vorbim cu adolescentul? cum realizam comunicarea cu el?
drpaulnistor
31.03.2008 5:06sunt adolescent?
Cred ca am trecut de adolescenta, si imi aduc aminte cat de greu imi era sa vorbesc cu parintii mei mai ales de probleme personale,intotdeauna mergeam la altii prima data, dar stiti de ce?Pentru ca nu am fost invatat de mic ca pot avea incredere in ei...nu am avut o comunicare in care sa ma simt protejat si secretul meu sa fie in siguranta, credeam ca o sa ma pedepseasca!In fine, cred ca problema adolescentului se rezuma la comunicare care sa fie in stransa legatura cu relatia dintre el si parinte,poti comunica cu el toata ziua daca el te uraste...nush ce ar mai fi de zis, as astepta completari dar ma tem ca pentru mine e prea tarziu...
in primu rand buna ziua..sunt o adolescenta de 17 ani si scuzati ca m'am bagat printre parinti dar chiar am nevoie de niste raspunsuri.eu chiar nu pot ajunge la nici o cale de mijloc cu mama..chiar as vrea sa existe dar se pare ca n;o gasim nici una dintre noi vb cam orice cu mama..dar cand vine vb de sex nu ma pot duce sa vb cu ea ca si cand as vb cu o prietena de varsta mea.mama ma acuza pe tema asta ca nu mai vb cu ea ca inainte si ca mai bine prefer sa ma duc la prieteni decat sa vin la ea etc.dar nu'mi pot imagina ducandu'ma la mama sa'i zic despre relatia mea super frumoasa si de faptu ca as vrea si eu s;o fac...fiindca asta simt nu ca ar fi vorba de moda..ajutati'ma va rog:( ce pot sa ma fac?
eu una iti pot spune cea am facut eu....efectiv m-am dus si i-am spus...: uite, asta-i situatie, il plac pe cutarica, am stat si m-am gandit si cred ca el e cel cu care doresc sa-mi incep viata sexuala
am primit sfaturi si mie una mi-a
si eu as avea curaj sa merg sa'i zic in fata..dar nu stiu cum ar reactiona.ai mei n'au conceptii religioase sau chestii de genu..ci pur si simplu cred ca vor sa ma protejeze prea mult.le sunt recunoscatoare pt asta dar uneori mi se pare prea mult
poate ca uneori trebuie ca adolescentii sa dea dovada de mai multa diplomatie... daca parintii nu fac asta...
ai incercat sa o provoci pe mama ta sa-ti povesteasca despre tineretea ei... inainte de a
... si apoi e important sa reusesti sa te stapanesti atunci cand discutia nu decurge asa cum ai vrea.... e un exercitiu bun si pentru viata.... pentru viitoarele provocari la care ai de facut fata....
...sau poate sa stai de vorba mai mult cu tatal tau.... am cunoscut odata un tata foarte atasat de fata lui.... si nu stiu cum se face ca uneori sunt mai intelegatori cu fetele decat mamele.... sau poate cu fratii sau surorile mai mari... daca ai ocazia...
incearca tu sa descoperi care sunt caile de comunicare cu ei... sunt convinsa ca exista aceste cai .... si comunicarea e foarte importanta...
dar mai ales ai grija sa nu le inseli increderea atunci cand ti-o acorda...
sau roag-o pe mama ta sa intre si ea pe forum si sa povesteasca cu alti parinti...
si poate ca alti parinti (sau chiar tineri parinti care nu au trecut de mult de adolescenta), care au trecut prin asta, pot sa dea un sfat...
imi place de poofu ca incearca sa rezolve problema si ca starea de tensiune nu ii place... sper sa primeasca niste sfaturi bune...
ms mult de sfaturi da vreau sa rezolv asta ca nu e prea placut sa te certi mai tot timpul cu mama.o sa incerc sa invat ceva din ce mi-ai zis..aa si in legatura cu tineretile mamei..hmm..imi mai povestea uneori..dar cred ca vremurile de atunci sunt cu mult diferite fata de cele de acum cel putin asa cred eu..vad ca de 2 zile nu ne mai prea ciondanim