· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > musca, zgarie si trage de par
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor musca, zgarie si trage de par     
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 15 ani, 4 luni

31.05.2011 12:42     citat 

si acum sa arat si eu ca nu am fost radicala, sa ma citez, sa aduc dovezi ? rad.
oricum, ceea ce este important este fiecare copil si felul in care este el acum. si asta am pus in primul rand in lumina. cum este aceasta fetita zambet. si apoi cum am observat ca este tendinta. cred ca la frati este, intr-adevar, un domeniu diferit.


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 11 ani, 2 luni

31.05.2011 10:46     citat 

Hai ca am aparut si eu. Da ati scris...nu gluma. Din partea mea puteti sa "ma discutati" cat doriti foarte fericit numai sa am timp si eu sa citesc postarile

Acum pe bune...va multumesc din suflet pentru tot ce scrieti. Este foarte important pt mine. Nici nu stiu cu ce sa incep. Poate cu recunoasterea faptului ca mai am mult de invatat si probabil ca nu voi reusi intr-o viata de om sa le stiu pe toate. E prima oara cand ma confrunt cu "probleme" de omulet pitic.

Un lucru mi-a atras puternic atentia din ceea ce ati scris voi. Da, eu o las sa vada la celalalt copil ca ceea ce face provoaca durere, da, ii cer scuze mamei in locul Dianei, ceva de genul "Va rog sa ne scuzati. Incercam sa invatam sa ne jucam frumos..."si acum mi-am pus intrebarea...incercam sa ne jucam...cine? noi? ...aveti dreptate...grabesc lucrurile. Am crezut ca solutia este socializarea. Am crezut ca daca va sta mai mult intre copii va invata sa nu mai traga de par si sa se joace "corect". Ma gandesc acum ca poate ea nu are nevoie de compania celorlalti asa cum credeam eu ca este necesar. Adana, poate ai dreptate ca ar trebui sa o duc in locuri unde nu sunt multi copii, doar ca nu-mi dau seama acum care ar fi acestea. Locurile de joaca sunt pline. Probabil ca vom merge o perioada mai mult in curtea parintilor mei.
Si al doilea lucru pe care am inteles ca-l gresesc...da, arat empatie fata de ceilalti copii, ma interesez sa vad daca au patit ceva, daca ii doare, ii mangai unde au fost loviti si Dia vede asta si pare sa-i para rau...pe moment. Gresesc insa crezand ca pot grabi lucrurile...ca si cand eu as putea sa o invat pe ea sa arate empatie...Cred ca stiam ca va veni si aceasta perioada la timpul ei...si totusi am tendinta sa grabesc lucrurile. Poate ea trebuie sa vada asta la mine dar fara ca eu sa consider ca se vor rezolva toate peste noapte datorita acestui comportament al meu.

La cresa nu o voi da. Spuneam ca poate era mai bine sa o dau la gradi atunci cand am avut ocazia...cu ceva vreme in urma. Acum decizia e luata. Voi sta cu ea acasa pana la 3 ani...concediu fara plata, sper sa ne descurcam si sa nu fim nevoiti sa modific ceva. Oricum, in conditiile acestea, nu-mi trecea prin cap sa o dau la gradi.

Adana...mai vorbeai ceva de blandete. La intrarea in parc ii vorbesc cu blandete. Dar de ce atunci cand loveste un copil sa nu privesc situatia cu blandete? Adica ii vorbesc copilului lovit ("a agresa" mi se pare cam dur tinand cont ca este vorba de un copil de nici 2 ani) cu blandete. Il intreb unde-l doare. Ii cer scuze in numele Dianei spunandu-i ceva de genul :"Este micuta si acum invata sa se joace asa frumos ca tine". Apoi ii arat Dianei si ii spun :"Uite, il doare. L-ai tras de par si il doare." Ii vorbesc bland dar apasat. Eu nu tip la ea si nu cred ca ar schimba cu ceva lucrurile. Alte gesturi care cred ca arata ca nu sunt "blanda": nu o mangai, nu o iau in brate, nu o pup...doar ca nu ridic vocea. Asta inseamna ca sunt "prea" blanda?

Sa va spun o descoperire facuta azi. Am fost in vizita la prietena ei. S-au jucat frumos...una langa alta, asa cum spunea Christa. Jocul lor impreuna este cel in care se alearga dintr-o parte in alta a casei, dar fara o alta finalitate. Una fuge tipand iar cealalta urmeaza sa o prinda. Rolurile si le schimba pe neasteptate. Toate frumoase. Dupa vreo 30 de minute Dia incepe sa o traga de par. Cealalta rade. Reusesc sa ii iau mana din parul fetei dar pt ca radeau amandoua am ramas eu fara replica. Am incercat sa le schimb jocul. Diana stia una si buna...una, doua era cu mainile in parul fetei care parea sa nu se sinchiseasca prea mult. Dupa vreo 2 minute uitandu-ma insistent in parul ciufulit al fetei vad ceva roz. Avea o clamita undeva ascunsa de firele rebele si ciufulite. Ii scoatem clamita din par, i-o aratam Dianei si se linisteste fata mea. Cu siguranta nu toti copiii din parc au clamite. De la unii vrea jucariile, pe altii vrea doar sa-i indeparteze din calea ei...si astfel mi-am dat seama ca daca as evita o perioada situatiile in care ea sa-si doreasca ceva de la ei, poate ca atunci cand ar reveni langa ei ar uita de fapt sa mai traga de par. Oare gandesc bine?

Maine vom merge la curte cu prietenele noastre sa se joace la piscinuta. Azi am cumparat si niste acuarele non-toxice cica...pt piticoti. Sa vedem daca le face placere sa picteze. M-am gandit la activitati interesante pt urmatoarele 2 saptamani ca sa-i dau de lucru si sa ii indrum atentia catre alte lucruri. Sa vedem ce-o iesi. In parc n-am cand sa o o duc si sa nu fie copii. Poate doar pe la ora 14 dar evit sa o scot din casa la asa ore.

Adana, mie imi place naturaletea ta rad Daca am timp sa si citesc atunci prefer sa nu fii sintetica. Un lucru pe care ai pus accentul de multe ori in discutiile noastre... e varsta potrivita pentru ordine, apartenenta... de la ceea ce mi-ai spus intr-o zi la telefon in legatura cu acestea am inceput sa aranjam seara jucariile pe categorii...nu ca as fi reusit pana acum...eu le pun, ea le arunca... Cu toate acestea, azi, pentru prima oara -ca de-asta ma gandeam acum la ce ai scris- mi-a aratat ca o bila e aruncata pe hol. A luat-o, a dus-o in cutia cu bile si aramas cateva secunde cu ochii la cutie pentru a-si admira opera. Ea nu era interesata de ordine pana acum. Hartiile le duce la cos, cojile de banana nu le arunca decat daca da de un cos galben la locul de joaca...celel albastre nu le prea recunoaste si se impotriveste cand ii spun sa le arunce acolo scot limba Oricum, ideea este ca a inceput sa fie si ea interesata de ordine mai nou. Si mi-ai dat o ideea buna: as putea pe aceasta latura sa continui si sa-i spun ceva de genul...vrei sa lovesti? Mingea se loveste, copiii nu. Ceva de genul. Cu trasul de par ...nu stiu...ce se trage de....ceva? confuz rad

Alice... sa stii ca asa fac si eu cu Dia. Cand se loveste si se stramba, ca de plans nu prea plange, ii arat in ce s-a lovit. Ii arat...era ceva prea aproape, a calcat pe o piatra...niciodata nu i-am distras atentia. Mereu am cautat sa-i arat si cauza. De mult timp nu-mi mai fac probleme ca-si prinde mainile la usi sau ca se loveste coborand scari. Au fost si copii luati pe sus, au fost si vorbe grele la adresa mea pe care m-am bucurat ca Dia nu le-a inteles, au fost si mamici zambitoare care au inteles situatia si s-au implicat lasand copilul in fata Dianei pt ca ea sa vada ce a facut, au fost mamici care i-au vorbit frumos Dianei dar si un caz de tatic care a prins-o puternic de brat si a tras de ea. Oamenii sunt de mai multe feluri. Eu nu port pica nimanui si nici nu sunt indiferenta la ce face Diana. Daca as fi fost un parinte bucuros ca stie copilul meu sa se descurce in viata, nu m-as mai fi aflat aici.
Alice ai mai scris: poate ca tocmai posibila empatie exagerata a Alexyei sa o conduca pe cea mica inspre a brusca alti copii, poate o atentie usor scazuta asupra sa ca individ, plus compania naturala a copiilor, fiecare cu personalitatea nealterata, sa zic, de adultul parinte .... ar putea schimba usor perceptia fetei despre mediul cu ceilalti copii Am citit de cateva ori dar pricep doar sfarsitul....faptul ca ai dat o solutie rad jenat E drept ca e cam tarziu si ca Dia tocmai mi-a dat puternic de lucru acum langa mine...scuza-ma, dar n-am inteles exact ce spuneai in acel mesaj.

Si...cred ca mai am cate ceva de spus...dar ma duc sa schimb Diana si revin.


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 11 ani, 2 luni

01.06.2011 12:46     citat 

----------
Happy_mami2007 a scris:
Nu stiu de ce , dar mie chestia asta cu i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , mi se pare ceva gen personajele din Vizita lui Caragiale . Nu-mi spuneti voi mie ca un copil de aproape 2 ani nu intelege . Fetita mea de nici 6 luni de ce stie sa se strambe si sa-si puna manuta la nas cand vede pompita pt nasuc in mana mea ??
----------

Se numeste reflex conditionat. Iar de acolo pana la constientizare e ca de la cer la pamant. Asa as putea folosi tehnica nuielei pe care vad ca o mai aplica si unii parinti in parc... ii arati copilului nuiaua si in urmatoarele 10 minute nici nu stii ca ai copil. Oare de ce... Iar Goe al lui Cragiale nu are cu siguranta 2 ani. Fiecare varsta are particularitatile ei. Diana nu va fi un copil care va primi totul pe tava si i se permite orice. Dar deja intru in discutii prea profunde. Pe scurt... cand va veni vremea/varsta si va fii cazul voi aplica si acea pedeapsa daca va fii cazul: o voi lua din parc si ii voi spune ca nu o pot lasa langa prietenii ei care plag pt ca-i loveste, daca va fii cazul probabil ca o voi ruga sa se gandeasca la niste situatii in care..., sa compuna niste povestiri despre... si sunt zece mii de metode de a ajuta un copil sa vada unde face rau fara a-l brusca. Ca sunt copii care fac rau din placere... e mult de discutat. Ar necesita un alt subiect si parca nu l-as deschide. Abea am timp sa vorbesc pe aici. As vrea sa ma rezum la cautarea unor metode care sa ne foloseasca noua si atat deocamdata.

----------
Happy_mami2007 a scris:
acuma spui ca nu are cum intelege , acum astepti sa inteleaga ea .. sa inteleaga cand ? Cand intr-adevar vor refuza alti copii sa se joace cu ea ? Eu tin minte de cand eram eu mica , orice copil bataus era ferit si ocolit de toata lumea , sa nu crezi ca nu se va intampla asta .
----------

Asta e de fapt ceea ce spunea Adana cand ma sfatuia sa evit astfel de situatii. Copilul poate fii catalogat cumva, apoi deja sa simta consecintele. In afara de asta imi dau seama cat de grav este ca zi de zi sa vada oamenii incruntandu-se la ea. Ar putea cumva sa inceapa sa se considere ea insasi o problema si asta ar fi mult mai grav.


----------
Happy_mami2007 a scris:
In plus, voi vorbiti vad de copii de 3 ani. De la 1 an si 8 luni la 3 ani e cale lunga .. da , fata mea are acum aproape 4 ani , dar problemele cu cealalta fetita au inceput de cand au stiut ele ce inseamna sa se joace impreuna . Si tot atunci m-a si muscat , i-am aratat ce mi-a facut si ca doare , si de atunci gata .. si nu avea decat vreun an jumate .
----------

Cred ca am explicat deja ca nu am lasat lucrurile sa curga de la sine. Cand m-a tras pe mine de par, i-am aratat ca ma doare, m-am ridicat de langa ea si am inceput sa fac altceva pt urmatoarele cateva minute. Am mai scris asta.

----------
Happy_mami2007 a scris:
Niciunul dintre copiii pe care Dia l-a tras de par n-a plans prea mult. S-a intors curand la joaca. Altii n-au plans deloc. .. te-ai gandit ca pe mine una si putinul ala m-ar fi deranjat ? Sa vad ca fata mea plange din cauza ca alta fetita o trage de par , cu atat mai mult , cu mama ei de fata ... m-ar fi deranjat teribil , crede-ma . Si daca nu plang prea mult , nu inseamna ca nu-i si doare , sau ca le face placere . Uite , eu cand eram mica chiar aveam cosmaruri din cauza celor care ne faceau asa ceva cand mergeam in parc ... deci , daca nu iti spune nimeni nimic , sa nu crezi ca copilul a uitat .
----------

Stiu ca un copil daca nu plange nu inseamna ca nu sufera. Cunosc mai bine decat oricine domeniul asta. Eu nu las lucrurile sa treaca. Vorbesc cu copilul lovit, il intreb daca si unde il doare. Ii explic ca Dia nu a facut-o din rautate ci pentru ca nu stie sa se joace frumos ca el pentru ca e mica. Ii spun ca de la el va invata sa se joace, ca a reactionat minunat si altele...Tu crezi ca pe mine nu ma deranjeaza teribil sa vad ca Dia trage de par? Sigur ca ma deranjeaza. Am renuntat de cateva zile la invatat pt a gasi solutii. Citesc carti despre asta si ma aflu aici la ora 1 noaptea. Daca nu m-ar fi deranjat as fi invatat pt examenul din iulie asa cum imi propusesem de vreo cateva luni si as fi fost la culcare acum pt ca maine avem o zi plina.


----------
Happy_mami2007 a scris:
Un copil care terorizeaza clasa la scoala e copilul care este terorizat acasa. Permite-mi sa nu fiu de acord . Un astfel de copil poate fi un copil caruia , asa cum a spus si Cayia , i se permite tot , nu i se refuza nimic , si are impresia ca i se cuvine totul .
----------

Esti pornita sa nu fii de acord cu mine. Nu era vorba ca nu esti de acord, ci doar ca ai ceva de completat. Eu nu am spus: Un copil care terorizeaza clasa la scoala e numai copilul care este terorizat acasa Acel numai nu exista in mesajul meu. Eu am vorbit la modul general. De obicei... de obicei violenta naste violenta, de obicei copiii care terorizeaza sunt copii care au cunoscut teroarea la ei acasa...de obicei...
Cei carora li se permite orice sunt copii care ii terorizeaza pe cei slabi...de obicei acesti copii carora li se perite orice sunt copii fricosi...ii terorizeaza pe cei mai slabi dar sunt usor de dat pe brazda...Daca nu exista sprijin din partea parintilor recidiveaza dar macar ii poti controla. Cei care sunt terorizati nu cunosc decat acest mediu si si-l creaza oriunde s-ar afla. De aceea terorizeaza...acasa sunt victime si traiesc doar pentru a deveni calaul. Revenind la cazul nostru, Diana nu face si nu va face parte din nicio categorie...Explicatiile le-am dat deja de cateva ori.

----------
Happy_mami2007 a scris:
Si cred ca problema pe care o vedea Cayia era ca , in felul in care ai spus-o tu , suna ca si cum ai face experimente pe alti copii .. ai duce copii sa vezi daca fata ta are de gand sa-i traga de par sau nu , sa-i faca sa planga sau nu ... si asta si eu as vedea-o problema , si sincer nu cred ca as accepta asa ceva . Oricata nevoie de socializare are copilul , mai ales daca stiu ca celalalt ii sare in cap copilului meu si doar .. i se explica foarte frumos de nnnnnnnnnnnnnn ori ce e corect si de ce nu e bine ce a facut , doar ca dupa 2 minute sa repete faza , pt ca aproape simte ca primeste aprobare sa faca asta , nefiind " pedepsit " ... in asa situatie prefer sa stiu ca nu socializeaza , dar ca e linistit .
----------

Ma intreb daca ai citit si mesajele mele sau numai printre randuri. Ma vad nevoita sa scriu aceleasi lucruri de mai multe ori si parca n-as vrea sa o fac acum. Vei gasi mai sus relatia dintre noi si prietenele noastre mai sus, la fel cum vei gasi si faptul ca fetita cealalta nu ia ceea ce face Dia ca pe o agresiune. Sunt de aceeasi varsta. Ea nu este luata de par ca si pedeapsa de nimeni acasa la ea. In momentul in care Dia face asta, prietena ei o ia ca pe o joaca iar eu o opresc imediat. In sensul ca-i prind mana cand deja e in parul fetei dar nu apuca sa traga de el sau oricum nu tare. Cealalta fetita rade mereu, se bucura ca o vede pe Dia, se joaca cu ea. Ma rog, nu mai repet. Cauta in urma. In dimineata aceasta am fost in vizita la ele acasa. I-am spus prietenei mele despre acest subiect si a fost uimita sa afle ca sunt persoane care considera ca eu ma folosesc de ele sau mai stiu eu ce spuneai tu.
Si m-as intoarce in urma sa vad sfaturile pe care mi le-ai dat. Sa plec din parc...am spus ca deocamdata chiar nu o afecteaza, pt ea e o plimbare in plus, ii place sa fie plimbata cu masina, n-are nicio importanta ca e in parc sau in masina... ce alte sfaturi mi-ai dat de fapt? incercam sa-mi dau seama ce incerci sa ma convingi. Ca nu fac bine sa fiu calma? Ca trebuie sa o izolez?
Ma gandesc acum la saracii parinti ai copiilor cu ADHD care teoretic ar trebui integrati in scolile normale pt a se integra de fapt in societate. Mi-e mila de ei pentru ca-mi dau seama ca practic acei copii nu se pot integra din cauza mentalitatii pe care o au romanii in general. Azi, in parc, erau doua mamici cu copiii de 4, 5, 6 ani...pe acolo pe undeva. Unul tinea de timona cu dintii la propriu si -l impingea pe celalalt, celelalt razand se inghesuia in primul si isi strecura mainile pe sub haina acestuia. Apar parintii. Al doilea, de teama ca va fi certat pt comportament a luat rolul victimei si a inceput sa planga din senin si primul continua sa tina de timona fara sa-si dea seama de fapt ce se intampla. Dupa 5 minute mamele inca tipau una la alta din cauza acestei intamplari.
La scoala am copii mai grabiti. Nu realizeaza ca in graba lor isi lovesc colegul cu cotul. Lovitura nu e puternica, dar mandria e mare. Incep urlete si scandalurile se intind pana la al treilea neam.
Eu merg pe principiul ca un copil trebuie sa invete sa-i respecte pe ceilalti pt ca e el respectat. In acelasi timp trebuie sa fie corect si trebuie invatat sa ierte. De ce atunci cand altul il loveste, primele cuvinte ale mamei sunt :"E nesimtit""Nu stie sa se joace""Nu are pic de respect"...in loc sa incerce sa-i explice copilului sau ceva de genul "a avut o copilarie grea" "nu a avut norocul de niste parinti care sa-l iubeasca si sa-l ajute sa inteleaga" "el nu are cate ai tu" "simte nevoia de a te avea prieten si nu stie cum sa faca". De ce procedeaza asa parintii? Simplu. Asa gandesc si ei. Cum ai putea explica copilului ceva ce nici tu nu crezi? Si daca societatea e alcatuita din multitudinea asta de adulti plini de teama, de rani, de mandrie calcata in picioare...cum ar putea sa mai arate vreo urma de intelegere fata de cineva care "aparent" calca mandria fiului in picioare. Pana la urma doar farama de mandrie ne-a mai ramas...de cate ori am auzit spunandu-se asta. Traim intr-o lume plina de iluzii.


sus

Denunta
Manucrissa




Copii
Nathan: 10 ani, 4 luni
Jacob: 10 ani, 4 luni

01.06.2011 2:19     citat 

alexxya eu am fost ''terorizata'' acasa de tatal meu si nu am fost niciodata batausa sau mai stiu eu ce. Din potriva am fost tot timpul timida, retrasa, plina de complexe. Eu nu cred ca se aplica ceea ce ai scris referitor la copiii batuti acasa, sau cel putin nu la majoritatea. In cercul meu, majoritatea persoanelor care nu au fost tratate bine de parinti nu fac aceleasi lucruri, ci din contra incearca sa nu repete greselile parintilor. Normal ca sunt si exceptii si stiu ca esti constienta de asta dar vroiam doar sa iti zic ca nu se aplica regula mereu.

In legatura cu fata ta, eu cred ca acum este mult prea mica sa inteleaga oricat i-ai explica. Stiu ca mai devreme ziceam ca daca nu o pedepsesti nu invata ca face ceva rau, dar este mica. Eu cred sincer ca se va rezolva de la sine, si sunt sigura ca faci tot ce iti sta in putinta sa o inveti ce e bine si ce e rau. Cel putin pana cand nu mai creste un pic sa isi dea seama de faptele ei, eu consider ca metodele aplicate de tine sunt bune. Da, stiu ca sunt inteligenti copiii si ca stiu mai multe decat credem noi dar stiu si ca anumiti parinti au impresia ca un copil de 1 an intelege mult prea multe si nu e cazul.

Oricum ar fi, este o faza si cu timpul o sa treaca, si cu multa rabdare din partea ta.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 15 ani, 4 luni

01.06.2011 10:33     citat 

nu incerc sa iti sugerez cum sa fii. nu iti spun ca nu ar trebui sa manifesti blandete. iti spun ca eu probabil nu as simti blandete. si tind sa cred ca in mod natural nu se simte blandete in situatia asta. cand am citit ca ii explici bland mi s-a parut cumva ca e ceva programatic la tine sa faci asa. cand, dupa parerea mea, reactiile firesti ale unor adulti/uneori si copii echilibrati sunt mult mai valoroase. ele ne regleaza.

eu m-as simti probabil incurcata, ingrijorata pentru copilul lovit si probabil as transmite lucrurile astea. mie mi se pare un lucru ingrijorator cand un copil e lovit. dar daca un copil sufera, asa vrea sa pot face ceva, in special daca sunt implicata.

cred ca o atitudine fireasca, fara sa fie agresiva cu copilul tau, este una care sa ii aduca lui multe informatii despre faptul ca acolo s-a intamplat ceva, ca nu e orice lucru, ca e o problema.

nu zic ca nu ar fi o atitudine la fel de naturala sa te ingrijorezi pentru propriul copil daca face ceva care nu-i in regula, in special daca o face deliberat, din furie(cum nu e cazul fetei tale). poate ca asta arata ca lui nu ii e bine deloc. atunci nu prea ai cum sa-l implici in a-si cere scuze si asa mai departe, fiind el insusi in criza. atunci doar il iei de acolo si, cerandu-ti scuze incurcata, mergi cu el sa vezi ce este. si da, esti blanda, asa cum esti cu un copil care are mari probleme, si care are nevoie de cineva sa-l inteleaga si sa-l ajute sa iasa din ele.

tot ce vorbesc aici este despre reactii firesti ale mamei, ale celor din jur. reactii care, ca realitatea insasi - pentru ca sunt, de fapt realitati - regleaza relatia copilului cu lumea.

eu chiar nu cred in dresaj, in educatia asta programatica gen: vreau sa ii dezvolt asta, si asta, si asta. daca vor fi necesare in mediul lui firesc, daca va fi capabil ca experienta si dezvoltare, daca va primi din partea mediului confirmari ca sunt adaptative si nu stanjenesc pe altii, le va manifesta. daca nu, nu. le poate manifesta si prin dresaj, dar oare asta vrem?

e un drum lung prin care sa inveti cu copilul tau, de la copilul tau, dar eu zic ca merita din plin. am copilul asta minunat care ma trage de maneca de cate ori nu ma port corect cu ea, si de la care am invatat mai multe decat din toate cartile de psihologie citite, toate formarile in terapie, toate celelalte relatii ce inseamna sa te porti cu respect si consideratie cu un alt om, cum te rasplateste cu incredere si cooperare fara margini cineva cu care cooperezi si in care ai incredere, in el si natura lui buna.


sus

Denunta
oana_alina




Copii
G: 14 ani, 4 luni
T: 10 ani, 2 luni

01.06.2011 12:40     citat 

De obicei nu ma bag in discutii contradictorii si sper sa nu regret acum ca o fac dar sunt si eu patita cu baiatul mare.
G era un baietel dulce, sensibil si prietenos.Dupa ce l-am dus la cresa la 2 ani s-a schimbat........sarea la bataie daca ii lua vreun copil jucaria, daca il impingea sau il enerva.Fiind cel mai mic din grupa era bruscat de copii si se vedea nevoit sa se apere trist .
In parc la fel ca la tine Alexxya una doua se infigea la copii, uneori fara motiv, alteori provocat de altii se apara.Eu faceam in felul urmator, stateam in permanenta aproape de el ca sa-i urmaresc reactiile si interveneam imediat asa am evitat multe "batai" sau "impingeri".Ii spuneam ca nu e frumos, ca il doare, ca e bine sa imparta jucariile etc.
A trecut repede perioada aia, acum e acelasi copil dulce si sociabil, nu mai avem probleme in parc la locurile de joaca.Se mai intampla sa-si mai ia cate o palma, sau sa-l impinga cate un copil si nu riposteaza, isi vede inainte de joaca si ignora "personajul".Daca se intampla iar vine si imi spune ca baietelul/fetita nu-l lasa in pace sau il loveste si atunci intervin eu.
Daca e ceva ce nu suport este reactia mamicilor care sunt deranjate de la tigara sau seminte si vin si-ti trantesc o privire taioasa ca din cauza copilului TAU au fost nevoite sa se deplaseze nervos .
Sfatul meu este sa stai cat mai aproape de ea, sa-i urmaresti reactiile, nu s-o urmaresti de la distanta si sa intervii cand te cheama sau mai rau dupa ce deja a tras copilul de par si acela urla.Probabil de aici pleaca si atitudinea parintilor fata de voi asa cum spuneai ca te vad pe tine ca "problema", li se pare ca esti indiferenta fata de ce face fetita ta.Adica se intampla o data.....ok te duci la ea ii explici ca n-a facut bine, pleci, apoi se intampla din nou la nesfarsit.Probabil parintii te privesc ca pe o problema fiindca li se pare ca nu faci nimic pentru a o opri.
Sa nu intelegi ca ti spun s-o bati/bruschezi/pedepsesti sau alte alea...........nu........tot prin discutii sa stie ca nu face bine, tine-o ocupata in parc, stai mai mult pe langa ea, vorbeste-i, atrage-o spre diferite activitati, ia-i creta imparte-o la mai multi copii si pune-i sa deseneze, la tobogan stabileste o ordine asa in joaca incat sa nu mai simta ca i-a luat-o altul in fata si sa-l paruiasca.


sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 11 ani, 3 luni
Paul: 8 ani, 2 luni

01.06.2011 1:49     citat 

alexxutul, citatul meu venea in sprjinul ideii cu gradinita, acum ca spui ca ai luat hotararea de a o tine cu tine, nu mai are rost sa despicam firul in 4 trag cu ochiul

te pup si va urez sa treceti curand de faza aceasta.
(a propos, daca ne intalnim si Dia il trage pe Vlad de par, n-am sa fac nici icter, nici crize, crede-ma. Lui Vlad banuiesc ca n-o sa-i placa dar o sa gasim cu siguranta vorbele necesare ca si unul si celalat sa priceapa ca nu s-a petrecut nimic catastrofic, doar neobisnuit si de nedorit a se repeta. Sunt multe alte scene sinistre care se intampla in cercul copii+parinti, mie comentariul asta cu "mi se rupe inima cand vad copilul altcuiva...si mama ca nu face si nu drege" in anumite contexte precum cel despre care vorbim, ma dezgusta)


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 11 ani, 2 luni

01.06.2011 2:12     citat 

Multumesc pentru raspunsuri!
Am fost la curte unde fetele au pictat pentru prima data. Au fost foarte incantate. A mai venit si nasa mea cu fetita de 5 luni. Deci pana la urma am fost 6 fete cucuiete. Ne-am simtit foarte bine. Cat a avut Diana o ocupatie totul a fost bine. A lasat-o pe cealalta fetita sa se joace cu toate jucariile ei. Dupa un timp am vazut-o ca se plictiseste. Imediat am improvizat o stropitoare dintr-o sticla cu dopul gaurit si le-am dat de lucru. O singura data a incercat sa o ia de par.Am urmarit-o cu atentie atunci. A vrut sa se dea in leagan dar fetita ii statea in cale avand cu totul alta ocupatie. Diana nu vorbeste si nu-si putea da avant. Spune doar "apa". Cealalta fetita vorbeste si repeta orice. Leaga si cate doua cuvinte si se face inteleasa mai bine. Diana recurge numai la gesturi in relatia cu cei cunoscuti. In relatia cu copiii nu are la ce sa recurga. Asta imi dau seama ca e o problema. A vrut sa-i spuna sa se dea la o parte si nu a stiut cum sa o faca. Primul lucru care i-a venit in minte, stiind ca a functionat in trecut, a fost sa o traga de par. In timp ce facea gestul si-a amintit ca nu este unul inspirat si imediat s-a uitat la mine. A vrut sa lase mana in jos dar deja isi incurcase degetele in parul cret al fetei. Pe fetita nu avea ce sa o doara, abea ca nici nu si-a dat seama ce se intampla. I-am spus atunci Dianei: mai mai...o mangai...In fractiunea urmatoare abea am realizat de fapt ce se intamplase. Diana s-a retras dupa o masa si a ramas in picioare cu capul in jos. Am intrebat-o daca vrea in leagan si am dat-o. Imi pun intrebarea acum...cum sa o ajut sa comunice? Eu am inceput sa vorbesc la 3 ani dar abea pe la 5 m-au inteles si cei din afara casei. Am fost un copil retras si probabil si din cauza faptului ca nu puteam comunica. Bine, la mine au fost si alte probleme. Daca Dia nu vorbeste cum ar putea comunica unui copil ca-si doreste sa treaca? Of, ce greu e sa fii copil! Zau ca nu e usor deloc. Cred ca e mai usor sa fii adult.
Acum ma tot gandesc. Chiar nu cred ca trasul de par e un mod de razbunare la ea. Ea trage de par cand vrea ceva de la celalalt copil...nu ii poate cere pt ca nu vorbeste. Trage de par daca un copil sta in fata ei pe tobogan si nu se da. Daca ar vorbi l-ar ruga sa se dea sau sa o lase pe ea sa treaca. Nu e genul care daca nu reuseste sa comunice atunci face altceva. Ea incearca sa gaseasca modul de a transmite ceea ce doreste. Cred ca daca ar reusi sa comunice n-ar deranja-o sa fie refuzata. Ea nu plange daca ii iau ceva din mana sau daca ii schimb locul de joaca. Nu are preferinte. Isi gaseste oricum ceva de facut. Cred totusi ca atunci cand vrea sa comunice se simte frustrata ca nu reuseste si nu vrea sa renunte. Are o gama foarte variata de gesturi. Cand vrea sa fie mangaiata isi framanta mainile, cand vrea in carucior arata cu podul palmei in jos, cand ii este foame imi arata limba, cand vrea sa plecam dintr-un loc imi arata cu mana peste umar...foarte multe gesturi are! Chiar si cu privirea imi comunica anumite lucruri. In relatia cu copiii insa acestia nu o inteleg si oricum n-am vazut sa incerce sa le arate gestul lor. Deci... cum o ajut sa comunice? Am ajuns la concluzia ca daca va reusi sa comunice mai bine va renunta ea singura la trasul de par.
Nu mai cred ca e vorba de empatie. Imi amintesc acum ca atunci cand copiii plang ea se simte vinovata...ii vad privireA. Daca ceilalti nu plang, continua. Ea si-a gasit acest gest ca fiind singurul care le comunica ceva copiilor. Daca ea e trasa de par nu se arata deranjata. Pe ea nu o doare si deci, nu cred ca isi da seama ca provoaca durere. E doar un mod de comunicare pt ea. In momentul in care va intelege ca nu trebuie sa traga de par pt ca pe ceilalti ii doare, abea atunci cred ca va incepe sa o doara si pe ea sa fie trasa de par. Stiu ca e ciudat ce spun...dar cred ca de multe ori durerea se invata. De multe ori oamenii se tem de frica de durere, nu de durerea in sine. Cred ca asta porneste din copilarie. Ma rog, astea-s cugetari ale mele...
Realitatea este ca Dia trage de par copiii si as vrea sa treaca perioada asta mai repede fara urmari pentru nimeni. Cum o ajut sa comunice cu copiii? De vorbit nu va vorbi prea curand.


sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 11 ani, 3 luni
Paul: 8 ani, 2 luni

01.06.2011 2:46     citat 

e super sa ai reusit sa identifici motivul Dianei de a parui copii, cred ca e un prim pas in a-ti veni tie mai usor sa prevezi momentele. Daca spui ca iti cauta privirea sa vada ce zici de isprava, si ca s-a oprit din a o trage efectiv de par pe fetita, poate e un semn ca faza despre care spuneam mai sus e pe trecute. Sunt sigura ca, chiar daca nu va vorbi curand (lucru pe care nu ai cum sa-l cunosti, de ce spui asa sigura chestia asta? zambet ) va gasi alte metode: gesturi, sunete, cuvinte, sa se faca inteleasa.

sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani, 4 luni

01.06.2011 9:58     citat 

----------
alexxya a scris:
Cum o ajut sa comunice cu copiii?
----------

Dupa parerea mea solutia ti-au oferit-o atat adana cat si oana_alina: cel putin atata timp cat nu poate verbaliza, si comunicarea non-verbala se limiteaza la tras de par, eventual impins, stai langa ea si incearca sa anticipezi intentiile ei, cum ai spus ca iti dadusei si astazi seama cu leaganul. Daca nu te uiti de la distanta doar si esti mereu langa ea, cand observi ca vrea ceva ce tocmai nu se poate, o intrebi "vrei sa ..." si atunci rogi copilul care ii sta in drum sa ii faca loc ca vrea si ea sa ... Asa comunici si cu ea, si te aude si pe tine cum se apeleaza ceilalti.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 15 ani, 4 luni

01.06.2011 10:00     citat 

mai ramasese o intrebare a ta in aer, cea cu de ce anume se poate trage.
stiu si eu...poti folosi ceva esarfe, poti tine tu una de un capat, una ea, sau pot fi folosite ca si frau - tu sa-i fii calul...

desigur, depinde mult la ce nevoie raspunde trasul asta. ca daca ajuta la a scoate din zona copii incomozi, poate e nevoie de altceva.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 15 ani, 4 luni

01.06.2011 10:16     citat 

----------
alexxya a scris:
Chiar si cu privirea imi comunica anumite lucruri. In relatia cu copiii insa acestia nu o inteleg si oricum n-am vazut sa incerce sa le arate gestul lor.
----------


ii trage de par si cand sunt cu fata la ea? sau doar din spate. pentru ca daca sunt cu spatele nu prea are cum sa le arate gesturile ei. poate ca o face cand acestia o privesc.
am cunoscut un copil la gradi care nu prea vorbea. dar nu parea ca asta era asa o mare problema cand venea vorba sa fie inteles de copii. era insa frustrant pentru el. e o mare frustrare sa nu te poti face inteles, pentru oricine.

noroc ca atunci cand suntem mici mamele ne pot fi portavoce zambet.


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 11 ani, 2 luni

01.06.2011 10:28     citat 

Alice...nu pot sa fiu sigura de niciun lucru din viitor. Banuiesc ca nu va vorbi prea curand pentru ca nu repeta nicio silaba corect. Putin dupa un an zicea si mama, tata, tzitzi, mai-mai...de cateva luni nu a mai zis nimic. Acum cateva saptamani a inceput sa zica "apa" cu intentie. Insa, nu prea vorbeste. Nu se joaca cu silabe, nu vorbeste in "legea" ei asa cum fac copiii. Prefera gesturile si maraielile. De mica, ea comunica prin maraieli iar eu aveam mereu impresia ca plange. Cu timpul am inteles ca e un mod de a comunica al ei, asa cum alti copii comunica prin tipat. Ea a ramas la faza asta. Cand eram mica, eu nu am spus nimic pana la 3 ani. Imi spunea mama ca nici eu n-am silabisit nimic pana foarte tarziu.Si eu preferam gesturile dar dupa doi ani. Primele cateva cuvinte le-am spus la 3 ani dar oricum erau inventate de mine. Primele cuvinte ale sotului au fost undeva dupa 2 ani...Amandoi am vorbit si pe intelesul altora foarte tarziu. Si cum acel centru al vorbirii (nu mai stiu exact cum se numeste) se mosteneste...atunci e foarte posibil ca si dezvoltarea ei sa fie cumva asemanatoare cu a noastra. Nu e batut in cuie ...normal. Dar dupa cum spuneam...ea nu silabiseste, nu incearca macar sa repete dupa mine. Nu-mi fac griji. Va vorbi la timpul ei. Doar ca as prefera sa-si gaseasca un alt mod de a comunica decat cel gasit acum.
Christa...o sa stau mai mult pe langa ea. Credeam ca e mai bine sa o las mai mult pe ea sa invete sa relationeze cu ceilalti, fara sa ma implic eu. In cazul acesta insa e mult mai bine sa fac asa cum zici. O sa incerc sa gasesc un echilibru.
Adana, m-ai ajutat foarte mult. Iti multumesc! Cu trasul sforii...mai caut idei. Mi-am luat acum o carte superba cu activitati pentru copii pana la 3 ani. Cred ca sunt mai interesante activitatile la care ma gandesc pe care le vom face in curtea parintilor, decat jocul in parc la casuta. Nu o rup total de locul de joaca, dar vom merge mai rar.


Multumesc tuturor pentru raspunsuri! Sunt mult mai linistita. Stiu ce am de facut de acum si ma simt oarecum mai bine decat acum cateva zile. Voi reveni peste un timp cu vesti mai bune. Sunt foarte optimista!


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 15 ani, 4 luni

01.06.2011 10:32     citat 

ma bucur sa aud.
sigur ca veti fi bine zambet.


sus

Denunta
alexxya




Locatie: Constanta
Copii
Diana-Maria: 11 ani, 2 luni

01.06.2011 10:34     citat 

----------
adana_ a scris:
----------
alexxya a scris:
Chiar si cu privirea imi comunica anumite lucruri. In relatia cu copiii insa acestia nu o inteleg si oricum n-am vazut sa incerce sa le arate gestul lor.
----------


ii trage de par si cand sunt cu fata la ea? sau doar din spate. pentru ca daca sunt cu spatele nu prea are cum sa le arate gesturile ei. poate ca o face cand acestia o privesc.
am cunoscut un copil la gradi care nu prea vorbea. dar nu parea ca asta era asa o mare problema cand venea vorba sa fie inteles de copii. era insa frustrant pentru el. e o mare frustrare sa nu te poti face inteles, pentru oricine.

noroc ca atunci cand suntem mici mamele ne pot fi portavoce zambet.
----------


Nu, nu le arata gesturile. Cel putin n-am vazut-o eu sa incerce. Mi-ar fi atras atentia. Ii trage de par si daca sunt cu fata. Nu prea interactioneaza cu copiii. Se alearga cu prietena ei, arunca mingea copiilor, dar nu o asteapta inapoi...si cam atat. In rest mai zice cate un "bau"-imi dau seama ca ar fi un bau dupa mimica, pentru ca silaba nu e niciodata aceeasi, nici tonul. Ii place foarte mult sa sara pe saltea si se uita la ceilalti copii cand sare razand impreuna cu ei...nu-mi mai amintesc exact totul. Dar cam asta inseamna joaca alaturi de altii.

Multumesc pentru ajutor! sarut


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: