";

 Intamplari despre stele


     Primele zile sau imediat dupa ce aflati ca copilul a decedat



Primele zile dupa decesul bebeului dumneavoastra

Imediat dupa ce aflati ca bebicul a decedat va treziti cu fel si fel de simtaminte necunoscute inca. Pe unii parinti ii surprind astfel de sentimente si vestea cea taioasa incit devin foarte calmi si nu au nici un fel de sentiment, ci cad intr-o tacere fara nici un fel de explicatie ca si cind ar fi paralizati.

O astfel de reactie protejeaza corpul de prea multa si insuportabila reactie a 'ghinionului' durerii care ii navaleste. Dupa un timp aceasta 'paralizare' se va schimba si va trece facind loc pentru adevarata suferinta a pierderii bebeului lor.

Altii simt chiar de la inceput durere, opunere si furie. Aceasta opunere se fixeaza in general pe cei care au avut de aface cu bebicul ca de ex: doctorul, asistenta sau moasa. Deseori se intimpla ca parintii in cauza cauta sa dea vina pe sine insusi sau pe Dumnezeu. Durerea pierderii unui copil se manifesta la fiecare om in parte altfel, fiecare om e diferit si fiecare in parte are tot dreptul sa treaca printr-o astfel de experienta asa cum crede el/ea ca e mai bine.


Contactul cu bebicul

Indiferent de situatia in care bebeul a decedat, erai in prezenta sa sau nu. Poate erai sub influenta narcozei si copilasul tau a decedat inainte, in timpul sau dupa nastere fara sa il vezi.

A vedea bebicul, a-l atinge, a-l mingiia sau a-l lua in brate te va ajuta sa iti cunosti copilul cit mai bine, nu ca apoi sa te intrebi: oare cum arata? In caz ca vrei sa mai vezi bebicul inca odata pina cind va despartiti, nu ezita sa intrebi asistenta sau doctorul, asta e valabil chiar si in cazul cind bebicul are vre-un handicap, malformatie vizibila. O indrumare e sa iti privesti copilul, sa il iei in brate sau sa il atingi barem. Daca cumva iti faci vreo iluzie cam cum ar arata bebicul sau cum ar fi sa il iei in brate sau iti este teama sa il iei in brate: din experienta altor parinti se spune ca in general realitatea nu e chiar asa de nesuportat si acea inchipuire pe care ti-ai facut-o e cu totul altfel.

In caz ca nu vreti si credeti ca nu puteti rezista la confruntarea cu realitatea, decizia dumneavoastra va fi respectata. Dumneavoastra aveti tot dreptul din lume sa va vedeti sau nu copilul dupa ce a decedat. Dorinta dumneavoastra de a vedea copilul e ceva foarte natural si normal si astfel de sentimente nu sunt absolut deloc ''straine''.

A va vedea bebicul si a-l stringe in brate s-ar putea sa va fie mingiietor si de ajutor mai ales in viitor. Poate simtiti nevoia sa petreceti ceva timp cu bebicul impreuna in camera dumneavoastra, nu ezitati sa intrebati asistenta sau doctorul. Tot la fel daca simtiti nevoia prezentei familiei dumneavoastra sau acelor care va sint foarte apropiati prietena/prieten, nu ezitati nici o clipa sa le dati de stire personalului care va sint dorintele dumneavoastra.


Citeva reactii ale parintilor care au trecut prin asa ceva

'Mi s-a parut atunci ca ar fi mai bine ca copilul nostru cind sa isi dea sufletul sa fie inconjurat de dragostea noastra decit sa moara singur. A decedat in bratele mele. Mi-a prins foarte bine apoi decizia pe care am facut-o atunci. Sint satisfacuta sufleteste ca am avut ocazia sa il tin in brate cu toate ca eram constienta ca nu o sa il mai tin niciodata in brate (nu in viata de aici).'
......................................................

' Noi nu am vazut copilul din cauza ca avea o malformatie, dar acum ne intrebam: oare cum arata bebicul nostru? '
......................................................

'Sotul a vrut ca dupa ce a decedat copilul sa petreaca un timp scurt numai cu bebicul, a stat cu mina pe burtica lui si si-a luat la revedere.'
......................................................

Reactia mea: In acea stare de soc, de furie nu stiam ce sa zic, nu aveam cuvinte si chiar ca atunci cind am nascut am fost intrebata daca vreau sa imi vad fetita (sotul fiind linga mine a privit-o un pic) am zis imediat ca NU. Ajunsi in camera, a venit o asistenta draguta si ma mai intreaba inca odata daca simt nevoia sa imi vad fetita... Ma uitam la ea ca si cind vorbea de la km distanta, ca sa imi trezeasca curiozitatea imi zice ca micuta e o scumpa, ca are parul negru etc... apoi imi zice: ce zici sa o aduc la tine in camera? DAAA ii raspund, sigur ca vreau... a si inca ceva... poate ramine cu noi pina miine? si asa am stat cu ea pina a doua zi la amiaza.

Acum dupa ce am acceptat pot spune ca tare bine mi-a prins si tare bine a fost ca asistenta m-a mai intrebat inca odata ca sa ma trezesc din soc. Am facut si poze, am lasat sa ii taie si un pic din mot etc... toate aceste lucruri mi-au ajutat sa accept pierderea si sa nu imi pun intrebarea sau sa ma caiesc daca nu as fi facut-o.


Amintiri palpabile

Practica si astfel de experiente ne-a invatat ca: a face poze bebeului dumneavoastra ar putea fi de folos. Fie ca a decedat dupa nastere sau inca inainte de a se fi nascut. Bebicul e pentru dumneavoastra un pui de om care a existat cu adevarat. A avea poze cu copilul dumneavoastra poate deveni o amintire foarte pretioasa. De la diferiti parinti am auzit cit de bucurosi au fost apoi ca aveau pozele bebicului. Alti parinti se caiesc ca nu au absolut nici o amintire de a bebeului si nici nu isi pot inchipui cum arata, sa aibe vreo idee. E bine daca alegeti o persoana anume (fie una dintre asistente care v-a ingrijit copilul sau o persoana din familie in care aveti incredere) care sa faca poze copilului. Se poate insa ca doctorul sau asistenta sa va puna o astfel de intrebare din cauza ca ei stiu din experiente ca o sa va prinda bine, mai tirziu sau in viitor, daca aveti ceva amintiri de ale copilului. Daca cumva aveti deja poze de ale copilului atunci cind era inca in viata, ar fi bine sa lasati sa se faca poze si dupa ce a decedat, in caz ca in viitor va puneti intrebarea ''oare cum arata bebicul nostru cu adevarat?''. Luati-va ceva timp pentru a va gindi foarte bine daca vreti sa aveti astfel de poze. Poze se fac foarte repede. Perioada cind se fac pozele e de scurta durata.

Poate nu va place ideea de a avea poze cu bebicul, dar e posibil ca mai tirziu sa va razginditi. Daca totusi credeti si alegeti sa nu faceti poze, decizia dumneavoastra va fi respectata.

O alta varianta e sa rugati asistenta care v-a ingrijit copilul sa va faca un pliculet unde sa puna banda copilului de la minuta, eticheta de la patut cu numele si data de nastere sau un pic de par sau chiar amprente de la minute sau picioruse etc.







Acest articol face parte din Decesul unui copil in timpul sarcinii sau imediat dupa nastere



Denise
publicat la 04.03.2002 (5844 citiri)