· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > musca, zgarie si trage de par
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor musca, zgarie si trage de par     
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

30.05.2011 1:26     citat 

Cayia, eu nu iau nimic in nume de rau. Eu va multumesc ca-mi raspundeti. Imi pare rau ca ati avut astfel de experiente. Imi dau seama ca pe undeva ma asemeni cu prietenii vostri de familie. Probabil faci asta pt ca te-a durut foarte mult ce ti s-a intamplat si nu ai putut sa intelegi corect mesajele mele. Nu, eu nu sunt indiferenta. Eu nu o las sa se descurce cand trage copiii de par. O opresc cu blandete si ii spun ca nu e bine pt ca-i doare. Asta ii spun iar si iar. Diana, asa cum spunea Symonik, intelege pe moment si e linistita pt urmatoarele minute, apoi o ia de la capat. Nu sunt indiferenta si nu o las de capul ei sa se descurce.
Prietena mea a nascut in aceeasi zi cu mine. Ne-am cunoscut cu vreo 4 ani inainte sa se nasca fetitele noastre. Ne intalnim de cand fetitele erau mici si le-am sarbatorit lunitele impreuna. Ea stie exact problema cu care ne confruntam noi, asa cum si ele au problemele lor. Ne inatlnim zilnic, uneori de doua ori pe zi. Mergem impreuna in parc.Nu avem aceleasi idei despre alaptare, educatie...dar ne intalnim undeva la mijloc si ne acceptam si ne respectam ideile. Fetita ei este cea care a invatat-o pe Dia sa faca schimb. Ideea a fost a prietenei mele. Dupa cum spuneam...Dia face schimb acum, dar cand e grabita i se pare mai usor sa traga de par. Fetele comunica foarte bine, in general. Fetita ei a fost luata de par de cateva ori de Diana dar imediat am intervenit, dar fara sa ma bag intre ele. Intervin din spate pt a-i desclesta degetele dar in rest le las fata in fata pt ca Diana sa observe ca ce face nu este bine. Celalta fetita nu a plans decat o sg data cand s-au luat in brate, s-au dezechilibrat si au cazut, in schimb plange dupa Diana de cate ori ne despartim. A fost primul si singurul copil pe care Diana l-a luat in brate si l-a pupat. In rest ne pupa doar pe mine, pe sot si pe mama mea. Deci din cate vezi...da, prietena mea cunoaste foarte bine situatia. Nu ii consider copilul un obiect si nu sunt o nesimtita asa cum se pare ca ma crezi. Nu toti sunt ca prietenii tai. Probabil ca ei n-ar inra sa ceara sfaturi. Vreau ca Diana sa fie bine fara sa sufere si fara sa-i faca pe ceilalti sa sufere si sunt convinsa ca in timp voi reusi. In plus, voi vorbiti vad de copii de 3 ani. De la 1 an si 8 luni la 3 ani e cale lunga.

Anamaria...atata timp cat nu este la mijloc o problema de comportament de ordin medical... atunci eu sunt convinsa ca orice copil e in stare sa empatizeze cu ceilalti la timpul potrivit. Daca un comportament nu este acceptabil, astept sa inteleaga asta copilul, nu-i spun eu ca nu este acceptabil si el trebuie sa ma creada pe cuvant sau sa o faca de frica furiei mele.

Symo...multumesc mult! Pot sa n-o mai pun 10 min la tobogan, dar dupa cum spuneam isi va gasi alta activitate fara probleme. Intentionam oricum ca saptamana asta sa ne jucam cu apa: plutire, scufundare, stropire, stari...chestii din astea si deci, mediul cel mai potrivit era in curtea bunicilor unde as fi avut toate sticlele si palniile si ce-mi mai trebuie. Azi insa a plouat torential la noi si am stat in casa. Prietena mea s-a aratat incantata de idee si abea asteptam sa mergem acolo. Problema ei nu e Diana, ci cainele pechinez al parintilor mei care nu e legat si e cam murdar...na, caine de curte. El, micutul, sta in treaba lui ca l-a ciufulit Dia si a invatat sa stea departe dar prietenei mele nu-i place ideea ca umbla liber pe acolo. Ma rog...asta asa in mare ca daca as scrie toate detaliile...nu mi-ar ajunge 2 pagini. Le scriu si eu pe rand cum mi se par importante. Sanatate piticilor tai si multumesc pt ajutor!

Acum 2 luni aveam o amica la care mai mergeam in vizita...pt ca de acolo a pornit totul. Baiatul ei de aproape 4 ani are/avea niste probleme de atasament. Nu o suporta pe Dia in camera aceea si mereu ii facea cate ceva. Eu nu am vazut sa o ia de par vreodata in schimb o impingea si o lovea. Deci am fost si in partea cealalta.Mamica lui ii spunea frumos sa nu o mai impinga, sa-i dea si ei ce are el...etc De atunci Dia a inceput sa muste cum facea el. La muscat a renuntat la foarte putin timp dupa, in schimb a ramas in principal cu trasul de par. Atunci la acel baietel acasa nu plangea ci ii respecta "sefia". Cand el vroia ce avea ea in mana ii intindea si isi gasea altceva. Daca era lovita usor se dadea la o parte si atat. Daca se mai intampla sa o sperie cu o masca venea la tzitzi si se uita in ochii mei si se linistea. Cu timpul a inceput sa ia si ea masca si sa ma sperie chipurile pe mine... Scriu asta ca sa intelegeti ca si eu am fost in situatia in care copilul meu era cel impins dar nu o luam ca o agresiune. Se vor intalni mereu cu situatii de acest gen si trebuie sa stie sa le gestioneze. Atata timp cat copilul nu cere sa plece din acel loc sau nu se ascunde in locul cel mai ingust dupa nu stiu ce dulap, mi se pare in regula sa fie acolo prezent chiar daca parintelui ii place sau nu. Daca este evident ca este speriat si vrea sa plece atunci normal ca-l scoti din anturaj. Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. Nu e un copil care-i terorizeaza pe ceilalti, ci un copil care trebuie sa invete sa se joace cu ceilalti. Un copil care terorizeaza clasa la scoala e copilul care este terorizat acasa. Diana se va opri cu siguranta la un moment dat. Eu caut solutia sa o ajut sa se opreasca mai repede. Atata tot.


sus

Denunta
bilutza




Locatie: Pitesti
Copii
Maria Daria: 14 ani, 2 luni
Andra Diana: 9 ani, 10 luni

30.05.2011 1:34     citat 

----------
Cayia a scris:
----------
alexxya a scris:
Azi am vorbit cu o prietena si am invitat-o cu fetita (nascuta in aceeasi zi cu Dia) la parintii mei unde are Dia locul de joaca. Ma gandesc sa-i duc eu acolo un copil. Daca vor fi doua nu vor avea cu ce alt copil sa interactioneze si cumva ma gandesc ca va avea mai putini stimuli care sa o deranjeze. Vom vedea maine cum va functiona. Sper sa fac bine.
----------

si ei, prietenei, i-ai spus ca fetita ta s-ar putea sa o loveasca pe a ei? I-ai marturisit ca in spatele invitatiei se ascunde de fapt incercarea ta de a-i aduce fetei tale un copil ca sa vezi cum reactioneaz?
Este exact genul de atitudine despre care vorbeam. e ca si cand i-ai duce copilului un caine sau o pisica ca sa se joace...Pe mine una ma deranjeaza teribil cand fi-miu e tratat asa ca un obiect, ca o jucarie a altor copii, "hai ca te invit si pe tine ca sa nu se plictisesca fi-mea" sau ca sa socilaizeze.
Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, ti-am spus astea pentru ca vad ca te preocupa.
----------


Exact acelasi lucru am simtit si eu, Alexxya, cand am citit. "Ma gandesc sa-i aduc acolo un copil" - parca ar fi un ursulet de plus, nu un individ. Cred ca privesti f gresit situatia asta.


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

30.05.2011 1:46     citat 

Bilutza...am raspuns putin mai sus. Urma si urmeaza sa mergem la curte pt a ne juca cu ele. Am facut un program cu activitati bazate pe jocul cu apa. Am vorbit cu ea despre asta de acum o saptamana. Stie problema Dianei dar ne ajuta. Fetita ei este foarte incantata cand ne vede. Striga mereu dupa Diana...ii spune Daia. Cand ne despartim plange dupa Diana. Deci din cate vezi sunt constienta ca nu este un ursulet de plus.
Caya...De ce te deranjeaza sa mergi cu copilul tau la altul care are nevoie de socializare? Pe asta chiar nu o inteleg. Poate din aceasta nevoie a celuilalt copil va reiesi o prietenie pe viata. Cand copiii nu se inteleg evident...atunci inteleg grija parintelui. Dar daca celalalt copil are nevoie de socializare iar copilul tau este dispus sa-si faca prieteni noi...de ce nu? Ai auzit probabil de boala oaselor de sticla. Un copilas de 6 ani avea aceasta boala si povestea cu lacrimi in ochi cum copiii nu se joaca cu el pt ca parintii le interzic ca nu cumva sa-l loveasca. Acasa la el nu primea vizite decat in anotimpul friguros. Unii copii au nevoie de socializare si mi se pare firesc ca ceilalti sa incerce sa-i ajute. Altefl ce facem cu cei "rai"? Ii catalogam ca fiind rai si ii ducem la marginea societatii? Cursuri care sa ii invete pe copii sa se poarte corect inca nu exista si sa mai fie si eficiente. Totul se invata din practica, fie ca vream sau ca nu vrem.

Am recitit...m-am exprimat foarte gresit daca am zis "sa-i duc un copil". In momentul in care scriam ma gandeam exclusiv la problema Dianei. Privind per ansamblu ma intereseaza binele tuturor copiilor. Nu as lua un copil de la casa de copii ca sa aiba Dia cu cine sa se joace pt ca apoi sa-l duc inapoi. Niciodata! Daca din aceasta experienta invata ambii copii mi se pare benefic. Ma scuzati pt exprimare atunci... din graba, din lipsa de timp n-am mai intrat pe forum si in speranta ca voi gasi idei noi tot scriu pe aici si mai gresesc. Am o gramada de poze si filmulete cu fetitele noastre dar inainte de a pune poze cu ele trebuie sa-i cer aprobarea mamei ei.


sus

Denunta
symonik




Locatie: Vaslui
Copii
Maria Alexandra: 14 ani, 9 luni
Matei: 10 ani, 10 luni

30.05.2011 2:00     citat 

Draga mea multa bafta si sa stii ca m-am exprimat gresit cand am scris ca ar trebui sa-i interzici ca nu se mai dea pe topogan 10 min ca la copiii de 3-5 ani perioada maxima de izolare e de 5 minute si sigur va face altceva ,alta activitate cum ai zis si tu ca ei la varsta asta uita repede .Eu abia dupa 3 ani am inceput sa pun in practica cateva pedepse sau izolari cu alex (de exemplu daca musca ii luam papusa preferata si o puneam 1-3 minute pe sifonier)Asta a durat vreo luna pana sa inteleaga ea care e rostul confiscarii jucariei cu toate cai-i explicam iar si iar de ce ii iau acea jucarie
Asa ca ce pretentii sa avem la 1,9 luni auzi asemenea "comportamente inacceptabile"(anamaria01)atat timp cat ii explici si nu ignori ceea ce face e ok cum procedezi eu am inteles din primele randuri cum sta treaba si nu m-am gandit o secunda ca nu ai fi acolo ca o umbra.Multa bafta cu noile experimente mi-ai dat si mie idei.
Si copiii mei au trecut prin multe situatii urate dar daca te duci si-i explici copilului frumos ca nu a procedat corect si ca celalat sufera nu mi se pare o tragedie asa va invata cu timpul ce e corect si cum sa se comporte nu daca mami sau bunica respectivului copil sta pe banca si rade ca uite ce fapte mari a facut al meu .....atunci ce sa invete copilasul?????

La un moment dat voiam sa renunt sa dau cateva sfaturi aici ci pe mp dar asta e parerea mea si o sustin.Copilul e prea mic si la varsta asta nu se aplica nici o pedeapsa ci i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut
multa rabdare Alexxya si pupici lui Dia care sunt convinsa ca va depasi momentul acesta si mami se va linisti sarut sarut sarut


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 10 ani, 9 luni

30.05.2011 2:12     citat 

Symo...ne vom linisti si vom da de altele. rad Multumesc mult!

Hai ca azi se pare ca stau numai pe forum, ce atata invatat...deci la ce ma gandeam...

Cayia...pornind de la ce spuneai tu... In satul parintilor mei sunt niste copilasi mai saracuti. Nu cred ca au vazut tobogane in viata lor. In satul-oras n-au...in Constanta ma indoiesc ca au ajuns. Sa presupunem ca intr-o zi invit un copilas din acesta cu mamica la noi in curte. Scopul: sa socializeze. Ii spun si mamei scopul meu. Poate ea are altul. Nu ma intereseaza asta pe mine. Diana nu are niciun prieten acolo in sat pt ca nu ne cunoastem. Deci ...Diana are un coleg de joaca -poate in timp prieten-, iar acel copilas se va bucura de jocuri si probabil de prezenta Dianei. Ce e rau in asta? Unde crezi ca vad gresit situatia? Deci am invitat copilul pt a se juca impreuna cu Diana, pt ca Diana nu are cu cine sa se joace. Exact ce nu suporti tu. Dar nu inteleg problema.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

30.05.2011 2:41     citat 

alexxya, nu am apucat sa citesc tot ce s-a mai scris dar sper sa fie de folos ce scriu chiar si asa.

mie imi reiese din ce ai scris tu si din ce mai stiu eu despre varsta fetitei tale ca ea ar fi super fericita sa aiba tobogane, casute si alte jucarii si pe tine langa ea. ca nu e prea interesata de copii la varsta asta. si eu am mers mult vreme cu delia prin parcuri fara sa o vad in mod deosebit interesata de copii. doar accidental.
deci inteleg ca dorinta de a o avea printre copii la momentul asta e mai mult a ta, si te inteleg. ai nevoie, presupun, sa te afli printre mamici. printre oameni de o seama cu tine, la aer, in plina actiune. poate gresesc. dar eu cred ca la varsta pe care o are fata ta, e grozav sa fie copilul printre alti copii pentru ca (si in mare doar pentru ca ) poate fi si mama cu alti adulti.
nu zic ca nu e bine sa aiba copii in jur, sa se acomodeze cu ei de mic. dar nu cred ca este o urgenta asta acum, in faza asta, despre care si eu cred ca e o faza si ca va trece. desigur, depinde de tine cum.

sunt niste lucruri care mi-au atras mult atentia citindu-te. unul din ele, primul, a fost faptul ca dorinta de a o avea pe copila ta printre copii e a ta, nu a ei. al doilea este ca vrei sa o inveti acum sa fie empatica.
nu prea ai cum miza pe asta la varsta ei. multi parinti fac lucrul asta, precum vad in jur, chiar daca tu o faci intr-o mainera mai blanda.
nu poti miza pe empatie, cred, insa poti miza pe altceva la varsta ei. la faptul ca e in perioada in care e sensibila la ordine. la felul in care se fac lucrurile. la varsta ei copii sunt cu urechile ciulite si plini de receptivitate la ce se face si ce nu, la cum si de ce apartin lucrurile.
de asta sunt copii care fac crize serioase ca duce matusa geanta mamei sau ca un obiect nu-i unde tre sa fie.
asa ca probabil cel mai indicat ar fi daca i-ai spune: oamenii nu se lovesc, mingea se loveste, canapeaua se poate lovi, cuburile moi, si ce crezi tu ca se poate lovi. oamenii nu.
mie imi pare ca intelectualizezi mult. pentru ca, presupun, daca te-ai lasa in pace, probabil ca vazand un copil lovit (mai ales de copilul tau) ai fi tentata mai curand sa te asiguri ca e copilul ok, sa ii oferi tu cat confort poti (ceea ce e un mod foarte bun, desi asta e secundar, de a-i arata fetei cum avem grija de sentimentele altora). si sa-i spui fetei tale, care inca nu poate fi empatica, ce lucruri nu se fac in lumea asta a noastra.

eu personal, cand delia era intr-o faza sau alta incercam sa nu o pun in situatia sa se comporte intr-un mod care sa o puna chiar si fata de sine intr-o lumina proasta, deci intr-o situatia similara as fi mers cand parcul e liber si as sta langa ea tot timpul, cu grija sa nu apuce sa faca rau altui copil. cred ca e de responsabilitatea fiecarui adult ca copilul lui sa aiba grija ca al lui copil sa nu puna in pericol pe altii, mai ales cand acest lucru e de asteptat.

sper sa fie de folos. revin.


sus

Denunta
Happy_mami2007




Copii
Ema: 13 ani
Gabi: 9 ani, 7 luni

30.05.2011 2:43     citat 

Nu stiu de ce , dar mie chestia asta cu i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , mi se pare ceva gen personajele din Vizita lui Caragiale . Nu-mi spuneti voi mie ca un copil de aproape 2 ani nu intelege . Fetita mea de nici 6 luni de ce stie sa se strambe si sa-si puna manuta la nas cand vede pompita pt nasuc in mana mea ??

----------
citat:
Daca un comportament nu este acceptabil, astept sa inteleaga asta copilul, nu-i spun eu ca nu este acceptabil si el trebuie sa ma creada pe cuvant sau sa o faca de frica furiei mele. sageata acuma spui ca nu are cum intelege , acum astepti sa inteleaga ea .. sa inteleaga cand ? Cand intr-adevar vor refuza alti copii sa se joace cu ea ? Eu tin minte de cand eram eu mica , orice copil bataus era ferit si ocolit de toata lumea , sa nu crezi ca nu se va intampla asta .


----------
In plus, voi vorbiti vad de copii de 3 ani. De la 1 an si 8 luni la 3 ani e cale lunga .. da , fata mea are acum aproape 4 ani , dar problemele cu cealalta fetita au inceput de cand au stiut ele ce inseamna sa se joace impreuna . Si tot atunci m-a si muscat , i-am aratat ce mi-a facut si ca doare , si de atunci gata .. si nu avea decat vreun an jumate .

----------
citat:
Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. .. te-ai gandit ca pe mine una si putinul ala m-ar fi deranjat ? Sa vad ca fata mea plange din cauza ca alta fetita o trage de par , cu atat mai mult , cu mama ei de fata ... m-ar fi deranjat teribil , crede-ma . Si daca nu plang prea mult , nu inseamna ca nu-i si doare , sau ca le face placere . Uite , eu cand eram mica chiar aveam cosmaruri din cauza celor care ne faceau asa ceva cand mergeam in parc ... deci , daca nu iti spune nimeni nimic , sa nu crezi ca copilul a uitat .



----------
Un copil care terorizeaza clasa la scoala e copilul care este terorizat acasa. Permite-mi sa nu fiu de acord . Un astfel de copil poate fi un copil caruia , asa cum a spus si Cayia , i se permite tot , nu i se refuza nimic , si are impresia ca i se cuvine totul .

Si cred ca problema pe care o vedea Cayia era ca , in felul in care ai spus-o tu , suna ca si cum ai face experimente pe alti copii .. ai duce copii sa vezi daca fata ta are de gand sa-i traga de par sau nu , sa-i faca sa planga sau nu ... si asta si eu as vedea-o problema , si sincer nu cred ca as accepta asa ceva . Oricata nevoie de socializare are copilul , mai ales daca stiu ca celalalt ii sare in cap copilului meu si doar .. i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , doar ca dupa 2 minute sa repete faza , pt ca aproape simte ca primeste aprobare sa faca asta , nefiind " pedepsit " ... in asa situatie prefer sa stiu ca nu socializeaza , dar ca e linistit .



Ultima modificare efectuata de catre Happy_mami2007 la 30.05.2011 2:47, modificat de 1 data in total

sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

30.05.2011 2:45     citat 

vroiam sa povestesc ceva.
am ascultat acum ceva vreme inregistrari cu delia la 2 ani. ea nu vorbea grozav pe atunci. si nu intelegeam chiar tot. dar acum, ascultand de drag de multe ori, am descoperit ceva ce atunci nu intelesesem.

delia desena pe banca. si eu o intrebam daca e bine sa desenezi pe banca, uite, te-ai murdarit. ea imi raspundea plina de bucurie "daaaa" foarte fericit
ascultand atenta am constatat ca delia ma tot intreba: pe banca? pe jos? vroia doar sa stie unde SE deseneaza.
deci ei acum sunt foarte receptivi la regulile lumii asteia. vrea ca noi sa le facem cunoscute, sa le respectam si noi, si sunt nerabdatori sa o faca si ei. daca are tensiuni de descarcat, ofera-i alternative care sa nu doara. si zi-i ca nu oamenii, continua sa-i spui, cu rabdare, daca nu prinde usor. o sa prinda. copiii coopereaza grozav cu adultii care si ei coopereaza cu ei.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

30.05.2011 2:51     citat 

aa..ca nu poti miza pe empatie la varsta asta nu inseamna ca nu poti face multe pentru ca ea sa fie empatica mai tarziu. sa arati cum iti pasa tie de ea, dar si de nevoile tale, sa ii arati ca si tu ai nevoi si-s si ele importante. desigur, inca e important sa te ajustezi foarte mult la ea si nevoile ei. dar incepe si ea sa fie capabila de acum sa se mai ajusteze. dar e mai bine sa o faca bland, deci eu as expune-o mai putin la stimulii care o fac sa primeasca inapoi imagini negative ale ei, nedrepte de altfel, si evitabile pe de alta parte. ai putea-o acomoda in relatia cu tine. fiind tu empatica si cu ea, si cu tine, si cu altii. cum probabil ca esti, cu ea. cu tine esti? cu copiii loviti? tu direct.

sus

Denunta
Cayia




Copii
V mare: 14 ani, 9 luni
V mic: 9 ani, 8 luni

30.05.2011 3:02     citat 

----------
alexxya a scris:
Caya...De ce te deranjeaza sa mergi cu copilul tau la altul care are nevoie de socializare?
----------

Nu ma deranjeaza absolut deloc sa merg cu copilul la un alt copil care are nevoie de socializare. Ba chiar in we asta cam asta am facut, am mers cu copiii, la spital, la un copil care este nevoit sa stea acolo si se plictiseste. Ideea este, sa stiu si eu cand sunt invitata pentru socializare, mai ales la un copil care loveste, musca, zgarie, asta ca sa-mi pot si eu pregati sufleteste copilul. Una este ce vreau eu si alta este ce vrea copilul meu. Intr-o astfel de situatie, as vrea ca el sa aleaga daca se supune riscului sa fie agresat.
E drept ca te vad mult asemanatoare cu prietenii mei, folosesti chiar si acelasi tip de exprimare, dar, spre deosebire de tine eu nu-i consider nesimtiti, nici pe ei si nici pe tine. Exact la fel ca si tine, si ei considera ca baietelul lor nu are capacitatea sa inteleaga la 3 ani. tu consideri ca nu intelege la 1 an si 8 luni. Eu consider ca intelege de cand se naste. Cred ca aici e diferenta.
Tu spui ca ii repeti cu blandete ca pe copilul agresat il doare etc. Tu, in momentele acelea simti blandete? Nu e o intrebare retorica, sa stii.
Eu, cand al meu face ceva de genul asta simt uneori revolta, alteori furie, uneori blandete...depinde de situatie, cert e ca eu ii arat exact ce simt. Daca pe mine ma deranjeaza ce face, ii arat lucrul acesta. Si cred ca asta il ajuta mult sa inteleaga.
Eu, daca ma pun in situatia ta, sa merg cu copilul la locul de joaca si copilul meu sa-l muste sau sa-l zgarie pe alt copil, as simti rusine fata de ceilalti parinti, parere de rau pentru ca al meu a produs durere, frustrare ca nu pot face nimic sa indrept lucrurile...blandete nu cred ca as simti.


sus

Denunta
Cayia




Copii
V mare: 14 ani, 9 luni
V mic: 9 ani, 8 luni

30.05.2011 3:29     citat 

Si as mai vrea sa mai spun un lucru. Eu nu cred ca un copil loveste fara sa aiba un motiv anume. Baietelul prietenilor nostri sunt convinsa ca s-a simtit indreptatit sa-l loveasca pe v. Noi am mers la ei sambata, nu eram numai noi, au fost in jur de 10 oameni. Iar parintii lui, din anumite motive l-au dus la bunici de vineri, fara sa-i spuna ca sambata vor avea musafiri. Baietelul a fost adus acasa, dupa ce toti musafirii erau veniti, dupa ce v deja incepuse sa se joace cu jucariile copilului. Cand el a sosit acasa la el, a fost contrariat de atata lume si vizibil deranjat ca nu a fostr acolo cand a sosit v ca sa-i arate el jucariile. si probabil ca l-a agresat tocmai ca sa-i arate ca este teritoriul lui...Deci din punctul meu de vedere, copilul era indreptatit sa fie nemultumit, desigur felul lui de a se manifesta nu a fost cel mai potrivit. Aici poate ca ar fi fost indicat sa intervina parintii, poate ca daca ar fi fost prevenit de ce urma sa se intample nu mai era asa de agresiv.

sus

Denunta
anamaria01





30.05.2011 3:56     citat 

----------
alexxya a scris:



Anamaria...atata timp cat nu este la mijloc o problema de comportament de ordin medical...atunci eu sunt convinsa ca orice copil e in stare sa empatizeze cu ceilalti la timpul potrivit.

Diana se va opri cu siguranta la un moment dat. Eu caut solutia sa o ajut sa se opreasca mai repede.
----------


Cele doua afirmatii ale tale mi se par putin contradictorii. Daca esti convinsa ca se va opri la timpul potrivit, de ce cauti sa o ajuti sa se opreasca mai repede? Ai putea astepta pana vine timpul potrivit, pentru ca invata candva, cu siguranta, ce se accepta si ce nu, din punct de vedere social, in relatiile cu ceilalti. Dar ai deschis discutia cerand ajutor (respectiv, sfaturi), deci asteptatul nu e o solutie.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

30.05.2011 10:47     citat 

si eu cred in natura buna a omului zambet.

sus

Denunta
Cayia




Copii
V mare: 14 ani, 9 luni
V mic: 9 ani, 8 luni

31.05.2011 7:30     citat 

----------
alexxya a scris:
... O opresc cu blandete si ii spun ca nu e bine pt ca-i doare. Asta ii spun iar si iar. Diana, asa cum spunea Symonik, intelege pe moment si e linistita pt urmatoarele minute, apoi o ia de la capat.
......Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. Nu e un copil care-i terorizeaza pe ceilalti, ci un copil care trebuie sa invete sa se joace cu ceilalti.
----------


Ideea de mai sus se repeta destul de des in mesajele tale. Vroiam sa-ti spun ca fi-miu nu a plans deloc cand a fost agresat si tot asa, s-a intors imediat la joaca. Odata ajunsi insa acasa, el singur mi-a spus ca e foarte afectat de ceea ce s-a intamplat si asta am putut observa si eu in urmatoarele zile de la incident, din pacate.
Intentia ta e laudabila, aceea ce a creea un copil empatic, dar, parerea mea este ca o prima si importanta lectie de empatie pentru ea, ar fi ca tu sa arati intr-un mod autentic ca-ti pasa si de copiii agresati, pentru ca totusi, in situatia descrisa de tine, ei, copiii agresati sunt victimele, nu fetita ta.
Inca o data iti spun, nu scriu aici ca sa te cert, dar mie-mi pare ca tu nu vezi corect toata situatia. Poate ca la 1 an si 8 luni nu intelege chiar tot ce-i spui, insa intelege cu siguranta ceea ce simti tu si daca tie nu-ti pasa de copilul lovit pe motiv ca acesta nu plange, ceea ce invata fetita ta este ca poate lovi linistita, ca oricum nu ne pasa de cel lovit si oricum nu i se intampla nimic daca loveste.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 11 luni

31.05.2011 8:06     citat 

pentru ca vad ca se sunt recomandari pentru pedepse pe aici. as vrea sa va povestesc cateva din consecintele pe care aplicarea lor ar putea-o avea.
am spus deja ca nu vad nici un beneficiu in a arata copiulului cum sufera cel lovit, in timp ce copilul lovit nu primeste nici un ajutor.
insa...

am fost plecata din tara de cand delia avea 1 an si ceva si ne-am intors cand avea 4 si ceva. eu copilaria mea mi-o amintesc cumva, dar cea cu care m-am intors vie in minte este, evident, a deliei, cea de pana atunci.
cand am revenit in tara am fost foarte surprinsa de cateva lucruri, pe care nu le observam asa de bine, probabil, daca nu luam distanta, daca nu comparam.
un prim lucru este acela ca un copil lovit (indiferent daca din greseala sau nu) nu se uita aproape niciodata la cel care l-a lovit. si nici cel care loveste nu se uita la cel lovit care plange, daca a terminat de lovit. in america era cel mai natural lucru din lume ca copilul ce a lovit din greseala, sau chiar copilul care il vede pe altul impiedicandu-se, sa intrebe pe cel in pericol daca este ok.
de ce nu se intampla aici?
pentru ca aici totul se raporteaza la autoritatea care imparte dreptatea, care stie ce intentii au copiii dintr-o ochire. la adult, intr-o prima faza, parinte sau educator, profesor...probabil din cauza ca inca de cand sunt foarte mici si nu e clar de ce fac un lucru sau altul, multor copii li se spune ca sunt rai, deoarce cam toate incidentele se pun pe seama intentiilor rele ale copiilor in cauza sau a celor din jur, care si ei sunt etichetati asa.
prin urmare, cel care loveste din greseala, stie imediat ca a facut un lucru demn de cearta sau pedeapsa, e primul lucru care ii vine in minte si-i scurt-circuiteaza alte ganduri, si se uita cine l-a vazut. celalalt percepe si el ca e un lucru demn de cearta si fie se uita sa vada cine il poate consola si pedepsi pe "agresor" sau plange tare ,ca sa fie auzit.
dar privirile celor doi nu se intalnesc. desi, probabil, daca ar avea sansa sa se intalneasca, fara frica sau speranta pedepsirii, cel lovit s-ar simti brusc mai bine, pentru ca ar vedea o fata incurcata, nicicum rautacioasa (cum ii apare, probabil, in imaginatie) si lucrurile ar avansa altfel, iar copii ar trai cu sentimentul ca lumea e un loc bun, si l-ar face sa fie asa.

vad si la adulti asa ceva. ne uitam mereu dupa autoritate. cineva face cuiva ceva aiurea in metrou, suntem multi si el e unu. dar nu facem nimic, nu zicem nimic, trebuie sa vina politia sa rezolve (care a luat locul educatoarei, invatatoarei, dirigintelui...).
cand ne cerem scuze sau ne multumim suntem incurcati si ingrijorati, privim in jos. multumirile se primesc greu, cei ce le primesc stiu din copilarie felul in care s-a ajuns la ele. cat de neplacut a fost pana au fost invatate, asa ca incearca sa il opreasca pe cel care multumeste sa o mai faca (lasati, nu trebuie, nu-i nimic). ciudat, eu ma simt bine sa multumesc, vreau sa multumesc cand mi se face/aduce ceva ce-mi place. pentru scuze, de cele mai multe ori, daca nu e cineva cunoscut, nu reactionam, nu le acceptam, nu raspundem, nu privim. dar ne uitam urat daca nu ne sunt acordate, asa cum "e frumos" sa faci.

si e normal sa fie asa de vreme ce fortam bunele maniere sa apara atunci cand copilul inca nu simte sa faca asa.
cand foarte bine copilul caruia i se multumeste, caruia i se cer scuze, va invata perfect, in timp, sa faca la fel, in contextele potrivite.
poate ca nu asa procedati voi, in particular, dar vad extrem de des asta prin parcuri. vad cum sunt numiti egoisiti sau rai copii de doar un an si ceva care se joaca cu bucurie cu jucaria lor si nu vor sa o imparta. nu atunci.
o va imparti in timp, o va da usor dupa ce termina el de jucat. de ce sa facem in asa fel incat sa devina dificil sa se poarte frumos? de ce sa facem sa vada o corvoada si un efort in purtatul frumos cu celalalt? cand lucrul asta vine asta de frumos de la sine...



Ultima modificare efectuata de catre adana_ la 31.05.2011 8:14, modificat de 1 data in total

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: