";

 Intamplari despre stele


Cum sa te comporti cu cei in doliu



Pentru a stii ce sa faci daca cunosti cumva persoana respectiva foarte bine sau daca este un membru al familiei si nu stii cum sa reactionezi sau nu stii cu ce a-i putea ajuta in astfel de situatii, iata cum arata un proces al doliului.

Cum se desfasoara procesul doliului?
Fiecare persoana in parte cauta sa treaca peste aceasta suferinta in stilul sau propriu (fie isi cauta o ocupatie, fie discuta despre aceasta, fie se izoleaza samd). Nu sunt anumite reguli pe care le poti folosi sa iti aline durerea sau sa treci mai usor peste perioada aceasta.
Important este ca cel care este in doliu sa faca asa cum doreste sau cum crede ca ii este mai bine. El/ea stie ce-i mai bine sau cand simte nevoia sa isi impartaseasca durerea cu altcineva.

In urma studiilor facute pana acum se presupune ca cel care poate sa spuna ca a acceptat si poate trai cu pierderea unui copil trebuie sa fi trecut prin cateva faze:
1. sa recunoasca adevarul realitatii;
2. sa lase durerea sa patrunda si sa nu caute sa formeze un zid in jurul sau;
3. sa se adapteze la viata de zi cu zi si la mediul inconjurator, sa isi reia viata de la inceput, sa accepte si sa traiasca cu pierderea copilului;
4. sa iubeasca viata si lumea ce il inconjoara.

Normal ca multe reactii sau amintiri il vor mai face sa treaca prin clipe de amaraciune, dar este mai bine sa nu isi imagineze cum ar fi putut sa fie; in acest fel procesul doliului va dura foarte mult timp, unele persoane ajungand sa traiasca numai in "umbra lor".

Cat timp dureaza doliul?
Nu exista un raspuns concret la aceasta intrebare. Doliul poate dura de la cateva zile la cateva luni, uneori chiar ani.
In cazul pierderii unui copil nu se poate vorbi despre o anumita limita de timp pentru durata doliului, totul depinzand de situatie.
Multi se asteapta ca persoana respectiva, adica parintele, sa uite dupa vreo 4-6 luni, dar tocmai atunci dorul de copil este si mai mare, tocmai atunci parintele incepe sa realizeze ca asa a fost soarta.

Cand se poate spune ca o persoana a acceptat si a trecut deja de perioada doliului?
Atunci cand persoana respectiva isi mai aduce aminte numai din cand in cand si cand durerea nu ii mai controleaza viata.
Nu sunt deloc anumite reguli dupa iti poti da seama ca i-a trecut deja.
Ce spune stiinta este altceva decat realitatea, asa ca lasam asta deoparte.
Fiecare om in parte are stilul sau de a trece de aceasta perioada si nu cu anumite reguli care sunt sau au fost scrise din concluziile altora. Unele persoane au nevoie de mai mult timp, iar altele de mai putin, nu urmeaza o anumita regula prestabilita.

De ce in societatea noastra cei care sunt in doliu nu prea discuta despre asa ceva?
Moartea si durerea sunt un subiect tabu in societatea noastra (adica nu se discuta de asa ceva, ceva ascuns, lasat de o parte).
Nu suntem obisnuiti sa discutam despre asa ceva si nu vrem sa ne confruntam cu asa ceva... ne este frica.
De aceea avem tendinta de a nega persoanele care sunt in doliu, ocolim si cautam sa nu dam ochi in ochi cu ele, la fel cum in cultura noastra domina "echilibrul unei persoane cu ratiune"... "fruntea sus si priveste inainte orice s-ar intampla".
Cand o persoana isi impartaseste durerea sau vorbeste deschis despre asa ceva, cei din jur o vor crede "instabila", o persoana nesigura de sine.
O persoana care are sentimentele sale sub control este o persoana cu un caracter extrem de puternic.

Sentimentul ca devii nebun il gasim la persoanele aflate in situatii foarte dificile, mai ales la cei in doliu. Bineinteles mai ales cand la pierderea unui copil au anumite reactii pe care nu le cunosc si nu le inteleg.
Reactia de neintelegere a situatiei lor din partea celorlalti agraveaza situatia. Cel indurerat isi vede reactiile altfel, ca un fel de dovada ca comportamentul sau este "anormal": de aceea le este atat de greu sa vorbeasca despre sentimentele lor.
Le este rusine de sentimentele lor, parca ar fi facut ceva gresit. Le este frica ca nu cumva sa deranjeze pe cineva cu problemele lor, frica de a fi priviti ca niste persoane "instabile".

Se poate ca pierderea unui copil sa fie uitata dupa o vreme?
Nu, asa ceva nu se poate, chiar nu vei uita niciodata, iar cateodata durerea nu trece deloc. Accepta. Altfel nu se poate.
Este foarte normal cand cel in doliu are cateodata o eruptie de emotii, de exemplu legata de data nasterii sau de data decesului copilului sau,ceea ce este foarte normal (aceasta e natura noastra).
Dar, in general, dupa o vreme isi reiau din nou viata si incetul cu incetul se adapteaza la modul normal de viata.

Persoanele credincioase trec mai usor prin procesul acesta?
Intr-un fel, da. Cand crezi in viata de apoi si paradis, durerea parca nu este atat de mare. Pe de alta parte, poate fi foarte dificil si in cazul celor credinciosi. Apare intrebarea: De ce oare le-a luat Dumnezeu odorul? Uneori aceasta duce la indoiala ca ar mai exista un Dumnezeu.
Nici credinta nu este o garantie pentru o trecere mai rapida sau mai usoara prin faza de doliu.

Cu ce fel de sentimente se poate confrunta cel ce pierde un copil?
Nu numai durerea si depresia fac parte din procesul doliului ci mult mai multe, ca de exemplu: frica, agresivitatea, vinovatia, dezorientarea, dar si un fel de rabufnire si foarte multe altele care la un loc formeaza un fel de "bomba", ceva necunoscut si foarte greu de suportat.
Regula de aur pentru o persoana careia i se intampla asa ceva si ar vrea sa inteleaga, este sa accepte orice sentiment si sa nu neglijeze nici unul. Aceasta ajuta ca la scurtarea procesul doliului.
Pierderea te ataca nu numai sentimental, dar patrunde si in alte locuri necunoscute.

Ce fel de reactii fizice pot apare?
In acest proces se pot manifesta si probleme fizice:
- schimbarea apetitului (apetit scazut sau chiar deloc).
Plutind in acea sfera a durerii persoana uita sa mai manince sau chiar nu are nici un chef sa gateasca sau sa mearga sa cumpere ceva de mincare din cauza ca nu se simte bine sau are fata prea posomorita incat atrage atentia celor din imprejur.
Ca urmare, ii slabeste puterea si pofta de viata si ajunge sa stea la pat, se izoleaza de ceea ce se intimpla in afara casei.
Cum pot cei apropiati sa ajute intr-o astfel de situatie? Invit-o la tine acasa cind e ora de mincare sau mergi cu ceva proaspat, fie si numai o piine calda.
- oboseala, probleme de concentrare si nici un fel de activitate.
Sa nu uitam ca durerea si situatia in care se afla cere foarte multa energie.
Cineva care este in doliu, in acea stare de nedescris, se simte tot timpul obosit, nu are chef de nimic si pur si simplu nu il intereseaza ce se intimpla sau ce va face in viitor si ramine o vreme in acea stare ca si cind nu ar trai.
Tot la fel, somnul se schimba. Persoana nu poate dormi din cauza ca fiind singur noaptea ii vin acele amintiri si se simte singur. Ceva de citit ajuta un pic, ceva miscare (gimnastica sau inot sau altfel de activitate pentru seara).
- se poate manifesta si hiperactivitatea.
Persoana respectiva isi reia serviciul imediat, se aglomereaza in asa fel cu munca, incercand astfel sa uite; in asa fel isi va reduce energia incit ajunge la extenuare.
Depinde de tine sa cautati sa mergeti undeva sau in vacanta.
- schimbari in viata sexuala, in atractia personala.
Din cauza pierderii si durerii sufletesti nu ii mai sta gindul la asa ceva, barbatilor li se poate micsora potenta. Unor persoane li se poate marii apetitul si vor sa fie mingiati sufleteste sau chiar au nevoie de relaxare corporala astfel incit devin intimi (depinde de situatie).
Pentru cupluri: este bine sa va intelegeti partenerul si sa fiti aproape de el pentru a preveni departarea si racirea relatiei. Aici se ajunge iar la cuvantul cel mai apreciat intr-o relatie: COMUNICAREA.



Denise
publicat la 04.03.2002 (9224 citiri)