· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Casnicie, familie >Noi, femeile > decisa/reflexiva?!
< subiectul anterior :: subiectul urmator >
subiect nou  raspunde
autor decisa/reflexiva?!     
getuleana




Locatie: nascuta in Cluj-Napoca,acum la Roma
Copii
Petean Sara: 16 ani, 3 luni

27.10.2005 9:12   decisa/reflexiva?!  citat 

Nu am stiut unde sa postez subiectul asa ca in final e aici scot limba trag cu ochiul ...la ceea ce ma refeream cand am intrebat confuz ... din fire sunt indecisa in majoritatea cazuriilor, in viata mea pana in momentul de fata am facut 2 lucruri decise :sa vin aici (decisa100%)si sa fac un copil ...in rest nu sunt niciodata sigura pe mine sau pe nk ,as vrea foarte mult ca fetita mea sa nu fie genul acesta si sa -i pot insufla ei siguranta si putere de decizie in tot ceea ce face ,sa stie ceea ce vrea si cum vrea nu ca mine ,daca ma intrebi ce suc vreau raspund:"ce bei si tu" foarte fericit pana si in lucruri mici sunt indecisa si foarte reflexiva in sensul :poate era mai bine asa ,daca e mai convenabil? :oetc,etc... trebuie s-o fac pe Sara sa fie de mica decisa si mai ales sa nu-i para rau dupa ceea ce face (desi asta e cam imposibil)voi cum sunteti ,ce sfaturi imi puteti da pt mai tarziu cand va trebui sa aplic fiicei mele in acest sens?numai bine tuturor! trag cu ochiul

sus

Denunta
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 14 ani, 1 luna
MICA: 9 ani, 9 luni

27.10.2005 9:43     citat 

hm.... nu stiu ce sfaturi as putea sa-ti dau pt micutza ta, dar pt tine, cred ca ar fi important sa-ti fixezi clar lucrurile care itzi plac si cele care nu-ti plac, sa eviti sa imiti (faza cu sucul) si sa itzi asumi riscul rezultatului unei decizii luate.

sus

Denunta
getuleana




Locatie: nascuta in Cluj-Napoca,acum la Roma
Copii
Petean Sara: 16 ani, 3 luni

27.10.2005 9:55     citat 

...mersi zambet mult stiu ce vrei sa spui dar in mare parte tot nu reusesc ,cat despre ceea ce se va intampla pe viitor stiu ca e o chestie legata de siguranta de sine si pt asta mi-am propus s-o incurajez cat de mult pot in ceea ce face ...eu m-am ales cu aceasta "boala"cred din copilarie plang sau sunt foarte trist si nu as vrea sa se repete si ma gandesc ca trebuie sa fie o incurajare continua de mica si pe undeva ...sa fie si un semn de apel pt alte mamici pt a-si "creste"copiii in adulti siguri pe ei ! zambet jenat poate mai stiti si voi cate ceva ...va intreb confuz

sus

Denunta
nicole-x




Locatie: Bucuresti
Copii
Bianca Teodora: 12 ani, 11 luni

28.10.2005 5:22     citat 

getuleana esti cumva zodia rac? eu sunt rac si de felul meu fac trei pasi inapoi si unul inainte. Sunt indecisa, nesigura pe mine, pesimista, naiva si lista poate continua. Cu timpul parca am devenit mai pretentioasa si lucrurile incep sa evolueze si cred ca la mine motivul este serviciul, faptul ca intru in contact cu persoane nu prea placute sau fara scrupule, care m-au calit un pic si am inceput sa pot sa spun NU si chiar sa-mi exprim parerile cu voce tare.
Cam acelasi lucru inteleg ca se petrece si cu tine.
Eu am dat vina pe zodie, pe varsta si pe faptul ca in copilarie am avut o sora mai mare care ma "eclipsa" total, ea era mereu in centrul antentiei, ea era mereu cu gura mare, facea ce vroia etc, iar eu eram copilul cuminte, ascultator etc.
acum imi aduc aminte razand impreuna cu sora despre acele momente, dar candva si-au pus amprenta asupra personalitatii mele.
Alta explicatie, ar mai fi buna educatie a parintilor, in exces as zice eu, in sensul ca de multe ori parintii imi atrageau atentia sa nu cer prea multe sau sa nu deranjez pe cineva, etc.
Intelegi, ce vreau sa spun? n-as vrea sa te bat la cap prea mult
In legatura cu fetita ta, nu cred ca ar trebui sa-ti faci probleme, in ziua de azi copii sunt mai dezghetati, mai rasfatati si daca mai e si singura la parinti, mai mult ca sigur va invata sa-si exprime punctul de vedere si sa faca ce vrea trag cu ochiul
Nu trebuie sa-ti faci griji ptr.fetita, ci ptr.tine, care de acum in colo ar trebui sa faci o lista cu ce-ti place si ce nu-ti place si sa o pui in aplicare.

Viata e prea scurta ca sa o traim fara a ne bucura de micile noastre capricii foarte fericit


sus

Denunta
getuleana




Locatie: nascuta in Cluj-Napoca,acum la Roma
Copii
Petean Sara: 16 ani, 3 luni

28.10.2005 5:58     citat 

mersi ,sunt balanta si nu echilibrata ,ci ma balansez de pe un picior pe altul in multe momente "sa fac asa sau asa"?in acest stil sunt si dupa alegerea facuta mereu imi pare rau ...ca poate era ma buna cealalta varianta trag cu ochiul zambet nu -mi ramane decat sa pun pctul pe i si culmea ca intr-un colectiv nu se observa chestia asta la mine ,dar asa sunt !o zi buna!

sus

Denunta
Pinpin




Locatie: Bucuresti

28.10.2005 6:11     citat 

Getuleana sfat nu-ti pot da pentru ca nu am copii. Dar iti pot spune cum mi-au format parintii mei caracterul. Nu m-au rasfatat foarte mult ci mi-au pus in brate responsabilitati pe care le puteam duce eu la varsta respectiva. Tatal meu a mers pe principiul ca daca ai cap trebuie sa-l si folosesti. Cand aveam 6 ani am venit plangand acasa ca 2 baieti m-au cam paruit. Tata s-a uitat la mine si mi-a spus ca el nu a crescut o proasta si ca va trebui sa ma descurc fara ajutorul lui aici. Apoi mi-a intors spatele. De atunci n-am mai venit plangand acasa dar nici paruita n-am mai fost. N-am sa uit niciodata acel moment. Atunci am suferit si am fost suparata dar acum ii multumesc pentru asta.
Si cred ca in viata copiilor foarte mult rau, pe langa calculator si televizor, face rasfatul exagerat al parintilor.
Mai tarziu - si te rog sa nu te superi pentru ce voi spune, pentru ca efectiv mi s-a intamplat - cei indecisi m-au ajutat sa completez ce au inceput parintii mei. Am avut parte de sefi care, de frica sau de comoditate sau pentru ca nu erau capabili, mi-au pasat resposabilitati foarte mari pentru ca ei nu erau in stare sa le rezolve. Si pentru ca eu eram subalternul, n-am avut incotro si le-am rezolvat. Dar am ajuns acum sa am mai multe satisfactii profesionale si chiar financiare ca ei.
Am avut si momente in care n-am stiut ce sa fac si nu o data am dat cu banul sau am facut biletele cu da si nu. Dar in momentul in care am luat o decizie mi-am propus sa nu ma uit in urma si sa nu regret. Si asta n-a fost asa greu.
Dar cea mai mare satisfactie din viata mea a fost cand aveam 19 ani si tatal meu - care nu stia ca eu trag cu urechea- le spunea unor prieteni de familie ca acum e sigur ca fiica lui va cadea in picioare indiferent de situatie. Si asa a fost zambet
Asa cum am mai spus, nu stiu ce sfat iti pot da, dar poate gasesti ceva util in povestea mea.


sus

Denunta
getuleana




Locatie: nascuta in Cluj-Napoca,acum la Roma
Copii
Petean Sara: 16 ani, 3 luni

28.10.2005 6:32     citat 

Am inteles ideea dar la mine era exact contrariul ,nu am fost rasfatata deloc ,ci mai mult se pretindea foarte mult de la mine si mai tot tpul daca aveam rezultat bun se spunea:numai atat?si in multe imprejurari am ajuns chiar eu sa nu am satisfactie de multe lucruri crezand ca este prea putin ceea ce fac sau cat fac ,de mici la noi era o problema si daca ne impiedecam ,ex:"bleaga" si uite asa incurajariile au fost putine ,poate mai multe ca matura dar deja caracterul era format,din pacate si tot din motivul asta as vrea mai mult eu de la mine si deja si eu de la fiica mea ,dar fara s-o subvalorez ci s-o incurajez cat pot sa ia viata mai usor si sa incerce mereu lucruri noi fara frica de a fi judecata,catalogata,dezamagita ca eu foi fi deluza de ea...eu stiam ca ma voi intoarce si nu vor fi cuvinte de lauda in multe imprejurari diferite zambet

sus

Denunta
ddadriana




Locatie: Germania

28.10.2005 9:14     citat 

sufletul nostru este cel care ne indruma pe drumul cel mai bun in viata, nu mintea, ca ea este manipulata de socetate, fetei tale nu trebuie decit sa-i respecti gusturile si parerile, si sa nu i le iei in ris, ca o faci nesigura si n-o sa mai indrazneasca sa se orienteze dupa parerile ei, ca va crede ca ea gresteste in totdeauna si numai altii stiu ce ii cade ei bine.
In al doilea rind cea ce cred eu ca este f inportant: esti tu. Tu esti ceea care trebuie sa traiesti asa cum ai vrea tu sa traiasca fata ta, fi sincera fata de tine si fata de ea ca si fata de mediul tau inconjuator, atuncia abia vei putea sa o ajuti sa fie si ea sincera fata de simtamintul ei, sa fie sensibila cu ceea ce va vrea ea de la viata, ca tu esti modelul ei, pe tine te va copia.
Si ce i mai trebuie este f multa dragoste si siguranta, neconditionat.

Nu este important ce faci in viata ci ceea ce faci sa faci din dorinta ta, chiar daca dai gres cu decizile tale, este egal, cel putin ai incercat, decit sa te trezesti vreo data,sa constati ca tu defapt nu ai trait viata ta ci a celorlanti, copiindu-i.


sus

Denunta
nicole-x




Locatie: Bucuresti
Copii
Bianca Teodora: 12 ani, 11 luni

29.10.2005 9:20     citat 

getuleana cred ca ti-ai raspuns singura la intrebare si la framantarile tale trag cu ochiul
Ne-ai dat cateva exemple despre cum se purtau parintii cu tine, asta inseamna ca tu nu vei face la fel, deci sti exact cum NU trebuie sa te porti cu fiica ta
Succes si-ti doresc tie si ficei tale tot binele din lume sarut


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> 
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: