· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Educatie > EDUCATIA. O muchie de cutzit????
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina «  1, 2
subiect nou  raspunde
autor EDUCATIA. O muchie de cutzit????     
zizee




Locatie: la rascruce de 3 vinturi
Copii
Anas Louka (Snoopi): 19 ani, 2 luni

29.03.2003 12:49     citat 

mai dani, si noi am incercat faze asemanatoare cu telecomanda sau telefonul portabil de pacaleala, dar n-au tinut, mai, maimuta s-a prins ca-trasa pe sfoara si-a protestat... e vigilenta si capatinaosa snoopaleza si lu' ta-su i se rupe inima s-o contrarieze. noroc cu mami care-o mai smotoceste-un pic din cind in cind, ca altfel ar fi de jale.

sus

Denunta
mamaluieric




Locatie: germania
Copii
Eric: 19 ani, 7 luni
Hanna: 16 ani, 2 luni

29.03.2003 3:10     citat 

foarte interesanta discutie. inca nu inteleg faza cu pedeapsa, nu a fost cazul zic eu, dar se poate ca sunt prea indulgenta. exersam "daca cineva isi vrea jucaria inapoi ii multumim ca ne-a dat-o si o returnam" sau macar sa il convingem ca ne putem juca in 2 cu ea. sunt excelente reperele de la ce stie alex, cora!
daniluca, eu ce sa mai spun? eric avea vreo 3-4 luni, cand am intrat la Babywalz si am vrut sa-i cumpar ceva animalut. i-am aratat vreo 3, l-am lasat sa puna mana pe ele in caruciorul mare, sa vad la care reactioneaza cel mai bine. vanzatoarei i s-a parut ciudat, a si venit sa vada. s-a linistit cand a vazut ca doar mama ii dadea dreptul la alegere copilului rad. in schimb, alegerile cred devin mai grele in perioada "de ce"-ului.
si eu l-am lasat / il las sa incerce tot ce vrea. cand mie imi e frica pt. el ii spun sa aiba grija, uneori cu o voce mai domoala, alteori mai raspicat, alteori pe ton mai ridicat. este insa cand se opreste, atunci ii explic ca poate sa faca, numai sa aiba grija. nu categoric i-am spus doar la prize, avem 2 pe care nu le protejam (si unde a si incasat de cele 2 ori cate una peste mana). asta in casa. pe afara s-a intamplat mai des sa zic nu, doara trebuie sa ne si comportam, nu?

sertarele: una e ce poti face acasa si alta in vecini. acasa poti scoate orice sertar vrei, oricate, in vecini ajunge sa deschizi unul, pe urma mama se va simti sa te indrepte inspre alt loc, desi si ea e curioasa rad
niciodata n-am inteles de ce sa nu scoata oalele? la capacele de sticla i-am spus sa aiba grija ca se pot sparge. in rest sunt o jucarie foarte buna, intra una in alta, sunt de diferite forme. am aplicat metoda soacrei lui denise rad dar conservele au fost si mai interesante si si punga cu orez, grisul, faina, ce sa mai zic de taitei, macaroane etc. daca punga am considerat-o prea mare pt a fi imprastiata pe jos, i-am pus intr-una mai mica (daca am mai avut timp). si condimentele miros bine, dar pe astea le deschidea mama si i le dadea pe rand copilului sa le miroasa si sa inchida si sa deschida cutiutele, in afara de piper, sa si guste. lucrurile pe care le consider de valoare au urcat la etaj, medicamentele la fel. sunt de principiul: lucrurile sunt facute pt. mine si nu eu pt. ele... in afara celora de la etaj.
nu sunt de acord sa "momesc" copilul, in afara de momitul inspre locul de schimbat rad mai bine ii cumpar un tub cu ceva neotravitor, foarte ieftin, dar cu care se poate juca in voie. asemanator, in prima faza am folosit pahare de mustar (care aici au o forma destul de placuta), cu incetul vad ca putem trece si la ceva mai bun ... de spart rad

ce ii permit: orice in limita bunului simt al meu si inca putin peste ... pt ca este totusi copil zambet
ce nu ii permit: sa umble la prize, sa fie nesimtit, mai multe, dar atat imi aduc aminte.
cat ii permit: pana nu intrece limita mea de rabdare - uneori am mai multa, alteori mai putina, sunt si eu om. sunt de acord cu teoria sa se joace cat mai mult cu acelasi lucru, pana se plictiseste singur, dar nu sunt de acord cu ideea sa stea numai si sa se uite la pereti de plictiseala, aici intervin.
nu cred ca este suficienta doar libertatea pe care o las copilului. libertatea trebuie sa o simti ca sa stii ca o ai, nu? deci cateva limite (reguli) se impun din start. ii expun optiunile, asa cum mi le expun si mie, automat le zic cu voce tare sau incerc sa analizez situatiile impreuna cu el, de ce am ales eu asta, daca e cazul. am grija sa invete ceva in fiecare zi, pt. mine principal este sa am un copil care va stii intr-o zi sa-si poarte singur de grija, pe langa chestia cu OMul. se inmultesc principiile astea...
lipsa de educatie la partenerul de joaca: depinde de la caz la caz.
nimeni nu da mana la gradi in semn de bun venit sau la revedere, deobicei nici macar nu saluta. eric s-a imprietenit cu un copil cam de varsta lui. nici acesta nu stia sa salute. dupa mai multe zile, luni, copilul saluta, vine si imi da deocamdata mie mana, nu-si mai trage mana cand eric il prinde de mana. eric insa nu mai intinde mana la fiecare copil in parte, doar la cei cu care s-a jucat in ziua respectiva sau care ii este mai aproape cand plecam. si mai mult saluta educatoarea, care ii raspunde de fiecare data, dar copilul saluta de fiecare data... inca trag cu ochiul
cu un partener de joaca temporar si pe care copilul il imita, ii spun ca nu e frumos, explicatii, blabla, eventual il indrept in alta parte. trebuie tinut seama ca micutul meu inca nu vorbeste o limba recunoscuta unanim.
a iesit cam lung... scuze!


sus

Denunta
lumi12a




Copii
Lexi: 18 ani, 7 luni

31.03.2003 8:13     citat 

Am zis eu ca, fata desteapta cum sunt, rezolv problema sertarelor. Asa ca sambata m-am "pus" eu frumos si am lipit sertarele cu un scotchi special. Cine credeti ca dezlipea in urma mea si trantea de zor sertare, ca m-am si speriat: LEXI! M-am sfasiat de ras. Eu lipeam, ea cu degetelele alea minuscule, dezlipea si cotrobia prin sertare.
Problema nu ar fi cotrobaitul, ci faptul ca sertarele sunt pe sine (cu rotite) si ea isi prinde degetelele sau se loveste peste gurita.
Si cand ma gandesc ca acum inca e in premergator, da' cand o incepe sa meargaaaaaaa..... prostit prostit prostit


sus

Denunta
Alec




Copii
RARES - CRISTIAN: 17 ani, 5 luni

31.03.2003 3:03     citat 

Parearea mea este ca trebuie sa existe o motivatie pentru toate actiunile copiilor. Altfel nu va intelege rostul lor si li se va parea ceva inutil.

Relatia parinte-copil ajunge undeva la genul copil-copil si asta datorita faptului ca parintele trebuie sa se "coboare" la nivelul de perceptie si intelegere al copilului.

Restrictiile trebuiesc motivate chiar daca la motivatie trebuie adaugata alta motivatie. Pentru o perioada de timp si aceste motivatii o sa le accepte ca pe niste restrictii. Personal, nu sunt de acord cu lasa-l ca acum nu intelege sau ca este prea mic. Trebuie obisnuit cu principiile si legile ce ghideaza viata sociala.

Educatia in sine reprezinta linii trasate in viata, dupa care se vor ghida. Ca se vor indeparta de ea sau ca o vor urma indeaproape, tzine si de personalitatea copilului.

Teoria este idealul, practica este realul.


sus

Denunta
Cristina_




Locatie: Antwerp, Belgia
Copii
Eric: 19 ani, 5 luni
Lucas: 15 ani, 3 luni

31.03.2003 3:56     citat 

Eu cred ca am rezolvat intr-un mod destul de dragut problema sertarelor. Mare parte dintre ele, recunosc, au trebuit inchise cu elastic sau cu incuietori speciale pentru asa ceva.

Dar de cand am eliberat unul dintre ele si i-am permis lui Eric sa faca ce-o vrea din el (sa-si puna jucariile, sa-l foloseasca de ascunzatoare sau in loc de scara sa se catere), interesul pentru toate celelalte sertare a scazut drastic.

Dezavantajul la metoda asta e ca atat e de folosit sertarul asta in ultima vreme, incat incepe sa se miste din balamale si credeti-ma, mobila din bucatarie e destul de solida foarte fericit

Cert e ca, acum, Eric isi face de lucru cu "sertarul lui" si nu mai are treaba cu celelalte zambet Toata lumea e fericita si multumita cool


sus

Denunta
simona




Copii
Ana Francisca: 19 ani, 7 luni

04.04.2003 1:46     citat 

Dupa ce am parcurs tot ce ati scris, am observat ca, in general", obsesia" prostit mamicilor este legata de accesul micutzilor la sertare. foarte fericit

Ca sa nu va retin prea mult am sa incerc sa va relatez pe scurt o "isprava" rad a fiicei mele din domeniul cotrobaitului prin sertare.

Avea Francisca vreo 6-7 luni nervos (stadiul de premergator) si o curiozitate nebuna. Fericita ca poate parcurge toata casa fara ajutorul nimanui, binenteles ca a "atentat" si la sertare. trag cu ochiul Sertarele de la bucatarie (in numar de 3) sunt dispuse pe verticala (unul deasupra celuilalt).

Dupa ce "inventaria-se" de nenumarate ori continutul primelor 2 de jos, era normal sa treaca si la al treilea, cel de sus. idee (trebuie sa va mentionez ca lateralele sertarelor sunt diferite, cel frontal, care are si manerul, este mai inalt, iar celelalte sunt un pic mai mici in inaltime, dif de aprox 15 cm.).

Ca sa poata deschide sertarul (fiind destul de greu pentru ea, cu toate ca e pe sina) trebuia sa stea chiar in fata lui. Dupa ce a reusit sa-l deschida, si-a dat seama ca nu vede ce se afla in el, s-a ridicat pe varful picioruselor, dar degeaba. scot limba

Ce credeti ca i-a trecut prin cap? intrebare sa se deplaseze in lateralul sertarului unde inaltimea sertarului era mai mica si de unde avea continutul acestuia in toata splendoarea. rad rad

MORALA.
Daca eu mama "grijulie" trist , ca sa nu spun altfel, nu o lasam sa umble pe acolo, nu-i puneam mintea la contributie...., nu-i dadeam posibilitatea sa descopere ca obiectele pot fi privite din unghiuri diferite (stiintific vorbind).

In consecinta, eu sunt pentru libertatea de miscare si gandire a copilului, libertate controlata mai mult sau mai putin, in functie de varsta si temperamentul copiluilui.

Inchei aici. sarut sarut
Nu uitati ca suntem oameni si suntem supusi greselilor. plang sau sunt foarte trist plang sau sunt foarte trist


sus

Denunta
lumi12a




Copii
Lexi: 18 ani, 7 luni

04.04.2003 2:18     citat 

Daaaaa, va anunt ca Lexi a trecut de la sertare la dulapuri rad . Cotrabaie fericita peste tot, ia continutul si fuge... E fericita nevoie mare. Macar acolo nu are ce sa pateasca. Zic eu, ca era sa-si dea cu usa in cap daca nu eram eu pe faza. Si-asa ieri am tras o speritura sora cu moartea, de am crezut ca fac infarct.
Ieri mamaie a iesit cu Lexi afara si s-a impiedicat pe scari si s-a rasturnat carutul, iar Lexi s-a lovit la cap de scara.
Noi trebuia sa mergem la cumparaturi dupa ce am iesit de la servici si dupa ce toata ziua l-am batut la cap pe George sa nu uite si sa isi faca timp, cand a venit sa ma ia, i-am zis ca numai am chef sa mergem la cump., vreau sa mergem acasa. Iar cand am ajuns, mamaie era plansa toata, iar Lexi ne zambea printre cucuie si un nas cat casa. Am incremenit, dar m-am straduit sa nu ma pierd cu firea, sa nu o sperii si mai tare pe mamaie, care si asa era speriata. Am fost repede cu ea la Medicover si noroc ca era si doctora ei acolo, i-au facut investigatii, radiografii si au constatat ca nu are nimic fisurat sau rupt, a fost doar socul loviturii. Ne-a zis sa ii dam cu lasonil si sa ii punem comprese reci. Ceea ce am si facut. Acum se apre ca e mai bine. I s-a invinetit ochisorul, dar parca la cap s-a mai tras umflatura. Nu prea a dormit azi noapte, ca ea doarme de obicei pe burtica si probabil ca o durea nasucul, asa ca s-a cam agitat si pana la urma a adormit cu fata in sus. Prin ce am putut sa trec... Slava Domnului ca nu a fost mai rau. Desi mie tot mi-a ramas o teama in suflet. Acum ma straduiesc sa nu fac din asta o manie si sa sufoc copilul, ca mamaie era atat de speriata de nu o mai lasa jos din brate, iar ea zbiera ca vrea sa mearga PA (adica sa mearga tinuta de manute).
Cand ma gandesc ca asta e doar inceputul, ca va incepe sa meraga si pana va capata stabilitate, o sa tot cada... UF!


sus

Denunta
vladosmina




Copii
vlad: 19 ani, 7 luni

07.04.2003 6:34     citat 

Multe din reperele educationale pe care le aveam inainte de a naste s-au "sters". Pe atunci cand vedeam un copil de trei ani ca alearga prin supermarket si zbiara ca apucatul ma gandeam ca nu l-au educat cum trebuie parintii; acum inteleg ca nu e asa usor sa inveti cu copilas ca tavalitul pe jos nu e cea mai nimerita metoda de a obtine ce vrea...
De cand sunt mamica am devenit mai toleranta si mai flexibila in modul de gandire. Ma gandesc mai mult la buna dispozite a copilului meu, decat la ce cred "spectatorii" crizelor lui de personalitate.
Poate uneori sunt si prea obosita ca sa mai imi pese de educatia " ca la carte"...
Sunt cateva reguli batute in cuie, dar nu prea multe:
nu lovim alti copii
nu se recompenseaza tavalitul pe jos
daca urletele nu sunt cauzate de o durere fizica, atunci nu le aud:)

Cat despre joaca cu copiii needucati ce sa zic...
La noi nu functioneaza sa ii spun ca nu se poate juca cu respectivul, pentru ca un copil de nici doi ani nu face diferenta intre un copil bine educat si unul lipsit de educatie. Daca insa copilul respectiv e violent am grija sa stau tot timpul in garda. Oricum la gradinita o sa dea peste multi copii needucati( ca danezii nu au aceleasi norme ca romanii in acest domeniu) si acolo nu o sa pot sa mai stau sa-l feresc.

Am observat totusi ca acei copii care au fost inconjurati cu dragoste, respect si intelegere tot timpul nu sunt nici violenti si nu au probleme de comportament mai tarziu.
Pentru inceput am grija de sufletul copilului meu si mai tarzior o sa trecem si la educatie, pornind de la principiul: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"

Numai bine si sanatate!
Cosmina si Vlad


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina «  1, 2
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: