";

 Intamplari despre stele


Ingerasul nostru pazitor



Intamplarea mea s-ar putea sa intristeze pe una lume desi nu vreau asta. Povestesc pur si simplu pentru ca doresc sa nu se mai intample nimanui acest lucru. Cred ca nu este lucru mai dureros pe pamant ...

Copilul meu a fost super dorit de toata familia: noi doi, bunici din ambele parti, sora mea si sora lui etc. Toti asteptau cu nerabdare clipa cand bobita noastra va veni pe lume. Pentru ca am aflat ca va fi fata si era ceea ce ne doream cel mai mult. A mers totul bine, sarcina adica, am fost la un control cu aproape 3 saptamani inainte de a naste si atunci doctorita mi-a spus ca trebuie sa nasc in acea zi pentru ca aveam colul deschis. Am ramas in spital stiam ca voi naste prin cezariana. Bine ca a fost asa, altfel muream amandoua din start. Am nascut si nu am stiut nimic, toata noaptea la reanimare am intrebat daca este bine si toti au zis ca da.

A doua zi am aflat ca fetita mea la inceput parea foarte bine si apoi i s-a descoperit un suflu sistolic. A fost trimisa imediat la Bucuresti, la o ora de la nastere, impreuna cu matusa ei care este medic. Daca era dupa cei din spital, nu traia pana a doua zi ...

Eu nu am vazut-o deloc.

A stat la Bucuresti, aproape 5 zile la Grigore Alexandrescu, nimeni nu-i dadea nici o sansa, toti credeau ca va muri pana a doua zi, ii puneau diverse diagnostice (toate legate de inima). Cand s-a pus problema plecarii catre Timisoara la clinica de cardiologie toti din Bucuresti au zis ca nu va rezista pana acolo cu salvarea (aproape 9 ore) deoarece Ministerul Sanatatii a refuzat ca dea elicopter pentru un copil cu sanse mici de supravietuire, costa prea mult ...

Totusi a ajuns la Timisoara unde a fost operata cand avea 9 zile (30 iulie), pe inima, record in Romania si a reusit, a aparut pe toate canalele TV din tara, in ziare, pe EuroNews, era al 3 copil ca varsta in lume la care se reusise aceasta operatie.

Numai ca trebuia sa mai faca inca una cam pe la 6-8 luni.

Dupa doua saptamani a venit acasa. Va dati seama ce a insemnat pentru noi: eu o vazusem numai la TV pe fetita mea, nu mi-a venit sa cred cand am tinut-o in brate.

Doua luni si jumatate a stat acasa, am mers la control la Timisoara, (un copil rezistent si luptator). Era foare greu cu mancarea deoarece nu prea putea sa manance mult ii era greu cu respiratia, si nu a luat chiar foarte mult in greutate. Dar pentru noi nimic nu mai era greu. Copilul nostru arata ca o papusica. Am plecat la Bucuresti pe 5 oct. deoarece doream sa-i facem niste analize si descoperisem ca respira mai greu.

Acolo ne-au internat de urgenta la Budimex direct la oxigen. La radiografie au vazut ca ii coborase diafragma. Nu era deloc bine. Diafragma urca greu la loc (luni poate ani de zile ne-au zis doctorii). Operatia se facea numai in Elvetia.

Ne-am lovit la Budimex de un doctor "mare" care ne tot intreba de ce am venit cu copilul operat la Timisoara la el in spital ...

Surpriza, dupa aproape 3,5 saptamani de cand eram in spital diafragma a inceput sa se ridice, nu credea nimeni pana nu s-a vazut la radiografie. Era foarte bine ... numai ca ...
in neagra zi de 1 noiembrie nenorocitele de prize din spital s-au ars de 2 ori la rand si ea era cuplata la oxigen, a facut stop cardiac si nu a mai putut fi salvata. Tocmai cand era aproape de reusita ... Va dati seama, ce inseamna Romania, nimeni nu a patit nimic si ...

Acum este ingerasul nostru pazitor si ne-a adus-o in casa pe fetita noastra si o apara de toate relele ...

O iubim si nu o vom uita niciodata caci ne-a luminat viata 3 luni si acum ne urmareste de sus ...




dani29
publicat la 16.08.2002 (9879 citiri)