· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > Nu mesteca mancarea...
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2
subiect nou  raspunde
autor Nu mesteca mancarea...     
ANYA




Locatie: Cluj-Napoca
Copii
Amalia Catalina: 14 ani, 11 luni
Andrei Alexandru: 8 ani, 10 luni

12.05.2008 7:10     citat 

----------
ddadriana a scris:
Lulica, nu prea i-mi vine sa cred ce scrii tu aicea.
----------

Pare ireal, intr-adevar, dar nu m-as grabi sa cred ca minte ....noi avem aceeasi pb....dar muuuuult mai usoara, adica nu mesteca anumite consistente la masa de pranz....in rest cam orice mananca, ieri m-a surprins mancand salata cruda de la fina mea din castron (niciodata nu incerca de la noi...) si arahide (care i-au placut ).

Eu nu stiu ce sa iti zic despre sfaturile specialistilor, la noi nu a fost nevoie, Amalia a fost peste medie la varsta ei cu vorbitul si cu dezvoltarea motorie si dr. ei mi-a scpus ca nu are nevoie de mers la psiholog sau logoped ca vor rade de mine si ca cel mai probabil la noi e vorba despre incapatanare si frica de lucruri noi, asa ca perseverenta ramane arma noastra, asa ca sfaturile mele se refera doar la partea de diversificarea alimentatiei.

Cel mai bine la noi a functionat gatitul impreuna...la voi poate fi mai dragut ca are indemanare mai buna...si din chestiile care le accepta fa o macare noua pentru ea....dar fara ceva nou la inceput..apoi poti adauga un ingredient nou....la noi functioneaza mai ales daca vine tati si intreaba "cine l-a facut?".."eu, hai sa vezi ce bun e....." si papa si ea, sau macar incearcao gura la inceput, apoi treptat in cateva zile din ce in ce mai mult. Noi facem orice mancare impreuna, ma intreaba ce pun si o las sa taie sau sa puna ingrediente in oala, asa am scapat si de sedentarism si uitatul la desene si mai si gustam macar din mancare....
Multa sanatate si mai tine-ne la curent sarut


sus

Denunta
Lulica





12.05.2008 1:57     citat 

Multumesc pentru raspuns
Am fost cu ea la logoped si mi-a spus ca nu sunt probleme fizice sau psihice. Acum vorbeste destul de bine si destul de clar (undeva pe la nivel de 4 ani) si totul nu tine decat de exercitiu. Dragut este ca la gradinita face engleza si pronunta mai bine in engleza decat in romana!
In privinta mancatului din toti doctorii pe care i-am consultat (si au tot fost vreo 10) nu a reusit sa-si dea nici unul seama daca este pur si simplu un "blocaj" de teama (de a se ineca) sau pur si simplu faptul ca s-a obisnuit sa i se dea totul in gurita si ea sa nu depuna nici un efort.


sus

Denunta
Kurai_Lucy




Locatie: undeva in Ardeal
Copii
cea mare: 12 ani, 9 luni
cea mica: 9 ani, 1 luna

12.05.2008 3:19     citat 

am vazut la tv niste emisiuni cu astfel de probleme la copii unde niste psihologi incercau sa ajute mamicile sa rezolve situatia. primul caz era al unui baietel care la 4 ani nu manca decat pasat, iaurturi, etc. al doilea era al unui baietel de 5 ani care nu manca decat paine. in ambele cazuri s-au facut cativa pasi: in primul rand, copiii au fost pusi la masa cu parintii sa manance impreuna iar parintii nu au mai stat tot calare pe copil sa il convinga sa manance ce are in farfurie ci si-au vazut de farfuria lor. 2. aua scuns iaurturile, respectiv painea si au pus copiilor doar manacre normala in farfurie. 3. au recompensat copii cu stelute, bulinute, etc, de cate ori miroseau o mancare noua, o atingeau, o gustau, o mestecau. si cica a dat roade in ambele cazuri..ideea e ca aveti nevoie de foarte multa rabdare. de exemplu fetita mea nu prea accepta mancarea pasata cu blenderul, p-refera sa ii zdrobesc mancarea cu furculita, sa ii pun in iaurt bucatele de fructe, sa rontaie ea singura biscuiti. desi nu are inca niciun dinte, de la inceput a preferat mancarea care sa nu fie o pasta, ci sa aiba ceva bucatele bune de rontait. nicodata nu s-a inecat. si ea cand papa biscuiti face o mizerie de nedescris, umple totul de firimituri , se murdareste pe fata, pe maini, pe haine, dar asta e placerea ei, sa rontaie singura.

sus

Denunta
Lulica





12.05.2008 3:38     citat 

Chestia cu mancatul cu mine la masa am incercat-o; rezultatul a fost ca m-am facut eu cat malul si ea tot nu s-a atins de mancarea nepasata.
Undeva am senzatia ca "am scapat trenul": eu sunt mamica singura si, fiind nevoita sa ma intorc la serviciu cand ea avea 6 luni, am lasat-o la o matusa a mea. Aici, profitandu-se de faptul ca a fost un copil foarte cuminte si care nu deranja niciodata, era tinuta in dormitor cu televizor si jucarii si din cand in cand se mai uita la ea sa vada ce face. La matusa mea o lasam dimineata la 7.30 si o luam seara la 19.00; toate cele 3 mese le manca acolo. Necazul este ca ei i se dadea sa manance inainte sa se aseze toata familia la masa; i se punea ciorbica sau mancarea in castronel, era luata in brate si hranita repede "ca sa putem sta si noi linistiti la masa". Sambata si Duminica cand eram cu ea acasa nu mai puteam face mare lucru pentru ca dejai se formase un ritual pe care nu-l puteam schimba in 2 zile. Desi am insistat pe langa matusa mea nu am ajuns la nici un rezultat. Cand a facut 2 ani si jumatate, eu am ramas fara servici si 3 luni de zile am stat cu ea acasa; in aceste 3 luni a inceput sa manance pufuleti si iaurt. Prtea buna era ca pufuletii ii rodea (chiar daca sunt moi). Dupa ce am inceput din nou serviciul (nu-mi permit sa stau acasa, din pacate) am angajat o doamna care sa aiba grija de ea; a fost si mai rau din punctul de vedere al mancarii: doamna iesea foarte mult cu ea in parc sau pe strada, si, ca sa nu piarda mult timp in fata farfuriei, ii dadea repede sa manance si plecau. In parc sau la gradinita mai vedea copii mancand si asa a invatat sa manance si biscuiti sau cipsuri (f.f.f.f.rar).Singurul "progres" pe care l-am inregistrat a fost ca am reusit ca masa de seara sa o manance singura.
Toti doctorii cu care am vorbit mi-au spus ca nu este ceva de natura fizica ci pur si simplu copilul nu stie sa mestece si numai cu rabdare o voi invata. Rabdarea asta a mea nu stiu cat va mai ajunge si nu stiu cand se va transforma in disperare. Deja am multiple mustrari de constiinta ca daca aveam posibiltatea sa ma ocup altfel de ea nu ajungeam aici... Progrese sunt, destul de vizibile, dar avem si mult de recuperat...
Mi se rupe sufletul sa duc la aplicare sfatul medicilor "lasati-o pana zice ea ca-i este foame", dar se pare ca nu am de ales...


sus

Denunta
Kurai_Lucy




Locatie: undeva in Ardeal
Copii
cea mare: 12 ani, 9 luni
cea mica: 9 ani, 1 luna

13.05.2008 10:52     citat 

nu trebuie sa iti faci mustrari d econstiinta ca ai muncit si nu ai putut sa fii tu cu copilul toata ziua acasa. pai parintii nostri ce sa mai zica? pe mine m-au dat la cresa de la 3 luni, de la cresa direct la gradinita, apoi la scoala, etc. dar cred ca e f important sa clarifici cu persoana care are grija de copil exact ce doresti si sa respecte dorintele tale. ca sa vezi niste progrese la un copil cu probleme, de orice natura ar fi (mancare, somn, etc), mai ales ca nu sunt de natura fizica, si asta e clar, trebuie multa rabdare si mai ales perseverenta!!!insista ca pana la urma vei reusi! mai greu e la inceput.

sus

Denunta
Xray





26.07.2015 9:41     citat 

Buna,

Stiu ca subiectul e f vechi, dat ma confrunt cu aceeasi problema ca a lui LULICA.
Rog frumos daca doamna respectiva vede mesajul, sa imi dea un mesaj privat sau orice alt semn.
Sau daca altcineva are idee cum se poate rezolva asta.
Multumesc!


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: