucul meu preferat, dupa masa a luat copilul cu el in salonul pentru parinti, se uita la televizor si isi admira odorul in timp ce eu dormeam.
Tot ce pot sa spun e ca am amintiri foarte frumoase despre nastere.


sus

Denunta
dani29




Locatie: Brasov
Copii
Diana-Maria: 18 ani, 2 luni

18.04.2003 1:17     citat 

Eu nu mai vreau sa aud de nastere!
Nastere ca a mea nu doresc la nimeni si nici la dusmanii cei mai aprigi!


sus

Denunta
ina_nz




Locatie: auckland, new zealand
Copii
Adrian: 16 ani, 5 luni
Maya: 10 ani, 4 luni

19.04.2003 3:29     citat 

Adina am citit si eu si sotul cu mare incantare ce ai scris...parea asa de simplu si de comod..... Mesajul tau ne-a dat sperante deoarece eu sunt cam speriata de tot procesul asta. Unde ai nascut? Eu o sa nasc la National Womens Hospital...si mi-am luat o moasa de la Domino Midwife.
Te pup....merci mult pentru descrierea ta.


sus

Denunta
georgia




Copii
Vlad Bogdan: 18 ani, 1 luna

19.04.2003 6:15     citat 

Aoleuuuuu!!! mai i-a sa vad daca imi mai amintesc si eu ceva..stiu ca a fost foarte greu , asta sigur, dar nu am zis ca nu o sa mai nasc niciodata. Un travaliu de 35 ore care incepe pe 6 dec 2001,dimineata, cu niste dureri asa ciudate si cu o scurgere, merg la control, dr imi zice ai dilatatie 2cm, mergi acasa si daca contractiile sunt mai dese vii la spital. Mama mia imi era o frica de muream, ziceam o, Doamne sa mai stea acolo ca nu sunt inca pregatita psihic si uite asa pe la 6 seara incepe circul, dureri mariii,(erau la 12-15 min) dar nu dese ;sun la spital aia imi zic mai stati acasa si plimbati-va, nu veniti decat daca aveti contractii mai dese, ok. ma gandeam doamne cum o sa rezist eu daca acum imi vine sa ma sui pe pereti de durere, au mai trecut vreo 8 ore de dureri si nu am mai rezistat hai la spital ca poate nasc,contractiile erau deja la 4-5 min, dar nu se rupsesera membranele. Ajung acolo ma i-a in primire o moasa, ma consulta dilatatie tot 2 cm, ufffff...mergeti si plimbati-va o ora si jumatate si va intoarceti. Am mers atunci, am urcat si coborat scari, am si mancat la cafetaria( norocul meu) si m-am intors ca nu mai rezistam nici nu se termina o contractie ca incepea alta, erau cam la 2 min, voiam epidurala , ei imi spuneau ca nu se poate ptr ca am dilatatie mica, se face 9 dimineata, "de 14 ore ma chinui!!! Cat o mai dura??/" Sotul era disperat si mama la fel( de mine, bineinteles scot limba ) pe 7 dec la ora 10 vine medicul si-mi taie membranele, am zis gata dupa asta nasc.. da de unde?? dilatatie 3 cm, urlam"cand dracu vine cu epidurala aia??" nu mai rezistam eram deja epuizata de durere, contr erau din ce in ce mai dese, abia pe la ora 1pm vine anestezistul si imi pune epidurala, gata, eram fericita ca mai puteam si eu sa inchid ochii . la ora 4pm dilatatie 7cm, dr zice" s-ar putea ca in 3-4 ore sa vina" eu nu puteam crede, ziceam ca-i nebun inca atat de mult??? Pe la 5 nu mai avea efect epidurala aia, cu toate ca anestezistul zicea sa apas pe buton la 15 min sa-mi iau bonus, dar cu toate bonusurile muream, a venit nenea dr si a zis:"gata vine"
eu ma gandeam vine, vine dar cine dracu mai impinge acum ca dupa 3o si ceva de ore nu mai puteam nici sa respir si vine clipa cand incepe circul cu push eu ce drac push ca nu puteam, dr zicea hai incearca , am impins de vreo 3 ori complet aiurea si dr zice " vaccum" Eu care citisem de vaccum si forceps, am inceput sa strig :"NU< NU ca imipng" si mi-au pus o masca de oxigen la gura am imins de 3 ori si a venit Vladut....am inceput sa plang de fericire cand l-am simtit pe burta mea si apoi totul mi s-a parut un nimic fata de darul pe care il primisem. tati i-a taiat cordonul ombilical, l-au cantarit (3.300kg si 51cm) , l-au spalat si i l-au dat lui tati. Eu am facut un dus, am mancat si mi-am hranit comoara. Apoi m-au intrebat daca vreau sa-mi i-a copilul la nursing room sa ma pot odihni si eu m-am gandit ca nu ar fi rau, dar la 10 min dupa ce mi l-au luat am auzit plansete de copil si am fugit la nursing room sa vad de ce plange, bineinteles ca nu era Vlad dar l-am vrut langa mine sa stiu eu ca e acolo si de atunci au trecut aproape 17 luni....si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea!!!
Mai da puternica mai sunt!!! scot limba Sper ca la al doilea sa fie mai usor!!!


sus

Denunta
Ami




Locatie: Bucuresti, Romania
Copii
David Alexandru: 18 ani, 5 luni
Luca Gabriel: 11 ani, 2 luni
am nascut deja!

19.04.2003 8:40     citat 

Eram ferm convinsa ca am raspuns la subiectul acesta. Nu stiu cum de l-am ratat rad .
Hai sa va povestesc si eu cum a decurs nasterea lui David.
Intr-o zi de joi, 26 iulie 2001 am mers la spital pentru a mi se mai face o ecografie (depasisem deja cu 6 zile termenul la care trebuia sa nasc). Totul parea in regula, iar bebele statea inca bine-merci sus, chiar daca era intors de la 7 luni deja cu capul in jos. Drept urmare, mi-am luat sotul si bagajul de spital (venisem si cu el pentru ca eram convinsa ca nasc atunci) si am luat-o inspre casa. La ducere am venit ca boierii cu un taxi, ca ziceam ca poate si nasc si sa ma duc ca o doamna la spital foarte fericit ....dar acum...cam mi s-a spus ca mai am de asteptat, satula de stat, am luat-o pe jos vreo 2 statii lungi de masina ca sa mai fac si eu miscare.
Ajunsi acasa, ne-am gandit noi ca daca tot isi luase sotul liber, sa mergem si noi la un film in Mall ca nu mai vazusem de mult. Inainte sa ies pe usa, ma gandesc sa mai trec o data pe la baie pentru ca simteam o usoara jena ca la ciclu...si gasesc usoare urme gelatinoase pe lenjerie. Zic...hopa...hai ca asta e o schimbare...poate am sanse si nasc azi zambet . Sun doctorul, luam alt taxi si inapoi la spital. Ma pune pe masa si-mi spune ca a inceput sa se elimine dopul gelatinos, dar ca asta nu inseamna ca nasc neaparat in ziua aia...pot sa nasc si peste 2 saptamani. Ete na, zic eu, eu vreau azi, ca pana peste 2 saptamani mor de inima trag cu ochiul .
M-a internat in spital si m-am pus pe asteptat. Pana la 15:30 am ainceput sa am si contractii...deja erau la 7-8 minute, dar le simteam usor, nu ca pe o durere. Mi se ridicase deja parul maciuca de cate vazusem in cele 4 ore de cand eram internata. Ii multumeam lui Dumnezeu ca ma simteam bine. Imi gasisem o prietena de suferinta care avea contractii in acelasi timp ca mine si ne-am plimbat ore intregi amandoua prin curtea spitalului si pe scari. Veneam in salon doar la controale, chiar daca ni se tot zicea sa stam prin preajma foarte fericit .
Pe la ora 19 m-a vazut si medicul meu si aveam deja contractii la 2 minute si dilatatie de 5 cm. La 20:30 mi-a facut o injectie pentru dilatatie si la 21:45 nasteam un baietel de 3,700g si 52 cm . Nu pot spune ca a fost usor sa imping, dar nici nu a durat o vesnicie. Am impins de 3 ori, am tipat de atatea ori involuntar si am nascut. In rest am fost tare cuminte si am mers pana m-a pus pe masa sa nasc. Mi s-a spus ca mersul asta m-a ajutat foarte mult si mi-a diminuat si din dureri. Mai greu am suportat ultimele 2 ore, in rest a fost bine.
Una peste alta, cand mi-am vazut copilul iesind, am uitat de tot si m-am linistit subit.
Pentru toata desfasurarea sarcinii nu pot decat sa-i multumesc doctorul pe care l-am avut si care a avut la indemana cele mai bune sfaturi, m-a cusut perfect dupa nastere si nu am avut nici cea mai mica problema.


sus

Denunta
Aducut




Copii
Codrin
Olguta
Cornelia

19.04.2003 7:00     citat 

Hai sa spun si eu.
S-a petrecut acum un an jenat pe 19 Aprilie. Eram neagra de suparare ca nu mai nasc si eu odata. Numai ganduri negre imi treceau prin cap. Ca sa nu mai zic ca mi se insurubase in minte ideea ca nu o sa nasc la data propusa(15 Aprilie) ci mai devreme, pe 25 Martie... Asa imi spusese mama, ca ea a nascut mai repede zambet si de pe 25 Martie...eu tooot asteptam trist ... In sfarsit, pe 19 Aprilie pe la 2 dimineata, bineinteles ca ma plimbam prin casa cu o insomnie raioasa dupa mine si ma gandeam ca parca ma simt ciudat...o usoara senzatie de durere de ciclu... E si ce! M-am culcat si am reusit sa dorm pana la 5 dimineata...
Cand m-am sculat...certitudine..durere de ciclu. Ma gandeam "O fi sau mi s-o parea mie de atata asteptat nervos ?).. Ma rog..durerile se intetesc...dintr-o data parca erau la 3 min. distanta..suportabile .. Ii zic lui sotu: "Suna la doctor ca azi vine bebe" . El s-a speriat putin m-a intrebat daca sunt sigura foarte fericit Foarte sigura!
Doctorita mi-a spus sa merg la spital, cand a aflat cat de dese sunt contractiile. Asta era spaima noastra, drumul pana la spital. Consulatiile le facusem in alta parte iar la spitalul asta mersesem doar de vreo 2 ori, plus ca faceam 1 ora pana acolo, plus ca trebuia sa mergem pe Long Island Expressway care era super aglomerata de fiecare data...Concluzia era: daca faceam 1 ora eram chiar campioni la sofat cool Nu spun ca era o zi atat de calda ca mi se lipea instantaneu parul de cap. Ne-am urcat in masina...parca la toate intersectiile se punea cineva in calea noastra... Ma gandeam: Da Doamne sa nu nasc in masina".. drumuri infundate, masini cacaite, tiruri care dadeau cu spatele...sotul meu era livid, ud leoarca... eu stateam cu picioarele-n parbriz si nu mai puteam.
In sfarsit, nu mai stiu cand, am ajuns la spital... am completat niste foi, tanara de acolo se uita amuzata la burta mea " Parca e o minge de basket"...n-am zis nimic...nu-mi ardea de conversatii...Cred ca bebe era tot ghemuit in partea de jos si intr-adevar burta arata hazlie. zambet
M-a consultat o rezidenta, aveam dilatatie 5...uhhh ce bine.. scot limba Si nici nu fusese asa greu pana acum prostit
Dupa aceea parca lucrurile au inceput sa stagneze...mi-au facut epidurala...asa intr-o doara o voiam, nu eram foarte sigura c-o vreau... Am intrebat-o pe anestezista daca pot sa merg. Ea era incantata..."da...daca-ti da voie doctorul" Doctorul a spus "Nu"...stai in pat.. binee.. Si stau si stau...contractii aveam , mai rare ce-i drept iar dilatatia intepenise. De la anestezie nervos .. Ma gandeam "Data viitoare nu mai fac". O multime de perfuzii...sonda urinara..alte perfuzii... Ce tot ma impodobesc astia, nu inteleg! In sfarsit vine doctorul, imi rupe membranele, surpriza...meconiu in lichidul amniotic! M-a apucat spaima, stiam ca e rau daca se naste copilul si aspira lichidul. M-au linistit si mi-au bagat alta perfuzie...direct la sursa foarte fericit care curata lichidul..drena afara meconiu si baga nu stiu ce prostit Cert e ca nu am avut probleme zambet I-au pus si lui bebe lipit de capsor un fir, cred ca ii urmareau bataile inimii... In cele din urma vine si ora cand aveam dilatatie completa.. Sotul meu era tot timpul cu mine, mai vorbea cu asistentele alea...imi mai uda buzele. Langa noi era un alt cabinet, o negresa tocmai nascuse un copi de 10 pounzi prostit .. Maaama ce copil mare...

Pe la ora 3.30PM incep cu push-ul.. Nu ma pricepeam deloc s-o fac socat ...nu cooperam de rusine..pana la urma doctorul imi spune" daca nu impingi ti-l scot cu forcepsu'" nervos Atunci am inceput sa imping.. Durerile devenisera groaznice, ii simtem capul impingand exact intr-un nerv rectal.. Nu stiu cum, dar parca avea tepi pe cap care ma impingeau exact intr-un centru nervos. Sotul meu imi tinea capul, timid, cand impingeam. L-am repezit. Nu mai intelegeam nimic, deja impingeam de o ora jumate si nimic. Camera se umpluse de rezidenti, asistente si nu mai stiu cine. Nu mai puteam. Strigate, amenintari. Bataile inimii copilului erau mai rare, era in suferinta, doctorul se inrosise de concentrare; ca sa ma linisteasca mi-a zis ca are cordonul ombilical in jurul gatului ochi peste cap . Pana la urma, a venit un rezident fortos, s-a urcat cu mainile pe burta mea si hei-rup... a iesit capul. Stau un pic, inca o data...acum l-am simtit zambet ..dragul meu... sarut Era 5.05PM
Doctorul ii tipa sotului poza, poza...cu mainile tremurande a facut o poza cu copilul legat de mamica lui prin cordonul ombilical. Plin se sange, urland ca din gura de sarpe... Doamne ce mare e! Unde a incaput? Pe unde a iesit? Mi l-au pus pe burta...l-am atins usor pe piciorus...era atat de cald si lipicios...l-am simtit de parca ieseau aburi din el sarut .. L-au cantarit... stupoare de ambele parti: doctori, asistente si noi jenat parintii... 9.9 pounzi...deci 4,300 Kg. Ma uitam obosita la el..nu mai puteam zice, face nimic... Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa plang cand o sa-l vad.. dar eram obosita...Nici un alt gand nu-mi trecea prin cap...La un moment dat cand impingeam am simtit ca lesin, mi-au pus o masca de oxigen...uff si eu care credeam ca s-a terminat .. Dar urma eliminarea placentei, cusutul.. Greu..simteam cum ma inteapa acul...nu am mai rezistat...m-au adormit complet. M-am trezit pe la 7 seara...Nicu era langa mine. Nu aveam nici o dorinta, sa-l vad pe bebe...ma gandeam doar daca e bine ingrijit.. SI sa respir mi se parea greu. Nu stiu de ce a fost atat de chinuitor, de ce nu am rezistat. Eu stiam ca sunt rezistenta din fire...dar acum nu ma mai simteam asa trist
Am stat la reanimare pana a doua zi. Mi s-au facut doua transfuzii de sange.. Inima batea haotic...pana la urma doctorul m-a mutat intr-o camera obisnuita. Se lasa greu convins ca sunt mai bine zambet

L-am vazut apoi pe Codrin si l-am pus imediat la san. Stupoare surprins parca asta facea si acolo, in burtica, sugea de cand lumea... mititelul sarut
La Multi Ani dragostea mica a lui mamica! sarut



Ultima modificare efectuata de catre Aducut la 21.06.2003 9:55, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
Renata




Copii
ENYA ANNE MARIE: 17 ani, 1 luna

22.04.2003 2:32   O impresie fff. buna .  citat 

Am ramas cu o impresie fff.buna de la nastere , totul a fost ok , cum nu se putea mai bine . Toata personalul medical a fost super , nu am intampinat nici un fel de probleme , totul a mers ca pe roate ...Nasterea la mine a durat aprox . 30 min cu tot cu epiziotomie . Dupa 30 min . eram in sala postnasteri fericita si sunam pe toata lumea sa anunt cat sunt de fericita . Toate multumirile pt. un mare doctor si tot personalul medical care a asistat la nasterea micutei ENYA ANNE MARIE .

PASTE FERICIT !


sus

Denunta
georgiana




Locatie: str. unirii 2, bl B2, sc. C, ap. 3

22.04.2003 2:42     citat 

In legatura cu nasterea baietelului meu, acum in varsta de 5 ani, pot sa spun ca am doua mari regrete: primul ca nu l-am nascut natural si-al doilea ca nu l-am alaptat.
Pe mine m-au apucat contractiile noaptea, pe la 1:00. Dupa vreo 15 minute de la declansarea acestora mi s-a rupt si apa si-am decis sa merg la spital. Aici totul s-a precipitat in sensul ca durerile erau din ce in ce mai puternice, contractiile din ce in ce mai dese si ajunsesem la dilatatie 8. Lasha de mine, in loc sa astept continuarea fireasca a procesului nasterii, vazand ca durerile sunt atroce, pe la 6:00 am tipat la asistenta sefa sa-l cheme pe doctor sa-mi faca cezariana, ca(argumentul suprem) am bani si-o sa-l platesc. La auzul acestei rugaminti, asistenta, animata brusc de gandul la banii pe care-i promisesem, l-a chemat pe doctor si-au "decis" sa-mi faca cezariana, desi copilul era antrenat deja spre iesire. M-au anesteziat total si astfel a venit pe lume baietelul meu scump pe care-l iubesc nespus, cu o greutate de 3,650 si 52 cm. Alegand aceasta cale stupida( in cazul meu) de-a naste am fost privata de bucuria de-ai auzi primul tipat si de-al vedea cum vine pe lume. Dupa nastere am stat tintuita la pat vreo 4 zile, timp in care copilul meu a fost hranit artificial. Cand am incercat sa-l alaptez mi se parea ca n-am lapte, ca mameloanele nu-s formate, ca bebe se chinuie sa apuce mameloanele. Cert e c-am renuntat la alaptat din motivele (nefondate) de mai sus si l-am hranit cu Similac pana la un an. Noroc ca similacu-i un lapte f. bun si-a crescut Alex ( asa-l cheama) al meu ca la carte.
Concluzia: daca-ar fi sa retraiesc acele momente cu siguranta as alege varianta naturala a nasterii, mai ales ca eu n-am avut absolut nici o problema sau coplicatie care sa motiveze cezariana.
Va doresc tuturor multa sanatate si multa intelepciune atunci cand trebuie sa luati hotarari majore.


sus

Denunta
bg




Copii
Bianca Andreea: 19 ani, 7 luni
Radu Tudor: 17 ani, 1 luna

20.05.2003 9:52     citat 

Fetelor incercati si a doua oara. Am nascut natural de doua ori. Prima data a durat travaliul 3 ore iar a doua data 1/2 ora. Daca mi se intampla acasa nasteam singura rad

sus

Denunta
ttcrissy




Locatie: Bucuresti

09.06.2003 2:10     citat 

Si la mine tot 3 ore rad ...asta e partea simpatica...nu am simtit nimic cand a iesit BB...in schimb am simtit cu varf si indesat cusaturile plang sau sunt foarte trist proces care a durat nu mai putin de 1 ora nervos

Sper ca la a doua nastere sa fie si mai usor prostit


sus

Denunta
Nina




Locatie: M-Ciuc
Copii
Nina-Cristina: 18 ani

11.06.2003 1:31     citat 

Am avut o sarcina usoara si la fel pot spune si despre nastere. Insuportabile au fost contractiile. Cand au inceput, cu aproape 2 saptamani inainte de termen, nu imi venea sa cred ca se apropie nasterea. Simteam ca nu sunt pregatita psihic. Aveam contractii foarte rare si ma durea burta jos, credeam ca am racit, totusi. A 2-a zi, incepusem sa sangerez, asa...cateva pete mici. Mi-am zis ca daca devin mai dese contractiile si continui cu sangerarea, noaptea merg la spital. Si asa s-a intamplat ! Eu as fi vrut sa mai aman plecarea la spital, pana dimineata, contractiile erau abia la 15 sau chiar 30 de min., suportabile. Dar sotul nu a fost de acord si la 3 noaptea am plecat la spital. Aveam dilatatie doar de 2 cm. M-au internat, m-au dus in sala de nasteri, dar nu in camera de nastere ci in cea alaturata, unde mai asteptau sa nasca 2 mamici. Mi s-a zis ca pana dimineata sa incerc sa dorm, sa ma odihnesc. Dimineata aveam tot 2 cm dilatatie, dar contractii mai dese. La ora 8 mi-au dat o injectie pt. a grabi dilatatia. Contractiile au devenit mai dese si mai insuportabile. Doctorita de serviciu, mi-a rupt membranele pe la ora 10. Imi era greata, am vomat, m-am plimbat la toaleta de o multime de ori. Din cand in cand, moasa tot venea si ma controla sa vada cat m-am dilatat, cum avanseaza travaliul. Asta ma innebunea ! [color=blue]Dupa ce ca aveam durerile acelea insuportabile, mai venea si te controla, te apasa pe burta, spunea sa impingi cand aveai o contractie. Strangeam din dinti si asteptam sa nasc o data ! La un nou control moasa spune ca se vede capul bb-ului, sa merg in camera de nastere, sa ma urc pe masa ca nasc. Abia ma tineam pe picioare si mai trebuia sa traversez o camera si sa ma si urc pe masa de nasteri. Am ascultat de moasa, am impins cand mi-a spus(puternic, sa scap o data !)si in 5 min. am si auzit un planset de bb. Astfel ca, pe 10 ianuarie 2002, am nascut o fetita, Nina-Cristina, de48 de cm si 3 kg. Nasterea in sine a fost usoara. Contractiile, insa, au fost insuportabile si refacerea de dupa nastere. Am avut 4 cusaturi si mi-au trebuit 2 saptamani sa ma pot aseza,si eu, normal pe un scaun. Atunci, am zis ca nu mai vreau sa trec inca o data prin ce am trecut. Acum, insa, mai vreau o surioara sau un frate pt. Cristinuca. Si m-a apucat si nostalgia zilelor cand aveam un bb mic. Timpul infrumuseteaza amintirile ! trag cu ochiul [/color]

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, ... 10, 11, 12  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: